1,018 matches
-
treaz, se uita la mine și mi-am dat seama după fața lui că se prinsese de ce făcusem gestul ăla de doi lei. Mi-era rușine. Eram prizonieri fără voie, iar eu îl suspectam că mă făcuse la portofel. Era sufocant. Dar nu mai știam dacă din cauza gestului meu sau din cauza lipsei de aer. Mă privea fix. Până atunci nu mi-a fost frică nici o secundă. A băgat mâna în buzunar și a scos nu un cuțit cum mi-a trecut
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
din râs. Dementa de Vero, nemaiștiind cum să se justifice, brusc i-a spus adevărul. Dan te place și ne-am gândit că putem să facem și noi rost de ceva bani. După care a bușit-o iar râsul, un sufocant, care i-a smuls și lui Patrik un zâmbet. "Stați așa, că mi-e nu-mi plac boșorogii", a replicat. M-a făcut pe mine care aveam până în 28 de ani. "Eu vă las, băieți, a mai spus Vero văd
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de care îți pare rău imediat după ce l-ai spus, poate și pentru că nu știi ce te așteaptă, și treci dintr-o dată de la libertatea burlacului la constrângerea mariajului, care reprezintă barca de care-ți vorbeam, în care totul era monoton, sufocant și înnebunitor. O aventură care de obicei se termină brusc, fără curaj, cu dispariții neanunțate, totdeauna justificate de "nu am vrut să o rănesc, de aia am preferat să dispar fără cuvinte", rănind-o cel mai tare chiar cu această
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
care te frige sau să-ți lași, ca într-un derizoriu Hali of Fame, urma pașilor imprimată în asfaltul topit? Pentru că nu poți scrie, nici măcar dimineața devreme, când ai scris bine întotdeauna, încerci măcar să citești. Plimbi după tine, prin troleibuze sufocante (vai, ai treburi de făcut, telefoane de plătit, recomandate de luat de la poștă) o biată carte ale cărei pagini sânt curând umede de la degetele tale. Te străduiești să-nțelegi câte un paragraf și uneori chiar reușești, și-atunci vine parcă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
păcatul sodomiei cu un mare crucifix de lemn, pe un pat, în altarul unei somptuoase catedrale. Urletul disperat al personajului 265 acoperă această lume dementă: "Istoria e un coșmar din care nu mă pot trezi". De la rătăcirea aceasta furibundă și sufocantă, personajul e salvat charismatic, fiind "pescuit" de un pescar de oameni și înălțat în vârful unui gigantic turn paralelipipedic, la al cărui ultim etaj îl așteaptă Maestrul. Schema devine din ce în ce mai simplistă, mai simetrică, salvarea de la puerilism venind în continuare de la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am nici un regret, dar nici nu simt bucurie sau triumf. A fost doar o treabă care trebuia dusă la bun sfârșit. Jocurile M-am trezit azi dimineață. M-am trezit la slujbă. Slujba. Te strânge. Te Împresoară, un gel persistent, sufocant care te absoarbe. Și când ești la slujbă vezi viața prin lentile strâmbe. Uneori, mda, Îți găsești și câteva zone micuțe de libertate relativă În care să te retragi, spații fragile și ușoare, unde simți că lucruri noi, diferite, lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ea mai crud ca expresie: blestemul, imprecația, afurisenia etc.) și atitudinii populare, în genere, reprezintă, la Arghezi, un gest polemic implicit, nu doar în creația lirică (unde Al. George remarcă "țărănia proclamată ostentativ", ca sfidare a prețiozității căutate și calofilismului sufocant din versificația sămănătoristă mediocră), ci și în proza publicistică, unde potențează, de regulă, umorul frust. Un alt aspect al vecinătății literare a celor doi publiciști ține așadar de tentația alegorizării . În publicistica lui Caragiale, putem vorbi de un comic al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pentru că face legătura între ele; dar nu permite confuzia lor, pentru că lasă loc între ele. Medierea imaginii ar fi atunci un factor de laicitate în lumea noastră și, deocamdată, o garanție împotriva unui exces de fanatism. Nimic nu este mai sufocant ca o religie a Cărții care vrea să aplice Spiritul literal, fără metafore sau marje de interpretare. Imaginea creează un interval între lege și credință, un mic spațiu de fantezie individuală care-i permite omului să respire. A reprezenta absolutul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
