964 matches
-
fapt cuvintele nu te învață de la sine; cel ce te învață este învățătorul lăuntric, lumina-caracter. Vasile Fetescu, șlefuitorul de diamante vii - atâtea generații i-au trecut și îi vor trece prin viața-opera lui -, iată că preface prin demers transfigurativ, de sublimare, esențializare, lapidaritate însăși proza (proza vieții de zi cu zi), dându-i chip de poezie. Astfel, identificăm - în al doilea capitol din iconomia acestei cărți - îngemănarea pascaliană a spiritului fineții și a spiritului geometriei, precum și intuiția lui Ion Barbu că
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
final se produce o demitizare a simbolurilor cu care au fost învestite personajele. Dacă în prima etapă a drumului, fabuloasă este prostia lui Dănilă, în ultima etapă, miraculoasă este metamorfozarea ei în istețime, metamorfoză probată prin înfruntarea a ceea ce reprezintă sublimarea vicleniei, ispitei și înșelăciunii dracul, simbol al lumii fantastice. În maniera specifică basmelor lui Creangă, se realizează umanizarea personajului fantastic prin ironie și sarcasm dracul, dar și caricaturizarea sau prezentarea umoristică a unei situații ce îmbracă forme tragice: “...de-i
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
ei blond. Scena de dragoste din Faust și Gretchen are două moment de climax, unul focaliaz pe contemplarea sexului ei care strălucește într-o lumină nefirească. Privirea lui Mefisto este fără excepție maculantă, însă privirea lui Faust conduce către o sublimarea a sexualității. Sexul lui Gretchen se dematerializează în lumină, devine inefabil chiar dacă nu încetează să corespundă datelor anatomice. Sokurov suprapune imaginile monadic generând un efect de icoană în fața căreia se declanșează trăirile paroxistice. Iar această icoană este paradoxală și de
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
autobiografice, cu toate eforturile autocenzurii și ale obiectivării. Deși s-a „sfiit totdeauna să scrie pentru tipar la persoana întâi”, după cum declară în Cred, Liviu Rebreanu nu poate ascunde o vinovăție, mai mult sau mai puțin inventată, decât prin tertipurile sublimării într-un imaginar care răscumpără și disculpă prin alambicurile nevăzute, dar deslușibile, ale inconștientului.
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
înfuriindu-se că oglinda e pătată de muște. Într-un timp, angajat în construirea unui imobil, arhitectul știe să alterneze savant voluptatea cerebrală a creatorului cu aceea, mai puțin abstractă, a cuceritorului inspirat de Eros. Capabil de grave reculegeri, de sublimări ale pasiunilor legate de pământeasca alcătuire, eroul posedă, de fapt, un temperament focos, sanguin, o efervescență a simțurilor teribilă, putând duce la acte dure, precum pălmuirea lui Tudorel, fiul pornit pe căi funeste. Una și aceeași ființă, insul pieritor și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
critică la adresa lordului Monboddo. Făcîndu-ne să ne dedicăm timpului decimal, lordul președinte pur și simplu a ratificat descoperirile comitetului proiectului de expansiune. E păcat că nimeni din comitet nu a avut experiențe nemijlocite privind activitatea solitară, periculoasă și dificilă a sublimării dragonilor. Toată afacerea a fost încă un exemplu a modului în care o regulă a consiliului subminează un proces al institutului. Lanark împături ziarul și-l puse în buzunar, apoi se uită lung în sus. Grupul încă se sprijinea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tăcere lungă. — E adevărat, zise doamna care vorbea rar, că în chiar acest moment, un circuit nerfos stricat al noului model Algolagnics define un obiect periculos. La început afem doar fibrațiile, dar după două zile, pe scara feche a timpului, sublimarea produce fum radioactif de un tip neobișnuit de letal și cu arie mare de răspîntire. — Dar de ce nu degajați dumneavoastră dezastrul? întrebă Lanark pierzîndu-și răbdarea. Nu aveam costume de protecție. Fără ele nimic nu poate trăi pe o arie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cotidienelor mîntuiri: suptul, înfășarea, slobozirea reziduurilor, somnul cu o enormă încărcătură de vise. Apoi trezirea, zâmbetul zeilor, formele mereu aceleași: tavanul, pereții, mobila și picturile, apoi emoții cu neputință de exprimat în limbaj, căci limbajul n-a apărut decât ca sublimare a emoțiilor, pe pământul fosilizat al fricii, dragostei și urii adevărate, față de care ce numim noi astăzi așa nu sânt doar umbre ale umbrelor, ci mult mai rău: trădări, strâmbări, etimologii siluite. Căci nu vom mai orăcăi niciodată din răsputeri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sportului. Reformarea sportului este o iluzie. sportul este un instrument al hegemoniei burgheze. Ideologia sportivă maschează raporturile de clasă, creează iluzia unei egalități sociale, care ar justifica ordinea și ierarhia socială. sportul contribuie la reproducerea raporturilor sociale de producție, datorită sublimării represive a pulsiunilor sexuale. Puterea libidoului este transformată în putere de lucru în principal prin implantarea unei structuri caracteriale sado-masochiste. Atletul (sportivul) se bucură de durerea sa fizică. sportul este o unealtă puternică în serviciul ideologiei coexistenței pașnice între state
