808 matches
-
trec prin tot felul de peripeții, de la înfrățirea cu șoarecii până la saltul înăuntru și afară din sertare. Având drept personaje pisicile și nu oamenii, încruntatul Eliot ne arată că știe să râdă, nu în hohote, ci, în manieră englezească, cu subînțelesuri. El uită de premonițiile și coșmarurile tărâmului pustiu, populat cu ființe ratate, deznădăjduite. Pisicile sunt cât se poate de sigure pe ele. Sunt lăsate deoparte ambiguitatea, simbolurile, citatele misterioase, muzicalitatea cu totul neobișnuită, inovatoare. Despre pisici Eliot sporovăiește cu afecțiune
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Eliot și Joyce în fața vorbelor leneșe, care nu pot spune totul deodată, a fost greu de uitat. Poezia e și acum derutantă, sare de la o idee la alta, fără legături explicite între fragmente. Larg folosit la începutul anilor 1920, subînțelesul e păstrat cu sfințenie. Philip Larkin însuși recunoaște în Eliot o influență de căpătâi în formația lui de poet. Introducerea lui la ediția revizuită a volumului The North Ship conturează cu claritate amestecul de stiluri din maniera poetului la douăzeci
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
întorc. Corabia pornită către nord ajunge "hăt departe / Pe o mare neiertătoare / Sub o stea ce împroașcă foc, / Menită pentru un drum fără capăt". Imaginea poetică e atât de indirectă că o descifrăm cu mare greutate. Larkin este aici neglijent, subînțelesul îi scapă din mână. Muzicalitatea, amintirea, emoția, totul îl distrage. Contemplă ideea morții cu ignoranța tinereții. Tristețea e superficială, gravitatea e neconvingătoare. Moartea poate părea pitorescă, dar e tare departe: poetul află în ea un simplu pretext ca să-și exprime
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și e ca și când Se scoală morții Și văd că e chiar adevărat de data aceasta Deși zac la întâmplare Unii lângă alții și aproape din obișnuință Îmbrățișați... Poemul e în același timp timid și îndrăzneț. Cheia poemelor lui Mole e subînțelesul, fiindcă el nu e ca acei Desperado îndrăzneți, care au nevoie să urle în pagină ca să-și aprindă flacăra poetică. Chiar și visul cu tatăl dispărut devine mai mult un vis de dragoste decât de pierdere a unei ființe dragi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Mi-ar place ca poezia să intensifice sentimentul unicității locului acestui lector. Aș minți dacă mi-aș idealiza viața. LV. English Words afirmă, " Acum nu pot avea încredere în vorbe". Peste tot pui vorba la îndoială. Cuvântul e înlocuit de subînțeles. Ce reacție ai când criticii (și autorii de interviuri) sapă în text în căutarea unor remarci inteligente despre poezia ta? Te irită? Cum vezi criticul ideal? GS. Nu aștept de la criticii mei mai mult decât o lectură atentă, după care
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
stipulate în mod arbitrar, în timp ce implicaturile conversaționale pot fi "restabilite" printr-un proces de gândire"143. În strânsă legătură cu teoria lui Grice, Catherine Kerbrat-Orecchioni distinge între două tipuri de conținuturi explicite și implicite cele din urmă incluzând presupozițiile și subînțelesul. Pe lângă implicaturile conversaționale, subînțelesul acoperă și: aluziile, insinuările, tropii, conotațiile, actele de limbaj indirect ș.a. Aluzia definește: "enunțări care fac, în mod implicit, referire la unul sau mai multe fapte particulare cunoscute de către anumiți protagoniști ai schimbului verbal și numai
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în timp ce implicaturile conversaționale pot fi "restabilite" printr-un proces de gândire"143. În strânsă legătură cu teoria lui Grice, Catherine Kerbrat-Orecchioni distinge între două tipuri de conținuturi explicite și implicite cele din urmă incluzând presupozițiile și subînțelesul. Pe lângă implicaturile conversaționale, subînțelesul acoperă și: aluziile, insinuările, tropii, conotațiile, actele de limbaj indirect ș.a. Aluzia definește: "enunțări care fac, în mod implicit, referire la unul sau mai multe fapte particulare cunoscute de către anumiți protagoniști ai schimbului verbal și numai de ei sau mai
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de ei, fapt ce face să se stabilească între ei o anumită complicitate (pacifistă sau agresivă)"144. Insinuările au rolul de a descalifica interlocutorul sau un terț, dat fiind că locutorul face rareori insinuări la adresa propriei persoane. Caracteristic limbajului conotativ, subînțelesul recurge la o gamă variată de tropi, dintre care se disting metonimia, sinecdoca, metafora, litota, ironia și hiperbola. În general, actele discursive nu permit delimitări nete între denotativ și conotativ, dar în cazul informațiilor conotative, acestea sunt "mai degrabă sugerate
