738 matches
-
când l-am cunoscut, Nenițescu nu ne-a apărut ca un estet interesat de «piața» artistică, ci ca un cărturar afabil, aplecat, cu creionul în mână, asupra lui Thoma de Aquino sau a lui Leonțiu din Bizanț... Justificarea prelungitelor sale, surâzătoare tăceri ar putea sta aici, în preaplinul unor astfel de lecturi” (p. 31). L-am frecventat și eu pe Nenițescu în ultima sa perioadă de viață. Era un bărbat înalt și venerabil, cu figura uscată, de o britanică distincție de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
da, cu soarele pe față. Ea mulțumea râzând, bătând din palme, ca și cum ar fi făcut atenți chiar zeii din castanii de pe bulevard. Cerșetorii mei erau mai puțin pitorești, dar cu aceleași fețe pline de mister în care se ascundeau divinități surâzătoare. Fără îndoială că acei cerșetori care se încredeau în bunătatea noastră, iubirea noastră specială pentru ei, ne-au dat nouă mult mai mult decât le-am dat noi lor. Acum aș putea spune că erau zei deghizați în cerșetori, punându
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Oe, în așteptarea acestui Premiu Nobel. Acolo s-a citit mereu din operele lui și s-a sperat ca ele să fie recunoscute ca mare literatură în întreaga lume. Dar scriitorul însuși, apărut în fața jurnaliștilor cu fața lui de copil surâzător și timid, a declarat cu modestie că e surprins de această fericire neașteptată. În toate interviurile date i-a amintit pe marii scriitori contemporani: Kobo Abe, Shohei Ooka și Masuji Ibuse care ar fi trebuit să primească premiul în locul lui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
având aceeași valoare ca poetul Rilke. Dar și pentru că Artur avea un cuvânt greu de spus. Era membru al Academiei, cel mai puternic și chiar cel mai temut. L-am visat, lucru rar, pe iubitul meu prieten Iosif Andronic. Era surâzător, vroia pur și simplu să mă asigure că se găsește într-un loc bun, unde se desfășoară viața adevărată. Nu putea să-mi spună mai mult, dar mă asigura că nici un efort de a iubi nu este zadarnic. Grija pentru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a uitat urât și îngrijorat la mine, în timp ce domnul Balș se omora râzând. Mi-a spus apoi: Tinere, dar bine ai brodit-o cu vorbele astea și tare mai ai multă dreptate. Masa s-a întins până târziu, sub ochii surâzători ai doamnei Balș. Atunci când gazdele ne-au îngăduit să plecăm, nu înainte ca să afle dacă avem bani de drum, fiindcă a doua zi urma să ne dea numirile, ne-am îmbogățit cu câte o sută de lei fiecare. Bogdaproste. și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mână și nici chiar subțioară; de aceea ridicam poalele mantalei și așa, rupând mereu câte o bucățică de coajă, să-mi astâmpăr foamea și să mai uit de frig, ajungeam în sfârșit triumfător acasă. Nici povestea lemnelor nu era mai surâzătoare. În prima iarnă s-au mai găsit pe ici, pe colo, dar în a doua iarnă nu se mai găsea un băț în tot orașul. Ingeniozitatea omului este însă mare - sau, cu un proverb mai vechi, „nevoia te învață” - așa încât
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
patru frați laici să-l însoțească. Un tablou eficace pentru acea perioadă, în care don Luigi Adami era director la San Zeno in Monte, ni-l descrie: «Sunați clopotul casei și vă iese în întâmpinare un preot, înalt, cu chipul surâzător; încă de la prima întâlnire obțineți cea mai mare confidență a acestui preot, care, prin ochelari, vă arată candoarea sufletului, lumina idealului. Poate, atunci când ați sunat el mătura camerele sau aranja hainele, dacă nu cumva mâinile încă proaspete de săpun nu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu bucurie senină, cu o speranță dulce, cu o credință dulce! Dar eu ce fac aici? Ce fac?». Ea se măcina în ariditate, în îndoieli, în singurătatea inimii; ceilalți, mai ales surorile care îi trăiau alături, o întâlneau senină și surâzătoare, plină de caritate și de bunătate, profund umilă cu toți. În biserică, plângea cu glas încet, dar în afară era veselă și dezinvoltă. Apoi, treptat-treptat, a reușit să accepte voința lui Dumnezeu. A rămas încântată de spiritul de familie care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
băiat, dintre oaspeții Caselor lui don Calabria, care și-a pierdut viața din cauza bombardamentelor. Roma e în sfârșit eliberată de aliați. O mulțime de lume în sărbătoare îi primește pe eliberatorii care intrau în orașul Cezarilor și al Papilor, pașnici, surâzători, mestecând chewing-gum. Dar urmările războiului rămân pentru multă vreme, cu toate consecințele inevitabile: copii abandonați pe contul lor, orfani, guri mereu flămânde, analfabeți, băieți vagabonzi. Opera don Calabria se înarmează de toată energia posibilă și, cu ajutorul personal al lui Pius
