2,764 matches
-
așezară armele și căștile pe pardoseala de piatră. -Și această poruncă e valabilă și pentru ceilalți din a doua încercuire! continuă procuratorul ridicând glasul. Încet, încet, în fața formației se adunară mai mulți legionari care se aliniară. Aceștia puseră scuturile jos, sulițele și centurile având atașate săbiile gladius. Apoi își scoaseră fiecare casca, apoi lorica segmentata și rămaseră în picioare până când fură luați și conduși către temnițele din demisolul fortăreței. Apoi procuratorul făcu un semn către centurionul Brassus pentru a trimite trupa
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
nu s-a mai simțit niciodată atât de amețit și asta nu fiindcă băuse altceva în afară de apă. Și-a pus armele într-o scorbură a unui copac aflat mai jos și s-a culcat lângă el. Alții au adormit cu sulițele ținându-le în mâini stând șezut, ori s-au rezemat de ceva și acolo au adormit. -Ați simțit miros de fum în apropiere? întrebă magistratul Comus Lucretius. -Aveam focuri aprinse ilustre și noi și oamenii lui Ahav, aflați mai jos
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
poate ca Iisus acesta, să fi ieșit singur din grota în care a fost depus? întrebă din nou magistratul Comus Lucretius. -Exclus, Comus prietene, spuse Ponțiu Pilat. Un centurion din solda mea, pe nume Gaius Cassius l-a împuns cu sulița în coastă așa cum fac de obicei legionarii pe câmpul de luptă pentru a se asigura că dușmanul este răpus definitiv. Și sunt destui martori care au văzut asta. -Deci nu e nici un dubiu, spuse magistratul. -Absolut nici unul, întări Ponțiu Pilat
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
sac și privi lama curbă a înfricoșătoarei arme. Apoi împunse de câteva ori aerul, imaginându-și că în fața sa se află procuratorul Ponțiu Pilat. *** Era deja la ceasul al doilea din zi iar soarele urcase pe cer preț de o suliță, când arhiereul Caiafa se urcă în palanchinul cel cu două locuri, trase draperiile și porunci celor patru sclavi să pornească către fortăreața Antonia. -Mai repede! porunci Arhiereul Caiafa trăgând draperia. Patru ostași dintre cei care păzeau templul mergeau în jurul palanchinului
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
dea ce o să cer? N-o să aflu într-ai noștri vre un falnic juvaer? Au la Sybaris nu suntem lângă capiștea spoielii? Nu se nasc glorii pe stradă și la ușă cafenelii, N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, care joacă că pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii? Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată că
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
dea ce o să cer? N-o să aflu într-ai noștri vre un falnic juvaer? Au la Sybaris nu suntem lângă capiștea spoielii? Nu se nasc glorii pe stradă și la ușă cafenelii, N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, care joacă că pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii? Au de patrie, virtute, nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată că
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
picioarele din față. S-a sculat din iarbă și i-a mângâiat cu biciul ușor. Vorbind cu ei.Boii s-au ridicat, apoi, după ce i-a înjugat la rariță, au intrat în brazdă.Au rărițat până când soarele mai avea o suliță până să apună. Când au terminat și ultimul rând, Carol își mângâie boii, și apoi se închină. -Doamne!Mulțam că m-ai ajutat și anul acesta să am ogorul frumos! Cu animalele puse la căruță, Carol își îndreptă boii spre
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
oamenii tetrarhului Irod împreună cu o patrulă alcătuită din oameni tocmiți de arhiereul Caiafa și Sinedriu și o parte din slujitorii templului sosiseră și ei la locul mormântului și se postară mai spre vale la o distanță de două aruncături de suliță, după cum poruncise procuratorul Ponțiu Pilat. După ce aceștia aprinseră un foc, căpitanul lor, un anume Ahav Caleb le rândui fiecăruia serviciul. Iudeii făcuseră aceasta fiindcă nu aveau mare încredere în romani și după spusele arhiereului Caiafa, bănuiau că ucenicii vor da
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
-n floare” (Vis). Sau: “Mi-a povestit mama, azi dimineață,/ Că a visat ape tulburi și multă ceață, - / Că o potecă înaltă, cotind spre apus,/ O tot îndemna să vină în sus.// Pe-alături umbla grâul alb ca zăpada,/ Cu sulițele spicelor lucind,/ Tulpini aburind,/ Să schimbe la față livada.// Și-arzând de arsura nuntirii,/ Se-ntindea peste marginea firii,/ Iar spicele aruncau printre degete leasa/ Să-și prindă din neființă mireasa.// Spre seară, mama se făcu atât de ușoară/ Că