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
spirituală pe axa care unește interioritatea trans individuală a omului cu transcendența, nemărginirea inimii profunde cu abisul divin. Punctele menționate mai sus nu sînt, desigur, interesante pentru modernitatea laică, nu sînt materie de dezbatere în spațiul public. Nu ele alcătuiesc subînțelesul societăților și al mentalității noastre. Dar omul credincios, angajat spiritual poate privi spectacolul modernității și principiile ei ca pe un text de interpretat, ale cărui date sînt de orientat, de întors către principiile ultime. Oare nu aceasta este însăși atitudinea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fie fără rest; cuminecarea nu se petrece decît dacă există un rest, și cu atît mai bine cu cît zona de rest e mai mare. Comunicarea e de date, de semnale sau chiar de semnificații și înțelesuri; cuminecarea e de subînțelesuri. Viața și societatea nu ar fi nimic fără înțelegere și înțelesuri, dar ar fi totdeodată prea puțin fără subînțelegere și subînțelesuri.“ De Vito definește actul de comunicare drept „acțiune cu una sau mai multe persoane, de trimitere și receptare a
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
rest e mai mare. Comunicarea e de date, de semnale sau chiar de semnificații și înțelesuri; cuminecarea e de subînțelesuri. Viața și societatea nu ar fi nimic fără înțelegere și înțelesuri, dar ar fi totdeodată prea puțin fără subînțelegere și subînțelesuri.“ De Vito definește actul de comunicare drept „acțiune cu una sau mai multe persoane, de trimitere și receptare a unor mesaje care pot fi deformate de zgomote, are loc într-un context, presupune anumite efecte și furnizează oportunități de feedback
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
nu se face în mod automat. N-am fi atît de siguri că este vorba de tutun dacă am fi într-o fabrică de mezeluri și tăblița s-ar afla în fața unei grămezi de șuncă 1... 5 Nici identificarea subiectului "subînțeles" al verbului la infinitiv nu este de la sine înțeleasă. În acest exemplu împrumutat din poemul lui Mallarmé, Briza marină: La chair est triste, hélas! Et j'ai lu tous les livres Fuir! Là-bas fuir! [...]26 subiectul implicit este enunțiatorul însuși
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
care partenerii (doi sau mai mulți) sînt în contact imediat și acționează permanent unul asupra celuilalt. Legile discursului sînt însă valabile pentru orice tip de enunțare, chiar și pentru cea scrisă, cînd momentul receptării este diferit de cel al producerii. Subînțelesurile Legile în cauză nu reprezintă normele unei conversații ideale, ci niște reguli care joacă un rol crucial în procesul de înțelegere al enunțurilor. Prin simplul fapt că se presupune că ele sînt cunoscute reciproc de interlocutori, ele permit transmiterea unor
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
o căutare ludică a semnificației lor. Această inteligibilitate parțială este verosimilă datorită faptului că locutorii nu sînt decît parțial umani (maimuțe îmbrăcate în oameni). Cum avem de-a face cu o limbă "umanoidă", cititorul nu va încerca să caute un subînțeles: faptul că e vorba de publicitate și că locutorii sînt maimuțe determină o suspendare a normelor obișnuite ale comunicării verbale. Aceasta însă numai la un prim nivel, căci la nivel superior enunțarea funcționează normal, respectă legile modalității. În calitate de mesaj publicitar
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
poștală cu Turnul Eiffel cuiva care locuiește în Paris, pot să mă aștept ca acesta din urmă să caute o semnificație ascunsă a acestui gest. Transgresarea unei reguli implicite a genului "carte poștală de vacanță" permite dirijarea destinatarului către un subînțeles, variabil în funcție de situație (vezi cap. 2). 5. Cum să concepem un gen? Opere și rutină Noțiunea tradițională de gen a fost elaborată mai întîi în cadrul unei poetici a literaturii. Ea nu s-a extins la totalitatea producțiilor verbale decît de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
30 siglă 266 sinceritate (lege) 37 situație de enunțare 125, 132, 169, 183 slogan 207, 234, 258 specifică (referință) 231, 232 specifică (scenografie) 107 stabil (enunț) 89, 99, 100 standard (utilizare) 191, 192 stil scris vs vorbit 93, 115, 281 subînțeles 33, 76 substantiv propriu 131, 222, 224, 226, 237, 261, 265, 274 subversiune 210 T testimonială (funcție) 256 text vs enunț 23, 65, 81, 92, 96 timp 23, 24, 129, 138 tip de desemnare 272, 273 tip de discurs vs
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
