5,716 matches
-
a retras mai spre perete, bucurîndu-se nespus că-i rămîne pieptul tînărului aproape, să-și culce tîmpla pe el. Voia cu orice chip să rămînă nemișcată, să se lase pradă concentrării asupra a ceea ce se întîmplă în ea, conștientinzînd actul sublim al fecundării, despre care a scris atîtea articole stînd nopțile aici, pe canapeaua din biroul său, act pe care îl blestema adesea pentru că se întîmplă doar altora, "pînă și animalelor, ori insectelor mie nu!", plîngînd de multe ori cu fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lume întreagă se holbează azi în neștire la meciul de ketchup comentat la căști în aramaică și latină, numit Patimile lui Hristos. Cum am mai spus, filmul nu e violent, e grotesc. Nu e antisemit, e protâmpit. Nici o unitate de sublim cinematografic nu îl traversează. Nici privit ca film comercial, de serie B, nu e mare lucru de capul lui - în materie de trucuri sângeroase, sunt altele mult mai reușite. Și atunci, ce caută lumea la el? Oricât ar părea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să inspire gînduri negre... Depinde cum le privești, nu-i așa, domnule? Dar era evident că anticarul le privea cu un soi de satisfacție. Ștergîndu-și o mică urmă de găinaț de pe haină, adăugă: Va să zică, n-aveți un cine stie ce simț al sublimului, sau... al ridicolului. — Probabil, pentru că prefer natura omenească În simplitatea ei, răspunse Rowe. — Știu ce vreți să spuneți, chicoti omulețul. A, credeți-mă, făceau ei loc și pentru natura omenească În peșterile alea. În fiecare dintre ele era de găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
emoționat, n-am înțeles nimic din ce a zis... - Nici eu, recunoscu tânărul, măsurând-o pe fată din cap până-n picioare. Apoi, plăcut impresionat de cele văzute, o invită la o cola. - Cu plăcere, zise fata dezvelind, cu un zâmbet sublim, o dantură perfectă. Și uitând instantaneu că Takamura existase vreodată. (Mi se pare inutil.) 27 mai-1 iunie 2005 2 MAI Muzica: David Bowie - Wood Jackson Sunt în 2 Mai și am 16 ani. E noapte. Sunt pe plaja de la nudiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
spre mine, se-ndreaptă spre Brandy. Alt lucru ciudat e că, oricât de mult crezi că iubești pe cineva, te dai la o parte atunci când balta de sânge scurs din el se-apropie prea mult de tine. În afară de drama asta sublimă, e-o zi chiar frumoasă. E-o zi călduroasă, însorită, și ușa din față e deschisă spre verandă și peluză. Focul de la etaj atrage în hol mirosul cald al peluzei proaspăt tunse și-i auzi afară pe toți oaspeții de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ar fi știut ce cuvinte să folosească pentru a defini ceea ce simțea. Știa, doar, că atunci când se gândea la nașterea lui Iisus sau la moartea Lui pe lemnul rece al crucii, inima i se umplea de o bucurie ori durere sublimă și-i dădeau lacrimile. Se considera o furnică, din cea mai mică, care încerca să pătrundă adâncurile cerului, să mângâie norii, să atingă perfecțiunea. Darul cel mai de preț moștenit de la bunica acesta era: credința. Când se termina slujba, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Unirii. Cineva de la blocul de alături ieși în balcon fluturând un tricolor. Un adolescent de jos îi strigă să-l arunce. Tricolorul românesc, roșu, galben și albastru flutură liber spre mâna tânără, întinsă a speranță. Luana izbucni în lacrimi. Dulci, sublime, hohote de fericire. Se trezise România! Doamne Dumnezeule, ne-am întors la viață. Apără-ne și păzește-ne, Dumnezeule Sfânt! Oamenii cântau, plângeau, râdeau de fericire. Puteau să vorbească, să strige, să viseze. Când Ștefan izbi ușa de perete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei. Dansul foarte sugestiv al mâinilor Ninei, vocea cu inflexiuni plăcute, vibrante. Libertate spirituală, auzea pomenindu-se. Era mult, mult fum. Alexe expunea sec, imperturbabil, concluzii. Nina amplifica comentariul, turna încă puțină mocirlă, se juca cu oamenii, cu vorbele. Cât sublim poate să existe, la urma urmei, o asigura ea! Și cât sublim? Și cât? Dincolo de mațe și interese meschine, îi preciza Alexe. Era fum, fum, abia se mai putea respira, Carmina nu deschidea fereastra din pricina țânțarilor, ar fi inundat încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Libertate spirituală, auzea pomenindu-se. Era mult, mult fum. Alexe expunea sec, imperturbabil, concluzii. Nina amplifica comentariul, turna încă puțină mocirlă, se juca cu oamenii, cu vorbele. Cât sublim poate să existe, la urma urmei, o asigura ea! Și cât sublim? Și cât? Dincolo de mațe și interese meschine, îi preciza Alexe. Era fum, fum, abia se mai putea respira, Carmina nu deschidea fereastra din pricina țânțarilor, ar fi inundat încăperea cu sculele lor agile, țiuind strident, de la vecini se auzea aceeași melodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
