744 matches
-
al căutărilor filosofice husserliene și heideggeriene din anii interbelici. Circumstanța că gînditorii existențialismului au fost și scriitori, a favorizat mult pătrunderea unei problematici filosofice în comentariile dedicate literaturii (Sartre, Camus, Simone de Beauvoir). În anii '50 și '60 ia naștere structuralismul, în calitate de provocare, în egală măsură, la adresa criticii universitare ca și a celei impresioniste, ,,publicistice". Sub denumirea de ,,noua critică" și avîndu-l ca protagonist pe Roland Barthes, se impune o viziune novatoare, cu un aer revoluționar, ambiționînd a ,,purifica" lectura textului
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
Roland Barthes, se impune o viziune novatoare, cu un aer revoluționar, ambiționînd a ,,purifica" lectura textului de orice ingerințe posibile. Textul nu e doar unicul în măsură a se explica, dar el se produce pe sine, sfidînd contextul. Deși pretenția structuralismului era cea de-a se elibera de orice influență extraliterară, au fost convocate, în mecanismele sale interpretative, semantica, psihanaliza, teoria comunicării și, mai presus de toate, lingvistica. În majoritatea cazurilor, ,,metoda" se înfățișa ca fiind reductibilă la o ,,grilă" de
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
de orice influență extraliterară, au fost convocate, în mecanismele sale interpretative, semantica, psihanaliza, teoria comunicării și, mai presus de toate, lingvistica. În majoritatea cazurilor, ,,metoda" se înfățișa ca fiind reductibilă la o ,,grilă" de lectură, la o ,,schemă" aplicată stereotip. ,,Structuralismul devine, în scurt timp, arată C. Pricop, noua "dogmă" a profesorilor și studenților facultăților de litere... Consecințele acestei mode nu puteau fi neglijabile. Structuralismul a condus critica literară spre un dogmatism absurd, spre "metode" de cercetare improprii și o terminologie
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
metoda" se înfățișa ca fiind reductibilă la o ,,grilă" de lectură, la o ,,schemă" aplicată stereotip. ,,Structuralismul devine, în scurt timp, arată C. Pricop, noua "dogmă" a profesorilor și studenților facultăților de litere... Consecințele acestei mode nu puteau fi neglijabile. Structuralismul a condus critica literară spre un dogmatism absurd, spre "metode" de cercetare improprii și o terminologie pretins științifică, rebarbativă. Dar, ceea ce ni se pare mai grav, și afectează practic perspectiva asupra moștenirii literare, inclusiv asupra perioadei pe care o studiem
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
corectînd cînd e nevoie excesul de purism al unei discipline ce se refuză deopotrivă pozitivismului, statutului pedant de ,,știință", ca și unei reducții la textul considerat în abstracția solitudinii sale de-valorizate, ergo dezumanizate, sterile, așa cum procedau unii fanatici ai structuralismului. Insistînd pe înrîurirea ideologiilor asupra criticii, C. Pricop (care înțelege prin ideologie, alături de Edward Shils, ,,o variantă de sisteme, de credințe pozitive și normative care înfloresc în orice societate umană", în rîndul cărora intră și iluminismul), nu poate scăpa de
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
cele patru Evanghelii. La fel cărțile Vechiului Testament (cele cinci cărți ale lui Moise, "Profeții", "Psalmii" lui David sau "Proverbele" lui Solomon) ar fi opere tradiționale colective, ajunse la forme definitive în decurs de secole. Folosindu-se metoda studiilor comparate, structuralismul descoperă concordanțe cu scrierile altor culturi, în care se găsesc motive identice. Structuralismul presupune o structură psihologică comună unei anumite perioade istorice în condiții socio-culturale asemănătoare, din care rezultă un mod de gândire similar, ce depășește intențiile autorilor.
