2,461 matches
-
și tremurător fu eu, Eu. Spuma îndepărtată a mării fu eu, eu, Eu, Eu.” (p. 129) Emoțional, pronumele nu se repetă. Se multiplică. Efectul are o subtilitate de netăgăduit. Și sunt destule asemenea efecte în carte. Numai că, în general, subtilitatea nu se reține. În cazul de față, regula stă în picioare. Căci FEM pare să fie una din acele cărți ciudate care plac exact atât timp cât se află sub ochii cititorului. După care cad într-o uitare perfect omenească, din care
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]
-
de expresie într-un spectacol de imaginație și bun-gust. Fiecare din cele 26 de filme selectate pentru competiție ar merita un comentariu aparte, fiecare relevă o soluție proprie pe care camera o dă unui scenariu uneori minimal, fiecare își transcrie subtilitățile în propria cheie de sensibilitate, fiecare rezervă câteva momente magice cinefililor. Cred că aceste filme mai au ceva în comun, ceva care nu este numaidecât vizibil, dar care definește un regizor autentic. Și anume că o parte dintre aceste filme
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
ce este cu acest volum colateral fluxului central al poeziei dimoviene, lipsește. Cum, însă, cu sagacitate observă Ion Bogdan Lefter, în timp ce subtitlul promite abateri de la linia epică a basmului prea-cunoscut, versiunea lui Leonid Dimov adaugă altceva: o enormă doză de subtilitate, absentă din basmul clasic, și care se datorează poeticii dimoviene. Autorul nu rămâne, nici în aceste compuneri „pe o temă dată”, prizonierul formulei consacrate. Sumarul conține 13 secvențe - cifră deloc întâmplătoare, căci o întâlnim și în sumarul volumului anterior, Dialectica
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
al spectrului, hiperbola marotelor privind insuportabila ușurătate a studenților de azi (Bubu și Lulu fiind două splendide fantoșe modelate pe tiparul acestei prejudecăți). Observațiile acestea țin, cumva, de evidență. Dar romanul, în întregul lui, e construit cu mult mai multă subtilitate. Pe scurt: cele două amazoane fac o bruscă și nu tocmai justificată pasiune pentru profesorul de literatură franceză. Omul e cu totul fad (și de aceea porecla, rezultată din abrevierea numelui, i se potrivește de minune), iar cursurile lui, prolixe
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
E deajuns să ne întrebăm ce sugerează Caragiale publicului german sau englez ca să ne dezumflăm. Caragiale nu trece pragul exportului cultural, iar detaliul acesta nu e în favoarea dramaturgului. Barbu Cioculescu ori e prea optimist ori prea furat de admirație. Capcana subtilităților Parcă anume pentru a-l confirma pe Cronicar, Oltița Cîntec publică în SUPLIMENTUL DE CULTURĂ (23 iunie 2012) articolul „Datul în spectacol. Caragiale intraductibil?” Amintind de verdictul lui Eugen Ionescu că „I. L. Caragiale e probabil cel mai mare dintre autorii
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
-l reda pe nenea Iancu în alte culturi. Cauza nu stă în limbă, ci în acel coeficient de spirit din cauza căruia la piesele lui Caragiale nu rezonează decît un anumit tip de sensibilitate. E simplu, de ce să ne încurcăm în subtilități? Narațiunea victimei Sperăm că nu v-a scăpat numărul de primăvară, al optulea, din DECÂT O REVISTĂ, o publicație inteligentă și arătoasă, cu preocupări diverse, din sfera tot mai cuprinzătoare a culturii urbane. Semnalăm din acest număr în special eseul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
cea de-a doua seară l-am ascultat pe Lucian Corchiș, un tenor de o rară sensibilitate și muzicalitate, care știe să-și dozeze glasul, fără a forța acutul, are o eleganță specială în interpretare, dovedind, de fiecare dată, o subtilitate aparte în tehnica frazării. Celelalte roluri de barzi au fost executate cu multă onestitate de tineri interpreți foarte bine aleși: Vasile Chișiu dublat de Dan Indricău, Daniel Madia și colegul său Andrei Lazăr, basul Filip Panait. Toți au creat cu
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
și deziluzia comunicării. Anton Holban, Tentativa de salvare a singurătății. Mihail Sebastian. Cele nouă capitole centrate pe șapte studii de caz (Hortensia Papadat-Bengescu, G. Ibrăileanu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Anton Holban, Mihail Sebastian, M. Blecher) impun însă prin distincția și subtilitatea nuanțată, prin rafinamentul disocierilor și calitatea reflexivă ale unui cunoscător matur al literaturii noastre moderniste, cu vocație și gust pentru analiza detaliată. Lipsit de orice emfază demonstrativă sau ostentație polemică, scrisul său are o grație de modă veche, în cel
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
