11,661 matches
-
necesar lumii. Factorul spiritual este un principiu care orientează lumea în funcție de starea de dispariție obiectivă a omului, purtător de trecut și creator de certitudini, pe care le numim cunoaștere. Manifestările cunoașterii încearcă transfigurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă de substituție, încearcă actualizarea punctului ideal al viitorului conceput în prelungirea lumii. Miza este morală, pentru că orientează lumea către un înțeles pe care lumea nu îl are. Omul se proiectează în simulacrul absolut al stării de per fecțiune obiectivă a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
absolut al stării de per fecțiune obiectivă a lumii ca moment ideal al absurdului. Principiul moral pe care se întemeiază manifestarea spirituală a omului evocă necesitatea stării de existență fără lume, în prelungirea lumii, pe care omul transfigurat în energie subiectivă o înzestrează cu sens. Lumea se dizolvă astfel în simulacrul moral al stării de existență prin care i se manifestă temeiul, energia obiectivă. Morala nu are sens decât dacă alcătuirea lumii este perfectă. Factorul spiritual generat de punctul de perfecțiune
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
caută răspuns la exasperantul postulat obscur conform căruia, în sine, omul este o existență care nu are nevoie de lume. Dacă factorul spiritual prin care suntem oameni nu ar avea esență morală, moartea noastră nu ar avea nici un înțeles. Energia subiectivă în care ne presupunem s-ar confunda cu mecanica entropică a unui principiu al necesității absolute, a cărei perfecțiune s-ar anula prin înțeles. Perfecțiunea absolută nu are sens decât subminată de morală. Viața este anterioară lumii pentru ca lumea să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
apariția factorului spiritual. Formula „apariția vieții pe pământ“ este antinomică, dacă nu falsă; este, mai degrabă, vorba despre identificarea vieții de către lume prin transfigurarea energiei obiective în punctul perfecțiunii ei absolute. Această transfigurare are valoare morală, pentru că manifestă o intenție subiectivă de dobândire a sensului. Pentru lume, viața nu are înțeles, fiindcă viața poartă necesitatea omului, element care poate modifica viitorul lumii. Dar lumea nu comportă nici un alt fel de viitor în afara propriei ei existențe, viitor identic cu sine și conceput
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
conceput de starea de existență a energiei obiective care o alcătuiește. Omul nu poate modifica decât punctul ideal al viitorului în care se proiectează ca ființă morală, pentru a crea replica socială a lumii. Viața precede lumea și, ca precedent subiectiv uni versal care își poate concepe sfârșitul, este principiul tuturor transfigurărilor care dobândesc sens în prelungirea lumii. Dacă viața nu ar fi anterioară lumii, omul nu s-ar putea transfigura în energie subiectivă și nu s ar putea manifesta astfel
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lumii. Viața precede lumea și, ca precedent subiectiv uni versal care își poate concepe sfârșitul, este principiul tuturor transfigurărilor care dobândesc sens în prelungirea lumii. Dacă viața nu ar fi anterioară lumii, omul nu s-ar putea transfigura în energie subiectivă și nu s ar putea manifesta astfel în prelungirea lumii, nu ar face decât să își transceandă spiritual starea de dispariție obiectivă, adică să existe ca ființă reversibilă. Replica socială a lumii, pe care omul o creează ca lume distinctă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ființă reversibilă. Replica socială a lumii, pe care omul o creează ca lume distinctă în interiorul lumii, este metafizică în măsura în care, în sine, omul este o existență care nu are nevoie de lume. Este metafizică pentru că își construiește sfârșitul după modelul precedentului subiectiv al vieții, ca principiu al transfigurării tuturor lucrurilor. Dacă omul are un destin, destinul lui este să distrugă punctul perfecțiunii absolute a lumii în care trăiește, și poate chiar lumea întreagă, pentru a îl transfigura în eve niment subiectiv absolut
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
precedentului subiectiv al vieții, ca principiu al transfigurării tuturor lucrurilor. Dacă omul are un destin, destinul lui este să distrugă punctul perfecțiunii absolute a lumii în care trăiește, și poate chiar lumea întreagă, pentru a îl transfigura în eve niment subiectiv absolut, după modelul metafizic al replicii sociale a lumii, care își construiește sfârșitul. Sfârșitul este întotdeauna un eveniment obiectiv absolut. Fiindcă evenimentul subiectiv absolut este transfi gurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă care se proiectează pe sine
