1,455 matches
-
incluziunea este un concept mai larg, care se referă la integrarea copilului cu cerințe educaționale speciale atât În sistemul educațional, cât și În cel comunitar, În ansamblul său; Între conceptele de incluziune și integrare există o diferență de nuanță, primul subsumându-l pe cel de-al doilea. Argumentele care justifică educația incluzivă pot fi sintetizate astfel: - din perspectivă educațională - În școlile incluzive toți copiii Învață Împreună, fiind dezvoltate modalități de predare care să corespundă diferențelor individuale, pentru ca toți copiii să aibă
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
clarificarea conceptelor. Dacă într-un discurs speculativ cu pretenții teoretice se pot folosi termeni definiți cu mai multă sau mai puțină grijă, prinimplicarea conceptelor în cercetarea empirică, acestea trebuie să dobândească claritatea necesară identificării obiectelor reale ale căror proprietăți se subsumează conținutului noțiunilor respective. Dincolo de recunoașterea unanimă de către specialiști a valabilității principiului unității și determinării reciproce teoretic-empiric, câteva precizări ni se par foarte importante. 1. Așa cum s-a lăsat deja să se înțeleagă, termenul „teoretic” este mult mai cuprinzător decât cel
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
2, cititorul poate vedea posibilități productive de asociere între anchetă și interviul de grup. Pentru a argumenta netemeinicia opoziției calitativ-cantitativ, ne vom opri doar la prima linie a tabelului de mai sus, cea privind orientarea epistemologică generală, căreia i se subsumează, în mare parte, și celelalte. Modelul pozitivist, împrumutat din științele naturii, presupune existența unei realități obiective, a unor structuri exterioare actorilor. Cel fenomenologic - operaționalizat în sociologie în principal prin interacționismul simbolic și, în varianta lui mai tare, prin etnometodologie - mizează
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
într-un balcanism muntenesc, dar și explorarea zonelor tulburi ale percepției senzoriale: ,,Abu Hasan e o experiență de sugestie ce duce la alterarea percepției adevărului’’. Nicolae Ciobanu vedea în povestea orientală capodopera basmului nuvelistic românesc, constatând că ,,tema moralizatoare este subsumată incitantei problematici a basmului nuvelistic’’. Cât privește ,,impulsul obscur și tiranic de schimbare a identității’’ care degenerează într-un caz ,,de clătinare a minții’’, ,,el permite explorarea din unghi fantastic’’. Dacă trecem dincolo de revoluționara transformare a formelor de expresie, putem
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
în ceea ce privește condițiile favorabile internalizării, mecanismele cauzale prin care se produc efectele sale, precum și factorii care sunt mai importanți cei normativi sau cei materiali. Dar, definind socializarea ca un efect, și nu ca un proces, autorul oferă o definiție capabilă să subsumeze toate aceste posibile cazuri. Atât timp cât efectul constă în internalizarea normelor, atunci acesta poate fi inclus în mod legitim în ceea ce numim socializare (Alderson, 2001, p. 417). Astfel apare problema definirii internalizării. Internalizarea reflectă instituționalizarea normelor internaționale. Instituționalizarea are loc prin intermediul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
instituționaliștii acceptă o versiune a principiilor liberale care evită determinismul și pune accent pe semnificația pătrunzătoare a instituțiilor internaționale, fără a denigra rolul puterii statului" (Keohane, 1989a, p. 11). Înțeles în acești termeni, instituționalismul are o poziție unică, de pe care subsumează punctele tari ale perspectivei neorealiste și ale celei liberale. În baza acestei concepții privind neorealismul, Keohane argumentează că neorealismul și instituționalismul împărtășesc asumpții raționaliste. Prin contrast, deși instituționalismul și liberalismul împărtășesc o preocupare pentru instituțiile internaționale, abordările lor diferă pentru că
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
dezbaterile dintre neorealiști și liberali partea reflectivistă. O astfel de conceptualizare permite o apreciere mai amplă a conexiunilor complexe dintre cele trei școli. Mai mult, ea evidențiază modul în care concentrarea liberalismului asupra consecințelor generative ale anarhiei îi permite să subsumeze atât programul de cercetare al neorealismului, cât și pe cel al instituționalismului. În cele din urmă, aceste considerații teoretice au implicații importante pentru conținutul programelor de cercetare din cadrul disciplinei în perioada post-Război Rece. Susținătorii neorealismului, instituționalismului și liberalismului afirmă că
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
balanța de putere și apropierea de pacea democratică. Prin urmare, densitatea instituțională va crește mai rapid, reflectând o transformare a structurii culturale a sistemului. Astfel, capacitatea distinctă a liberalismului de a oferi o explicație generală a variației socializării promite să subsumeze intuițiile neorealismului și instituționalismului într-o descriere mai amplă a evoluției istorice a politicii mondiale. Conceptul de reflexivitate este considerat central în modelul liberal al socializării. Potrivit lui Wendt, reflexivitatea se definește în termenii capacității unităților de auto-conștientizare critică și de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