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ca soldat în serviciul spitalului militar din Verona. Într-o zi am decis să urcăm la San Zeno in Monte pentru a-l cunoaște pe acel preot sfânt. L-am văzut înconjurat de mulți băieți. Ne-a impresionat chipul său surâzător și privirea fascinantă. Ne-am spovedit și am schimbat puține cuvinte. Ne-am reîntors în cazarmă convinși că am văzut și că am vorbit cu un sfânt. De la Verona am fost transferat la Trento. I-am scris o scrisoare. Îi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la moartea subită a regelui Albert. Un mare bal dat la curte tocmai oferise cercurilor oficiale și mondene ocazia de a-l vedea pe suveran trecînd prin săli pentru a sta de vorbă cu invitații pe acel ton de afabilitate surîzătoare care îi era propriu. Alpinist fervent, regele sfidase odinioară culmile cele mai periculoase din Alpii elvețieni și austrieci. Cu vîrsta, fusese constrîns să se mai potolească și să se mulțumească să escaladeze modestele înălțimi stîncoase de pe malurile Meusei, unde se
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de unde apare figura din partea stângă, a cărei înfățișare sporește impresia de stranietate. Ambiguitatea culorii evocă o lume ce pare însuflețită, dar defunctă totodată. Personajul din dreapta, cu sprâncenele, mustața și mâna osificate, un leitmotiv la Dalí, confruntă o Gala viu colorată, surâzătoare și plină de viață. Personajele lui Millet transformă figurile în stânci biomorfice mari și albe, menhire atavice, în Îngerul arhitectonic al lui Millet (1933), iar în Atavismul amurgului (1933-1934), pe care Dalí l-a folosit pentru a ilustra Mitul tragic
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
duios, Ce-n note lungi, tremurătoare, Suspină lin, misterios. Mai descoperim un lirism intim, familiar și bonom, foarte rar în epoca eminesciană. O fetiță se joacă cu păpușa și poetul o ademenește cu o păsărică, prilej de filozofie discretă și surâzătoare, o alta a ajuns domnișoară și poetul și-aduce aminte ușurința cu care putea să sărute pe ființa acum așa de serioasă. În Iubire, idilicul e lipsit de pedanterie. Poetul se întîlnește cu o fată de țară: (Frumos îi mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Toleranța tăcută. În formularea lui andrei Pleșu, ea poate fi exprimată astfel: „N-am nevoie să te înțeleg ca să te accept”; „n-am nevoie să discut cu tine pentru a-ți da dreptate”. Se instituie peste tot o „universală tăcere, surâzătoare, pacifică, o tăcere pentru care dialogul e un bruiaj indezirabil”. indiscutabil, toleranța tăcută e o formă de patologie socială. Ea devine „un soi de anestezie logică și axiologică, simptom al unei voioase paralizii interioare”. * Intolerabilul - limită a toleranței. Altfel spus
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
torturii, dar sărutatul nu venea niciodată. La birt îl întrebau: Pe cine iubești tu, Ionică? - Pe coana Anicuța. / - Dar ea te iubește? / - Mă iubește. Bietul epileptic - căci Ionică era epileptic - era blând, bun, vorbea întotdeauna blajin și întotdeauna vesel și surâzător. Într-o vară bietul Ionică n-a mai venit la birt; necăjita lui viață se stinsese. Cuvintele franțuzești pe care le debita la sfârșitul fiecărui concert le învățase de la cocoana Anicuța. Cred că a murit târziu, în tot cazul a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
amintit pe Corneliu, care umbla veșnic cu umbrela la el. îl văd, îl văd: mers greoi, de gînsac îndopat, aplecat în față, cu umbrela sub braț sau cu ea de mîner, ca pe baston, anticipînd pasul următor, cînd abătut, cînd surîzător... Vestea morții tragice a lui Corneliu Dima Drăgan m-a chinuit toată noaptea. Deși avea talentul de a intra în tot felul de încurcături, de la cele sentimentale la cele financiare, nu mi-am închipuit niciodată că ar putea să sfîrșească
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
însă că, după „verificarea” lor pe teren de către redactori, sînt predate din nou la secție și arhivate. Nu de mult, cu o săptămînă sau două în urmă, le cerceta un tip de la Securitate: figură de funcționar greoi, blond, față plină, surîzătoare, privire nesigură - probabil un grafolog. De atunci, cînd îl întîlnesc, mă salută. Îi răspund, nu fără a mă întreba dacă trebuie. Am ajuns la părerea că ar fi stupid să-l detest fățiș (pe el sau pe altul). Proza citită
