3,677 matches
-
În total, vreo patruzeci de oameni: prea mulți sau prea puțini, În funcție de ceea ce se Întâmpla. Străbătură În grabă strada care Îi separa de Ponte Vecchio. Uneori alergând, atât cât i-o Îngăduiau puterile, cu scurte pauze spre a-și recâștiga suflarea. — Se cunosc motivele ciocnirii? Întrebă Dante În timpul unui astfel de răgaz. — Cineva a răspândit zvonul că s-a proclamat surghiunul Împotriva șefilor de facțiuni. Cei din familiile Cerchi și Donati au coborât Înarmați, fiecare pentru a-i apăra pe ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
parte din propria ei căldură vitală. Apoi se Întoarse din nou spre poet, În timp ce venețianul Începea să Își revină, tușind. — Fie-ți milă de noi, zise ea. Tonul glasului Îi era slab, frânt de angoasă. Rostea cuvintele anevoie, trăgându-și suflarea de emoție, asemenea cuiva nevoit să se exprime Într-o limbă prea puțin cunoscută, cuprins de groaza că nu va fi Înțeles. — Lasă-ne să ne Întoarcem. Dumneata pricepi durerea surghiunului. Te-am auzit. Chipul de aramă strălucea În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
DESPRE CUM AU îNCĂPUT DOI VREDNICI CĂLUGĂRI îNTRO SUTANĂ Pe la 1600 și ceva, dacă cineva și-ar fi sumețit privirea peste dealurile mângâiețe de dincolo de Vaslui, ar fi putut zări la o aruncătură de ochi două siluete mergând aplecate sub suflarea neostoită a crivățului de Crâm. Prima siluetă era înaltă, ciupită de vărsat, cu nasul coroiat și urechile clăpăuge ascunse sub pletele proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar la o iscodire mai atentă se vădea a fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
quae non dicam exornare, sed enarrare, res tuas gestas possit, mărite Domn! - spuse tătarul, adânc mișcat. — Mulțumesc mult! - răspunse cel cu căciula de jder, ștergându-și ochii. Episodul 11 SE LIMPEZESC îNTRUCÂTVA APELE Văzând o atât de ciudată întâlnire, toată suflarea tătărească din tabără, mic și mare, cu cățel, cu purcel, dădu ocol moldovenilor, curioasă nevoie mare. — Și zi așa, preacuvioase Metodiu! - zise spătarul Vulture, descălecând cu stânjeneală, căci tătărușii, ca toți copiii lumii, țopăiau pe lângă el și-l înțepau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
feciorelnic ochii și zărind în iarbă o șopârlă de smarald, ce dormea pe fâșie, o făcu să se miște vioaie, după care îi dete una cu buzduganul. Șopârlă mai zvâcni o dată din coadă cu putere, apoi rămase pentru totdeauna fără suflare, amestecată cu glia strămoșească pe care voia s-o părăsească. — Drept să-ți spui - glăsui Metodiu - spaima ce-am tras-o rezultă din trei chestiuni: 1î noi ieșim des din Moldova și ne întoarcem și mai des, dar de văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un om de vreo 52 kg, adus de spate, se strecură iute înăuntru, repezindu-se să ocupe un loc în dreapta mustăciosului. Toate privirile se îndreptară întrebătoare spre el. — Ei? - făcu nerăbdător mustăciosul. Omul își trase sufletul, apoi spuse dintr-o suflare: — Lobodă! — Ce?! - făcu mustăciosul și Metodiu văzu că uimirea lui era împărtășiră de toți mesenii. — Lobodă. Ciulama de lobodă. Am văzut-o cu ochii mei - răspunse omul adus de spate. — Lobodă, lobodă, dar cu ce? întrebă tremurând mustăciosul. — Lobodă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pusese la picioarele prințesei modelul cu totul și cu totul din aur al Turnului Londrei, în vârful căruia un străjer luneca făcând rondul și strigând la capătul micului traseu: „Fiiiive o’clock teeeeea!” Din Castilia s-a repezit într-o suflare Don Felipe Gonzales de Cierta Soledad, aducându-i prințesei o cămașă intimă de purpură pe care stătea zugrăvit la loc discret un taur blând. Ducatul milanez și-a trimis și el emisarul însoțit de o gondolă încărcată cu trandafiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să se descurce într-o asemenea situație dificilă și să-și pună familia la adăpost. Bărbatul ei, cel mai tandru și mai pătimaș dintre amanți, ar fi știut s-o ocrotească așa cum o ocrotise câtă vreme îi mai rămăsese o suflare de viață. Dar ea, care ar fi putut învăța atâtea de la acel maestru extraordinar, nu făcea altceva decât să se ghemuiască într-un ungher, neajutorată și neputincioasă. Nu plângea, pentru că maică-sa o învățase că o adevărată targui nu plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