destindere. Numai așa, credea ea poți merge înainte, doar prin contrast poți să sesizezi realitatea. După propriile ei mărturisiri avusese o căsnicie total nereușită, suportată cu stoicism ani și ani, din pricina copiilor care trebuiau să aibă un tată. Felul ei sublim de resemnare, forța de a accepta viața așa cum este dovedeau din plin vocația ei de eroină. Dar tocmai pentru că își considera căsnicia ratată, soțul devenise pentru ea o cantitate neglijabilă, se purta cu el ca și cum nu ar fi existat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
erau cât ea de înalți și când, în fine, crezuse că acea atracție sexuală din ea pierise, ea deschisese deodată ochii mari și văzuse cât de mult investesc părinții în odraslele lor, găsise de cuviință că este de-a dreptul sublim ca la vârsta ei să joace rolul mamei ideale, preocupată la culme de proprii copii. Odată decisă, trecu la acțiune, alergă după meditatori, organiză mici excursii de recreere prin împrejurimi, se interesă de anturajul lor, de vestimentație, le recomandă diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de ce am avut impresia că e ultimul drum al bătrânei și dintr-odată am dorit să am și eu o asemenea duioșie, egală cu a bărbatului, să pot ajuta pe cineva din tot sufletul, să fiu posesoarea unui asemenea sentiment sublim. Imposibil, își spuse în gând Carmina, doar dacă îți planifici dinainte, găsești persoana, stabilești ziua și-ți spui: azi voi avea un sentiment sublim de duioșie. Dar dincolo de sarcasmele ei, observă că Fana era un noian de impresii, un receptacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a bărbatului, să pot ajuta pe cineva din tot sufletul, să fiu posesoarea unui asemenea sentiment sublim. Imposibil, își spuse în gând Carmina, doar dacă îți planifici dinainte, găsești persoana, stabilești ziua și-ți spui: azi voi avea un sentiment sublim de duioșie. Dar dincolo de sarcasmele ei, observă că Fana era un noian de impresii, un receptacul mereu treaz spre care se îndreptau fel de fel de nuanțe, erau alese, scuturate de praf și catalogate după importanța lor. Avea un spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Am în urmă o viață închinată copiilor, spuse Sidonia, mestecând visătoare cu lingurița în ceașcă. Și ca să poți să-ți închini viața copiilor trebuie să renunți în primul rând la tine. La început, sacrificiul ți se pare major și totodată sublim, pe urmă totul se petrece așa, ca la o mașinărie programată să funcționeze într-un anumit fel. Îl privi pe Dimitrie. Părăsise convenționalul și o licărire de interes îl anima. Ah, ah, cât de picante ar fi aceste întâlniri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să nu observ că m-ai distribuit într-un rol ingrat. Carmina, tu n-ai înțeles niciodată nimic din ce se întâmplă între noi, nimic! Oho, a fost o vreme când mă înșelam pe mine însămi, mă credeam posesoarea unui sublim sentiment de iubire, unic în felul lui. Dar a trebuit să mă trezesc și să văd bine, că nu sunt decât o muiere care se ține cu dinții de o biată rămășiță. În seara aceea, în zadar au fot toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de fildeș a oceanelor siderale este - curios lucru! - albastră. Tulburătoare mereu, niciodată stabilă, magia paradoxului mascat de tăcere frământă taina mirajului plictisit. Inexplicabilă liniște a conținutului celest. Sfidătorul Luceafăr pare un Tedy al Parnasului din ceruri - stih abstract al poeziei sublime. Întunericul albastru cuprinde ritualul vrăjii cerești. ......................................................... ............ Cerneala s-a vărsat peste gingășia de fildeș a oceanelor siderale ce este - curios lucru! - tot albastru. Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C VII. CONCLUZII Lucrarea de față cuprinde un vast material, cules
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și distrug, crezând că pot s-o iau mereu de la început, ca și cum ar mai exista întotdeauna timp. Ce mi se întâmplă acum este cel puțin bizar, dacă nu chiar lipsit de sens; este un joc absurd și în același timp sublim, din care nu mă pot desprinde. Deși știu că el nu poate avea nicio finalitate. Împlinire ar putea să aibă, dar finalitate nu. Tocmai de-aceea poate fi oprit oricând și oricând s-ar opri este la fel de prost. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
