1,003 matches
-
s-au condensat într-un creier și că o parte din trecutul umanității s-a actualizat într-o biată conștiință. Aceste gânduri, viziuni, aspecte și obiecte nu par a se fi subtilizat în țesăturile unei substanțe nervoase, a se fi subțiat până la transparență într-un mediu de o finețe inexplicabilă, ci am impresia că s-au transpus în mine ca realități, că o parte din existență apasă în infinitul meu lăuntric. Poate de aceea mă simt uneori atât de greu, de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Giggs ca pe un magnet imens, atrăgînd gloanțele, bombele și avioanele din cer. Totuși, În seara asta, raidul părea destul de depărtat, și nimeni nu-și făcea probleme. Izbiturile și fulgerele erau rare și potolite; Întunericul se Îngroșa și apoi se subția ușor, doar atît, În timp ce reflectoarele se plimbau pe cer. Alți deținuți se urcaseră pe mese și-și comunicau lucruri obișnuite peste strigătele lui Giggs. — Wooly! Wooly, Îmi ești dator o juma de dolar, nemernicule! — Mick! Hei, Mick! Ce faci? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la ambulanță și scotea tărgile. Se Întîmplă ceva? — Așa se pare, spuse Kay. — O conductă de petrol? — Pariez că-i la vreo fabrică, zise gardianul frecîndu-și barba. Se uitară În sus, pe cer. Reflectoarele se jucau, dar lumina lor era subțiată de cea a lunii, și era greu să-ți dai seama despre ce-i vorba, dar cînd razele coborîră, gardianul arătă cu degetul. — Uite. De sub nori apăruseră primele reflexii ale unui incendiu puternic. Acolo unde fumul se ridica În spirale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
poată gândi așa întotdeauna. Ce grozav ar fi! Dar ea este doar o biată femeie și veșnicia nu-i e destinată. În absența infinitului se va mulțumi să-și toarcă timpul pe care-l mai are, dărăcindu-l până se subțiază ca un fir diafan. În interiorul palanchinului, aerul este foarte cald și închis, mirosurile de mâncare, de sudoare stătută și apă de trandafiri se amestecă, biruite de un altul mai ascuțit, amărui. Încă o dată, mâna Amritei se întinde spre cutia mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
obrazului pudrat și este izbit de un miros oribil de mucegai care se ridică din hainele ei. Fără să vrea, își imaginează că femeia se mumifică treptat în ele, un strat de substanță verde întins peste cel existent, care se subțiază de fiecare dată. — Jonathan, zice femeia oarecum mirată. Este cazul să observ că nu semeni deloc cu familia. Domnule director, noi, cei din din famila Bridgeman, avem trăsături puternice. Figuri saxone. — Fascinant, zice doctorul Noble. Doriți ceai? — Ceai? Cum puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui erau în alții și n-avea încredere în sine. Acuma era sigur că mai curând se va pune de-a curmezișul soartei decât să-și mai pângărească sufletul, fiindcă în suflet, în lumină i se călea mântuirea... Întunericul se subția treptat. Vântul sufla mereu și uneori cânta ca o chemare prelungă, confuză, ademenitoare. Atunci, ca o ispitire, în mintea lui Bologa încolți iarăși gândul că aceasta e ora dezertorilor... Și gândul nu i se mai păru respingător, ca și când i s-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nesimțit la șanțul cel vechi, căci posturile de ascultare sunt mai departe... La cellalt capăt al șanțului va chema... Atâtea vorbe rusești știe... Pe urmă... Lumina rachetei se stinse și Bologa rămase mulțumit. La cinci fix, când începe să se subțieze întunericul, va porni... Mai are deci două ceasuri. Era atât de hotărât, că nu simțea nici emoție, nici nerăbdare. Aștepta, cu ochii înainte spre țintă, cu gândurile slobode. Vremea trecea peste dânsul ca o apă lină, răcoritoare... Într-un târziu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Cola, tot ce vreți, numai să vă întoarceți. Dar ei nu mă recunosc, se învârt, prizonieri ai propriei lor lumi, nici dacă aș fi întinsă pe marginea drumului nu m-ar observa, deja încep să se rărească, șuvoiul cascadei se subțiază, iată-le din nou pe Șhira și Meirav, nedespărțite, amândouă îmbrăcate cu rochițe foarte scurte, aproape identice, dar unde este Noga, de ce lipsește tocmai ea. Poate că a ieșit înaintea tuturor și am pierdut-o, deja hotărăsc să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acasă la un compozitor, Ion Vasilescu, care era plecat. Omul avea de vânzare un frigider și noi l-am vândut mai scump decât fixase el prețul, așa că am mai avut o vreme bani. Dar, încetul cu încetul, fondurile s-au subțiat de tot. Un timp am trăit gustând din alimente prin piețele capitalei și dormind în Grădina Botanică. Mergeam în piață și întrebam: „Cu cât dai smântâna?”. „Cu atâta.” O gustam și nu, „că e proastă”. „Ia mai gustă, să vezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