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un șerban Cioculescu mort la vîrsta lui Pompiliu Constantinescu ar fi contat prea puțin ca filolog. „Breviarele” și „Dialogurile” n-ar fi putut fi scrise cu 40 de ani înainte, cînd avea toate celelalte calități, minus, în forma amplă și surîzătoare, erudiția. *Informație și democrație: „Je suis convaincu que la civilisation démocratique est entiérement fondée sur l’exactitude de l’information. Si le citoyen est pas correctement informé, le vote ne veut rien dire.” (Jean François Revel, în „Lire”, no 158
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nefirească la unul care se pretinde a fi din nord. Ai noștri (ea însăși e din părțile Rădăuțiului) sînt pe cît de direcți, pe atît de loiali. Ăsta e mai curînd din familia „sudistului” G.: dă mîna cu tine, e surîzător, dar la o adică te „luxează”. *Furtuna de aseară a curățat parcul de uscături. Azi dimineață, pe fiecare alee erau zeci de bucăți de lemne groase și sumedenie de vreascuri. Existența lor era, pînă acum, necunoscută. Stăteau ascunse în coroanele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cele de mai sus, deoarece din ultima Dvs. scrisoare știu că nici pe acolo nu ați avut În ultima perioadă prea multe bucurii și În special din cauza sănătății. Lăsând de aceea la o parte acest capitol de viață mai puțin „surâzător”, am vrea să primim de la Dvs. și alte 517 vești despre preocupările și activitatea atât de interesantă pe care știm că o desfășurați pe acele meleaguri. Oricând veștile de la Dvs. au fost pentru noi prilejuri de a evada din monotonia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fantasmele visării, ajung să se descopere pe ei înșiși. Un fel de sosie a Aviatorului din Micul Prinț descinde, în romanul Justițiar din alte lumi (1998), în împărăția forfotitoare a păsărilor, plină de triluri, cârâieli, ciripituri. E o fantezie năstrușnică, surâzătoare, cu sclipet alegoric, promovând printre lumini și umbre, ca și întreaga creație a lui D., valorile sufletești. SCRIERI: Vara cu trei nebuni, Iași, 1970; Cetatea, Iași, 1972; Insula cu amintiri de acasă, Iași, 1978; Vremea lupilor, Iași, 1980; Gura lumii
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
copil...” Ceea ce trebuie făcut cu necesitate de fiecare este o “revoluție interioară”, Într-un spirit umanist cît se poate de clasic, reușita ei depinzînd de “calitatea tentativelor noastre (subl. aut.): adică felul nostru de a introduce În viață puțină frumusețe surîzătoare, după ce a fost dezvăluită urîciunea”. În măsura În care romanul ei este unul militant, atunci pentru viață, libertate și fericire militează el, și o face foarte determinat, dar, din păcate, atît de explicit, mai ales pe final. Într-un bar, Într-o noapte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e confruntarea cu o sursă de autoritate care se exercită prin violență: în cele mai multe cazuri, conștiința individului se înclină în fața autorității. Milgram relatează un caz din experiența sa: intră în laborator un om de afaceri echilibrat și sigur pe el, surâzător și încrezător. După douăzeci de minute este redus la o zdreanță cuprinsă de ticuri și crize de nervi. Se trage fără încetare de lobul urechilor și-și frânge mâinile. Continuă să execute toate instrucțiunile ce i se dau, deși penibile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
zilnic de-o mie și una de ori./ Tu intri înapoi pe fereastră extenuat de spectacol,/ zilnic de-o mie și una de ori.// - imaginează-ți; Melcul din cochilie cu intuiția/ mereu corectă a zodiei, întră și iese/ sau hieroglifa surâzătoare, pentru o clipă, a fulgerului/ pe care acum o citești”(Epifanii). Poemele din Elegie în grădină (1987) aduc o nouă diversificare a temelor, cumva în spiritul timpului, incluzând și numeroase reflecții despre text: „Nici nu îmi apropii bine mâna de
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
Cântece, Sonete, Versuri -, toate în același an, 1915. După trei zile de la apariția lor în librării, anxiosul autor și le-a retras. Gestul presupune un scrupul care, din păcate, nu e susținut de o înzestrare pe măsură. Rareori destins și surâzător, poetul este, în stihurile lui de simțire romantică, un sceptic, părăsit de iluzii și invadat de melancolie. Trist, el caută mângâiere, așa cum, amăgit în iubire, exaltă „plăcerile durerii”. În sonete, care s-ar fi cerut încă șlefuite, se resimt înrâuriri
GIGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287280_a_288609]