agitată și înjumătățită, și-mi propun să mă opresc din joc, din jocul în care nu câștigă nimeni. Realizez că mi se întâmplă, în fapt, ceva extraordinar, ceva ce nu e al meu sau nu mi se cuvine. Acel ceva sublim nu-l pot accepta așa cum este, pentru că el stagnează, nu se mișcă în ritmul meu. Ca orice altceva pe lumea asta, iubirea se consumă. Dar tocmai acest spațiu, artificial creat, are aerul s-o conserve într-un mod inexplicabil, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
obosit! Era atâta liniște acolo sus, nu se auzea decât din când în când nechezatul catartic al Hipogrifului, pe care îl receptam aproape vizual cum spărgea atmosfera ca un fulger. Coborârea pe verticală, mai rapidă decât schimbarea gândului a fost sublimă; când am ajuns la plafonul de nori, am încetinit brusc. S-a pornit o ninsoare cu fulgi uriași ce la atingerea trupurilor noastre calde se transformau în flori de cireș și cădeau mai departe din cer, florile de cireș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
reiterarea, recunoașterea potențează actul estetic, îl încarcă cu semnificații noi, iar cunoașterea se întregește, se rotunjește, capătă formă prin reiterare. Dar nu și miracolul! Pentru că el, ca și fericirea, este privilegiul unei legi nescrise, irepetabilă, ireproductibilă. Fericirea trăirii miracolului este sublimă, ea nu poate fi descrisă în cuvinte omenești, într-o limbă omenească. De aceea, relatarea miracolului este aproape întotdeauna incompletă sau falsă și interpretarea care i se dă este de cele mai multe ori greșită. Câte interpretări și controverse n-au suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o baterie. Spune-mi numele! Spune-mi numele! Și animalul se învârtea ca o sfârlează, bătând cu coada pământul într-un ritm nebun și urla din răsputeri. Privea stupefiată la animalul ce se zbătea în iarbă și într-un efort sublim de concentrare o lumină albă se așeza încet pe fața ei, în timp ce gându-i zbura la Damiel, la datul în cărți, la visele ei. Și dacă am să-ți spun numele, ai să-mi restitui ce mi-ai luat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe un principiu feminin, ca matrice a creației universale, are în spaniolă genul masculin? Creatorul primordial este în cele mai multe mitologii de gen masculin. Primul fruct al creației este Adam, Eva se desprinde ca o anexă din coasta sa. Într-un sublim gest de generozitate sau din plictiseală, creatorul cedează resortul "facerii" sau al creației repetitive, femeii, dar asta numai după ce ea va fi primit de la creator matricea, modelul. Germanii preferă un gen neutru, androginic: "Das See". Creația este ambiguă, deopotrivă zeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de ape. Pe fața scofâlcită a gnomului, observ acum niște încrețituri ce urcă și coboară, ca niște buze; gnomul încearcă să-mi vorbească. Ciulesc urechile, dar întunericul e mult prea mâlos ca să transmită semnalele sonore până la mine. Fac un gest sublim de concentrare, simt cum mi se sparg urechile de tăcere... Nimic... Gnomul îmi vorbește surd, iar eu mă întreb dacă voi mai auzi vreodată... Afară e înnorat, fără lună. Tot mai mult întuneric, apăsător ca vidul, își face loc prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
baie, pe ea însăși de sus până jos. În sfârșit, un havuz continuă să iasă din ea, intermitent, în reprize năprasnice și scurte, ca și cum ar fi ascuns înlăuntrul ei un izvor nesecat de apă. Întreg trupul ei, într-un efort sublim de concentrare, s-a stors și de ultima picătură de apă pentru a elimina acea substanță perversă ce se instala în ea, acea materie a viitoarelor ei vise ce aveau să-i hrănească somnul morții. Apoi, abia ținându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o posibilitate. Este poate unicul moment în care gândul morții se ivește curajos, curat, firesc, eliberat de orice regrete. La limita unei suferințe insurmontabile, gândul morții poate fi salutar, dar totuși impur, alterat de regrete, speranțe, îndoieli. În pragul unei sublime trăiri, el survine dintr-o crispare a fericirii; moartea sau înghețarea fericirii devine singurul posibil "modus vivendi". Deci, moartea se instituie ca alternativă a subzistenței fericirii. Ca urmare, oricum am ataca fericirea, ea nu poate fi decât iluzia unei clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]