afirmăm că, înscrisă în obiecte, ea nu poate fi decât materială. Poziția noastră se inspiră dintr-o tradiție care califică drept "culturale" lucrurile, activitățile și oamenii pe cale pragmatică și prin acțiunea colectivă. În nici un caz, ea nu caută să-i subsumeze a priori conceptului de cultură. Descrierea și înțelegerea modului în care lucruri, activități și oameni sunt calificați drept "culturali" constau în analizarea procesului și a mecanismelor colective care le conferă o specificitate și o identitate proprii, apoi în identificarea diferitelor
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pe referirea la comunitatea internă - așadar cu toate științele sociale) sînt pasibile de eroare. Analogia cu organizarea internă a fost întotdeauna criticată vehement în atacurile realismului timpuriu împotriva idealismului. Această critică s-a extins mai apoi asupra încercărilor de a subsuma relațiile internaționale altor discipline și modelelor lor explicative. În ambele situații, realiștii apărau nu doar plauzibilitatea propriei lor teorii, ci și modalitatea de cercetare proprie disciplinei relațiilor interna-ționale. Cu alte cuvinte, pentru o disciplină cu probleme endemice de identitate, teoretizarea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
din acest domeniu, vezi Vasquez 1987). Este însă destul de derutant să consideri behavioralismul doar în termenii unei cercetări cantitative. Ținta principală era mai degrabă modelarea disciplinei relațiilor internaționale, adică o metodă care să ofere, la acel moment, posibilitatea de a subsuma anumite evenimente empirice unor modele prestabilite. Astfel că așa-numita dezbatere polaritate - stabilitate este un bun exemplu pentru această etapă. Punctul de plecare este dilema securității și asumpțiile sale. Statele vor să supraviețuiască. Ele trebuie să concureze într-un sistem
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Stabilirea acestei structuri permite analiștilor să deducă ipoteze care pot fi testate pe cazuri empirice ulterioare - și acesta este cel de-al doilea pas al demersului. Aici este posibilă o formă de falsificare. Dacă un eveniment particular, care a fost subsumat unui model oarecare, se întîmplă să nu confirme schema de comportament așteptată, atunci și modelul trebuie perfecționat sau, în caz că nu este posibil, eliminat. Este interesant de observat că cele două analogii științifice pe care se întemeia înțelegerea stabilității erau, metodologic
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cercetării behavioraliste și din ce în ce mai matematice, pe care a disprețuit-o atît de mult (Morgenthau 1970). O REVENIRE ASUPRA DILEMEI SECURITĂȚII: REALIȘTII ȘI ATENUAREA ANARHIEI Din momentul în care mulți dintre realiștii clasici și-au exprimat nemulțumirea față de încercarea de a subsuma relațiile internaționale unui model pur de politică a puterii, asumpția anarhiei din dilema securității a fost în mod repetat revizuită. Termenul de anarhie era înțeles în două feluri. Pe de o parte, criticii au susținut că dilema securității nu este
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lucrarea lor a prezentat, a sintetizat sumar, dar nu a putut îngrădi, programul exploziv de cercetare al "plasei" globale. DISPUTA ÎNTRE PARADIGME Odată cu criza realismului, descrierile de sine ale disciplinei în anii '70 și '80 și-au propus să nu subsumeze această imagine fragmentată unei singure abordări teoretice. În schimb, lucrurile s-au petrecut ca și cum literatura referitoare la analiza politicii externe s-ar fi aplicat înseși disciplinei (Wver 1996: 159). Și modelele lui Allison exemplificau modul în care interpretarea pe
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în ciuda faptului că erau bine cunoscute insuficiențele ei interne ca teorie explicativă, precum și reacția fără succes a realismului împotriva acestor atacuri, i-au făcut pe unii cercetători să subscrie ideii că unele școli de gîndire ar putea să nu se subsumeze unei teorii mai generale. Nu este foarte surprinzător că savanții au crezut că găsesc în istoria științei a lui Kuhn o descriere adecvată a situației lor. Kuhn vorbește de o dispută a paradigmelor în vremuri de criză, care se caracterizează
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
rol important, chiar esențial, în crearea regimului internațional", dar că "mărimea și incertitudinea costurilor tranzacției fac ca regimurile să fie mai ușor de menținut decît de creat". El își propune să cerceteze în ce condiții perspectiva realistă (pe care o subsumează unei versiuni brute a teoriei stabilității hegemonice) și cea liberală/instituționalistă asupra cooperării sînt mai convingătoare. Keohane pledează la nivel teoretic pentru o sinteză a realismului și liberalismului, iar la nivel politic pentru posibilitatea unui management multilateral al regimurilor. O
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Totuși, cele trei ideologii nu par a avea coerență internă. Dificultatea rezidă în modelul liberal. Există în cel mai bun caz o tensiune în soluția pe care Gilpin ne-o oferă. În cartea sa despre corporațiile multinaționale, modelul liberal este subsumat literaturii interdependenței. Principala susținere a acestei literaturi este că interdependența econo-mică în creștere și progresele tehnologice din domeniul comunicațiilor și transporturilor fac din statul-națiune un anacronism și deplasează controlul chestiunilor internaționale spre actorii și structurile transnaționale (de pildă, piața eurodolarului