propunerea președintelui ALGCR, profesorul Mircea Martin, discuțiile s-au purtat în jurul schimbărilor (de perspectivă, de metodă, de înțelegere) pe care istoria literară are a le face. De altfel, conferința inaugurală a profesorului Martin („Literatură, istorie, istorie literară”) a circumscris cu subtilitate datele problemei. Subiectul e, desigur, pe cât de riscant, pe atât de pasionant (pentru publiciști și universitari deopotrivă). Cu atât mai lăudabil devine, prin urmare, nivelul de excelență atins de cele mai multe dintre comunicări. Ipotezele teoretice și studiile de caz au alternat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3437_a_4762]
-
comun (Cartea iernii). Genitivul îi aparține omului de rând. Că Ion Mureșan nu intră, de facto, în categoriile obișnuite ale mânuitorilor de cuvinte, poeți sau nu, este limpede, iar lucrul acesta a fost deseori subliniat de comentatori. Dar aș adăuga: subtilitatea nu de aici îi vine; nu din adăstarea asupra formelor, a figurilor, nu din jonglerii lexicale ori stilistice (iar poezia română nu de măscărici duce lipsă, nici de prestidigitatori). Este o luciditate fertilă în poezia aceasta: o concentrare a atenției
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
sau interdicție: „Pentru cei pregătiți, El (Iisus - n. m., I.B.) trebuie să funcționeze ca o indicație, iar pentru cei nepregătiți - ca o piedică, sau ca o interdicție. A găsi un procedeu care să li se potrivească tuturor implică o mare subtilitate strategică: trebuie, pe de o parte, să lași mereu deschisă perspectiva «intrării», dar, pe de alta, să ai precauția de a revela voalând, de a bloca ferm accesul celor opaci” Analitica receptivității (transpusă în plan spațial și simbolic) pe care
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
la Catedra de Comparatistică a profesorului Tudor Vianu, venind dinspre Institutul de Teorie și Istorie literară (pe vremea când cercetătorii erau folosiți și ca asistenți). A balansat între stilistică și comparatism, metode pe atunci la modă, laborioase, pretinzând erudiție și subtilitate asociativă, însă cu satisfacții limitate, prima cu aplecare spre analiza de text, încercând să descopere virtuțile artistice, originalitatea proprie unui autor, prin „mijloacele” care conferă armonie și originalitate scriiturii sale; cealaltă intens speculativă, identificând legături sau paralelisme între autori, opere
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
deși obiecte materiale (tot așa cum buzele și sprâncenele țin de carne) sunt, neîndoios, manifestări ale sufletului; fiindcă sufletul nu se poate arăta ochilor noștri materiali decât prin mijlocirea materiei, și asta e un neajuns al sufletului, dar și o ciudată subtilitate. - Cum? Cum? întrebă Bruno. „Am venit să te văd“, povesti Martín că-i spusese Alejandra. Ea se așeză pe iarbă. Și se pare că lui Martín i se ivise pe față o expresie de adâncă uimire, pentru că fata adăugă: - Nu
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
s c o v a, firește.” În hălăduirile mele prin internet, am dat și de o traducere care deformează grav sensul ideii, metaforei, stilisticii, caracteristice originalului acestui poem, ceea ce te duce la gândul că respectivul tălmaci (A.P.) nu prea cunoaște subtilitățile, nuanțele limbii ruse, dar nici pe cele ale temperamentului poetic maiakovskian. Iată foarte aproximativa (a)versiune: „E gata autocarul, mă sui. / La Marsilia vom fi în curând./ Parisul cu toate frumusețile lui/ Mă petrece, / După mine alergând. / Umezește în ochi
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
-mi nițel, îmi continui periplul prin grădinile poeților contemporani, pentru a constata, însă, fără urmă de satisfacție că, din păcate, până și unii din traducătorii oarecum recunoscuți ca „buni” din literatura rusă în anumite cazuri dovedesc o elementară necunoaștere a subtilităților limbii din care românizează. În noiembrie 2012, la Târgul Internațional de Carte „Gaudeamus”, a fost propusă și o plachetă intitulată „Lecturi de poezie ale poeților ruși” - Maxim Amelin, Marina Borodițkaia și Anna Zolotariova, din a căror creație tradusese dna A
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
cu un lirism „vetust” sau „anacronic”, inaderent la actualitate, ci cu o permanentă actualizare a „vechiului” în interiorul unei meditații foarte personale despre melancolia trecerii. Discursul poetic elegiac, de o elevație impecabil strunită a dicțiunii, aparține unui autor îmbibat de cultură; subtilitatea reflecției și complexitatea viziunii nu exclud nici autenticitatea, nici intensitatea, chiar patosul disperat al vibrației subiective, de-a dreptul paroxistice la final - prin efect de acumulare - în rememorarea morții celor din jur: „dar cînd morții-n așteptare vorbesc despre adevărații
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
ascuns... Extrem de interesantă e și perspectiva în care plasează prefațatorul aceste poeme: Cristos cel din Duhovnicească (poem ne inclus dar citat în prefață) e comparat cu uniunea dintre Messia și om aflată la sfântul Julien al lui Flaubert; este evocată subtilitatea pascaliană în oscilările dintre credință și tăgadă, se face o justă apropiere între Florile de mucegai și Florile răului din partea celui care l-a adaptat cu ardoare oltenească pe Baudelaire. În universul carceral arghezian, dar și în tablourile răzvrătirii împotriva