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
ca o exhibare și nici doar ca transfigurarea suferinței... implicarea, prin cuvânt, apare ca adâncirea unei experiențe existențiale limită, pe care „supraîncărcarea”, urgența, alternanțele catastrofice o aduc spre plinul intensității, acea „ardere de tot” ca preț și, eventual, promisiune a sublimării În artă. Echivalentul literar al Înaltelor tensiuni din pictura lui Salvador Dalí, la care aspira Blecher, Îl apropie, dar Îl și separă de suprarealism. Fiindcă nu doar despre o opțiune pentru un anume curent literar ar putea fi vorba la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În irealitatea imediată parcurge un drum mai anevoios. Poate și pentru că este demersul spiritual al cunoașterii prin cuvânt, scrisul asumat, cum spune Ov.S. Crohmălniceanu, „nu ca Îndeletnicire artistică, ci ca experiență existențială intimă”. Nu doar o expiere sau chiar o sublimare a suferinței, ci, poate, și un mod de a interoga sacralitatea, prin și În creație. Înrudit cu Franz Kafka și Bruno Schulz, Blecher Își păstrează locul său aparte. Miraculosul „hiperintensității” diferă de geometria implacabilă a absurdului kafkian și conține, credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se întorsese înapoi la origini. În ceea ce avea să fie cu siguranță ultimul stadiu al dezvoltării sale intelectuale, spera să găsească, în cele mai noi și mai solide descoperiri ale neuroștiințelor, procese care să semene cu vechea psihologie abisală: reprimare, sublimare, negare, transfer. Să le găsească la un nivel de deasupra modulelor. Pe scurt, Weber începu să realizeze că bătuse drumul până-n Nebraska și-l studiase pe Mark Schluter ca să dovedească, cel puțin față de sine, că deși sindromul Capgras era perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
puțin față de sine, că deși sindromul Capgras era perfect inteligibil în termeni modulari, ca fiind o chestiune de leziuni și conexiuni întrerupte între anumite regiuni ale rețelei de distribuție, se manifesta totuși în procesele psihodinamice - răspuns individual, istorie personală, reprimare, sublimare și împlinirea dorințelor, care nu puteau fi reduse în întregime la fenomene inferioare. Poate că teoria ar putea fi pe punctul de a descrie creierul, dar teoria nu era capabilă încă să epuizeze de una singură acest creier, chinuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
favorabilă. Bănuim că nu-i plăcea să vorbească despre sine, cel puțin fără înconjur. A ales alte căi, mai mediate și onorabile: aforismul, romanul și, de ce nu, critica. * * * Aforismul mai mult trădează decât dezvăluie o personalitate. Vizând o transcendență, o sublimare reflexivă, depersonalizarea empirică este subînțeleasă, rămânând indiciile, nici ele sigure, ale figurii spiritului creator. În aforism intră mai multe componente de care trebuie să ținem seama în strădania unei înțelegeri adecvate. Experiența de viață, puterea cugetării și a expresiei, psihologia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și răsufli ușurat : iată, în fine o știre despre tine, cel despre care credeai că muriseși, dar - surpriză ! - ești încă în viață ! Căci ai în mână dovada vie că sufletul tău a trecut în seara precedentă printr-o stare de sublimare ce a transformat existența ta din sloi de gheață în vapori. În noaptea de dinainte, în care ai scris poezia, te-ai ridicat, în lumea asta grea de materie, ușor ca un bob de rouă care se evaporă sub soarele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
despre mine doar că eram în continuă schimbare, la fel ca înțelesurile pe care le pot cuprinde într-o clipă, precum niște pești alunecoși care mi se scurg printre degete. Sensul acestei mișcări continue rămâne de nepătruns. Fluidificare, evaporare, condensare, sublimare... M-am topit prin iubire. M-am evaporat prin Poezie. M-am condensat prin dragostea Agape, pe care am încercat-o sporadic, dar care nu mi-era străină... M-am solidificat prin căutarea unei structuri a lumii. Dintre toate modelele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
