754 matches
-
deconstrucției, a se consulta, de exemplu, Christopher Norris, Deconstruction: Theory and Practice, Methuen, London and New York, 1982, Christopher Norris, Against Relativism. Philosophy of Science, Deconstruction and Critical Theory, Blackwell Publishers, Oxford, 1997, Jonathan Culler, On Deconstruction. Theory and Criticism after Structuralism, Routledge & Kegan Paul, London, Melbourne and Henley, 1983, Barbara Johnson, The Critical Difference: Essays in the Contemporary Rhetoric and Reading, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 1980. 65 Menționăm că tezele poststructuraliste au cunoscut o largă utilizare, fiind preluate în studiile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Printre cei care au sprijinit ideile teoretice ce au condus la conturarea tipologiei, se numără Vittorio Gregotti, Christian Norberg-Schulz, Kenneth Frampton, Alexander Tzonis și Liane Lefaivre ale căror lucrări țin În general de latura fenomenologică. În jurul anilor ’80 odată cu post - structuralismul , ies la iveală ideile unor filosofi precum Jacques Derrida, Felix Guattari, Gilles Deleuze, Bernard Cache. Aceștia din urmă au avut un impact major În gândirea de arhitectură, În special asupra operei lui Peter Eisenman. Până Într-un anumit moment al
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
literare, sferă în care a publicat două importante studii (ambele pregătite inițial ca teze de doctorat): Lucian Blaga. Teme și tipare fundamentale (1997) și Arta poetică eminesciană (1998). Substanțial nutrite de noile metodologii filologico-literare ale anilor ’70, în special de structuralism, cele două lucrări, elaborate la Paris sub îndrumarea profesorului Alain Guillermou, încearcă să surprindă esența ultimă a artei poetice la Mihai Eminescu și Lucian Blaga. Dacă studiul dedicat poetului național nu depășește - în pofida strălucirii sale - un anume tehnicism, cantonându-se într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
la receptarea unor importante lucrări de poetică, estetică și teorie literară, precum cele ale lui Michel Butor, H.-R. Jauss, Lucien Goldmann, Mikel Duffrenne, Jean Starobinski, Jean Rousset, a adus în atenție teoria poeziei ca montaj, poetica antiromanului, psihanaliza literară, structuralismul, texte de Eugen Ionescu, Salvador Dalí, Nathalie Sarraute. Alte rubrici permanente: „Cronica plastică”, semnată de Valentin Hossu, Emil Manu, Adrian Beldeanu ș.a., „Cronica limbii”, unde Constantin Otobâcu dezbate probleme de oralitate și stil, dezvoltă analize semantice și simbolice, urmărește structuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
plus), redundanța (care, de altfel, apare și-n lumea naturală în care trăim, ca un surplus precantiv, structural-funcțional - de exemplu, în sistemele vii, dar și în cele artificiale) este intim asociată înseși limbii și limbajului uman, fiind favorizată chiar de structuralismul lingvistic și favorizând, la rândul ei, învățarea și utilizarea comunicării interumane. Abaterea, în ambele sensuri, de la o „redundanță optimă”, denumită și „eundanță”, generează mari probleme în procesarea mesajelor și în sesizarea informației strict necesare, căci: - la o redundanță mult exagerată
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
plus), redundanța (care, de altfel, apare și-n lumea naturală în care trăim, ca un surplus precantiv, structural-funcțional - de exemplu, în sistemele vii, dar și în cele artificiale) este intim asociată înseși limbii și limbajului uman, fiind favorizată chiar de structuralismul lingvistic și favorizând, la rândul ei, învățarea și utilizarea comunicării interumane. Abaterea, în ambele sensuri, de la o „redundanță optimă”, denumită și „eundanță”, generează mari probleme în procesarea mesajelor și în sesizarea informației strict necesare, căci: - la o redundanță mult exagerată
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
este considerat a fi unul dintre cei care schimbă perspectiva asupra identității datorită faptului că mută accentul de pe concentrarea pe elemente ale culturii (substanță și conținut) și abordare emică pe cogniție și abordare etică. În loc să se centreze pe determinismul structural (structuralismul și funcționalismul erau încă dominante în acea perioadă), el acordă atenție sporită cognițiilor actorilor sociali: hetero- și auto- atribuirii. Identitatea nu este un fenomen care este generat și are loc în interiorul unei societăți, ci în procesul de interacțiune între societăți
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sincronică a identității încearcă să spună care sunt elementele care caracterizează în mod esențial entitatea X la un anumit moment dat. 6 Vezi și Gallie (1956). 7 O poziție ce mai este denumită de unii fie holism, fie naturalism, fie structuralism, integrată sau cunoscută în mod curent în teoriile sociale ale identității și culturii sub denumirea generică de esențialism și care postulează existența unor suprastructuri, certitudini, esențe, realități independente de și în afara indivizilor și totuși reproduse de aceștia; identitatea apare ca
