1,237 matches
-
de la cine s-o afle. Bunica vitregă a lui Ectoraș avea numai șapte ani când, În timpul primului război mondial, familia ei se refugia - din cauza ocupantului german - către partea de Răsărit a țării. Capul familiei, un domn Îngrozitor de aspru, cu mustăți stufoase, dăduse câțiva mărunței de pomană unui fost lucrător de la căile ferate care-și pierduse amândouă picioarele de sub genunchi și care cerșea, Îmbrăcat Într-o uniformă jerpelită și cu un chipiu cu bandă roșie pe cap, târându-se pe un peron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căile ferate care-și pierduse amândouă picioarele de sub genunchi și care cerșea, Îmbrăcat Într-o uniformă jerpelită și cu un chipiu cu bandă roșie pe cap, târându-se pe un peron de gară prăpădită de bombe. Milostivul domn cu mustăți stufoase primise din partea ologului o ofertă de afaceri: În schimbul a câtorva bănuți - sumă ridicol de mică - și a două pâini - căci fostul feroviar zărise sacul burdușit cu pâine neagră atârnat de prevăzătorul tată de familie În plasa de bagaje a compartimentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochii. Răsufla greu și se bucură atunci când, prin desimea și goana bezmetică a fulgilor zări, aproape nemișcată, Înfățișarea ca o umbră șuierătoare a singurului stejar rămas pe marginea drumului tăiat prin locul pe care, cândva, fusese un codru vechi și stufos. Un credincios cu dare de mână pusese să se sape lângă stejarul a cărui vechime se măsura cu veacurile o fântână cu cumpănă pentru odihna și ostoirea setei drumeților obosiți. Pe ghizduri creștinul pusese să se bată icoane ce, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sau desfătările extravagante. Fusese înzestrat cu o înfățișare ca aceea a unui șoim tânăr, crescut pe vânturile șuierătoare care suflau peste munții și câmpiile din Kai. La vârsta de treizeci și trei de ani, semăna cu tatăl lui, Shingen: păr des, sprâncene stufoase și o gură largă. — Ei bine, crezusem că azi avea să plouă, dar s-a înseninat frumos. Cu florile de cireș pe munții din depărtare, anotimpul ne dăruiește o zi minunată pentru a muri. Cu siguranță, nu ne vom dezice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
abuzez de șiretenie? — E obiceiul dumitale permanent. Ești... ești un idiot!... N-o zic numai eu, Unchiule. Toată lumea vorbește. „Seniorul Katsuie pune oamenii în gardă, fiindcă niciodată nu se poate ști ce ticluiește.“ Katsuie tăcu, încruntându-și sprâncenele negre și stufoase. Mult timp, legătura dintre unchi și nepot fusese mult mai caldă decât aceea dintre senior și vasal. Dar tocmai această intimitate erodase autoritatea și respectul din sânul relației, care lipseau acum, cu desăvârșire. În dimineața aceea, Katsuie abia își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
multă tocmeală, pornesc cu grabă spre mănăstire... „Acolo, în chilioara lui, mă așteaptă - de câtă vreme? - bunul și răbdătorul călugăr”... - gândesc eu. Parcă îl am în fața ochilor: chip de sfânt, părul și barba argintii, ochii blânzi, adumbriți de niște sprâncene stufoase și acelea albe. Ușor adus de spate, parcă mereu are să-ți destăinuie ceva numai de el știut...Întreaga lui făptură revarsă bunătate și răbdare. Tot timpul ai credința că te îmbie să-l urmezi...Și pașii mă poartă cu grăbire
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
că bătrânul a aflat de venirea mea. Altfel cum să mă întâmpine așa? De unde a aflat, însă? Aha! Asta-i mâna țigăncii! Numai ea a știut de gândul meu. De acest lucru m-a convins privirea bătrânului, furișată pe sub sprâncenele stufoase, și zâmbetul ghiduș ascuns în colțul gurii. M-am întors cu fața spre el, și în loc de vorbe, am dat din cap, semn că sunt plăcut surprins de primire. Bătrânul tace...Acesta-i semn sigur că mă lasă să descopăr și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Eu nu cred că e așa, John Joe. Vineri te-am întrebat dacă ți-ai pierdut vreodată virginitatea. Ești pregătit să-mi răspunzi la întrebarea asta? John Joe își privea ghetele. Nici măcar nu încerca să tragă cu ochiul pe sub sprâncenele stufoase. Era clar că Josephine nu avea să aibă același succes ca acela repurtat în ziua precedentă cu Neil. Eram aproape convinsă că nu era nimic de descoperit în legătură cu John Joe. Greșeam. —Povestește-mi despre copilăria ta, a sugerat Josephine foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