resturi de friptură, foi de salată mînjite de maioneză, pahare, unele Încă neîncepute În care lumina filtrată a lampadarului face să pulseze o inimă roșie, aprinsă, altele abandonate la jumătate cu vinul adormit În așteptare și cele goale, transparente ca suflarea unui muribund. Exitus. Domnul D. se ridică din fotoliu ușor, pe fața destinsă apare un zîmbet șmecheresc de puști care pune la cale o șotie. Își Îndeasă În gură o jumătate de felie de tort, lăsată de cineva prea ghiftuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai amintesc cine anume din cei patru scriitori a scris un minunat poem În proză despre un tînăr care a renunțat la tot pentru a urma pas cu pas destinul tragic al lui Cristos, iar cînd și-a dat ultima suflare În pulberea uliții a răcnit blestemîndu-l - „Dar eu de ce nu am sfîrșitul lui?“ Cine a scris acest poem relatat aici de mine atît de aproximativ? Rilke, Tagore, Wilde, Zweig? Nu mai știu, poate un al cincilea. Cine mă iartă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îmi dezvăluie cele două zone distincte; o zonă a somnului, alta a pietrișului care se macină continuu În rîșnițele betonierei. Oare ce se ascunde sub ceea ce seamănă a viață? Un nor de praf care se schimbă la cea mai mică suflare; o ficțiune, adică ceea ce Încetează să mai fie viață? Băiețelul care mi-a stîrnit aceste gînduri se numește Luca Maximilian, are doi ani. Într-o zi, nu peste mult timp, o să simtă și el pe neașteptate acea forță abia ghicită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zi de zi. Da, vestea se răspândea în fiecare dimineață ca focul. Lăptarul dădea de știre peste tot că nici în noaptea aceea nu murise. Că a băut de față cu el o jumătate de litru de lapte dintr-o suflare. „Păi, bineînțeles că din sticlă! În pijama, bineînțeles! Păi, bineînțeles că-i era frig! I se prelingea atât de savuros la colțul buzelor, că mi s-a făcut și mie poftă. Am ciocnit.“ De la acest sfintesisoieăstamaitrăiește a devenit el Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
demonul îi cunoștea punctul slab: Feifel vroia să fie iubit cu orice preț. A face binele era, fără îndoială, drumul cel mai scurt spre iubire. S-a așezat imediat la masa de scris - stiloul nu mai făcea pete. Dintr-o suflare i-a scris Olgăi, invitând-o cu fetițele în Suedia. O numise „tânăra mea soție“. Era o nebunie, dar totuși câtă bucurie resimțise după acceptarea ei! De Sabat, Feifel se afla din nou în sinagogă - tocmai sosiseră evrei din Rusia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
al lui Dudu îl enervase numai pe barman. - Ascultă, băiețaș, ți-ar plăcea să crezi că ai semănat cu sămânța bună a altora? Dudu se simțise lovit direct în inimă, ochii îi deveniseră roșii. A băut restul berii dintr-o suflare și, apropiindu-se de zincul lucios al barului, scuipă plin de dispreț pe el. Era o jignire neașteptată pentru mușchii de cowboy ai barmanului. Toată lumea aștepta cu bucurie urmările acestei obrăznicii. Barmanul se apropiase calm de pitic, ridicându-l în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ce-a fost. Cum îți merge? Ai auzit că Nina a născut azi-noapte? Gemeni! Foarte frumoși, se spune. Dau de băut ca să serbăm evenimentul! Dudu acceptase. Se cocoțase pe un scaun înalt lângă zincul barului. Băuse o bere dintr-o suflare. Apoi îl auzise pe barman: - Încă o bere? - Mă grăbesc, mințise Dudu, numai ca să fie rugat de barman încă o dată. - Nu știu dacă e momentul potrivit să-ți spun asta, șoptise barmanul cu o lucire veselă în ochi. - Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
suflase lăsând bășici de aer, se vedeau acum pești, plante, păsări și ciudate bucăți de lemn ce aminteau de carcasa unei bărci sfărâmate de stânci într-o furtună. Totul era înțepenit în lumea gheții - cineva oprise puțin timpul, până la viitoarea suflare de vânt cald. O lume fantastică povestea în imagini despre frumusețea clipei în repaus. Deasupra gheții se băteau tobele, chimvalele de alamă. Trompete strălucitoare cu gâturi subțiri, flaute de argint ca fluiere de oase își amestecau sunetele subtile cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