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de puternice încât să fi fost asimilate în practica explicativă standard a comunității științifice. Pe de altă parte, în literatura dedicată teoriei sociologice, în loc de prezentarea unei paradigme unice sociologiei, sunt de cele mai multe ori prezentate abordări înalt personalizate: funcționalism-structuralismul lui Parsons, structuralismul lui Lévi-Strauss, perspectiva conflictualistă a lui Marx, interacționalismul simbolic, etnometodologia etc. O asemenea abordare sugerează mai degrabă că sociologia reprezintă încă o colecție de proiecte metodologice (școli) care se exclud unele pe celelalte și au rămas mai degrabă la stadiul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
locului discuțiile critice prilejuite de formulările particulare și de propozițiile unilaterale. Din analiză dispar deci „teoriile” cu caracterul lor singular, distinct, cu opțiunile lor epistemologice și ideologice, cel mai adesea divergente. Nu va fi, în consecință, vorba despre funcționalism sau structuralism, de exemplu, ci de diferitele structuri explicative pe care sociologia, în tentativa sa de a se constitui într-o disciplină științifică, încearcă să le cristalizeze; schema cauzală, funcțională, structurală etc. Ceea ce încearcă această lucrare este deci să facă o incursiune
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cauzală, funcțională, structurală etc. Ceea ce încearcă această lucrare este deci să facă o incursiune în infrastructura sociologiei în calitatea ei de cunoaștere științifică. Deși diferitele teorii sociologice accentuează o schemă explicativă sau alta, în fapt, nu le exclude pe celelalte. Structuralismul nu exclude funcționalismul și, împreună, nu neagă importanța explicației cauzale. Pentru a identifica structurile gândirii sociologice, sunt utilizate două surse distincte: pe de o parte, marile proiecte teoretice și metodologice, așa cum le consemnează istoria sociologiei, iar pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a creat chiar un mit în jurul ei și, în mod special, în jurul unora dintre cei care au promovat-o cel mai activ. Este cazul lui Lévi-Strauss. În prezent, devine tot mai clar că discuțiile din jurul analizei structurale (a așa-numitului structuralism) au fost caracterizate de multe neînțelegeri, iluzii, speranțe naive, promisiuni excesive. Aici nu intenționez să fac o trecere în revistă a acestor discuții. Obiectivul acestei cărți este mai practic: punerea în evidență a principalelor tipuri de analiză structurală utilizate efectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
originile în lucrările lui Marx și ale altor gânditori. Structuraliștii francezi aucăutat doar să formuleze în termeni tranșanți, adesea destul de exclusiviști și nici pe departe foarte clari, schema explicativă structuralistă, prezentând-o ca pesingura posibilă. Este evident însă că, după structuralism, istoria nu mai este posibil de practicat în forma sa tradițională. Ea trebuie să învețe de la abordarea structuralistă și să-și justifice într-o manieră nouă locul în ansamblul cunoașterii. Structuralismul, sau mai bine spus perspectiva analizei structurale, are un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
-o ca pesingura posibilă. Este evident însă că, după structuralism, istoria nu mai este posibil de practicat în forma sa tradițională. Ea trebuie să învețe de la abordarea structuralistă și să-și justifice într-o manieră nouă locul în ansamblul cunoașterii. Structuralismul, sau mai bine spus perspectiva analizei structurale, are un impact clar asupra istoriei. Ea o forțează să devină din istorie evenimențială istorie socială. Formele de organizare socială, instituțiile sociale, reprezintă un fel de structuri. Ele sunt sisteme aflate în echilibru
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Structura este o matrice generatoare de evenimente, acestea neavând nici o influență asupra structurii ca atare. Dacă evenimentul ar produce modificări în structura însăși, atunci invarianța în timp a structurii nu va fi valabilă. Aceste presupoziții reprezintă tocmai punctul critic al structuralismului în varianta sa extremistă franceză. Dacă istoria nu mai poate fi privită ca o succesiune pură de evenimente, ea poate fi considerată ca o succesiune de structuri, ca o evoluție și transformare continuă a structurilor înseși. O istorie structurală este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai mult o chestiune de accident. Existența unei asemenea tradiții însă a constituit un punct pozitiv, stimulativ pentru dezvoltarea ulterioară. O asemenea înțelegere este de natură să deschidă perspective noi nu numai asupra genezei sistemelor, ci și a evoluției lor. Structuralismul a fost în general legat de o perspectivă statică. El nu a luat în considerare nu numai geneza și schimbarea structurilor, dar nici creșterea, dezvoltarea lor. Sistemele sociale sunt caracterizate printr-un proces, foarte frecvent, de creștere, dezvoltare. Capitalismul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în creștere, atunci și din acest punct de vedere evenimentul capătă o importanță în sine. El devine moment al acestei evoluții, având o importanță mai mare sau mai mică. În această perspectivă se poate înțelege una dintre limitele importante ale structuralismului în varianta sa franceză: el a considerat doar sistemele statice, care se reproduc în timp, și nu cele dinamice, evolutive. Într-un sistem static evident, evenimentul nu are nici o influență asupra structurii. Nu acesta este însă cazul sistemelor evolutive. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tot C. Dobrogeanu-Gherea. Cincizeci de ani de Învățământ, de cercetare și de publicistică În domeniile științelor sociale și umane puternic marxizante nu s-au soldat măcar cu o lucrare fundamentală În domeniu. În schimb, putem cita lucrări onorabile despre funcționalism, structuralism și aceasta din simplul motiv că ele sunt analize științifice ale celor două doctrine. Este adevărat, nu avem nici o monografie românească despre marii sociologi: A. Comte, H. Spencer, Max Weber, É. Durkheim, ca să ne oprim doar la fondatori. Mai este
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și complicată, a alimentelor. Dar bucătăria este în primul rând o artă și de aceea i se pot aplica termeni specifici de pildă teoriei literare. Ne referim aici la noțiunea de „înstrăinare“ („ostranenie“), folosită de Școala Formalistă Rusă (precursoare a structuralismului francez) și inventată de Viktor Șklovski. Este vorba despre calitatea textului literar, care îl înstrăinează pe cititor de sensurile neliterare ale limbajului comun; un articol de ziar, rescris în versuri, va „spune“ altceva decât în starea sa inițială, fiindcă va
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
vor exista, în cadrul oricărei culturi, practici "reziduale", lipsite de funcționalitate, păstrate în virtutea tradiției, care nu sunt mai puțin relevante pentru înțelegerea culturii respective decât practicile funcționale ale acesteia. 2.13. Constrângerile asupra percepției Acest scurt subcapitol prezintă anumite contribuții ale structuralismului la problematica abordată în cadrul prezentului demers, mai precis influențele culturii asupra percepției. Plecându-se de la percepția culorilor, se constată că aceasta este diferită la oameni provenind din culturi diferite. Așadar, dacă ochiul, și în spatele lui spiritul, joacă un rol activ
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
pare la o primă vedere. Istoricul nostru își prezintă "structural", schematic, destul de coerent argumentele, în ciuda tablourilor sale clar- obscure. Prezentarea problemelor care i-au reținut atenția este învăluită de un discurs original în care regăsim elemente de psihanaliză și de structuralism straussian sau poate "escatologic"19, cum l-a caracterizat rafinatul critic cultural și istoric american Hayden White, elemente de deconstrucționism dumézilian, date și constatări istorice, probleme și problematizări filosofico-morale, referințe la alte teme și subiecte puse pe hârtie de autori
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
deopotrivă pozitivă și negativă. Depinde în ce fel de funcționalități este re- și configurată de către factorul uman. Addenda Emplotment-ul lui Hayden White Criticul și istoricul american Hayden White are la rândul lui un emplotment, adică o intrigă (față de Foucault, față de structuralism, față de realismul occidental) și o stilistică (pattern-uri inconfundabile de exprimare, expresii dominante ale eclecticelor sale analize istoriografice, literare și filosofice, publicate în eseuri academice). Am fost surprins să întâlnesc la un gânditor deconstrucționist din generația lui Foucault aspirația pentru
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
politic modern, mortificat de propria sa criză a reprezentării în ambele ei funcționalități sociale (cunoașterea și exercitarea puterii), menține un monopol nedemocratic asupra discursurilor istorice și umaniste. Intriga lui Hayden White față de Foucault se înscrie în critica istoricului american la adresa structuralismului european și în schițarea unei "tipologii" a Structuralistului, în ciuda faptului că fenomenul cultural cu pricina a respins prin eclectismul său orice tentative de clasificare și tipologizare. White a vrut cu orice preț o tipologie a structuraliștilor pentru a defini multe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
his day. He is a tactician rather than a strategist, an artisan rather than an engeneer, claiming no knowledge concerning the way things really work superior to that of the most humble member of society which he is studying"244. Structuralismul intrigant al lui White despre structuraliștii europeni e o imagine cu sens negativ. Cum bine știm, hermeneuții pot construi imagini cu sens pozitiv sau negativ. În viziunea istoricului american, "vârfurile de lance" ale acestui fenomen intelectual sunt R. Jakobson, Claude
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Meridiane, București, 1999, p. 371. 229 Idem, Foucault..., p. 46. 230 M. Foucault, Cuvintele..., pp. 262-263. 231 Ibidem, p. 428. 232 H. White, The Content..., p. 173. 233 H. White, Tropics..., p. 234. 234 Ibidem, p. 262. 235 H. White, Structuralism and Popular Culture, Journal of Popular Culture, 7:4, 1974, p. 762. 236 H. White, Tropics..., p. 235. 237 Ibidem, p. 234. 238 Ibidem, p. 236. 239 H. White, The Content..., p. 104. 240 M. Foucault, Arheologia..., pp. 19-21. 241
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]