caldă este generatorul exploziei unei lumi. De câte ori s-a răcit și s-a încălzit inima mea ? De câte ori s-a încălzit și s-a răcit Universul ? Transformările Universului sunt oare diferite de mișcările sufletului, cu exploziile, înghețările, topirile, curgerile, evaporările și sublimările lui ? Există oare un punct, vreo cale de trecere în care materia, sub orice formă a ei, supusă unor procese de transformare, poate ajunge într-o stare de agregare diferită, complet necunoscută nouă, nesupusă eroziunii timpului, acea chintesență pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de civilizație și europenism de la suprafață. Cultura românească a făcut, de un secol încoace, mari eforturi de acomodare cu natura noastră "orientală". Refularea Balcanilor este inversată în opera unor mari autori moderni ca Ion Barbu sau Mateiu Caragiale într-o sublimare (după expresia istoricului mentalităților Sorin Antohi) prin care balcanismul românesc apare ca o valoare paradoxală, oximoronică: abjecție sublimă, umilă măreție etc. Acest al doilea strat, adolescentin, frământat și excesiv al etosului balcanic a reușit, într-o scurtă perioadă istorică, să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și-l întrebă: — Înțelegi ce-ți spun? — Fac un efort să înțeleg, dar dacă vrei să fiu sincer, nu pricep mare lucru. — Nu mă miră; nici eu, care sunt băgat în toată povestea asta, nu prea înțeleg. Afacerea trăiește din sublimarea impactului vizual al unui anumit logotip pe retina telespectatorului cu scopul ca mesajul publicitar să meargă direct la creier și să se fixeze acolo. Beduinul îl privea de parcă i-ar fi vorbit în chinezește, apoi dădu din cap ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la o continuă comparație cu temporalitatea, ceea ce nu se mai întîmplă în suspendarea radicală din experiența neantului, care "este" neutralitate atât față de timp, cât și de veșnicie, neutralitate față de "orice". Eternitatea ar putea fi treapta finală a timpului, precum neantul sublimarea ultimă a eternității. Curios cum, atunci când îți dai seama că ființele sânt umbre, că totul e zadarnic - te îndepărtezi de lume pentru a găsi unicul rost în contemplația nimicului, când puteai rămâne prea bine în umbrele și în nimicul de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
singur și părăsit în lume. Sentimentul propriei finități este cu atât mai intens cu cât conștiința infinității lumii este mai mare. Dacă în unele stări această conștiință este deprimantă și chinuitoare, în melancolie ea este mai puțin dureroasă, din cauza unei sublimări care face singurătatea și părăsirea mult mai puțin apăsătoare, împrumutîndu-le uneori un caracter voluptuos. Disproporția dintre infinitatea lumii și finitatea omului este un motiv serios de disperare; atunci însă când o privești într-o perspectivă de vis, așa cum e în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e complet exclus pentru a o asimila unei maladii, cu toate implicațiile ei. Formal, atât în cazul melancoliei dulci și voluptuoase, cât și în cazul melancoliei negre, există aceleași cadre de elemente: gol intern, infinit exterior, vag de senzații, reverie, sublimare etc.; numai din punctul de vedere al tonalității afective a viziunii diferențierea apare evidentă. S-ar putea ca multipolaritatea melancoliei să țină mai mult de structura subiectivității decât de natura ei. În acest caz, starea melancolică, în caracterul ei difuz
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
seducțiile și pitorescul existenței. Grația reprezintă o stare de iluzie în care viața își neagă și își transcende antinomiile și dialectica ei demonică, în care contradicțiile, ireparabilul, fatalitatea și iremediabilul dispar temporar, într-un fel de viețuire sublimată. Există multă sublimare în grație, multă puritate aeriană, care însă niciodată nu poate atinge marile purificări de pe culmi, unde se realizează sublimul. Experiențele zilnice și formele comune de trăire nu duc niciodată viața până acolo unde ea ar cunoaște nebunia absolută a tensiunii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care, dintr-un uter În formă de bol, trec, prin niște sfere și conducte susținute de niște suporți bifurcați, Între două bășici, transmițând nu știu ce esență de la una la cealaltă prin niște serpentine care spânzură În gol... Fermentație putredă? Balneum Mariae, sublimarea hidrargirului, mysterium conjunctionis, producerea Elixirului! Iar aparatul pentru studiat fermentația - iarăși - a vinului? Un joc de arcuri de cristal care merge din atanor În atanor, ieșind dintr-un alambic ca să sfârșească În altul? Și lornioanele acelea, și minuscula clepsidră, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
america fu un moment de mare frămîntare în viața familiei noastre. Pentru majoritatea membrilor clanului această plecare ținea de traiectoria naturală a lui Victor. el era făcut să se îndrepte spre Centrul lumii. Iar america era o nouă etapă în vederea sublimării competențelor sale. „am nevoie de această experiență, spunea Victor. nu visul american mă interesează, ci universitățile americane.” Cum eu eram încă prea necopt ca să-mi dau cu părerea în privința carierei lui Victor, nimeni nu-mi cerea nicio părere legată de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]