30,037 matches
-
unei stări de maximă agitație. Se oprea din când în când din mers scoțând câte o exclamație înăbușită: "Oh, Dumnezeule, Dumnezeule mare!" Și Natalia nu înțelegea dacă figura lui care-și modifica expresia din minut în minut oglindea exaltare sau suferință. - N-avea grijă, o să-ți povestesc. Nu-mi cere amănunte, o să-ți spun totul pe scurt, așa cum pot. Chiar dacă-mi vine la fel de greu ca întotdeauna să dau în vileag asemenea lucruri intime. Dar trebuie să știi și tu. E prietena
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
ar niciodată, în nici un fel, dl Neagu Djuvara nu și-a abandonat identitatea de Român. Chiar atunci cînd un Francez, care-i apreciase „înfățișarea, accentul și cultura", îl considera „ca noi! Ești de-ai noștri!", românitatea-i se găsea „în tainică suferință" (p. 48): „se dădea uitării, se arunca în neant ceea ce era specificitatea mea" (ibid.). Iar cînd, întîmplător, asculta Poema română a lui George Enescu și îi răsunau, în auz, acordurile imnului nostru național Trăiască Regele!, „am lăsat coșul la pămînt
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
instinctiv poziția de drepți în fața aparatului" și „am ascultat nemișcat pînă la urmă, cu gîndul departe"; „mi-am ascuns fața în palme și am plîns cu hohote, în ascuns" (p. 44-45). Putea-va cineva, citind aceste rînduri, să nu înțeleagă suferința vieții pe pămînt străin - fie el și francez - al acestui adevărat patriot român în „pribegie"? Și apartenența sa totală, viscerală, definitivă, la o Românie ideală, aceea pe care destinul (altcineva ar spune hazardul ) l-a obligat, în numele unei drepte cauze
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
repatriat"!) face bine amintind „compatrioților" noștri că pribegia (sau exilul) a fost o probă de foc a unui patriotism românesc ce mergea pînă la sacrificiu. Durerea românească din țara captivă și oprimată era împărtășită, și mai răscolitor, în exil. O suferință fără frontiere - și fără putință - acoperea, peste tot, pe Români. Se va înțelege, azi (dacă s-a înțeles vreodată) semnificația istorică a exilului politic din primii ani ai instaurării puterii comuniste în România? Viața - și narația amintirilor - continuă. Autorul dorește
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
topite în creuzetul imaginației și simțirii sale. După moartea tatălui meu în închisoare, când am rămas atât de descumpănită și bolnavă, el m-a înțeles și știa cât de greu apasă viața pe umerii mei, nepregătiți pentru atâtea răspunderi și suferințe. Îl iubea pe Dinu pentru intransigența sa fără pată și pentru credința lui, de aceea mă iscodea cu ochii săi reci, sfredelitori și zâmbetul său ascuțit. Firea lui adânc cinstită și sufletul său sfânt cu labirintul de patimi sublimat în
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
trafic. Coboară, adună victima de pe carosabil și fuge cu ea la veterinar. Acolo, are loc următorul dialog suprarealist. Doctorița: Ce s-a întâmplat? A.: A fost lovit de o mașină. Doctorița (după câteva tentative ratate de a face mai ușoară suferința animalului): Nu mai putem face nimic. Doar să-i scurtăm suferința. Sunteți de acord? A.: Dacă nu se poate altfel... (cățelul se chinuia, într-adevăr, nasol). Asistenta (către doctoriță, rugător): Haideți, doamna doctor! Apoi către A.: Doamna doctor nu face
Cum scapi de un câine mort după ce ai încercat să îl salvezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21144_a_22469]
-
veterinar. Acolo, are loc următorul dialog suprarealist. Doctorița: Ce s-a întâmplat? A.: A fost lovit de o mașină. Doctorița (după câteva tentative ratate de a face mai ușoară suferința animalului): Nu mai putem face nimic. Doar să-i scurtăm suferința. Sunteți de acord? A.: Dacă nu se poate altfel... (cățelul se chinuia, într-adevăr, nasol). Asistenta (către doctoriță, rugător): Haideți, doamna doctor! Apoi către A.: Doamna doctor nu face decât 7 eutanasieri pe săptămână. Asta e a șaptea. Ați avut
Cum scapi de un câine mort după ce ai încercat să îl salvezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21144_a_22469]
-
s-a mai putut. Prin urmare, nu m-am întîlnit de prea multe ori nici cu mahmureala, nici cu răul ăla îngrozitor pe care-l provoacă alcoolul și care transformă consumatorii în babe evlavioase, înălțătoare de rugi incontinente pentru dispariția suferinței și de promisiuni fierbinți că n-o să-și mai pună vreodată-n cap. Mie mi s-a întîmplat o singură dată nasol și mi-a ajuns. Eram studentă în anul I și, ca orice studentă în anul I cu un
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
