2,071 matches
-
supraviețuire și funcțiile vitale ale filosofiei și ale artei în fața asaltului științei, convins fiind că „atitudinea de la care pornește știința «creează» realitate calitativ alta decât cea estetică, morală sau filosofică” și că „științific este să nu ai nici un fel de superstiție, nici chiar pe cea a științei”. După R., trăsătura definitorie a unei filosofii ce-și merită numele este „atitudinea sufletească din care se pot desprinde [...] viziuni de ansamblu asupra existenței”. Mai mult: el vorbește, cu spirit de finețe, chiar de
ROSCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
la pierderea irevocabilă a înțelesului originar. Este și motivul pentru care L. îl învinovățește pe Mircea Eliade de a fi „amputat mitul de jumătatea superioară a lui”: „Fără primul fond metafizic, mitologia este un haos de puerilități, un muzeu de superstiții, o magazie de recuzite”. Mitul nu trebuie explicat, el trebuie „trăit”, prins într-o „învăluire spirală”, care, sporindu-i ambiguitatea, asigură transmiterea „misterului”. Este, așadar, o viziune apropiată de aceea a lui Lucian Blaga din Poemele luminii. Simbolologia, știința care
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
Din punct de vedere valoric, scrierile lui L. nu evoluează semnificativ de la primele schițe din reviste până la ultima carte publicată. Întâiul volum, În sărbători (1910; Premiul Academiei Române, în 1923), nu face decât să înșire, entuziast, obiceiuri populare ori să descrie superstiții ( În noaptea de Sfântul Gheorghe, La moară ș.a.). Pasionat de subiecte rurale („icoane de la țară”), dar neavând abilitatea de a le transpune literar, prozatorul e considerat mai degrabă un cronicar realist al satului. Scrisul lui, deși vădește înrudiri cu sămănătorismul
LUNGIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287917_a_289246]
-
extincției și renunțării, persoana respectivă simțindu-se „fără noroc”; uneori preferința pentru culoarea neagră evidențiază și un act de rebeliune împotriva sorții potrivnice. Această perspectivă este dată de faptul că este văzut ca un negativism al culorii (vezi, spre exemplu, superstițiile legate de lucrurile negre - cum ar fi pisica neagră care îți intersectează drumul), dar în alt unghi de vedere negrul poate săfieprivit ca un consolidator al tuturor culorilor (pe care le are ori nu le are înlăuntrul său). Desigur că
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
lumii („stahia” la pod, „genia”, farmecele țigăncii, dracul Benga, șirul de călăreți mistuiți de nisip, Bogdan vrăjit și făcut „muieratic”), ca și umorul de esență populară, asimilarea unor procedee ale poeziei și basmului popular, folosirea fondului folcloric de credințe și superstiții, limbajul neaoș, savuros, exploatarea adecvată a câtorva neologisme compun imaginea unui poet căruia nu îi lipsesc individualitatea, originalitatea. S. este unul din primii scriitori români care a utilizat posibilitățile oferite de fructificarea cultă a folclorului: „Să descopăr uzurile și eresurile
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
ȘTIINȚE ȘI ARTE, periodic apărut la București, bilunar, de la 15 ianuarie la 1 aprilie 1881. Într-un Prospect din primul număr redactorii reliefau necesitatea răspândirii informațiilor științifice, în scopul înlăturării prejudecăților și superstițiilor. De aceea, în revistă au și fost incluse unele articole de popularizare a științei. Influența naturalismului este evidentă în toate colaborările apărute la partea literară. A. Lupu-Antonescu publică schițe după rețete naturaliste, pe care încearcă să le respecte și unii
STIINŢE SI ARTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289930_a_291259]
-
cu oarece știință de carte, care nu se aventurează să exploreze spații nefamiliare, așa încât proza are ca loc de desfășurare numai satul ardelean. Discursul narativ, fluent, se organizează în jurul evenimentelor obișnuite ale vieții de la țară: conflicte între săteni (Alte vremuri), superstiții (Farmece, Deocheată), ridicarea pe scara socială (Domnul mamei), iubirea care nu ține seamă de starea materială (Hârca), războiul (La gura sobei), alcoolismul ca pricină a răului social (Clanța). Același mediu, surprins într-un moment generator de discuții contradictorii, se află
STOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
implicat în atîtea feluri, ci se oprește doar asupra realității sociale a creștinilor; de aceea, predicile sale prezintă un tablou fără doar și poate negativ, dar interesant pentru cunoașterea creștinismului popular în lumea antică (adesea covîrșit de cele mai negre superstiții și, în esență, rămas la același nivel ca și păgînismul); o astfel de caracterizare a creștinismului nu reiese aproape niciodată din textele literare, însă tocmai de aceea, recent, a atras atenția multor cercetători interesați de o nouă problematică istorică, mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să le enunțe regele Chilperic I. Așadar, el trebuie să fi înțeles foarte bine că sălbăticia barbarilor era elementul predominant în vremea sa, cu tot ceea ce presupunea acest lucru, chiar și în privința Bisericii (de exemplu, o revenire în forță la superstiție și idolatrie): toate acestea au trezit în el reacția creștinului care vrea să se opună violenței. A murit în 594. Grigorie a fost unul dintre reprezentanții aristocrației galo-romane care, în Gallia intrată cu totul sub stăpînirea francilor, continua totuși să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