limbajului"5. Sarcasmul, varianta extremă, usturătoare a satirei (lat. sarcasmus, gr. Sarkazein [fig.] "a sfâșia prin batjocură", gr. Sarx "carne") se situează la limita comicului și a artisticului. Explicația constă în înverșunarea exprimării în forme aforistice acide sau în revărsări sufocante, delirante și agresive, prin asimilarea invectivei, a imprecației, a obscenității în discursuri, tirade, diatribe, pamflete, eseuri în care duritatea atacurilor și condamnarea definitivă a realității adverse provoacă glisarea în spațiul tragicului sau al extraesteticului. Posibilitatea ameliorării obiectului scrutat, presupusă de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Și locuiesc toți acolo? —Lorcan, fratele mai mare, și soția lui trăiesc într-o cabană pe domeniu. Phelim, mezinul, și Andrea locuiesc la castel. Dar e o clădire mare. Nu se văd așa de des. Mi s-ar părea foarte sufocant să trăiești acolo, spuse Darcey cu prețiozitate. Minette chicoti. — Am cochetat cu el, atâta tot. Te cam grăbești, ma petite. Dar asta a fost întotdeauna problema ta. —Ce glumă bună. Nu, serios. Minette se opri la semafor și o privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
meargă la un bărbat. Când am trecut puntea am luat-o de mână și m-am simțit deodată nerăbdător și excitat. Am intrat în vilă, am descuiat ușa camerei mele și-am lăsat-o să intre pe lângă mine în căldura sufocantă, în întunericul diluat doar de dreptunghiul mai deschis al ferestrei. Continua să ningă abia sesizabil, cu steluțe ce luceau o clipă în noapte ca apoi să se stingă în stratul anonim depus pe pământ. Pe cât de aspră mi se păruse
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
testiculele mele, eviscerată din burta mea, țâșnită din carotidele mele. Mă imaginam, după zece ani, tot un adolescent, dar unul cu orbite violete, cu obrajii supți, cu măselele căzute, cu coastele ieșite prin piele, stând acolo, lângă nori, în camera sufocant de îngustă, fără prieteni, fără femei, fără rude, fără seamăn pe lume. Așa aveam să fiu toată viața. Iar viața mea avea să fie scurtă, atâta cât să termin Cartea. Singurele vizite avearn să ți le fac ție, Victor, în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din magazinele de Închirieri video din Împrejurimi, era cardul de fidelitate Tesco. Numărul cardului se potrivea cu cel de pe chitanță. — Luați-vă haina, domnule Chalmers, veți merge cu noi la o mică plimbare. În camera de interogatoriu numărul trei era sufocant de cald. Radiatorul pompa căldură În mica Încăpere bej și Logan nu putea face nimic ca să-l oprească. Iar vreo fereastră pe care să o deschidă nu exista. Nu le rămânea decât să suporte căldura și aerul stătut. Erau prezenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și de alții În starea În care se afla. Și oricum, clădirea consiliului nu era chiar atât de departe: o plimbare prin aerul dimineții Îi va face numai bine lui Steve. Afară, burnița era de-a dreptul reconfortantă după căldura sufocantă din sediul poliției. Rămaseră amândoi cu fețele În ploaie pe rampa care pornea din spatele clădirii și ajungea În stradă până când claxonul unei mașini Îi făcu să sară În sus. Mașina de patrulă făcu și câteva semnale cu farurile. Logan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Înainte să plecăm, ar mai fi un lucru care mă deranjează: care era mesajul? — Mesaju’? Un zâmbet cuprinse fața stirbă la lui Doug Disperatul. Nu furi de la ăla care-ți dă de lucru. 32 Camera de interogatoriu era Închisă și sufocantă, radiatorul din colț scuipa căldură, iar fereastra opacă refuza categoric să lase Înăuntru aer proaspăt. Un miros de picioare Împuțite și de subțiori emoționate umplea Încăperea, În timp ce Cameron Anderson stătea de cealaltă parte a mesei și mințea. Logan și Insch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu înțelege mai repede decât ei, fiindcă viața lor depinde de putere.“ Și răspundea la saluturi cu acea bunăvoință spontană care făcea parte din farmecul lui, părând rodul tinereții nevinovate, însă pe care și-o formase în anii de umilință sufocantă. Îmboldi calul s-o pornească la galop de-a lungul golfului, spre Baia, tot mai repede, pe măsură ce se îndepărta de locuința lui Tiberius. Îi veniră pe buze îndemnul și numele adresate, cu ani în urmă, îndrăgitului mannulus pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe care ea le avea - își încleștase mâinile în jurul ei, simțindu-se deodată absorbită într-o senzație puternică de captivitate. Dacă te miști, nu te pot prinde... Dar ea nu se putea mișca. Era ținută pe loc de acea masă sufocantă de trupuri puternice și