suspinele, după care mă trînteam direct în genunchi (nu puteam să mă las ușor, că nu mă țineau picioarele) și, cu capul atîrnat deasupra WC-ului, vărsam, vărsam, vărsam. Fără număr și, desigur, în zadar, fiindcă, odată întoarsă la locul suferinței, constatam că nu se înregistrase nici o ameliorare. Nu știu cîte plimbări de-astea am făcut, dar, date fiind vînătăile cu care genunchii mei au ieșit din încăierarea cu Napoleon, cred că au fost mai mult de 10. La sfîrșitul lor
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
cine anume reprezenta și ce era cu el n-aș fi putut spune, dar în trăsăturile turnate în bronz ale femeii se citea “atâta jale”, vorba poetului ardelean, încât mi-a fost limpede că mă aflu în fața unui monument al suferinței omenești, în toată simplitatea și grozăvia ei. Am privit descumpănit singurătatea celor două figuri de bronz în sala mare de piatră. Lumina intra în încăpere printr-un oculus tăiat în tavan chiar deasupra lor. Mi-am imaginat că în zilele
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
să nu mă întreb și eu acum același lucru: dacă voiai să ne înveți despre răbdare, despre tenacitate, despre curaj, despre generozitate și despre decență, nu puteai să ne înveți pur și simplu? De ce a trebuit să treci prin toată suferința asta, la o vârstă la care alții nici nu s-au dumirit bine încă ce e cu viața? De ce n-ai ieșit învingătoare, ca-n filmele americane și-n cărțile pentru copii? De ce ești deodată de cealaltă parte a frontului
Scrisoare pentru Andreea by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82361_a_83686]
-
Dragoș Bucurenci Atunci cand puține lucruri mai pot fi spuse, cănd efortului de a trăi firesc viața i se împotrivește suferință, există încă speranța. Însă speranța bolnavilor diagnosticați cu boli incurabile depinde în mare măsură de cei din jur, de ajutorul și de dăruirea lor pentru viețile semenilor lor mai puțin norocoși decât ei. Hospice Casă Speranței se numără printre acele
Dă șanse speranței cu Hospice Casa Speranței în București! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82401_a_83726]
-
care respectă legile Uniunii Europene și ale acestei țări, animalele sunt eutanasiate, nu măcelărite, așa cum se întâmplă până nu de mult. Iar asta, dragi iubitori și neiubitori de animale, se cheamă civilizație. Alte animale nu-și pun problemă să reducă suferință prăzii atunci când o ucid și nici nu ar avea, de fapt, cum s-o facă. Nu au la dispoziție cunoștințele de anestezie pe care omul le-a dobândit în milenii de civilizație. Eutanasia este, de fapt, o inventie a minții
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
Așa cum spuneam, detest ființele câinoase, fie că au patru sau două picioare, cu deget mare opozabil. Ați uitat un detaliu, domnule Bucurenci eutanasie s. f. Metodă de provocare a unei morți nedureroase unui bolnav INCURABIL, pentru a-i curma o SUFERINȚĂ LUNGĂ ȘI GREA. Astăzi, legea câinilor fără stăpân a fost stabilită ca fiind constituțională de către Curtea Constituțională, de astăzi mă aștept ca legea să fie aplicată fără întârziere. Păcat că sunt printre noi persoane care consideră viața unor animale agresive
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
a le putea fi de ajutor. Am fost atât de impresionat de munca lor, încât i-am vizitat și în Republica Moldova, unde fac aceleași lucruri minunate: oferă tratament paleativ pacienților cu boli terminale, mulți dintre ei copii, de ale căror suferințe sistemul medical de stat se îngrijește prea puțin. Este foarte nobil să salvezi vieți, dar este la fel de nobil să ajuți un om să moară cu demnitate, să-i alini suferința cumplită pe care ultimele zile, săptămâni, luni ale acestor groaznice
Poftiți la Bal! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82439_a_83764]
-
cu boli terminale, mulți dintre ei copii, de ale căror suferințe sistemul medical de stat se îngrijește prea puțin. Este foarte nobil să salvezi vieți, dar este la fel de nobil să ajuți un om să moară cu demnitate, să-i alini suferința cumplită pe care ultimele zile, săptămâni, luni ale acestor groaznice maladii o aduc cu sine. Balul a împlinit anul trecut zece ani și a trebuit să accepte că a crescut mare. În fiecare an, biletele se vindeau cu două luni
Poftiți la Bal! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82439_a_83764]
-
să poți merge prin galerii subterane săpate la începutul erei noastre de sclavi și de condamnați, cel mai adesea cu prețul vieții, galerii care stau și azi în picioare și în piatră cărora timpul nu a reușit să șteargă urmele suferinței acestor morți vii care le-au scormonit în munte. Ce cred despre decizia Ministrului Culturii, Kelemen Hunor, de a elibera certificatul de descărcare de sarcină arheologică pentru aceste galerii (pe care UNESCO le consideră “un complex arheologic unic”), autorizând, de