uimise Bobby Giordano. Din câte înțelegeam, era vorba despre o prozatoare de succes, pe nume Aurora Sticlaru. John Epidermic ne asigură, deosebit de violent și de insistent, de faptul că stilul tinerei era o revelație, urmând a cutremura din temelie întreaga suflare literară. Își sfârși discursul urlând ca un nebun și într-atât era de înverșunat, încât aproape că îi smulse un sân din pulover bietei femei, ce chicoti amarnic. Povestirea pe care urma s-o ascultăm în premieră se numea Chiuveta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Vasilică făcându-se că nu aude înjurătura, eu cred că trebuie să căutăm crengi rupte, iarbă călcată, pete de sânge, haine ori poate... Cristi îl privea curios așteptând să audă continuarea. Ori, poate, chiar pe Costi, spuse agentul dintr-o suflare. Nu-i așa că asta sperați? Vă gândiți că s-ar putea să dăm de el, de asta suntem aici. Aș mai putea să completez lista ta, spuse Toma ignorând întrebarea lui Vasilică, mai căutăm pământ răscolit, urme de săpături ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Aha, am înțeles! În regulă, ia spune, ce te-a impresionat atât de tare? Păi, era acolo un investigator care spunea așa: dacă elimini tot ceea ce nu poate să fie, nu-ți rămâne decât ceea ce este, spuse agentul dintr-o suflare. Măi Vasilică, tu ai o problemă cu limba română, poate fiindcă ești oltean, dar în principiu ai dreptate. Este vorba de meto da, sau lista, lui Sherlock Holmes. Chestia asta sună cam așa: dacă dai deoparte toate ipotezele care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apa mare, explică starostele, care se apropiase de cei doi, acolo spălăm mâlul cărat de vâltoare pe maluri. No, vreți să vă arătăm și ăsta cum funcționează? Acum își scosese luleaua din gură și o ținea în căușul palmei. Toată suflarea șatrei se uita la ei. Femeile se opriseră din mestecat în ceaun, în timp ce bărbații din apă se ridicaseră de șale așteptând să vadă ce se întâmplă pe mal. Atmosfera devenise dintr-o dată ostilă iar Cristi avea impresia că toți îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acopere vocile celorlalți, așa-i vorba noastră! Se întoarse apoi spre ceilalți și rosti câteva cuvinte pe țigănește. Imediat liniștea se așternu peste ceata de zlătari. Așa-i mai bine, se arătă mulțumit Cristi. Ia să vedem cum stăm! Toată suflarea se uita el așteptând. Vreau să-mi povestiți încă odată cum s-au petrecut lucrurile. Înainte de toate, spuse Toma, care avea ceva experiență în materie de țigani și nu mai voia să aibă de a face cu discuțiile lor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui. Îmi amintesc că mi-ai mai spus asta. Nimeni nu s-a sinchisit să-i salveze, așa încât au pierit cu toții, se făcu Ileana că nu bagă de seamă întreruperea lui Cristi. Se spune că înainte să-și dea ultima suflare, i-au blestemat pe străinii ce veniseră acolo și, după ce l-au ucis pe Negru, și-au luat lumea în cap fără să le mai pese de ei. Sufletele celor înecați își caută liniștea rătăcind peste lac și, dacă dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a se apăra în fața oricui ar fi încercat să-l atace, mai ales dacă avea toiagul în mâini. Și totuși, cineva o făcuse. Și încă cum, nu numai că reușise să se apropie de el dar îl și lăsase fără suflare. Era convins că moșul fusese ucis, îl cunoștea prea bine și știa cât de mult iubea acesta viața. În nici un caz nu s-ar fi sinucis. Dar dacă asasinul tocmai toiagul îl voia? Ei, da, aceasta era o ipoteză care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aveau la dispo ziție așa ceva, însă din când în când, tot îl mai încerca dorul după o petrecere între bărbați stropită din belșug cu votcă. La sfârșit de săptămână își făcuse obiceiul să meargă la terasa unde se ducea toată suflarea din micul orășel. Nu făcea mare lucru acolo, altfel înțelegea el să se distreze la local. Muzica nu-l încânta de loc, pentru că țânțarii din orchestră nu erau în stare să cânte nici măcar un cazacioc ca lumea, iar berea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pierzându-se apoi în pădure. Se căsătoriseră foarte repede, rămânând indiferenți la protes tele părinților miresei care se plângeau că nu au timp pentru pregă tirile necesare unui asemenea eveniment. Lui Cristian i se păruse că la nuntă venise toată suflarea din Baia de Sus. Numai Calistrat nu fusese de față. Deși inspectorul insistase personal să vină, bătrânul îl refuzase. No, nu-i vorba de mine, îi spusese el, eu vreau să fiu lângă voi. Lumea însă nu mă vede cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]