8,354 matches
-
un domn trist - grăi spătarul Vulture, aruncând un os unui câine mare, ciobănesc, ce adăsta prin curte - și cu cât e schimbat mai des, cu atât tristețea e mai mare, căci tristeții sale i se adaugă tristețile mai mici ale supușilor ce-l urmează în surghiun. Să trecem la altele mai vesele, cinstind astfel această masă de la care nu văz să lipsească vreun lucru. Frumos și adevărat ai grăit - zise Barzovie-Vodă, aruncând și dânsul un os grasului de câine ce latră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
voinicii lui ia pe-ascuns câte-o ploscă și-și moaie gâtlejul ca să-și dea curaj, nu voia să-și întărâte oamenii și-și luase și el una. Fiind ataman, era o rușine să ai o ploscă mai mică decât supușii tăi, așa că-și luase o ploscă mai mare decât toate. Galopa din ce în ce mai iute. Trebuiau să treacă Nistrul pe-ntuneric și la întâia geană de lumină să năvălească în primul sat, să-i ia pe oameni din somnul cel dulce, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mărgele de fum? Te superi dacă zburăm spre infinit, să găsim rezolvarea problemei și apoi să clădim din nou omenirea? Dacă acum câteva secunde, să zicem, aș fi putut să mai trăiesc surpriza incredibilei răsturnări de situație la care eram supuși, acum nu pot decât să constat cât de banală este demonstrația teoremei, de mult cunoscută, cum că orice persoană poate fi o oricare altă persoană ori un oricare alt obiect ori fenomen într-un orice spațiu și timp dat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de povestea unui tînăr care, după blestemul mamei, va fi luat de o forță misterioasă, smuls de pe pămînt și Înghițit de hăul unui găvan unde va trăi patruzeci de zile, aidoma spiritelor, după care se va Întoarce și va trăi supus legilor care domneau acolo. În acea poveste era atît insolit Încît era exclusă orice născocire, ceea ce chiar dovedea existența reală a lumii de dincolo și a vieții spiritelor.” (Prințul N.D. Jevahov: Serghei Aleksandrovici Nilus. Scurtă prezentare a vieții și operei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din Bucovina a fost chemată să depună jurământul de credință către Imperiul Habsburgic. Noua stăpânire a promis populației românești că va păstra vechile legi și rânduieli sociale, raporturile dintre țărani și boieri, va respecta religia și limba țării, proprietatea, viața supușilor, va întemeia școli, va construi drumuri etc. Trebuie spus, în baza mărturiilor documentare, că, în cea mai mare parte, austriecii și-au inut promisiunile , numai că toată dezvoltarea economică și culturală a Bucovinei nu s-a făcut în interesul populației
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lui nu a fost uitat, i-a călăuzit pe toți cei care voiau o ieșire din „raiul habsburgic”, care refuzau binefacerile regimului reprezentat de pajura bicefală. Toți cei care, asemenea preotului Andrei, n-au înțeles din textul jurământului cuvântul Podanik (supus, vasal), au ales calea bejeniei și pribegia, considerată calea demnității și libertății. ranii români din Bucovina își părăseau locurile de așezare și din cauza situației economice: lipsa pământului care aparținea proprietarilor boieri (nobili), mănăstirilor sau domeniului imperial; lipsa unor gospodării întemeiate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fiecare familie deținea 6,35 capete de animale, în timp ce, așa cum s-a arătat pe baza actelor doveditoare, multe familii nu aveau deloc pământ; cel mult, casa (bordeiul) și grădina. Înafara Virginiei Lambrino, ceilalți moștenitori ai Eufrosinei Rosetti nu au fost supuși exproprierii, deoarece avem mai puțin de 100 ha pământ arabil. Locuitorii din Lunca ajunseseră în 60 de ani de la reforma lui Cuza, la reforma din 1921 stăpâni pe o bună parte din pământurile moșiei Filipeni pe care ei o munciseră
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a bejenarilor care au format satul Lunca, se poate spune că de pe locurile lor de pornire, luncașii au fost țărani dependenți de boieri și mănăstiri, apoi, când s-a instalat stăpânăirea habsburgică în nord-vestul Moldovei, ei au avut statutul de „supuși” (tot dependenți). Nici de unde au venit în Bucovina, adică în inutul Bistrița-Năsăud, nu erau țărani liberi; unii erau „grăniceri” [vezi discuția despre originea bejenarilor luncași și dorneni]. Statutul social, fără să-i negăm importanța, nu are relevanță în manifestarea spiritului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ele nomade: Homo sapiens, apoi Homo heidelbergensis, mai bine adaptați la mers decât predecesorii lor. Stau mai drept decât ceilalți, creierul le este mai voluminos, iar organizarea socială și limbajul sunt mai sofisticate. Singurele lor unelte sunt tot pietrele cioplite. Supuși integral forțelor naturii - ploaia, vântul și trăsnetul -, văd în ele manifestarea unor forțe superioare. încă nu-și îngroapă morții; locuințele lor, încă precare, devin mai solide, iar uneltele sunt mai ingenioase. Toate aceste primate, vecine, dar nu asemănătoare, coexistă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