discipline, noematologia, pornind de la următoarele considerente: "Graiul este un mijloc de înțelegere mutuala. O înțelegere mutuala se opera însă nu numai prin sensul cel expres care constituă obiectul semasiologiei, ci mai mult încă printr-un sens ascuns, lăsat fără expresiune, subînțeles, care se manifestă mai cu deosebire în sintaxa. Dindată ce după morfologie sau după lexiologie noi punem doctrina separată a semnificațiunii, care resultă d'a-dreptul din studiul formelor gramaticale și al cuvintelor, urmează dara că după sintaxa să punem
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
amplul articol Leș idées latentes du langage, bazat pe o prelegere ținută în 1868 la Collège de France. 3.2.3.1. Încredințat că "le langage laisse une part énorme au sous-entendu", Bréal a decis să desemneze această zonă a "subînțelesurilor" prin termenul de idei latențe: "En terme de grammaire, on appelle ellipse l'omission d'un moț nécessaire au sens de la phrase. Mais ce n'est point de cette sorte d'ellipse que je me propose de vous entretenir: celle
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
ea un fenomen de brachilogie: ea implică o independență supraordonata pe care nu trebuie niciodată să o exprimăm: "Eu vreau sau îți ordon: nu mișcă!" se poate reduce la: "Nu mișcă!" Tot asa cu o propozițiune exclamativa: Ce frumos este! (Subînțeles: vedeți, iată...) sau una optativa: De-aș pleca! (Subînțeles: ce bine, ce fericit aș fi!) Și iată că o cauzala introdusă cu "căci" poate încă o dată deveni independentă slujindu-se și de această poziție a optativului: "Căci nu am eu
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
supraordonata pe care nu trebuie niciodată să o exprimăm: "Eu vreau sau îți ordon: nu mișcă!" se poate reduce la: "Nu mișcă!" Tot asa cu o propozițiune exclamativa: Ce frumos este! (Subînțeles: vedeți, iată...) sau una optativa: De-aș pleca! (Subînțeles: ce bine, ce fericit aș fi!) Și iată că o cauzala introdusă cu "căci" poate încă o dată deveni independentă slujindu-se și de această poziție a optativului: "Căci nu am eu drept în lume să judec pe tirani!" care presupune
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
împărțirea în cinci nu e completă. Graiul este un mijloc de înțelegere mutuala. O înțelegere mutuala se opera însă nu numai prin sensul cel expres care constituie obiectul semasiologiei, ci mai mult încă printr-un sens ascuns, lăsat fără expresiune, subînțeles, care se manifestă mai cu deosebire în sintaxa. Din data ce după morfologie sau după lexiologie noi punem doctrina separată a semnificațiunii, care resultă d'a-dreptul din studiul formelor gramaticale și al cuvintelor, urmează dara că după sintaxa să
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
spirituală pe axa care unește interioritatea trans individuală a omului cu transcendența, nemărginirea inimii profunde cu abisul divin. Punctele menționate mai sus nu sînt, desigur, interesante pentru modernitatea laică, nu sînt materie de dezbatere în spațiul public. Nu ele alcătuiesc subînțelesul societăților și al mentalității noastre. Dar omul credincios, angajat spiritual poate privi spectacolul modernității și principiile ei ca pe un text de interpretat, ale cărui date sînt de orientat, de întors către principiile ultime. Oare nu aceasta este însăși atitudinea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
fie fără rest; cuminecarea nu se petrece decît dacă există un rest, și cu atît mai bine cu cît zona de rest e mai mare. Comunicarea e de date, de semnale sau chiar de semnificații și înțelesuri; cuminecarea e de subînțelesuri"70. Adîncimile și complexitatea comunicării, subtilitatea și orizontul deconstruirii sensurilor limbajului nostru toate acestea, desfășurate în registrul unei regii în care mereu rămîne un rest, țin, după Noica, de cuminecare. În cele din urmă, cuminecarea este chipul esoteric pe care
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
e cineva mediocru în biserică? Are vreun rost să te găsești mediocru atunci cînd nu te măsori cu nimeni și-ți vezi de tine, așa cum numai fiecare poate să vadă de sine?"87. Așa ajunge Noica să exclame plin de subînțelesuri: "Ce oameni vrednici de interesul celorlalți ar fi mulți dintre noi dacă nu s-ar simți mediocri!", însă nu înainte de a sparge codul acelui personaj din Thomas Mann. Și proceda astfel nu pentru că ar fi admirat, în ascuns, vreun pisc
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
etică (după caracterizarea unui discipol). Am analizat pe larg o astfel de situație și comportament în Cazul Constantin Noica. Cel puțin de două ori ne-a declarat că el stă de vorbă cu organele. Cu înțelesul (sau mai exact cu subînțelesul), că el ar avea voie, că în cazul său această licență (să i spunem) i se permite, că este vorba de o relație normală, firească etc. Departe de a o considera o dovadă de cinism și amoralism, interpretăm dimpotrivă o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]