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ÎNTOARCERE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 273 din 30 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Întoarcere M-am întors acasă, spre toamnă: râul torcea amintiri în urma mea. Pe suliți de iarbă, pe coamele dealurilor, soarele se rostogolise în brazde. O tristețe amară mă bătea cu amurguri, Că n-am mai fost recunoscut de fântâni. Iubita se rotunjise de dor și subțire floare era în sufletul mamei și-n gând
ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346488_a_347817]
-
măr de vis. Dar acum,că-mi sunt bătrîn, Viscolirea ta mă paște Și mă vrea cînd mă amîn Și,murind,mă naște. 7.*** Cîntecul meu ești Tu,Divinitate. Eu am orbit de raiurile toate. Noaptea aruncă în grădina-mi suliți, Fug după lună pe-ale clipei uliți Și doar de mine dau și mi-i rușine Că nu-s un cîntec cu adresa-n Tine! 8.Săruturi Pe sîni îți scriu cu buzele poeme, Să le citească marea-nnebunind. Îmbolnăvit de
10 POEME NOI DE TRAIAN VASILCĂU de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348375_a_349704]
-
decor", să împlinim planul "celuilalt". Atunci ne "auto-predestinam" singuri (dacă există un asemenea termen). La iad de cele mai multe ori. Dacă totuși alegi să împlinești planul lui Dumnezeu pentru viața ta, și mergi misionar la tribul Auca, fiind ucis apoi de sulițele lor, (cum s-a întâmplat cu Jim Elliot și prietenii lui misionari) ce explicație ar mai putea fi? O posibilă concluzie ar putea fi că de multe ori aducerea altor oameni la viață, cere moarte. Chiar și noi am fost
MIE NU MI SE INTAMPLA NICIODATA NIMIC de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345093_a_346422]
-
problemă apărută acum era că se sculau prea de dimineață să meargă la baza de tratament și că ajungeau la plajă cam târziu, în jur de ora zece, când soarele începea să-și facă de cap și să-și trimită sulițele ascuțite asupra turiștilor imprudenți care nu-și luau toate măsurile de precauție împotriva insolației. Dalia ajunsă împreună cu mama Gloria "La Steaguri", a dat peste Sorin, amplasat într-un spațiu mai departe de apă, dar din care era imposibil să nu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
de doar cinci fâni (100 fâni = 1 Yuan), te vedeai liber să umbli prin palat. Imensul complex imperial are și acum construcții anexe, în care trebuia să fi locuit, în vechime, ostașii împăratului, cei care-l păzeau cu sabia și sulița. Azi nu mai poți intui măcar ordinea și supunerea seculară care domnea în rândul acestor slujbași ai împăratului. Când un biet supus al împărăției reușea să treacă de aceste ziduri de soldați păzitori, intra într-o curte feerică, uriașă ca
NUMIT ŞI PALATUL INTERZIS de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376843_a_378172]
-
Doamne, toți norii cei grei se destramă Tu ce-ai rânduit pentru noi? Vara e dusă, pustia ne cheamă Trec oile blânde în turmă Doamne, în mersul tăcut mi-este teamă Că-s mielul cel slab de pe urmă. Tu-n suliți aprinse cobori solii nopții Veacul e orb de-atâtea ispite, Păstorii sânt singuri sub streașina porții Cu umbrele lor obosite. E-atâta cădere de frunze în toamnă Mi-e teamă ca melcului straniu, de cretă Pădurea de umbre de-acum
MIELUL CEL SLAB DE PE URMẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376920_a_378249]
-
deznădejdii și îmi continui periplul fără țintă. Ies din poieniță, trec de ultimii copaci și dau de întinderea nemărginită a unui lan de grâu cu bobul zbârcit în spic. S-a uscat, săracul, de sete. Soarele nemilos și-a înfipt sulițele în crăpăturile pământului, secătuindu-l și de ultima picătură de umezeală. Nimeni nu a venit să-i dea măcar un strop cu apă. Cândva, aici, totul era vesel și verde crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
râdea cu hohote și arunca flori din brațele ei peste cei din jur, care o salutau, chiuind de bucurie. - Trăiască Primăvara! strigau cu toții în urale. Trăsura Primăverii era escortată de voinici în armuri aurii, călări pe cai albi înaripați din sulițele cărora țâșneau raze orbitoare. Garda era condusă de căpitanul Zefir, care purta o mantie albastră, cu stele aurii pe piept și poale, iar la cingătoare o sabie de foc, ca o flacără albăstrui-violetă. La trecerea prințesei Primăvara, toți dansau, cântau
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
