334,708 matches
-
prin negreală, lumile de altădată. E semitransparența care-i vine pe plac, în tot ce scrie, Gabrielei Adameșteanu, de la întîiul ei roman, Drumul egal al fiecărei zile, un jurnal de creștere pe hîrtie cu filigran. În 1975, la prima apariție, structura lui de coloană torsată mărturisea două lucruri. Întîi, teama că, încă din anii cînd nici n-ai apucat bine să trăiești, ai un trecut. De el, de acel lest surprinzător și străin ca o moștenire de la mătușa pe care nu
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
adevărat, un spațiu realizat de scenograful Viaceslav Vutcariov stabilește de la început, în alți termeni, coordonatele pentru această montare cu Harap Alb. Decupajul lui Cornel Todea găsește un traseu clar, aerisit, care nu complică povestea, ci o esențializează. O strînge pe structura inițierii, pe morala abaterii de la ceea ce este comunicat în urma unei experiențe - tatăl îl sfătuiește pe fiul său să se ferească de omul spîn, lucru cunoscut de toată lumea și neglijat de cel ce urmează să ajungă pe tronul împărăției - pe probele
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
un soi de opulență a decorului și a costumelor, de regulă sărăcăcioase, chestiuni gustate din plin de spectatori. Chiar dacă simțim încă influențele scenografului Dragoș Buhagiar, căruia i-a fost asistent - foșnetul costumelor m-a dus cu gîndul la Orfanul Zhao, structurile de decor și cromatica lor, foițele aurii folosite la Alchimistul - lucrul acesta nu m-a deranjat pentru că în Viaceslav Vutcariov s-au topit împrumuturile și se conturează, ușor, un stil. Este esențial pentru el acest spectacol, dialogul lui cu Todea
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
prozatorului nici nu funcționează, schița ratând și în planul construcției, și în cel al psihologiei (numitul Crin încearcă o teamă, ,teama de a rămâne cu sine însuși", pentru ca, la alineatul următor, să aflăm că are ,păcatul indiferenței"). Există însă o structură de adâncime bine marcată, ce dă greutate simbolică diferitelor tablouri și susține, prin câteva imagini-cheie, întregul edificiu. Pe de o parte, vedem pâcla gălbuie dinspre ,locul unde ar fi trebuit să fie cerul", praful înecăcios ce intră în ochii și
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
liberalismul și cum ar trebui el să funcționeze), în practică PNL-ul e mai mult o ficțiune. E paradoxal, fiindcă ideea liberală a atras, în utlimii cincisprezece ani, foarte mulți oameni de bună calitate profesională și morală. Cu toate acestea, structurile din teritoriu ale partidului sunt dezamăgitoare - poate și datorită lungii istorii facționiste a liberalilor, adunați sub un singur drapel doar de Valeriu Stoica. Fapt pentru care acest lider cu imense merite în istoria postdecembristă a partidului a și fost sacrificat
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
în favoarea unficării vin mai degrabă din parte PD-ului, unde voința politică de a demonstra de ce sunt capabili membrii partidului e mai mare decât la liberali. Neavând o protoistorie limpede - e drept, mulți dintre actualii lideri ai partidului provin din structurile inferioare ale PCR-ului -, pediștii trăiesc din pura voință de a-și demonstra competența. Slăbiciunea liberală motivează refuzul urmașilor lui Brătianu de a discuta cu seriozitate despre declanșarea anticipatelor. Partea proastă e că fiecare zi scursă înseamnă o slăbire a
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
a lingviștilor sau a filologilor etc.), care face o selecție între variațiile existente în uz, în funcție de foarte multe criterii, dintre care cele mai importante sînt criteriul tradiției și al etimologiei, cel al frecvenței în uz și cel al compatibilității cu structurile limbii. Astfel, o formă e preferată alteia pentru că e mai apropiată de cea de origine sau în orice caz de cea păstrată prin tradiție, sau pentru că e folosită de majoritatea vorbitorilor, sau pentru că e mai potrivită cu modelele dominante, cu
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
considera primordial obiectul lasă locul teoriei moderne a dorinței a lui Spinoza, conform căruia important este subiectul dorinței, dorința fiind însăși esența omului. În iubirea-senzualitate de secol XVII al cărui mit este Don Juan, seducția și erotismul ,se bazează pe structuri de putere în manifestatrea dorinței, pe confruntare și recunoaștere a eșecului și dependenței." Aici apare mediatorul, iar dorința, odată spontană, se disimulează și, mai ales, capătă o structură triunghiulară. Obstacolul nu mai concurează obiectul, ca la Tristan, obiectul dorinței devine
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
al cărui mit este Don Juan, seducția și erotismul ,se bazează pe structuri de putere în manifestatrea dorinței, pe confruntare și recunoaștere a eșecului și dependenței." Aici apare mediatorul, iar dorința, odată spontană, se disimulează și, mai ales, capătă o structură triunghiulară. Obstacolul nu mai concurează obiectul, ca la Tristan, obiectul dorinței devine chiar mediatorul. Altfel spus, dorința de a poseda obiectul e concurată serios de temerea ca obiectul să nu fie stăpînit de altul. Obiectul seduce mai mult decît dorește