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
realist. Realist este și un materialist al puterii, care spune că instituțiile, ideile, interdependența complexă și regimurile pot avea un efect autonom, dar sînt predispuse pînă la urmă să revină la politica puterii. Atît Gilpin, cît și Strange s-ar subsuma acestei poziții cu modesta, dar esențiala condiție ca politica puterii să fie redefinită. Competiția pentru inovații tehnologice, pentru locuri de muncă și sectoare ale pieței nu are nevoie să fie adăugată politicii clasice a puterii: ea este deja parte a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
legilor generale deși nu neapărat și universale programul de cercetare legitim din punct de vedere științific. În al treilea rînd, naturalismul susține subsumarea teoretică a explicației științifice. Ipotezele sînt deduse din legile acoperitoare (de obicei cauzale), iar cazurile particulare sînt subsumate și astfel explicate. În fine, ea consideră falsificarea drept criteriu științific de demarcare, care separă știința de celelalte elaborări și teoria științifică de ideologie. Abordările interpretative din zona științei combat aceste patru elemente fundamentale ale naturalismului. Punctul de plecare al
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
fundamentale ale naturalismului. Punctul de plecare al perspectivei hermeneutice este ideea că, în vreme ce în științele naturii cercetătorul și obiectul lui sînt independenți, științele umane se află în fața lumii interne a individului sau a relațiilor intersubiective. Ființa umană nu poate fi subsumată categoriei obiectelor fără viață sau fără conștiință. Validitatea ipotezelor nu poate fi verificată într-o lume exterioară, independentă de gîndire. Într-adevăr, este necesară o dublă translație hermeneutică, deoarece observatorul interpretează interpretarea actorului. Validitatea unei astfel de interpretări este dată
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
arată dezbaterea Wendt contra Hollis și Smith. Al doilea exemplu se referă la dificultatea distincției dintre naturalism și interpretivism atunci cînd avem în vedere teoriile acțiunii raționale. Matricea propusă deosebește între o versiune mai interpretivistă și una naturalistă, prima fiind subsumată unei sociologii istorice weberiene, iar cealaltă alegerii raționale. Însă aceasta nu este o distincție de la sine înțeleasă. Elementul înșelător este faptul că însăși alegerea rațională se referă la o acțiune intențională: ea se referă la gîndirea individuală. În confruntarea cu
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și Ramberg 1983). Dar și versiunea ulterioară a lui Lapid ar putea fi inclusă aici. Pentru a ține pasul cu evoluția dezbaterilor din domeniul relațiilor internaționale, putem fie să adăugăm o a patra categorie pentru abordările structuraliste, fie să le subsumăm unei teorii critice mai larg definite. Dar nu asta contează acum. Important este că o astfel de prezentare surprinde mai bine evoluția pozițiilor metateoretice, nu ca o substituire, ci ca o completare mai dinamică a matricei meta-teoretice menționate anterior. Ea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de a comunica și interrelaționa, veselă, jucăușă, optimistă, neserioasă, supusă față de deciziile altora, orientată spre exterioritate și superficialitate, emotivă (Grünberg, 2005, p. 274)1. Stereotipurile de gen constituie un nucleu tare al reprezentărilor de gen. Pentru societatea românească, acestea se subsumează unui model cultural tradițional 1, de tip patriarhal 2. Efectele normative ale tradiției se regăsesc în procesul de socializare, de la fazele inițiale până la socializarea permanentă. Astfel, persoanele de sex feminin sunt orientate spre sex-roluri concordante cu reprezentările asupra feminității, iar
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
sistemului. „Soluția la problema puterii (...) implică o referință frecventă la integrarea indivizilor față de un sistem comun de valori, manifestat prin legitimitatea normelor instituționale, În scopurile de bază comune, În ritual și modurile diferite de exprimare. Toate aceste fenomene pot fi subsumate unei singure proprietăți emergente a sistemelor de acțiune socială care poate fi denumită «integrarea În valorile comuneă”<footnote Parsons Talcott, The Structures of Social Action, New York, Free Press, 1937, p. 768. footnote>. Raymond Boudon<footnote Friedberg Erhard, Organizația, În vol
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
principal este cel de agent. În principiu, un sistem bazat pe agenți ar putea fi conceptualizat în termenii specifici agenților, dar implementat fără ca structurile sale să includă vreo referire la agenți. Este cazul multor aplicații practice actuale care, deși se subsumează teoriilor referitoare la agenți, nu menționează acest lucru în mod explicit. Desigur că o astfel de abordare este mai puțin productivă, astfel că ne vom aștepta ca sistemele proiectate ca sisteme bazate pe agenți să fie și implementate în continuare
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]