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a lumii în care trăiește, și poate chiar lumea întreagă, pentru a îl transfigura în eve niment subiectiv absolut, după modelul metafizic al replicii sociale a lumii, care își construiește sfârșitul. Sfârșitul este întotdeauna un eveniment obiectiv absolut. Fiindcă evenimentul subiectiv absolut este transfi gurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă care se proiectează pe sine în absența lumii. Omul transfigurat în energie subiectivă prin moarte își poate concepe astfel punctul perfecțiunii absolute. Își poate concepe astfel înțelesul. Punctul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
îl transfigura în eve niment subiectiv absolut, după modelul metafizic al replicii sociale a lumii, care își construiește sfârșitul. Sfârșitul este întotdeauna un eveniment obiectiv absolut. Fiindcă evenimentul subiectiv absolut este transfi gurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă care se proiectează pe sine în absența lumii. Omul transfigurat în energie subiectivă prin moarte își poate concepe astfel punctul perfecțiunii absolute. Își poate concepe astfel înțelesul. Punctul perfecțiunii absolute a omului este existența în absența lumii, în simulacrul ideal
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
a lumii, care își construiește sfârșitul. Sfârșitul este întotdeauna un eveniment obiectiv absolut. Fiindcă evenimentul subiectiv absolut este transfi gurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă care se proiectează pe sine în absența lumii. Omul transfigurat în energie subiectivă prin moarte își poate concepe astfel punctul perfecțiunii absolute. Își poate concepe astfel înțelesul. Punctul perfecțiunii absolute a omului este existența în absența lumii, în simulacrul ideal al înțelesului. Evenimentul subiectiv al înțelesului deplin al omului nu se poate realiza
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pe sine în absența lumii. Omul transfigurat în energie subiectivă prin moarte își poate concepe astfel punctul perfecțiunii absolute. Își poate concepe astfel înțelesul. Punctul perfecțiunii absolute a omului este existența în absența lumii, în simulacrul ideal al înțelesului. Evenimentul subiectiv al înțelesului deplin al omului nu se poate realiza decât prin consumarea punctului de perfecțiune absolută a lumii - sau, într-un registru mai barbar, prin distrugerea lumii. Energia subiectivă nu se manifestă însă decât ca stare de existență subiectivă în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
este existența în absența lumii, în simulacrul ideal al înțelesului. Evenimentul subiectiv al înțelesului deplin al omului nu se poate realiza decât prin consumarea punctului de perfecțiune absolută a lumii - sau, într-un registru mai barbar, prin distrugerea lumii. Energia subiectivă nu se manifestă însă decât ca stare de existență subiectivă în punctul ideal al viitorului propriu, context în care această stare de existență are drept principiu simulacrul trecutului ca sfârșit al lipsei de sens. Omul transfigurat în energie subiectivă devine
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Evenimentul subiectiv al înțelesului deplin al omului nu se poate realiza decât prin consumarea punctului de perfecțiune absolută a lumii - sau, într-un registru mai barbar, prin distrugerea lumii. Energia subiectivă nu se manifestă însă decât ca stare de existență subiectivă în punctul ideal al viitorului propriu, context în care această stare de existență are drept principiu simulacrul trecutului ca sfârșit al lipsei de sens. Omul transfigurat în energie subiectivă devine o existență fără lume, care își poate concepe înțelesul ca
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Energia subiectivă nu se manifestă însă decât ca stare de existență subiectivă în punctul ideal al viitorului propriu, context în care această stare de existență are drept principiu simulacrul trecutului ca sfârșit al lipsei de sens. Omul transfigurat în energie subiectivă devine o existență fără lume, care își poate concepe înțelesul ca posibilitate de creație a unei lumi înzestrate cu sens. Factorul spiritual prilejuiește intuiția unei lumi înzestrate cu sens. Orice lume înzestrată cu sens este o lume indiferentă la necesitatea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
prilejuiește intuiția unei lumi înzestrate cu sens. Orice lume înzestrată cu sens este o lume indiferentă la necesitatea propriei sale perfecțiuni, obligatorie pentru ca factorul spiritual să se manifeste. O lume morală, ca posibilitate de creație a omului transfigurat în energie subiectivă, se întemeiază pe manifestarea înțelesului, în care totul este o stare de prezență subiectivă. Viața este o stare de dispariție subiectivă care se manifestă ca discurs: în posibilitatea energiei obiective de a-și concepe starea de viitor (lumea lipsită de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lume indiferentă la necesitatea propriei sale perfecțiuni, obligatorie pentru ca factorul spiritual să se manifeste. O lume morală, ca posibilitate de creație a omului transfigurat în energie subiectivă, se întemeiază pe manifestarea înțelesului, în care totul este o stare de prezență subiectivă. Viața este o stare de dispariție subiectivă care se manifestă ca discurs: în posibilitatea energiei obiective de a-și concepe starea de viitor (lumea lipsită de sens), în posibilitatea energiei subiective de a-și concepe înțelesul (posibilitatea creației lumii cu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