DOAMNA POTOȚKI La ora când scriem aceste rânduri, bătrâna doamnă Potoțki, tenacea locuitoare a aripii de vest a castelului, va fi fiind de mult oale și ulcele. Nepăsătorul timp a trecut peste amintirea domniei-sale, albindu-i oasele, șlefuindu-i vertebrele, subțiindu-i imperceptibil metacarpienele. Ierburi înalte, flori de românită, fragile păpădii au crescut rând pe rând din mormântu-i, spulberându-se cu plecarea fiecărui anotimp. Generații întregi de rozătoare, de rândunele care, o vreme, i-au supraviețuit, au pierit și ele, îngrășând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
larg. Episodul 148 EPISOD DE REZERVĂ Când Metodiu și Iovănuț intrară în Veneția, cerul era închis. Priviți această frază: cât de neutră e! Cât de frumos nu comunică ea nimic! Vine o vreme în viața oricărui povestitor când povestea se subțiază, când prin vena altădată subtil ascunsă sub pielea cuvintelor unde curgea din belșug sângele roșu, clocotitor al întâmplărilor bogate, curge acum un lichid anemic, apos; când lupta cu auditoriul silit mereu să ciulească urechile se preschimbă într-o pașnică înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Marco și turiștii le dădeau biscuiți, portocale sau mere și se pozau cu ei. în zilele fără vizitatori, doctorul Peleto obișnuia să tragă, împreună cu alți vreo trei bătrânei încă verzi, la hanul „Arcaica” și-n fața unui pahar de ceai subțiat cu rom se amuzau de cele două babe din grupul „Senecta” care, pe micul podium de lemn dintre mese, cântau și dansau până erau scoase pe brațe de doi chelneri gemeni despre care se spunea că prinseseră suta de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
CONVERSAȚIA în acele vremuri de răstriște și jale, pe scaunul Moldovei stătea aburcat, după cum am pomenit, Sima-Vodă. Printr-o avansare implacabilă, obiectivă, sărăcia lucie a țării se strecurase încetul cu încetul și la Curte: covoarele grele, roșcate de Buhura se subțiaseră sub pasul celor cu jalbe într-atât, încât, din loc în loc, aveau găuri prin care se vedea podeaua de lemn mâncat de carii. Perdelele de la ferestre fâlfâiau pline de molii în curentul ce se strecura pe sub obloanele prost închise. în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aplicat, era atât de avansat, Încât le-o lua Românilor Înainte cu cel puțin o sută de ani! - Ei, nici chiar așa! - Ba chiar așa! Și social și național - de ce crezi că s-a băgat Marghiloman pe fir: ca să-l subțieze, să-l tragă În jos, la nivelul Patriei Mume, cu care ardeam de dor să ne unim... Până și liberalii, cât erau ei de liberali se speriaseră de programul Basarabenilor - și nu mai era Stere al nostru, să-i descânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
le rețină apoi datoriile din lefuri. — Aha! — Nu știu ce găsesc ăștia distractiv pe-aici. Pleacă de pe la casele lor ca să vină să muncească Într-un asemenea loc... CÎnd cumperi pe credit, chiar dacă știi c-o să-ți pară rău mai tîrziu, punga se subțiază, cu sau fără voia ta. — Dar la ce-i servește să le facă tărăboi pentru atîta lucru? — Știi... poimîine-i zi de leafă... Pe cincisprezece... Mai vrei o ceșcuță? — Da, cu banii jos. Bucătarul Își puse țigara pe un colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
picioarele ca un copil chemat în biroul directorului), ascultând amândoi ce le mai zicea Che Guevara despre războiul de gherilă și nenorociții ăia de americani, mai bine mă uit la ea, cum stă goală în fața oglinzii, cu picioarele înălțate și subțiate de tocurile ciudate din anii ’50, cu brațele ridicate, aranjându-și părul, cu linia gâtului atât de delicat desenată. E o Simone mai mult femeie decât feministă, trup natural cu o senzualitate firească, siluetă familiară într-un decor ca oricare altul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