Vă place dragostea? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11578_a_12903]
-
fracturi editoriale (simulacrul de carte Familia Popescu din 1987, volumul drastic cenzurat Cuvânt înainte din 1988) intră cu o tristă ironie în acest relief scriitoricesc accidentat, contextul neprielnic întâlnindu-se cu texte parcă mereu scrise și reluate, continuate și întrerupte, structuri formale și răni ce refuză să se închidă. O dublă disociere: față de autorii sterili, care își mobilizează în van energiile creatoare; și față de scriitorii incontinenți, pe care hârtia nu putea să-i mai încapă... S-ar zice că acest poet-prozator
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
de caligrafie, subintitulat Fragmente de jurnal și alcătuit din texte de frontieră (jurnal-publicistică-proză) apărute la începutul anilor '90 în ,Luceafărul", ,Adevărul literar și artistic" și alte publicații culturale. Indiferent de temă, de subiectul abordat, intensitatea privirii autorului pare să modifice structura realității, însăși compoziția aerului pe care îl respirăm. Locurile și lucrurile familiare capătă o lucire stranie, gesturile cotidiene se înscriu într-o mecanică absurdă, în timp ce distanța socială se micșorează până la anulare. În filele lui Cristian Popescu fojgăie cerșetorii, mutilații, estropiații
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
așadar vreo relevanță: cărțile lui Cristian Popescu - și acest antologic volum nu face excepție - sunt episoade nete ale existenței lui, fâșii de piele smulse și cercetate cu o masochistă curiozitate. O permanentă curiozitate de sine. Autospovedania și autodelațiunea devin, atunci, structurile discursive prin care acest egocentrism fără narcisism se exprimă, și încă abundent, precum în confesiunile eroilor dostoievskieni: Atâta merit s-ajung: moartea. Baba nebună căreia toate mormintele îi sunt rude de gradul șaișpe-șăptâșpe, dar nici un mormânt nu îi e mamă
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
putea scăpa doar prin alegerile anticipate. Din păcate, președintele e singurul realmente interesat de tăierea răului de la rădăcină. Viteza de melc a înaintării spre Europa, nivelul de trai sub orice critică, dezinteresul față de binele public nu par să miște înțepenitele structuri ale puterii din România. Au trecut șase luni de la preluarea puterii de către Alianța D.A. și mult trâmbițatele rezultate continuă să șchioapete. Ele nici nu se vor vedea prea curând, dacă mulțimea partidelor și partidulețelor înghesuite la guvernare nu se vor
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
asupra importanței umanității lui Hristos a fost mai bine și mai radical înțeleasă de Atanasie decât de Ipolit, a cărui ecleziologie era în multe puncte de vedere, separată de hristologia sa”66. Sudarea soteriologiei, hristologiei și gândirii eleniste într-o structură coerentă urma a constitui cea mai mare realizare a tradiției alexandrine 67. 63 Despre Antihrist, 3.4 la Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie ..., p. 67. 64 Philosophumena, 10.33, în vol. cit., p. 110. 65 Philosophumena, 10.33
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
de altă parte timpul decontează întotdeauna erorile. Compozitorii, ca și discipolii lor, pot fi crepusculari; muzica însă, oricît de fugitivă, tot îți lasă urmele trecerii sale. Fie că le numim sintaxe sonore ori categorii sintactice, fie fenomene sonore fundamentale sau structuri temporale, monodia, polifonia, omofonia și eterofonia se înfățișează ca niște clădiri de sunete care în realitate sunt arare ori locuite în identitatea lor nudă, originară, pură, de obicei practica muzicală savantă ridicînd edificii sonore compozite și alambicate. Ele sunt armurile
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
nu are însă acoperire în realitatea axiologică și nici în debitul de eternitate al unei muzici, gradul de simplitate al categoriilor sintactice nefiind proporțional cu gradul lor intrinsec de desăvîrșire ori de oportunitate. Monodia, de pildă, în calitatea ei de structură temporală monovocală, nu este cu nimic mai prejos, din punct de vedere al complexității, și nici nu poate fi aprioric, inferioară sub aspect valoric, față de, să zicem, polifonie sau eterofonie, ambele fiind structuri temporale plurivocale. E-adevărat că muzicile arhaice
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
Monodia, de pildă, în calitatea ei de structură temporală monovocală, nu este cu nimic mai prejos, din punct de vedere al complexității, și nici nu poate fi aprioric, inferioară sub aspect valoric, față de, să zicem, polifonie sau eterofonie, ambele fiind structuri temporale plurivocale. E-adevărat că muzicile arhaice ori cele antice s-au consumat preponderent în perimetrul monodiei și că, treptat, sintaxele multivocale s-au impus definitiv în cercul din ce în ce mai deschis (și mai spart) al muzicii culte, ajungîndu-se la acele fenomene
