4,043 matches
-
apărută În preajma mea e sau nu frumoasă, mă rog, prezentabilă, atracțioasă. Vorbesc, prin urmare, despre o apariție inedită, nu despre o doamnă Întîl nită deja, a cărei Înfățișare mi-ar fi putut-o descrie alții. O femeie nearătoasă poate fi sumbră, resemnată, crispată, insi pidă, chinuită, irascibilă, acră, ciufută, acrită sau, dimpo trivă, volubilă, agresivă, băgăcioasă, excesiv tutelară, zgomotos vo luntară și de o nonșalanță abuzivă. De vreme ce stilului ei Îi lipsește grația, nu are parte nici de binecuvîntarea fri voli tății
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că la originea ei nu se află altceva decât lipsa de credință, îndoiala, scepticismul sau pur și simplu oboseala în credință. * Apocrifele propun cu dezinvoltură o serie de inovații, dintre care unele vor marca imaginarul european. Iuda apare în culori sumbre. Există unele tradiții mai îngăduitoare, dar firave. În general, predomină diabolicul. Voi încerca să urmez cât de cât o ordine cronologică, deși, în cazul acestor texte, fără origine și autor precis, datarea pune probleme. În Evanghelia arabă a copilăriei, versiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un text polemic a cărui datare este greu de stabilit (undeva între secolele al V-lea și al XI-lea). Textul se numește Toledot Ieschu, provine dintr-o comunitate iudaică fanatic anticreștină și prezintă viața lui Isus în cele mai sumbre culori. Există mai multe versiuni care au circulat în Evul Mediu, însă toate au un punct comun: denigrarea lui Isus versus eroizarea lui Iuda54. Isus este acuzat de a-și fi însușit numele lui Dumnezeu și de a fi profanat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adăsta în sfârșit, epuizată, pe un țărm necunoscut. După un timp indefinit, se regăsește într-un univers straniu, în care se simte ca și debarasată de suferințele nevolnice ale corpului ei fizic. Universul în care se găsește nu este nici sumbru, nici înfricoșător. Irizații albastre, dar mai blânde, mai estompate ca fulgerele dinaintea furtunii, străbat această nemărginire și nici o bubuitură de tunet nu le urmează. În schimb, Dora percepe o zumzăială ca de albine care crește și descrește în intensitate. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ai decât să rămâi în obscuritatea și nimicnicia pământului, poate o să găsești pe acolo și urmele surorii tale, Minodora... Spiritul Dorei mai percepe doar un nor de culoare roșie care se înalță cu rapiditate, pierzându-se în infinitul unui cer sumbru. Pleoapele Dorei se ridică cu greu, împinse ca de niște mici resorturi, iar buzele se întredeschid cu greutate pentru a șopti : Apă... Un minuscul șuvoi îi răcorește gura uscată. Reușește să deslușească din nou un scurt dialog : Vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de descoperit. Uimitoarea replică coherentă iese dintr-o gură lipsită total de dinți, ca o gaură neagră din care un adevăr incontestabil iese la suprafață. Adevărul necunoscutului care trăiește în altă lume ca a noastră. Dintr-un hău al clădirii sumbre, care adăpostește mizeriile celor uitați de noi, cei care ne credem normali, se aude un strigăt animalic care este deîndată acompaniat de alte țipete indefinibile. Justin tresare de parcă ar răspunde la un semnal cunoscut și îl privește în fine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să schițez cu ea un plan despre cum să le anunțăm pe Ulitia-Ana-Olga și Vasili. Atunci, din atitudinea ei înțeleaptă și discretă am înțeles cât s-a maturizat fetița mea. Nu mă voi opri mai mult asupra acestui episod prea sumbru, prea dureros. În primăvara lui 1952, după încă o iarnă grea, trei militari au încărcat într-un camion, în mai puțin de o oră, puținele noastre lucruri ca și tot ce era în "laborator" și ne-au spus să urcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atașasem, neștiind unde plecăm și ce ne rezervă cei încă cinci ani de detenție pe care îi mai aveam de ispășit. Aveam totuși speranța ca schimbarea să le scoată pe Ulitia și pe cele două fete ale ei din apatia sumbră în care căzuseră de când aflaseră de executarea celor șase bărbați ai familiei lor. Dacă pe Ana o mai lega de viață nepotul ei Vasili, rămas orfan, pentru Ulitia și Olga viața nu mai avea nici un sens, rămâneau ore în șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și l-a cuprins un sentiment de groază că urmează el însuși să fie șutat către acele direcții de pierzanie. Da, fără