marcând astfel intrarea în artă a individului laic. Dar, în 1482, prosperitatea orașului flamand este compromisă pentru totdeauna odată cu moartea Mariei de Burgundia, eveniment care pune capăt splendorii burgunde de care depindea Bruges. în același moment, China împăraților Ming interzice supușilor săi să mai construiască nave de cursă lungă și să părăsească țara: prima putere mondială decide o dată în plus să nu mai privească înspre exterior și se autoexclude din nou din Ordinea economică, de astă dată pentru multă vreme. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pentru un motiv sau altul. Însă ceva Îl surprinsese În cuvintele istoricului. Acea trimitere la natură. - Oare Frederic se temea că va fi asasinat? Bernardo Îi azvârli o privire pătrunzătoare. - De fapt, Împăratul chiar a fost asasinat. De mâna unui supus, care a stins cea mai mare speranță a acestui secol. - Că Frederic ar fi fost asasinat e un zvon care a circulat imediat, din pricina felului În care a dispărut - pe neașteptate, ca o lovitură. Dar nu există nici o dovadă, În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
încă nici un obiect de artă. De altfel, nu există nici un fel de legi ale artei, fiindcă arta este artă tocmai prin faptul că nu ascultă de legi. Rainer a ajuns singur la această concluzie. Oamenii, pe de altă parte, sunt supuși regulilor, căci altfel ar însemna să fie toți împotriva tuturor, adică să domnească anarhia. Asta o spune mama lui Rainer tatălui lui Rainer, și tatăl lui Rainer, mamei lui Rainer. Rainer, dimpotrivă, are o slăbiciune pentru anarhie tocmai pentru că știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Critica făcută de Philodemos politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodemos mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât niște magi, iar victimele lor - decât boii căsăpiți în măcelării... Bilanțul nu-i strălucit, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ca poezie parnasiană. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște), așa de Palatu-i e vechi și vrăjit,/ S-a scufundat din mări adînci,/ A stat neclintit și stă neîncetat/ Să ferece fuga spre cer./ Pe dinăuntru un tainic brîu/ Se-nfășoară pe supușii împărăției,/ Iar norii, pe peretele de stîncă-n jos,/ Fâlfâie ca steaguri de izbândă (germ.). frecvent în Philippide, se acopere de precedentul indiscutabil al lui Novalis. Am ținut să salut, târziu, zorile poeziei lui Philippide mai înainte de a slăvi amiaza. Dar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de viață și activitatea economică a țării au crescut simțitor, James lăsându-i succesorului său un Regat cunoscut în toată lumea. Charles, al doilea Rege al Sarawak-ului, a crescut și el Regatul, anexând mai multe teritorii de la Brunei, și îmbogățindu-și supușii. Al treilea Rege, Vyner, a renunțat la puterile sale absolute, în favoarea Consiliului Negri, și a instituit o politică paternalistă, care urmărea să protejeze populația locală de excesele capitalismului din perioada interbelică. Al Doilea Război Mondial l-a găsit și pe
Monarhiile secolului XXI: Adio împăraţilor şi aventurierilor, bun venit monarhiilor populare () [Corola-journal/Journalistic/69420_a_70745]
-
America și Europa s-au legalizat căsătoriile homosexuale, deci RÂUL a fost pus la rang de bine! Ce nebunie! În Europa, Olanda a fost prima care a aprobat eutanasia, urmată de alte state. În Anglia - copiii din unele școli sunt supuși unor experimente prin care li se spun povești despre un prinț care a refuzat dragostea a 3 prințese și s-a îndrăgostit de prietenul lui... că să-i obișnuiască pe copii cu nebunia, cu păcatul diavolesc, cu diavolul. De ce se
DE CE SE SCUFUNDA AMERICA? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364464_a_365793]
-
cam bizar, Fără stagiul obligatoriu militar. Ar părea de departe doar un simplu joc, Așa cum ai pune niște paie pe foc. Eu afirm, mă contrazic, mă combat Și am întotdeauna dreptate, neapărat. Adopt soluții variate, idei Pe care le transmit supușilor mei. Îi decorez, îi grațiez, îi reabilitez - Adepții mei întru același crez. Nici răniții să nu șadă prea mult în spital: Urmează defilarea - onorul la general! Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Șah perpetuu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ŞAH PERPETUU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361342_a_362671]