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
intervalul scurs. Nici măcar în 2000 - 2004, când floarea pesedimii a revenit la putere cu o neascunsă dorință de jaf. În clipa de față, avem o imagine de ansamblu a evenimentelor și situațiilor care-au făcut anihilarea lui Iliescu imposibilă: supraviețuirea structurilor din armată, miliție și servicii secrete, lăcomia inimaginabilă a activiștilor comuniști de rangul al doilea, ajunși după 1990 "în fruntea bucatelor". Nu trebuie uitată pasivitatea unei populații derutate, agitația virulentă a vechilor arendași ai comunismului (numiți, cândva, inspirat, de Andrei
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
decupajul spațiului prin linie și prin valoare, îi dezvăluie înțelepciunea și luciditatea, imaginea compusă din planuri care se intersectează și se succed conservă o vagă memorie cubistă - și acest inventar s-ar purtea continua și în alte registre stilistice -, dar structura sa profundă este prin excelență una romantică. Voința lui enormă de a stăpîni o întreagă lume, de a-i corija disfuncțiile și de a-i alina sufletul ultragiat, antropocentrismul asumat ca destin și neobositul apostolat moral, cum pot fi numite
Rememorări by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11593_a_12918]
-
cărții, metadiscursul scriitorului în diversele lui ipostaze. Probabil la nici un alt scriitor român nu vom găsi o mai organică asumare a fragmentului, cărțile lui Livius Ciocârlie fiind, în întregime, o apologie a scrisului "haotic" în deplin acord cu propria-i structură interioară și cu propria existență socială: "Avantajul scrierii fragmentare este că-ți permite să fii incoerent. Nu vreau să am o linie de gîndire. Vreau să tatonez" și "Idei ce se vor serioase, aiureli, lamentații, idei conformiste, idei deșuchiate. Nu
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
asta era credința lor. Pentru a institui vasele comunicante trebuiau să se predea fără jenă unul altuia. Discutau în corespondență despre orice, despre impresiile curente, despre rodul meditațiilor și călătoriilor, erau atrași și de probleme abstracte, formulau ipoteze cutezătoare asupra structurii liricii, asupra tipurilor de inspirație, asupra dimensiunilor ontologice ale ființei. De fapt, mai de grabă tânărul l-a antrenat pe însoțitorul său să se ocupe de metafizică, de transcendență. Pilduitoare a rămas colaborarea în sfera creației. Din schimbul epistolar aflăm
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
părți acceptabile (atîtea cîte sînt, unele dintre ele au fost reproduse într-un citat anterior), în vreme ce o democrație scăpată de sub control sau insuficient de consolidată poate degenera ușor într-o anarhie. Mai mult, democrația și dictatura au, fiecare, în propria structură, germenii celeilalte. Pe măsură ce libertățile sporesc și aria lor se diversifică, situația devine tot mai greu de controlat, mecanismele de funcționare a societății se blochează, cresc șansele de instaurare a anarhiei. Legea junglei ajunge să fie cea care guvernează, iar sentimentul
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
pusă pe întâlnirea, aproape insesizabilă, a două planuri: existența cotidiană, cu rutina ei, și influxurile unor întâmplări stranii, episoade neobișnuite prin care trec oameni, altfel, atât de obișnuiți. Prozele respiră un aer al timpului și sunt pline de ceea ce formează structura și compoziția realității noastre postrevoluționare. La o privire mai atentă se observă însă că lumea nouă nu o exclude pe cea veche, din timpul socialismului de stat. Cele două epoci, precum și cea mai îndepărtată, interbelică, se regăsesc, în diferite "concentrații
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
integral abia de curând, în volumul 44 de Scrieri, apărut în 2003, și în Opere, IV, tot 2003, dar a fost insuficient comentată. În sfârșit, ieșind din zona tinereții, într-o viitoare biografie a lui Arghezi, e de meditat la structura morală a personalității, luând în seamă cel puțin două direcții: arghirofilia sa notorie, ca și a lui Sadoveanu, și compromisurile politice. Glumind puțin, ar trebui să spun că nu ar trebui ca arghirofilia lui Arghezi să fie un impediment pentru
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
o modernitate diferită de aceea care i-a fost atribuită sau recunoscută lui Arghezi până acum. A doua idee critică, menită să schimbe puțin perspectiva, vine din altă parte, din atitudinea poetului imprimată în propriul limbaj. Poezia argheziană are o structură ironică generatoare, o structură de profunzime, cu un dinamism ofensiv, sfidător deopotrivă față de lume și de cititor. Această dublă atitudine ironică nu a fost remarcată și, deci, nici exploatată exegetic până acum. Arghezi nu e patetic și contemplativ decât în
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]