îndoială, i‑a venit rândul!.. Nepot de popă... i-ar sta de minune la șaibă! Cu aceste gânduri sumbre, a intrat pe furiș în apartament și, în loc de bună seara, și-a dus arătătorul la buze și și-a însoțit gestul de un ș-ș-ș prelung adresat soției. Cu o manevră energică a apucat-o de braț și a tras-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Moartea, dar pace bună; Ivan parcă nici n-o vede, nici n-o aude..." Când am văzut că Ivan i-a venit morții de hac, eram în al nouălea cer. Numai că, mai la vale, în poveste, toate au devenit sumbre și m-am cutremurat: "Dumnezeu, atunci, dezleagă turbinca, dă drumul Morții și zice lui Ivan: Ei, Ivane, destul de-acum; ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul! De milostiv, milostiv ești; de bun la inimă, bun ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
științific al decriptării viselor și continuă imperturbabil... La etajul următor dau peste niște monștri. La fel și la ultimul etaj. Mă întorc și fac totalul monștrilor... Să nu-mi spui, Doamne ferește, că erau nouă monștri, intervine o ninetistă, anunțând orizonturi sumbre... Ba chiar nouă erau. Și ce-i cu asta?, ripostă, puțin ofuscată, Dona Mona... Pentru că, intervine o savantă din aria matematicii, un șobolan, trei lilieci costumați la patru ace și nouă monștri, adunați, dau taman treisprezece... Plus ruina de pe verticală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Lumea bună își trăiește viața. Suntem civilizați. E palpitant. E interesant. Iar eu sunt liberă. Gustul libertății e mai presus de toate. (Și mi-am luat și colivia de aur cu mine). Nemuritorul Orașul este gri în această zi. Străzile sumbre dispar în speranțele morții. Poveștile șterg dragostea și războiul. Moartea acoperă norii deșerți. Seara luminată lucește în jurul dragostei. Totul e bântuit de întunecimea clară gri, ca o ploaie purificatoare. Pe fondul ceratic nici o mișcare. Pe fondul nemișcării nici o suflare. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
creștea în piept și i se umplea de o trufie fără margini. Apoi, începea să povestească ce vrei și ce nu vrei cu o deosebită franchețe, căci întotdeauna, în compania unui prieten iubit, inima omului este aplecată spre sinceritate. În sumbra dimineață, la care m-am oprit eu cu povestirea mea, trezindu-se din somn - în chip tare curios - mult mai târziu decât de obicei, acesta, după salutul cuvenit Istorisiri nesănătoase fericirii 15 oglinzii, ca să nu întârzie - Doamne ferește! - la serviciu, își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în care s-a petrecut totul, cât și de așezările omenești din împrejurimea lui, m-a cutremurat de la temelie, m-a emoționat, m-a înduioșat și m-a pus adânc pe gânduri. Dorind să aflu mai multe amănunte despre această sumbră și ciudată întâmplare, tocmai din dorința mare de a dezvălui cititorului lucruri cât mai apropiate de adevăr, am fost împins de curiozitate să vizitez mormântul acestui Eugen. La marginea cimitirului catolic, într-un colț aproape pustiu, lângă un zid crăpat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nesuferită și de neînțeles este viața, căci ajunsese să facă mereu exact aceleași fapte mărunte, împlinite cu regularitatea acelor de ceasornic. Și așa, cu timpul, se preschimbase într-alt om, unul de o placiditate ursuză și adumbrită numai de gânduri sumbre, fiindcă acel ideal de femeie și de viață, demult plăsmuit în ființa sa, i se topea acum încet, dar sigur. Dureros de sigur! La o vreme, i s-a întâmplat să rămână văduv. A fost singurul care s-a bucurat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
întotdeauna vrei să se repete lucrul care te face fericit! Însă, trezindu-mă acum din această dulce reverie și întorcândumă la realitatea mea, îți zic că toate neajunsurile chiar de aici mi se trag, din pântecul serviciului meu păcătos și sumbru, care nu m-a lăsat niciodată să trăiesc. Dimpotrivă, m-a subjugat cu greutatea sa copleșitoare, prefăcându-mă într-o unealtă oarbă și înrobindu-mă trup și suflet, încât n-am putut să dispun vreodată de mine nicio clipă! Munca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dimineți în poziția aceasta nefirească! Oare cum de am reușit să ajung în halul ăsta, atât de departe de poziția mea obișnuită de dormit? Asta sigur nu poate fi de bine. Pe urmă, de ceva vreme, tot aud numai glasuri sumbre și neomenești în somn. Poate că vor sămi transmită ceva anume, căci doar s-au mai întâlnit asemenea cazuri. Oare ce să fie? Spre exemplu, ultimele cuvinte de noaptea trecută, pe care le-am auzit limpede de tot, au fost