Istoria suferinței by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82466_a_83791]
-
exista ( foarte putin ) care merge vizitat în zonă, după ce se investesc banii promiși cu siguranță o să fie totul la niște standarde demne de uniunea europeană, deci o să aibe și succes dacă nu la noi cu siguranta la străini Dar cu suferință oamenilor, cei care au construit locul, cum rămâne? De ce la ei și pentru ei nu gândește nimeni? Toți le ignoră voința și mai ales alegerea, aceea de a face ceva ce au făcut toată viața: minerit! Roșia Montană e o
Istoria suferinței by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82466_a_83791]
-
nu altceva! Salina Turda cioplita toată din dalta condamnaților (mulți politici) mi-a dat aceiași fiori de care pomenești. Evident, vorbesc de ce-am văzut prin anul 2003, mult înainte să devină turistică. Un hau imens și negru, cioplit din suferință, iadul făcut sensibil. @Sorin Ești puțin dezinformat. Planul firmei canadiene înseamnă dinamitarea munților din jur, inclusiv a Galeriilor Române din ei și inclusiv a celor vizitabile în prezent. Dacă UNESCO le consideră “un complex arheologic unic” Cred că nici un ministru
Istoria suferinței by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82466_a_83791]
-
într-o țară care deși majoritar de altă religie nu este nici pe departe practicanta în forma ei extremă (mă refer la musulmani și mă refer la Turcia). Atmosferă din luna lor de post care este intradevar un test de suferință (fără a manca și a bea nimic de la răsărit până la apus), seara la spargerea postului zilnic există tendința de a se împărți mâncarea cu alți oameni, de a o face în comunitate (și sunt pretutindeni locuri în orice oraș, orășel
Încă un cuvânt despre post by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82558_a_83883]
-
la întrebarea câtor dintre ei le-a fost adresată, în copilărie, adolescență sau chiar mai tarziu, frază: “uită-te la mine, când vorbesc cu tine!”. Pentru câți deci, privitului în ochi i-a fost asociată, de foarte timpuriu, provocarea unei suferințe. Și în mare măsură, lucrurile sunt păstrate la acest nivel. Pentru că la întrebarea câtor dintre ei le-a fost adresată vreodată frază: “uită-te la mine, ca să vezi cât te iubesc!” răspunsurile afirmative sunt foarte, foarte rare. Aseară am fost
Privitul în ochi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82623_a_83948]
-
fac parte dintr-n popor barbar cu apucături barbare și pt necunoscători chiar există o Declarație universală a drepturilor animalelor adoptată încă din 1977.și încă ceva dacă vă permiteți și nu numai, ajutați sau salvați orice animal aflat în suferință(din nefericire în țara asta avem de-a face zilnic cu abuzuri asupra bietelor viețuitoare). Salut! Paștele ,în mod normal, trebuie să fie o sărbătoare a sufletului.De asemeni ,că fiecare popor ,avem tradiții:mielul ,ouăle roșii,etc,insă eliminând
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
tradiție și nu un ritual religios e în avantajul animalelor. UE accepta derogări de la practicile de asomare doar în cazul sacrificiilor rituale(în mod particular, în Europa doar musulmanii sacrifică). Depinde de noi să aplicăm legea și să ușuram măcar suferință animalelor. Pe de altă parte, citatul din Zadie Smith nu e prea inspirat. El pune la zid religia în general ceea ce cam aiurea știut fiind că respectul absolut pentru viața este apanajul unei RELIGII:JAINISMUL. În atitudinea lor față de animale
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
pe inimă, nu a fost din cele mai mizere. respect părerea lui dragoș, după cum le respect pe toate cele care nu sunt în în concordanță cu părerile mele. ceea ce m-a mirat, însă, este, fără doar și poate, demagogia privind “suferință” regelui mihai vazandu-si poporul aservit rușilor.... hai, mă dragoș, chiar atat de naiv să fii? suferință mon cul!, cum spun francezii. și în cazul lui mihai, ca și în cazurile băsescu, nastase, geoana, sechelariu, ponta și a altora de
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
toate cele care nu sunt în în concordanță cu părerile mele. ceea ce m-a mirat, însă, este, fără doar și poate, demagogia privind “suferință” regelui mihai vazandu-si poporul aservit rușilor.... hai, mă dragoș, chiar atat de naiv să fii? suferință mon cul!, cum spun francezii. și în cazul lui mihai, ca și în cazurile băsescu, nastase, geoana, sechelariu, ponta și a altora de aceeasi țeapă, interesul material contează și va conta întotdeauna. acum, sincer, ce discurs ai fi vrut sa
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]