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
noastre care s-a scurs prin secole umilă, cu pași mărunți, dornici de a trece neobservați” -, alături de notații ale propriilor stări de spirit, dominate de declinul regimului și iminența emigrației sunt înfățișate într-o gamă de tonalități ce variază de la subtilitate și ironia calmă, lipsită de nervozitate, la poezia amară, melancolie și depresie. Nu lipsește nici spaima ca sentiment tipic în comunism, surdă sau paroxistică, în lumina căreia lucrurile apar supradimensionate, „Congresul” (comunist) ori „pașaportul” devenind, de pildă, un soi de
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
din 1994, în regia lui Béla Tarr (un film alb-negru de aproape 7 ore). Romanul este cronica unor existențe sordide - ale oamenilor rămași în urma dizolvării unei cooperative agricole. Universul cărții este complet închis și cuprinde personaje puține, fără prea mari subtilități sufletești, în general fără deosebiri esențiale. Sunt ființe golite parcă de individualitate, care evoluează haotic, înecându-și zilele în alcool și planuri irealizabile de viitor. Aproape toți protagoniștii sunt interșanjabili, motiv pentru care adulterul, bârfa ori micile comploturi cad complet
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
mea carte dedicată detectivului Marlowe. Marele atu al lui Raymond Chandler provine din decizia de a nu experimenta, odată ce a găsit modelul convenabil. Explorările aparțin perioadei când colabora la revistele pulp, în care pot fi descifrate alterările de perspectivă și subtilitățile de construire a personajelor. La încheierea textului, scriitorul refuză îmbunătățirile, modificările substanțiale și îndepărtarea de spațiul pe care l-a luat sub control. Creația e, în ciuda strălucirii stilistice și a capacității de a propune personaje memorabile, „opera unui producător în
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
decât rareori în utopism, câteva soluții de reintegrare a discursului literar într-un circuit social mai larg, fără a-i pune între paranteze specificitatea și - mai ales - fără a plânge permanent pe ruinele dispariției conceptului de literatură cu majusculă. Întreaga subtilitate a cărții stă în extrapolarea conceptului de interpretare la domenii și instituții supuse unui grad ridicat de normativitate. Teologia, justiția, dar și viața cotidiană ar avea la bază, în nu mai mică măsură decât literatura însăși, mecanismul interpretării. Iată, așadar
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
importanță acuratețea sau congruența atacului. Insistența și violența sunt, în schimb, obligatorii. Caracterul murdar nu trebuie ascuns, ci afișat, fiindcă este esențial în crearea imaginii negative. Cine se mai încurcă în zilele noastre cu jumătăți de măsură, cu nuanțe, cu subtilități sau cu alte mofturi ținând de o civilizație pe cale să apună? Ce contează că acuzațiile se bat cap în cap? Trăim într-un prezent pe care îl considerăm etern, deși îl uităm deîndată ce devine trecut, iar simțul posterității ni
Patologie intelectuală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3827_a_5152]
-
a schimbat/ Prin soarele lui York, în toi de vară”. Cum de un poem de-o asemenea frumusețe morală poate fi rostit de un personaj atât de abject, se întreabă Zografi. Și continuă: făcând abstracție de jocul scenic (ale cărui subtilități oferă destule piste pentru a sugera antifraza), cum putem interpreta diferența dintre noblețea conținutului și caracterul ignobil al lui Richard, cel care își asumă fără vreun scrupul acest conținut? Glosele și digresiunile sunt pasionante, Zografi dându-le un aer de
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
se dovedește a fi perspectiva epică. Jocul dintre cel care vede (subiectul perceptor) și cel care vorbește (subiectul narator), jocul dintre timpul actului narativ și timpul duratei „reale”, suprapunerea de amintiri cu vagi implicații de cronologie, trecerea, de o mare subtilitate, de la narațiunea obiectivă la relatarea onirică, halucinatorie sau paroxistică, desemnarea unui narator de o fantastică acuitate perceptivă, toate acestea imprimă povestirilor Hertei Müller, un registru de tulburătoare ambiguitate. Istoriile constituie un material excelent pentru o analiză în spirit naratologic. Conținut
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]
-
reporter privitoare la etatea sa și prudența unei retrageri în glorie, pare să fie depozitarul tuturor anxietăților sale eliberate cathartic abia la montaj. Psihodrama o aduce în scenă nu doar pe tovarășa de viață regizorală, Alma Reville, rol realizat cu subtilitate și finețe de către Helen Mirren, dar și personajele feminine ale căror fantasme îi populează și uneori poluează inconștientul. Filmul, crede Sacha Gervasi, devine teatrul de umbre și măști, oglinda unui fond obscur de pulsiuni și terifiante întruchipări pe care inconștientul
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]