obligatorie pentru ca factorul spiritual să se manifeste. O lume morală, ca posibilitate de creație a omului transfigurat în energie subiectivă, se întemeiază pe manifestarea înțelesului, în care totul este o stare de prezență subiectivă. Viața este o stare de dispariție subiectivă care se manifestă ca discurs: în posibilitatea energiei obiective de a-și concepe starea de viitor (lumea lipsită de sens), în posibilitatea energiei subiective de a-și concepe înțelesul (posibilitatea creației lumii cu sens) și în starea de existență fără
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
înțelesului, în care totul este o stare de prezență subiectivă. Viața este o stare de dispariție subiectivă care se manifestă ca discurs: în posibilitatea energiei obiective de a-și concepe starea de viitor (lumea lipsită de sens), în posibilitatea energiei subiective de a-și concepe înțelesul (posibilitatea creației lumii cu sens) și în starea de existență fără lume, care este punctul perfecțiunii absolute a omului. Înțelesul subînțelege factorul spiritual ca principiu moral al tuturor lucrurilor. O lume morală, întemeiată pe manifestarea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
o lume perfectă, este doar o lume purtătoare de sens. Nici un fel de lume posibilă nu poate fi înzestrată cu înțeles. Creația unei lumi morale, înzestrate cu sens, nu va fi însă niciodată o necesitate pentru omul transfigurat în energie subiectivă, în existență fără lume.
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
e și mai grav dacă respectiva persoană și-a pierdut dorința de mai bine. Liniștea Mult-căutata liniște din ambianță poate fi dăunătoare dacă se asociază timp îndelungat cu singurătatea. Prăpăstioși Temerile devin tot mai greu de suportat pe măsura supradimensionării subiective a eventualelor primejdii. Învățat Prin muncă asiduă și perseverență poate deveni învățat orice om înzestrat cu inteligență medie. Păcat Păcatul rămâne păcat chiar dacă a fost pedepsit, iertat sau uitat. Blazare Cele dintâi semne ale blazării sunt neglijențele igienice și vestimentare
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
chit că puteau răni oamenii (vezi cazul Iorga), se maturizase într-un savant occidental, discret, chiar efasat în fața interlocutorilor. Îl caracterizau acum nu explozia de indignare, ci controlul de sine, nu destăinuirile, ci tăcerea diplomatică, și nu intuițiile, sau opiniile subiective îl pasionau, ci probele din documente culturale publice" (p. 19). Refuzul de a vorbi despre el însuși, despre anumite perioade ale vieții sale, venea, potrivit lui Sorin Alexandrescu, din "simpla nevoie de a se proteja de suferințele din trecut și de-
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
Efectul imediat este o vidare a personajului principal de un mobil puternic, de un concret existențial, singurul său capital pus în joc față cu lumea distorsionată a circuitului ucigaș. Tot de aici decurge și o anumită doză de artificialitate, relaționarea subiectivă a personajelor nu este suficient alimentată factual, motivațional. Cu toate aceste scăderi, poate că inerente unui debut, Babluani reușește un film bun, fără să trivializeze ceea ce dă nota de spectacular, prin desenarea unor personaje cheie și a abisului uman care
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
Pe 2 iulie, Octavian Paler ar fi împlinit 81 de ani. Pe cât de târziu a debutat editorial scriitorul (cu un volum de... poezii), pe atât de repede și-a câștigat interesul și prețuirea unei largi majorități cititoare. De la borna Mitologiilor subiective (1975), fiecare carte ce-i poartă semnătura a intrat în așa-numitul orizont de așteptare, sub un unghi pe care însăși formula scriitorului l-a configurat ca atare. Construcția parabolică, pe mai multe nivele ale textului și cu chei de
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
urâtul, ci dimpotrivă, a-l căuta cu asiduitate, a-l scoate mereu în evidență. În acest sens, chiar dacă privirea le este îndreptată spre lume și nu spre propriul eu, artiștii atașați mișcării Neue Sachlich-keit au produs lucrări care sunt la fel de subiective ca și cele expresioniste. Diferența este doar una de manieră. Tablourile incluse în Strălucire și ruină nu sunt pictate în culori țipătoare, cu lovituri largi de penel. Grotescul cotidian este redat cu meticulozitate clinică, cu o delicatețe și transparență a
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]