-
un bun parlamentar. BALADA BOSCHETARULUI Cum fii suntem ai sorții oarbe și voia noastră-i doar părere, din faș-am fost menit stăpân peste speranțele mizere. Olatul nostru-i necuprins prin parcuri, beciuri și canale, unde doar lipsa preamărim ca demni supuși ai vrerii sale. Avem mândria s-aparținem unei fraterne obști unite, ca-n creștinismul de-nceputuri, în care ferm erau țintite supreme-nfăptuiri umane, precum iubirea slobodă, egală, ori preafrumosul ajutor dat neputinței fără fală. Așa și noi ne ducem traiul
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
fulger pe care i l-a trimis providența; aude cea mai dulce voce, ca un cântec de sirenă, glasul autoritar al reginei: în numele cerului, majestatea sa, regina, te declară nevinovat, ești liber! ... liber pe dracu!, a devenit cel mai umil supus. trăiască, regina! Referință Bibliografică: trăiască, regina! George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 912, Anul III, 30 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > SERGIU GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (115): UNDE-I ONOAREA? Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015 Toate Articolele Autorului Au fost alegeri în Marea Britanie. Supușii reginei au votat masiv cu Partidul Conservator, infirmând toate sondajele, care dădeau o luptă strânsă. E vorba de viitorul lor, așa că nu mă preocupă de ce au votat așa. Ceea ce am reținut a fost anunțarea instantanee a demisiei liderilor partidelor care
TABLETA DE WEEKEND (115): UNDE-I ONOAREA? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362985_a_364314]
-
mi zici? Viață!? Dar noi suntem morți! PRINȚESA: Noi trăim o nouă viață, aproape eternă și ne-a fost dat să umblăm numai noaptea, deoarece lumina zilei ne sleiește puterile. Ți-ai slujit cu devotament stăpânul, dar nu mai ești supusul lui vodă! Te afli în împărăția mea fără posibilitate de întoarcere. PALOȘ :(curios) Nu înțeleg ce hram porți și de ce îți sunt ursit? PRINȚESA:(îl mângâie cu gingășie pe obraz ) Așa a decis stăpânul nostru, Dracula! După ce și-a pierdut
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
poetul, nicicând vindecat de donquijotism, ia atitudine civică, avertizând(u-ne) într-o Postdecembristă: „principial nu s-a schimbat nimic/ libertatea a rămas/ arta de a juca în lanțuri...”. Tot aici găsim, alături de alte reușite și înălțătoare poezii, o rugăminte - „(...) supuși la curte astăzi rugăm Domnul/ sub cerul liber ca să trecem Prutul/ pierdut-am pașaportul pe la poartă/ și-aducem ca dovadă și ca soartă/ amprenta noastră când frământăm lutul (...)” - ce-l așează pe Alexandru Bolache în compania unor valoroși barzi basarabeni
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
în focul din trepied. Cei doi magistrați tineri, Rufus Serenius și Valerius Audanius sub îndrumarea magistratului Fulvius Simbinacus începură ancheta în fortăreața Antonia. Cei doi intrară în temnița fortăreței unde la porunca procuratorului fuseseră închiși cei care urmau a fi supuși procedurilor. În încăperi separate aceștia începură cercetarea cazului. Magistratul Valerius Audanius interoga pe unul din soldații care făcuseră de strajă la intrarea în mormânt când magistratul Fulvius Simbinacus intră în încăpere. -Te salut Valerius!, întâmpini probleme? întrebă el -Te salut
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
derizoriu, de vreme ce el călește ființa umană într-o demnitate a simțirii și a trăirii faptelor sale. Recunosc: Din păcate, această fermitate nu există în tot omul și nici în toate momentele vieții lui. Iar slujitorii Credinței sunt și ei oameni. Supuși fiind păcatului cel dihotomic cu aspirația spre bine, poate că în ei și în limitele lor trebuie să căutăm și fundamentalismul care vine și demodează până la absurd credința, și ascunzișurile omenești ale unor fariseice ambiții și interese seculare care o
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]
-
concentrarea numai pe tot ce poate să-ți placă imediat, ajunge să aibă foarte dezvoltat instinctul interesului imediat, strict secularizat, fără a-i mai păsa de perspectivă. Din păcate, slujitorii binelui se aleg dintre oameni și sunt și ei oameni supuși acestor instincte chiar dacă, prin formația lor, se presupune că au învățat cum să le depășească. Studiindu-i atent ne dăm uneori seama că nu vedem binele nu pentru că nu ar exista, nu pentru că nu ar fi posibil, ci pentru că ei
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362433_a_363762]