monedă În basca lui Dabor, la care rusul bătu din călcâie și Încuviință melancolic. Când doi bărbați cărând o canapea au ajuns paralel cu noi, am pășit pe stradă. Smoala era curată și neagră, cu un luciu uleios, care se subția și devenea din ce În ce mai strălucitor, cu cât Îl urmăreai mai mult. Într-o pantă, chiar Înainte ca strada să ajungă la intrarea fabricii de bere, se Încrețise ca staniolul. Un camion pleca acum din fabrică, Încărcat cu navete din lemn, fixate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pildă, cu cât e mai ridicat călcâiul unei persoane, În comparație cu degetele de la picioare, cu atât mai dramatic e echilibrul. Postura nesigură creată poate fi contracarată doar printr-o ușoară deplasare a punctului de gravitație dinspre călcâi spre membrul arcuit, ceea ce subțiază gambele, scoate fundul În evidență și Întărește umerii. Noua curbură a șirei spinării va sublinia mișcarea rotativă a șoldurilor, iar coatele, Împinse În spate, vor sublinia sânii. Astfel, cu cât călcâiele sunt mai sus, cu atât persoana care poartă tocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
punctele de vedere. O puse să semneze niște hârtii, apoi altele, pentru eventualitatea În care ceva nu mergea cum trebuia fie În timpul operației, fie după aceea. Zeliha simțea că În apropierea lui nervii i se destindeau și pielea i se subția, ceea ce era cum nu se putea mai rău fiindcă, de fiecare dată când nervii i se destindeau și pielea i se subția, devenea fragilă ca o ceașcă de ceai și, de fiecare dată când devenea fragilă ca o ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
operației, fie după aceea. Zeliha simțea că În apropierea lui nervii i se destindeau și pielea i se subția, ceea ce era cum nu se putea mai rău fiindcă, de fiecare dată când nervii i se destindeau și pielea i se subția, devenea fragilă ca o ceașcă de ceai și, de fiecare dată când devenea fragilă ca o ceașcă de ceai, nu se putea abține să nu izbucnească În lacrimi. Iar acela era un lucru pe care Îl ura din toată inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la amintirea acestor momente lascive, Însă păleau imediat când Își amintea faza imediat următoare. Vai, Înainte să-și dea seama, familia lui Îngrozitoare intrase În scenă ca să o domine pentru totdeauna, iar din acea clipă afecțiunea lor pentru celălalt se subțiase. Dacă membrii bandei Tchakhmakhchian nu și-ar fi băgat nasurile lor acviline În căsătoria lor, iși spuse Rose, soțul ei ar fi Încă alături de ea. „De ce ți-ai băgat tot timpul nasul În căsătoria noastră?“ a Întrebat-o pe Shushan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
A smuls brutal capătul așternutului, cât pe ce s-o trezească pe mătușa Zeliha și și l-a Înfășurat În jurul capului ca pe un văl. — Dă-mi voie să-ți spun ceva, a spus domnul Bitter cu mâinile În șolduri, subțiindu-și glasul până la o notă feminină, imitând pe cineva. Există lucruri pe lumea asta... Mătușa Banu și-a dat imediat seama pe cine maimuțărea și a simțit furnicături pe șira spinării. — Există lucruri atât de Înfiorătoare pe lumea asta despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
antre 172 nat. Înregistrând cu atenție, aprobând sau despărțindu-se de unele reacții critice față de Istoria... lui N. Manolescu, autorul nostru vine să întărească o mai veche idee: spiritul polemic, ironia, elogiile „amicale” ori negația „cu respect”, chiar și accentele subțiate de orgoliu ale unor recenzenți nu-s decât „sarea și piperul” ce fac viața literară vie și atractivă pentru participanții la „spectacol”. El însuși (Gr. C.) nu rămâne „dator” față de interpretări și etichetări grăbite, unele - șocante, ale istoricului literar. Își
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
antre 172 nat. Înregistrând cu atenție, aprobând sau despărțindu-se de unele reacții critice față de Istoria... lui N. Manolescu, autorul nostru vine să întărească o mai veche idee: spiritul polemic, ironia, elogiile „amicale” ori negația „cu respect”, chiar și accentele subțiate de orgoliu ale unor recenzenți nu-s decât „sarea și piperul” ce fac viața literară vie și atractivă pentru participanții la „spectacol”. El însuși (Gr. C.) nu rămâne „dator” față de interpretări și etichetări grăbite, unele - șocante, ale istoricului literar. Își
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
oricine!) că oamenii ăștia, locuitorii Vladiei, asistă pe zi ce trece la degradarea idealurilor lor, a speranțelor care nu se împlinesc. Idealul este adevăratul stăpîn al omului, nu-i așa, domnule adjutant? Iar dacă idealul se degradează, se prăfuiește, se subțiază, hai să zic, se trivializează prin simpla încercare de a-l atinge, de a-l aduce la nivelul micimii celor care aleargă, cred în el, atunci înseamnă că oamenii sînt condamnați la o profundă nefericire. Pare, cum să spun, pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]