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în urmă pe durata studiilor de doctorat în teologie la Paris, când locuiam într-o mansardă și aveam doar câteva zeci de discuri. Această operă de o frumusețe, intensitate și interiorizare aproape de nedepășit, fără nici o urmă de mișcare bruscă și sumbră, mă făcea fericit, mă întărea și mă consola aproape în fiecare zi; pe scurt, mi-a oferit acel puțin din acea "beatitudine" despre care vorbește însăși Mozart. Și sunt mulți care au savurat asemenea momente ascultându-i muzica. Desigur, pentru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vedem noi! strigă spadasinul. Ți-o promit! Și, stingând fanarul cu un șut, o luă la fugă dispărând În Întunericul drumeagului ca o umbră printre umbre. Iar râsul lui se auzi după Încă un moment, din depărtare, precum cea mai sumbră dintre prevestiri. Cei doi englezi Cel mai tânăr nu era grav rănit. Însoțitorul lui și Diego Alatriste Îl duseră mai aproape de fanarul pe care Îl aprinseseră din nou; și acolo, sprijinit de zidul grădinii carmeliților, Îi cercetară rana făcută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dintre Anglia și Spania... Spune-mi, Îți poți imagina ce s-ar fi Întâmplat dacă azi-noapte i-ați fi ucis pe prinț și pe Buckingham? — Război cu Anglia, Îmi Închipui. Contele atacă din nou conținutul farfuriei. — Îți Închipui bine, preciză sumbru. Deocamdată, consemnul este ca nimeni să nu pomenească de incident. Prințul de Wales și Buckingham susțin sus și tare că au fost victimele atacului unor bandiți de cea mai joasă speță, iar regele și Olivares se prefac a-i crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fură arestați odată cu Alatriste și aruncați Într-o celulă de lângă a lui. Plecând cu Saldaña dimineața, căpitanul trecuse prin fața acelei celule. Goală. Contele de Olivares continua să se concentreze asupra scrisorilor și informațiilor, pe când căpitanul privea fereastra cu o nădejde sumbră. Treaba aia l-ar scuti de călău și ar scurta mult formalitățile anchetei, deși o cădere liberă de la treizeci de picioare În plin patio nu era suficientă: se expunea să rămână În viață și să fie aburcat În furci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Zicând acestea, Alquézar Îi aruncă o privire dușmănoasă căpitanului. — Îmi dau seama, zise favoritul, care părea Încântat de discuția aceea. Dar ar fi bine ca, În ce ne privește, să nu facem nimic care să grăbească un deznodământ atât de sumbru. Nu ești de părerea mea, domnule secretar regal? — Cum de nu, Excelență! Glasul lui Alquézar tremura de necaz. — Ar fi foarte neplăcut pentru mine. — Vă Înțeleg. — Extrem de neplăcut. Aproape un afront personal. Descompus la față, Alquézar dădea impresia că Înghițea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aspect al situației. — Diferite, repetă. Trecu o caretă, cu vizitiul Învăluit Într-o capă impregnată cu ceară. M-am uitat atent, Încercând să-i deslușesc pasagerul. Nu era căpitanul. Lângă mine, italianul se Întorsese să mă privească. Avea același zâmbet sumbru. — Nu-ți face griji. Mi s-a spus că va ieși pe propriile-i picioare. Liber. — De unde știe asta domnia voastră? Întrebarea mea coincise cu un gest prudent al mâinii mele spre partea centurii acoperită cu mantia, mișcare ce nu trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu se putea urni de pe marginea patului. Greaua suferință care se abătuse peste făptura aceasta mică și inocentă o umplea pe Arm de griji și de amărăciune. Prin minte i se perindau tot felul de temeri care de care mai sumbre, sufletul îi tresărea de suferință și de durere. Ce ar fi putut face, totuși? Dacă ar fi fost posibil, ar fi luat asupra ei toată această suferință, dar nu se putea... Dacă i s-ar fi cerut să renunțe la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
peste pereții încăperii, de la mașina care ieșise în decor și se rostogolise cu încetinitorul pe fundul unei râpe fioroase, cu stânci și cioturi de copaci retezați. Arm se desprinse din brațele bărbatului care avea despre sine o imagine atât de sumbră, îl privi lung și îi zâmbi cu îngăduință. Oooof, Doamne, dar ești ca un copil răsfățat și neascultător... Vrei să știi ce aș face cu el, cu bietul meu ologit și bolnav închipuit?... Uite: am să-mi pun mai întâi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]