de inocent și fără de pofta de vărsare de sânge în vârful piramidei gastronomice. Postul de care vorbește sfanțul trebuie să fie înțeles deci în conjunctură religioasă, ca o virtute spirituală, a desăvârșirii duhovnicești. Postul, rugăciunea, milostenia șanț virtuți duhovnicești, șanț sulița și scut împotriva iraționalității și întunericului demonic. După cuvântul Mântuitorului, unii demoni nu pot fi exorcizați decât prin post și rugăciune. Pare contraindicat, altfel decât ne-ar îndemna sensul comun. Postul slăbește puterea trupului. Dar întărește totodată prezenta duhului în
TEOLOGUMENA – DESPRE POST de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377951_a_379280]
-
plătit! Cu picioarele a mers spre locurile fărădelegilor sale, cu picioarele a plătit, străpunse fiind acestea iar capul său cu toate gândurile lui cele rele s-a încoronat cu spini. Ba mai mult, am auzit că a fost împuns cu sulița într-o coastă de un soldat roman, însă acest Iisus murise deja. Iată deci ce primesc cei ce sunt împotriva legii pe care noi tocmai am citit-o! Luați aminte deci! De aceea te îndemn și pe tine credinciosule precum
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
metaforele sunt acele comparații prescurtate în care este înlăturat nu numai termenul comparat , dar și adverbul de comparație. Rămâne doar termenul cu sens figurat. Așa capătă mesajul forță, dacă, în loc să spunem: „soarele străpunse norii cu razele sale fierbinți, ca niște sulițe de foc”, vom exclama „soarele străpunse perdeaua de nori cu sulițe de foc”. Sau, în loc de: „câmpia acoperită cu zăpadă strălucește ca o pânză cusută cu diamante”, voi spune „Valuri de scântei unduiau lanurile de diamante”. Se observă diferența, pentru că mesajul
LIMBA ROMÂNILOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376755_a_378084]
-
termenul comparat , dar și adverbul de comparație. Rămâne doar termenul cu sens figurat. Așa capătă mesajul forță, dacă, în loc să spunem: „soarele străpunse norii cu razele sale fierbinți, ca niște sulițe de foc”, vom exclama „soarele străpunse perdeaua de nori cu sulițe de foc”. Sau, în loc de: „câmpia acoperită cu zăpadă strălucește ca o pânză cusută cu diamante”, voi spune „Valuri de scântei unduiau lanurile de diamante”. Se observă diferența, pentru că mesajul, deși scurtat, devine convingător. Cum se știe, românul e născut poet
LIMBA ROMÂNILOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376755_a_378084]
-
o muscă nu am decât o inimă de pierdut când vor călca peste mine picioarele grele ale morții îmi vor plesni oasele destul cât să nu mă mai doară nimic urletul de dinainte se va înfinge în nori ca o suliță se va împrăștia în ploaie apoi se va întoarce în iarbă imaginați-vă miliarde de fire de iarbă țipând înfingându-se-n păsări în tălpi va curge sânge peste sângele meu cineva își va aminti de mine cândva va așeza poate o
EPILOG de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372694_a_374023]
-
mai ales aveți grijă să nu scape prințul și prințesa! De pe acoperișuri, prin ziduri sau prin ferestre năvăliră vampirii. Bătălia se încinse. În acea învălmășeală, la hotarul disperării, o parte dintre vânători le tăiară capetele cu săbiile, iar alții cu sulițele le străpunseră inimile. De jos, din arcuri țâșneau săgeți spre metereze. Acestea ținteau piepturile oamenilor nopții care se prăbușeau în urlete îngrozitoare. Disperarea vampirilor loviți prin surprindere în curtea palatului îi panică pe confrații lor ascunși în turnurile întunecate. Aceștia
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
în razele lunii. - Nu mă tem de paloșul tău fermecat! - îl irită căpitanul ca să-l atragă în cursă. Paloș pluti prin văzduh și coborî în fața îndrăznețului căpitan. Arnăutu își feri ochii de acea văpaie orbitoare, apoi puse mâna pe o suliță. - În zadar, căpitane! Sunt nemuritor! - râse Paloș. În acel moment, sulița îi străpunse inima. Urletul său de durere cutremură stâncile. Vampirul făcu câțiva pași cu sulița în piept, apoi își aruncă privirea de foc către o fereastră și șopti: - Iubito
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
irită căpitanul ca să-l atragă în cursă. Paloș pluti prin văzduh și coborî în fața îndrăznețului căpitan. Arnăutu își feri ochii de acea văpaie orbitoare, apoi puse mâna pe o suliță. - În zadar, căpitane! Sunt nemuritor! - râse Paloș. În acel moment, sulița îi străpunse inima. Urletul său de durere cutremură stâncile. Vampirul făcu câțiva pași cu sulița în piept, apoi își aruncă privirea de foc către o fereastră și șopti: - Iubito, ia micul prinț și fugi la castel! Salvează-l! Căzu apoi
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]