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
Moise, "Profeții", "Psalmii" lui David sau "Proverbele" lui Solomon) ar fi opere tradiționale colective, ajunse la forme definitive în decurs de secole. Folosindu-se metoda studiilor comparate, structuralismul descoperă concordanțe cu scrierile altor culturi, în care se găsesc motive identice. Structuralismul presupune o structură psihologică comună unei anumite perioade istorice în condiții socio-culturale asemănătoare, din care rezultă un mod de gândire similar, ce depășește intențiile autorilor.
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
Swift. De obicei, aceste aluzii se reduc la jocuri de cuvinte ce modifică citate sau titluri ale operelor autorilor vizați. Opera lui James Joyce a fost supusă unor sisteme de interpretare filozofice sau psihologice specifice secolului al XX-lea, precum structuralismul, post-structuralismul și deconstrucția, psihanaliza, feminismul și post-colonialismul. Lor li se adaugă interpretări legate de poziționarea lui Joyce față de teme ca naționalismul sau catolicismul. Principala arenă de dezbatere este publicația academică periodică "James Joyce Quarterly" înființată în 1963 de Universitatea din
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
texte ca "Veghea lui Finnegan", dar și "Ulise", nu există un consens în ceea ce privește mesajul transmis, semnificația cuvintelor folosite sau chiar identitatea personajelor. Așa cum afirmă Richard Ellmann la începutul biografiei sale despre Joyce, „Încă învățăm să fim contemporanii lui James Joyce”. Structuralismul încearcă să conecteze opera lui Joyce de domenii mai largi precum lingvistica structurală, dezvoltată de Ferdinand de Saussure și antropologia structurală a lui Claude Lévi-Strauss. Cele două științe postulează că organizarea fenomenelor lingvistice, psihice și sociale este bazată pe niște
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
structurală a lui Claude Lévi-Strauss. Cele două științe postulează că organizarea fenomenelor lingvistice, psihice și sociale este bazată pe niște legi subconștiente, astfel încât „structuri” precum limba, ceremoniile religioase, comunicarea, relațiile familiale preexistă individului și sunt într-o mare măsură izomorfice. Structuralismul pornește de la premisa că în spatele textului aparent haotic al lui Joyce (de exemplu în "Veghea lui Finnegan") se ascunde o „structură”, o țesătură complexă de referințe și trimiteri culturale, lingvistice etc. Legile care guvernează această structură, relația dintre elementele constitutive
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
omul, debordând de individualism și supus unor accese de temperament când voința Lui este încălcată, ci un Dumnezeu care nu este în niciun fel ridiculizat pentru că El este planul universului, sistemul suprem care stabilește modelul tuturor lucrurilor.” Jacques Derrida respinge structuralismul considerându-l o mistificare metafizică, la fel ca întreaga tradiție a filozofiei europene, pentru că impune o „viziune asupra lumii” ("Weltanschauung") unică și determinată. Derrida demonstrează prin diferite exemple din Platon și Rousseau că gândirea filozofică s-a construit în jurul unei
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Academiei Române. Institutul de antropologie adăpostește una din cele mai largi colecții osteologice din Europa. O listă de lucrări reprezentative ar putea cuprinde opere cum ar fi: Marile teorii antropologice enunțate în secolul XX sunt: "particularismul istoric", "difuzionismul","relativismul cultural," "funcționalismul", "structuralismul", "materialismul", "interpretativismul", "criticismul." Antropologia cuprinde patru mari ramuri: În funcție de tradițiile naționale și de modul în care s-au dezvoltat aceste științe în diferite țări, ceea ce se înțelege prin antropologie culturală mai este numit și antropologie socială în Marea Britanie sau etnologie
Antropologie () [Corola-website/Science/296527_a_297856]
-