umede, care deja nu mai aparțineau speciei umane; un amalgam de mușchi, transpirație, pumni, scuipat, picioare, care se încleșta din ce în ce mai tare. Nu! Lăsați-mă să mă mișc! Vă rog! Lăsați-mă să-mi eliberez o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o prepara. Jim și-l imagina pe Basie tentînd-o să iasă din carapacea ei cu o omidă vie, tăindu-i apoi capul cu briceagul... În fața lui Jim era lagărul Lunghua, căminul și universul lui din ultimii trei ani și Închisoarea sufocantă a aproape două mii de persoane din Națiunile Aliate. Barăcile urîte și blocurile-dormitoare din ciment, terenul de adunare bătătorit și casa paznicilor cu turnul de pază Înclinat stăteau laolaltă sub soarele de iunie, loc de Întîlnire al tuturor muștelor și țînțarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acela care Îți surâde din tavan. Doar ție, clasă nemuncitoare. Momentele de relaxare când te simți ca și cum ai cuprinde În tine greutatea Întreagă a acestei lumi. O apăsare colosală, binefăcătoare care Își sporește În fiecare clipă intensitatea până când poate deveni sufocantă, ucigașă. Și atunci, această spaimă subțire ca peretele unui balon de săpun se sparge și apăsarea reîncepe ca o trecere printr-o infinitate de lumi. Înfășurat ca un cocon, cu mâinile lipite de corp, fără putința de a le mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui, se ascunde prin curți, lătrată de câini și zgâriată de spinii trandafirilor sălbatici. Bei și tu un țap cu sifon. Drumul spre casă Îl faceți tot pe jos și tot prin livezile de duzi și de zarzări. Deși e sufocant de cald, praful aspru este acum și fierbinte, pui paltonul pe tine și mergi așa cu el În arșița nesmintită, până Îl Îmbibi de transpirație. Dar nu mai contează, ai palton, și așa, cu el În cârcă, simulând iarna, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
asemănare fericită cu un tânăr bulgar, plecat În armată la marină, tocmai la Varna, Îți asigură cazarea la o familie modestă din centrul Sofiei. Semeni cu fiul lor ca două picături de apă. Capeți mâncare și bani. O mâncare iute, sufocantă, după care trebuie să bei litri de apă, și o hârtie de o leva zilnic, pe care trebuie s-o drămuiești. Hălăduiești prin munții din preajma Sofiei, pe la Mănăstirea Boiana și spatele tău e Încercat serios de bastoanele milițienilor. Ba dansezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
interior, în sufletele noastre diferite și totuși apropiate, eram ca doi lupi care au alergat după o pradă și au pierdut-o și respiră obosiți în întunecimea desișului și le este încă foame. Când am sosit, afară era o căldură sufocantă. Satul, așezat pe un povârniș, în înălțime, ducea cu gândul la craterul stins al unui vulcan. Casele de un ocru-deschis cățărându-se îngrămădite una într-alta păreau păreau bucăți de sulf cuibărite în stâncă. Femei greoaie în costumele lor tradiționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
răzgândească. Nu vrea să își imagineze că am fost mai mic decât sunt acum. Are nevoie de toată substanța și tăria pe care le poate găsi. Nu este prostuță fiica mea. Lăsasem ferestrele deschise, dar aerul din mașină tot era sufocant. Scaunele din piele se încinseseră și îmi ardeau acum pielea prin cămașă. Volanul mi se lipea de palme. Doar cheile de la mașină, care stătuseră în buzunarul meu în timpul vizitei la doctorul Gabor, nu erau fierbinți. Am pornit motorul și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
centrul încăperii și am mai citit scrisoarea o dată. Nu mă așteptasem ca roșcatul din sinagogă să mă creadă. Știam că străinii vor fi sceptici. Dar Otto mă cunoștea. 2 ani și 23 de zile am trăit împreună în același spațiu sufocant și urât mirositor. În lagăr, îi dusesem mâncare și, cum spusese și el, încercase să mă convingă să rămân cu el în spital. Îmi spusese că îi eram ca un fiu. Și acum nu credea că exist. Nu am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Verde conducea evrei spre moarte pe străzile de sub ferestre. O idee ingenioasă. Se strecura pe trepte, sus, unde dansasem cu mama pe un cântec de dragoste și furie, care ne făcuse pe amândoi să ne pierdem echilibrul. Clocotea în coșciugul sufocant al dormitorului unde zăcusem eu, cu stomacul chiorăindu-mi de foame, cu mintea plină cu planuri de răzbunare împotriva omului care mă trimisese la culcare fără cină, care ne lăsase să sfârșim așa. Totul era acolo, dar mai mic, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]