urmare a înnoirii teoriilor istoriografice: dacă în trecut cercetătorii vorbeau despre „naivitatea” și „simplitatea” lui Grigorie, conferind termenilor o semnificație negativă, astăzi istoricii sînt mai interesați de evenimentele din istoria locală, de viața celor umili, de mentalități și chiar de superstițiile celor ignoranți. Ei sînt interesați de „cultura” populară, de invențiile și de imaginația care, în aceeași măsură ca și realitatea, dominau (și domină și acum) viața oamenilor. De aceea, istoria lui Grigorie nu mai e o cronică ce trebuie înțeleasă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care este reconstituit prin opera lui Martin. E vorba de Educarea celor neștiutori (De correctione rusticorum), o predică sub formă de epistolă, destinată educării creștine a celor simpli și a țăranilor din Spania, încă păgîni în esență și înclinați spre superstiție; aici, scriitorul, care se inspiră din tratatul Despre felul cum trebuie catehizați cei simpli întru credință (De catehizandis rubidus) al lui Augustin (cf. p. 000), folosește un limbaj simplu, presărat cu barbarisme, conform cu auditoriul căruia i se adresa. Aceasta era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
p. 000), folosește un limbaj simplu, presărat cu barbarisme, conform cu auditoriul căruia i se adresa. Aceasta era o modalitate pe care am văzut că o folosea și Cezar de Arles. în 572, conciliul de la Braga sublinia necesitatea de a combate superstițiile care predominau încă în satele din Galicia; mai mult chiar, așa cum au observat cercetătorii, era vorba de o superstiție deosebit de complexă, pentru că, o dată cu invazia suabilor din 420, păgînismul barbar se suprapusese păgînismului local, refractar la încercările precedente de propovăduire a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe care am văzut că o folosea și Cezar de Arles. în 572, conciliul de la Braga sublinia necesitatea de a combate superstițiile care predominau încă în satele din Galicia; mai mult chiar, așa cum au observat cercetătorii, era vorba de o superstiție deosebit de complexă, pentru că, o dată cu invazia suabilor din 420, păgînismul barbar se suprapusese păgînismului local, refractar la încercările precedente de propovăduire a creștinismului. Așadar, în cazul Galiciei putem vorbi de un fel de păgînism autohton, iar mica scriere a lui Martin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Logosul) îi călăuzește. Prima carte dezvoltă teza, tradițională încă din vremea apologeticii creștine din secolul al II-lea, conform căreia Moise este anterior înțelepților greci, iar „grecii au furat” de la el multe lucruri; cînd grecii se eliberează întîmplător de propriile superstiții și contradicții, îi datorează lui Moise cunoașterea unor fragmente de adevăr despre Dumnezeu. Cînd construiește această argumentație, Chiril se inspiră în mod flagrant din cărțile VII-XV ale Pregătirii evanghelice și din Cronica lui Eusebiu, ca și din Exortația către greci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Celsus și Origen (cf. vol. I, pp. 321-325), două modele de religie se confruntă și, cum e obiceiul în asemenea cazuri, fiecare dintre ele revendică pentru sine capacitatea de a se apropia de divin, aruncînd asupra celuilalt acuzația de superstiție și etichetîndu-i credințele drept basme (mythoi). Grecului care se mîndrește cu o tradiție culturală și religioasă glorioasă și elevată, creștinul îi opune convingerea că aparenta „noutate” a propriei credințe l-ar ajuta să aibă singurul raport adevărat cu divinul; iar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
înășțarea la cer (19). într-adevăr, începutul discursului 10 anunță întreaga „economie” a mîntuirii; din această serie fac parte și discursurile despre coborîrea în infern, despre care vom vorbi în următorul paragraf. în fine, interesante sînt și cele care combat superstiții foarte răspîndite: ornitomanția (7) și astrologia (22). Discursul 13 povestește coborîrea lui Ioan Botezătorul în infern, după moartea sa: el îi anunță pe cei drepți și pe profeții închiși aici despre apropiata pogorîre a Mîntuitorului și despre eliberarea lor. Urmează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a pagubă" (Ispirescu); "tăciunele... face a vînt și vreme rea"; "calci a popă" (Creangă); "șuieră a primejdie" (Slavici) etc. Direcția abstractă pe care o indică semnele (invitînd la speculații aproape tot atît cît noicianul întru, dar în zona prefilozofică a superstiției!) se regăsește în construcții cu verbul a trage: trage a somn, a sărăcie (DA). În descrierea sensurilor prepoziției a, Gramatica Academiei (Gramatica limbii române, 1966) se plasează la nivelul cel mai abstract ("asemănarea", "direcția"); mă întreb dacă excesiva generalizare, mascînd