aspecte ale limbii române: stabilirea inventarului de foneme ale limbii române, fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, aplicarea regulilor de transformare la sintaxa limbii române, fixarea etapelor din istoria limbii române etc. A promovat în România orientările moderne ale științei limbii: structuralismul (incluzînd fonologia Școlii lingvistice pragheze, glosematica hjelmsleviană, descriptivismul american), tehnicile generativ-transformaționale, semantica, lingvistica textului etc. Ca membru al Academiei Române, s-a opus revenirii la grafia cu "â" și "sunt", votînd împotriva deciziei din 1993. Celălalt lingvist din acea vreme al
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
(n. 1948, Negreni, județul Cluj) este un eseist și filosof român, specializat în structuralismul francez, semiologie, hermeneutică și filosofia religiilor. De la începutul anilor 2000 s-a impus și ca un specialist în comunicare interpersonală și de gen, fiind recunoscut la nivelul diferitelor instituții (juridice), ONG și mass-media. A absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie
Aurel Codoban () [Corola-website/Science/302579_a_303908]
-
instituții (juridice), ONG și mass-media. A absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj în anul 1972 cu o lucrare intitulată "Sociologia operei de artă". În anul 1984 a primit titlul de doctor în Filosofie cu teza "Structuralismul francez și problemele culturii". Din 1993 este profesor la Universitatea Babeș-Bolyai (unde a fost timp de mai multi ani seful Departamentului de Filosofie) și la Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir. A beneficat de burse de cercetare postuniversitare (DAAD, Soroș și Bursa
Aurel Codoban () [Corola-website/Science/302579_a_303908]
-
urmate de revoluții în care "paradigma" științei se schimbă în mod fundamental, a fost formulată de către Thomas Kuhn în "Structura revoluțiilor științifice" (1962). Imre Lakatos a considerat știința drept urmărirea unor programe de cercetare complexe. Joseph D. Sneed a dezvoltat structuralismul epistemogic. T. S. Kuhn și Paul Feyerabend au încercat să demonstreze, cu metode istorice și sociologice, că cercetarea științifică decurge altfel decât cum afirmă raționalismul critic al lui Popper sau cum afirmă criticii lui Popper. Astfel, savanții, în faza obișnuită
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
sa "Structural Realism" se bazează pe continuitatea ecuațiilor matematice, obținută de Worrall prin teoretizări despre eterul purtător de lumină, până la ecuațiile lui Maxwell, care descriu proprietățile câmpurilor electromagnetice. Eterul a fost respins, dar ecuațiile sunt valabile și astăzi. Vezi și Structuralism (filozofia științei). Reprezentanți: Ian Hacking, Nancy Cartwright Realismul entităților respinge entitățile postulate de teorie, acceptând doar cele care joacă un rol în cadrul experimentelor. O entitate este reală dacă prin manipularea acesteia pot fi create noi fenomene. Pozitivismul este o filozofie
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
în prezent). - debut publicistic: la revista Luceafărul (București), rubrica intitulată "Cartea străină" (1959). - debut editorial: cu volumul Poetică și stilistică, Ploiești, 1976 / Studii de teoria literaturii, cu privire specială asupra conceptelor și metodelor promovate atunci de Noua Critică și de structuralism. - colaborări: la România literară, Luceafărul, Contemporanul, Limbă și literatură, Buletinul Societății de Științe Filologice din România și Buletinul Filialei Prahove a aceleiași Societăți, Colocvii, Ecoul, Gazeta cărților, Anuarul Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, Prahove, Axioma (cu deosebire) și la
Ieronim Tătaru () [Corola-website/Science/311726_a_313055]
-
oricare alt subiect, se folosește de un set de termeni specifici, metalingvistici, cu ajutorul cărora se poartă discuția. Mulți termeni datează din perioada antichității: Alți termeni sunt mai noi: deznodământ, romantism; iar alții sunt din secolul al XX-lea: deconstrucționism, intertextualitate, structuralism, fluxul conștiinței etc. În linii mari, noua critică literară evoluează pe două paliere: În esență, există o pendulare între un impresionism de cartier și o rigiditate științifică pompoasă, adesea ininteligibilă. Prima direcție este agresiv-infatuată, etichetează cu lejeritate, e dogmatică și