doar o secundă. Randall era în ultimul an, era un fel de simbol al universității Princeton și avea o prietenă la fel de superbă ca și el. Din al doilea semestru, Bea și cu mine ne-am pus la punct o rețea stufoasă de spioni care trebuiau să ne informeze asupra aparițiilor în public ale lui Randall: la petreceri sau prin barurile din zonă. Apoi, imediat ce primeam informația, amândouă ne plantam în locul în care Randall fusese văzut, nădăjduind că norocul o să-l aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
joace înaintea ochilor. „Asociație organizată pe principiul centralismului. Organele se aleg de jos în sus, hotărârile se iau de sus în jos. Minoritatea se supune majorității. Nerespectarea...“ Ridică privirea, întâlni ochii negri, fixați pe chelia lui. Ochii negri, sprâncenele negre, stufoase, încruntate. Dominic Vancea înfruntă privirea. Nu clipi, încercă să deslușească cicatricea de lângă sprânceana stângă a brunetului. O vagă urmă, ca o zgârietură. Putea fi SEMNUL sau putea fi doar o zgârietură, cine știe... — Nerespectarea statutului se pedepsește cu observație, mustrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întunecați, ușor ieșiți din orbitele albicioase. Nasul subțire, vinețiu. Ridat obrazul, foarte, gânditor chipul, încă gânditor, da. Tichia de pâslă neagră ascundea frunte, păr, chelie, ce-o fi fost. Mustața crescută aiurea și îngălbenită, buza de jos crăpată. O barbă stufoasă, albă. Urechile enorme, enorme. — Semăn, nu-i așa? Chiar sunt, să știi. De vreo douăzeci de ani, sunt Tizian! Tiziano, cu totul. Am 99 de ani, ți-am spus. Sunt pe moarte, să știi. Marele Tiziano e pe moarte... O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că-l bate vântul. Soția lui, Ye, mi-a spus că el nu suportă lumina sau zgomotul apei. Precum o vază cu o vechime de o mie de ani, putrezește de la umezeala din aer. Are niște ochi triunghiulari și sprâncene stufoase. Încearcă să-și ascundă silueta lipsită de robustețe în uniforma militară. Însă îți dai seama de consituția-i bolnăvicioasă după gâtul cât un bețișor de bambus și capul lăsat într-o parte, de parcă ar fi prea greu pentru gâtul său. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Merge înapoi în dormitor și închide ușa în urma ei. Privește în jur. Două ferestre care dau spre est se înalță simetric, ca doi ochi uriași, fără globii oculari. Draperiile de un gri închis, strânse în sus, seamănă cu două sprâncene stufoase. Un șifonier înalt până la tavan, făcut din lemn de redwood, e pus între cele două ferestre. Podeaua e acoperită cu un covor de culoarea tăiețeilor. Camera o face să se gândească la chipul lui Mao. Shang-guang se plimbă cu eleganță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
roșii, ca sângele, de pe cimentul umed și țiuitul care Îți sfredelește tâmplele, ceafa... Într-o doară, arunci o privire spre blana tânără, roșcată care alunecă peste traverse, peste șine, sub tren, ce bine seamănă câinele ăsta, care Își strânge coada stufoasă peste picioarele Încordate, cu Federigo, câinele tău de acasă! — Fede! Fede! strigi, dar câinele mârâie sub tren și amușină. Ce urmă caută? Nu cumva pe-a ta? Te-ai Întors cu spatele, să nu te recunoască cei doi soldați posaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a plecat, o simt mereu prin preajmă. E ca o vrajă. Să fie de vină parfumul?” ― Cred că am ajuns. Nu poate fi decât aici. Babic își opri calul și, ridicat în scări, cercetă împrejurimile. În mijlocul unui pâlc de copaci stufoși, crescuți la întâmplare, se ridica un vechi palat, o clădire aproape ruinată. Așteptau, în speranța că va ieși cineva să-i întâmpine. Nu apăru nici măcar o slugă. Babic luă caii și îi priponi de craca unui copac din apropiere, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se îndepărtă, lăsându-l să savureze scrisoarea Letiziei. Scoase dintr-o lădiță de voiaj mai multe peruci. Alese una cu păr cărunt, scurt și cârlionțat. Deschise apoi o mapă cu șiruri de sprâncene și mustăți. Desprinse o pereche de sprâncene stufoase, tot cărunte. Scotoci în aceeași lădiță după o pereche de ochelari și o perniță. La urmă, desfăcu un pachet și așeză hainele la îndemână. Între timp, Napoleon trecuse la raportul lui Ledoulx. ― Hm! Bine zice! Așa e! Chiar așa! Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Deci minunea s-a produs... Mă faci gelos. De ce adică el și nu eu? Dante Negro îl răsuci cu fața spre oglindă. Acolo, în oglindă, apăruse un personaj în haine cam ponosite, cu o claie de păr cărunt și sprâncene stufoase, aproape albe. Ochelarii și un umăr ceva mai ridicat îi dădeau aerul unui om care se aplecase toată viața doar asupra cărților. ― Apreciați singur! Acolo văd doar un profesor de condiție modestă, un biet preceptor angajat pentru copiii marchizului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bărbat înalt și ușor plinuț, cu o față blândă, care era de cele mai multe ori asociată cu desenele cu țărani din cărțile cu povești ale copiilor. Smocul de păr des din vârful capului era blond vârstat cu alb, în vreme ce sprâncenele excesiv de stufoase, într-o nuanță ceva mai închisă, adumbreau ochii, de culoarea stafidelor. Îi plăcea să râdă, iar asta se vedea din ridurile adâncite de vreme care erau un detaliu permanent pe chipul lui. Atunci când zâmbea, Bill lăsa să se vadă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aparent fără intenția de a-l folosi, un pistol-mitralieră scurt, și se apropie de targuí încet și cu o figură indolentă. — Ia să vedem... Cum vine asta că n-ai buletin? Toată lumea are buletin. Era un bărbat vânjos, cu mustață stufoasă și înalt de stat, cu aspectul celui ce se simte sigur pe sine, dar, brusc, se frânse în două, slobozi un urlet de durere, din cauza groaznicei lovituri pe care Gacel i-o dăduse cu patul puștii. Aproape în aceeași clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Adică el nu vroia să se umple de păcate, și cum se mai uita la tine, Mirelo, ca la o creatură nevolnică, nevoiașă, vrednică de milă și de dispreț... Un tip negricios, la treizeci și ceva de ani, cu sprâncene stufoase și antebrațe puternice și păroase de urangutan, acoperite de păr creț și des ca o blană. Se uită pentru o clipă la el, ca și cum ar fi văzut prin el, dincolo de aparența de virilitate și de tărie de caracter ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
el. Or, În mod curios, de la primele cuvinte se descoperă complici. Omar n-are altceva de făcut decât să dispară pe furiș. Astfel, foarte repede, Hasan Sabbah a devenit colaboratorul indispensabil al marelui vizir. A reușit să organizeze o rețea stufoasă de iscoade, falși neguțători, falși derviși, falși pelerini, care străbat În lung și-n lat imperiul selgiucid, nelăsând nici un palat, nici o casă, nici un capăt de bazar la adăpost de urechile lor. Comploturi, zvonuri, clevetiri, totul e raportat, explicat, dejucat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sale, că interesele mele se Îndreptau acum spre altceva, că mă orientasem mai curând spre studiile financiare, având de gând să preiau, Într-o bună zi, antrepriza de construcții navale Înființată de tatăl meu. Rochefort se lansă Într-o pledoarie stufoasă, În care se amestecau Scrisorile persane ale lui Montesquieu și a sa celebră frază „Cum poți fi oare persan?”, peripețiile aventurierei Marie Petit, care fusese primită de Șahul Persiei dându-se drept ambasadoarea lui Ludovic al XIV-lea, istoria acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
istoria acelui văr al lui Jean-Jacques Rousseau care-și sfârșise zilele ca ceasornicar la Isfahan. Iar eu nu-l ascultam decât pe jumătate. Preferam să-l studiez, capul voluminos, exagerat de mare, fruntea proeminentă, acoperită de un smoc de păr stufos și creț. Vorbea cu patimă, dar fără emfază, fără acele gesturi la care m-aș fi așteptat din partea persoanei sale, cunoscându-i scrierile Înflăcărate. — Sunt pasionat de Persia, cu toate că n-am pus niciodată piciorul acolo, preciză Rochefort. N-am stofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
îmi este greu să îi văd buzele mușcând cu atâta poftă vorbele acelea, privirile îmi cad pe podea, puterea mea de înțelegere zburdă asemenea unei veverițe sprintene, o văd apropiindu-se, apoi o văd dispărând deja, numai vârful cozii sale stufoase se mai zărește printre paturi, toată dimineața aceasta am încercat ba să înțeleg, ba să nu înțeleg, ba să mă apropii de el, ba să mă îndepărtez de el, toate eforturile acestea depuse în direcții contradictorii mă sleiesc de puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
E singurul lucru pe care știu să-l fac bine.” Am fost Întrerupți de un tip de vreo patruzeci de ani, ce purta o haină cu câteva numere mai largă, cu păr rar, blond-deschis, care-i cădea peste două sprâncene stufoase, la fel de galbene. Vorbea delicat, ca și cum ar fi educat un copil. „M-am săturat până pesre cap de acest Vademecum al contribuabilului. Ar trebui să-l rescriu pe tot și n-am nici un chef. Deranjez?” „El e Diotallevi”, zise Belbo, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]