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
mascînd nuanța specifică din expresii precum "nu-i a bine", "menește a bine", "menește a rău" etc. nu era, în acel moment, și rodul unei prudențe sau al unei cenzuri ideologice care să fi condus la eliminarea oricărei aluzii la superstiții... Construcțiile în cauză aparțin în cea mai mare parte registrului popular, colocvial. Larga pătrundere în scris, mai ales în jurnalism, a acestui registru oferă în prezent noi atestări - poate surprinzătoare - ale vitalității prepoziției a în îmbinările care exprimă asemănarea și
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
noiembrie 1996. îmi amintesc că până și dl. Ion Cristoiu s-a grăbit să-l omagieze pe învingătorul lui Iliescu, văzând în el semnul providențial așteptat atâta amar de vreme de români. După cei șapte ani ai vacilor slabe iliesciene, superstiția ne spunea că vor urma cel puțin șapte ani de prosperitate! Acum, când nu există om serios care să dea doi bani pe viitorul politic al d-lui Constantinescu, sigur că e foarte comod să-i învinuiești pe mercenarii și
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
Basarabia și cetățile ei vechi și Antichitatea Orheiului au apărut, în 1848, în „Memoriile Societății de Istorie și Antichități” din Odessa, iar o Schiță asupra puterii florei basarabene i-a fost publicată în 1864. Alte articole au ca subiect religia, superstițiile (Creștinătatea și mănăstirile din Basarabia, Privire asupra demonologiei), dar și problema țărănească (Câte ceva din existența țăranilor basarabeni și despre pauperism ș.a., în „Buletinul regional basarabean”). Din 1863 a fost membru în Comitetul Basarabean de Statistică. Prima sa scriere literară, comedia
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
decât destrămarea finală a acestei țesături. Dat fiind că sufletul se dizolvă într‑o mulțime neutră de atomi, iar zeii nu sunt cu nimic preocupați de soarta omenirii, ce sens ar avea în cele din urmă o Judecată finală? Această superstiție trebuie eliminată, pentru ca omul să poată obține l’γ⇔∗∀4:≅<∴∀, altfel spus să poată deveni asemenea zeilor. În cele din urmă, conchide Irineu, „dacă Tatăl nu judecă, toți oamenii se află la egalitate, au cu toții un același statut” (omnes in
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care învață că trebuie să se vestească Evanghelia la toate neamurile și atunci va veni sfârșitul. Dar, văzând puterea pe care încă o avea cultul idolilor, el a spus, respectând învățătura Domnului, că va fi nimicită întâi de toate puterea superstiției și propovăduirea mântuitoare va străluci pretutindeni, și apoi se va arăta dușmanul adevărului”. Potrivit acestei interpretări, nu Anticristul este cel „oprit” de katechon, ci omul însuși. Și de cine este el oprit? De „puterea superstiției”, adică de idolatria încă neînlăturată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nimicită întâi de toate puterea superstiției și propovăduirea mântuitoare va străluci pretutindeni, și apoi se va arăta dușmanul adevărului”. Potrivit acestei interpretări, nu Anticristul este cel „oprit” de katechon, ci omul însuși. Și de cine este el oprit? De „puterea superstiției”, adică de idolatria încă neînlăturată de pe fața pământului. Propunând această soluție, Theodoret dă dovadă de originalitate, dar falsifică sensul textului de la 2Tes., care spune: „Și acum știți ce‑l oprește, ca să nu se arate decât la vremea lui” (v. 6
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care învață că trebuie să se vestească Evanghelia la toate neamurile și atunci va veni sfârșitul. Dar, văzând puterea pe care încă o avea cultul idolilor, el a spus, respectând învățătura Domnului, că va fi nimicită întâi de toate puterea superstiției și propovăduirea mântuitoare va străluci pretutindeni, și apoi se va arăta dușmanul adevărului. „Pentru că taina fărădelegii se și lucrează” (2Tes. 2,7). Unii au afirmat că cel numit „taina fărădelegii” este Nero, ca unul care a fost un artizan al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în care s-a format, afin cu ideile filosofiei lui Christian Wolff și ale discipolilor acestuia, raționalistul Ș. se aliniază la gândirea iluministă. Modul și gradul de înțelegere a lumii materiale sunt explicit afirmate în prelucrarea Învățătură firească spre surparea superstiției norodului (rămasă în manuscris până în 1964), după o scriere a lui J. H. Helmuth. Selectând, simplificând, cărturarul român limpezește și adaptează originalul la nivelul și aria de cunoștințe a cititorilor săi. Determinismul, explicarea cauzală a fenomenelor constituie ideea fundamentală de la
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]