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]
-
discipline, sub influența pozitivismului, tind să se emancipeze de tutela filozofiei, adoptând puncte de vedere specifice. Astfel, psihologia devine marcată de behaviorism și configuraționsm, sociologia de funcționalism, lingvistica mai ales de semantică. De aceea nu se poate vorbi de un structuralism unitar, ci de diverse puncte de vedere structuralist ice în funcție de obiectele cercetate. Înțelegerea unui obiect rezultă astfel din compararea cu alte obiecte și din considerarea poziției sale într-un sistem de relații reciproce. Cunoașterea structurei clarifică formarea și transformarea obiectului
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
și 1970. Metodele structuralist ice au fost adoptate mai ales în lingvistică, semiotică și teoria literaturii. Aplicarea acestor metode se pot regăsi și în psihanaliză, teoria cunoașterii, psihologie, științele sociale și antropologie. Limbajul este paradigma principală a cercetărilor structuralist ice. Structuralismul vede în limbaj, ca un sistem de semne, forma de bază a oricărei organizări unitare a realității. Alături de structura limbajului se dezvoltă structura profundă a culturii. Fenomenele culturale și sociale se explică sub forma unor structuri complexe având drept model
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
sistem de comunicare. Așa se înțeleg, de exemplu, textele de orice natură sau relațiile sociale ale puterii. La începutul anilor 1920, lingvistica se definea ca un domeniu de cercetare particular în interiorul mișcării pozitiviste din cadrul științelor umane (în limba germană: "Geistwissenschaften"). Structuralismului în lingvistică s-a dezvoltat sub influența lucrărilor cercetătorului elvețian Ferdinand de Saussure (1857-1913), care - în "Cours de linguistique générale" (apărut postum în 1916) - diferențiază noțiunea de limbaj ("langue") de limba vorbită sau vorbire ("parole"), și ale lui Edward Sapir
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
1884-1939), care, folosind în lingvistică criterii formale în detrimentul celor istorice, insistă asupra opoziției dintre ""structura"" ("pattern") limbajului și ""realitatea vorbită"". Saussure propusese o ipoteză generală asupra naturii și funcționării limbajului; Sapir, independent de Saussure, stabilește mai multe diferențieri, care anunță structuralismul, ca aceea dintre "fonologie" și "fonetică" sau cea dintre "sincronie" și "diacronie". Principiul fundamental al structuralismului poate fi enunțat ca un "principiu de imanență", conform căruia enunțarea unui fapt realizat nu poate fi analizat decât pornind de la trăsăturile lui interne
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
limbajului și ""realitatea vorbită"". Saussure propusese o ipoteză generală asupra naturii și funcționării limbajului; Sapir, independent de Saussure, stabilește mai multe diferențieri, care anunță structuralismul, ca aceea dintre "fonologie" și "fonetică" sau cea dintre "sincronie" și "diacronie". Principiul fundamental al structuralismului poate fi enunțat ca un "principiu de imanență", conform căruia enunțarea unui fapt realizat nu poate fi analizat decât pornind de la trăsăturile lui interne actuale și nu de la evoluția istorică, cum ar fi, de exemplu, etimologia unui cuvânt. Esențial este
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
mod necesar existența acestor reguli care controlează raportul dintre respectivele unități. Ferdinand de Saussure insistă asupra unor opoziții importante: astfel, limbajul reprezintă un fenomen social produs al memoriei, în timp ce vorbirea este un fapt de creație individuală. Un merit decisiv al structuralismului este și acela de a fi redefinit noțiunea de "valoare" în lingvistică. Valoarea unității lingvistice nu este nici reductibilă la aspectul său "semnificat" (adică la conținutul său în semnificare), nici la aspectul său "semnificant" (respectiv forma sa acustică sau grafică
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]