739 matches
-
Ministerul de Interne să găsească pe Modreanu. Trebui să aștepte împreună cu alți gazetari, veniți de asemenea după noutăți. Directorul lucra cu ministrul, comunicîndu-i probabil tocmai dosarul telegramelor și rapoartele primite în cursul nopții și al dimineții. În sfârșit, sosi afabil, surâzător și sclivisit, zicând, dulce, ca o cucoană întîrziată la întîlnire: ― Domnilor, dragii mei, scuzați-mă... Ministrul!... Timpuri grele, domnilor!... Numai un minut să lichidez dosarul ăsta și sunt al dumneavoastră! Sunase. Un funcționar bătrân și necăjit la față luă dosarul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el foaia și se va răfui cu toți zurbagiii de azi. În colțul cârciumii, la încrucișarea spre conac, ulița era cuprinsă de țărani. Plutonierul, în fruntea celor patru jandarmi, se apropia cu pași rari, cu o figură deschisă și puțin surâzătoare, ca să le arate că nu vine cu intenții dușmănoase. Țăranii tăceau și îi priveau parcă cu indiferența cu care privesc îndeobște pe trecătorii străini. Numai când jandarmii ajunseră la doi pași, le făcură atâta loc cât să se strecoare prin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
iubire", "păpușica"... Titu Herdelea stătea acuma mai puțin pe acasă, deși camera lui era drăguță și prietenoasă. Tocmai într-o după amiază pe care se hotărâse să o jertfească unei cărți interesante, se pomeni cu vizita doamnei Alexandrescu, însoțită de surâzătoarea Mimi. Tânărul se miră. Fosta-i gazdă îi spuse că s-a abătut pe-aici și, fiindcă a avut drum, și i-a fost dor de dânsul, că nu l-a uitat cât a fost totdeauna de gentil, dar mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
domniei-voastre". Tinerele fete din zilele noastre, continuă Olivier de Tréville, sunt "pline de prospețime, de candoare, de grație în simplitatea lor, asemenea unor trandafiri, care se deschid la douăzeci de ani pentru a răspândi [...] mireasma nobilului lor suflet". Ele sunt "surâzătoare, [...] cam prea cochete, poate... [...] însă fără răutate". Într-un cuvânt, conchide el, au păstrat, "maestre dragă, neatinsă neprihănirea sufletelor lor feciorelnice care este în continuare întreagă, nicidecum "semi"". Nu toți cititorii romanului Les Demi-Vierges au dovedit același optimism. Ba chiar
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
hai s-o aducem aici. Să stăm împreună. Să fim o familie unită. S-o iubim amîndoi! Nemaipomenit! Nemaipomenit! (sonerie de intrare; Ea 2 se duce să deschidă ușa și se întoarce cu El la puterea n, chipeș, elegant, energic, surîzător) El n: Am mai trecut odată sau de două ori pe aici, dar nu erați acasă. Ea 2: Te cred. Adevărul e că stăm puțin acasă. În general, plecăm dimineața și ne întoarcem seara și asta numai ca să ne gîndim
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
copil...” Ceea ce trebuie făcut cu necesitate de fiecare este o “revoluție interioară”, Într-un spirit umanist cît se poate de clasic, reușita ei depinzînd de “calitatea tentativelor noastre (subl. aut.): adică felul nostru de a introduce În viață puțină frumusețe surîzătoare, după ce a fost dezvăluită urîciunea”. În măsura În care romanul ei este unul militant, atunci pentru viață, libertate și fericire militează el, și o face foarte determinat, dar, din păcate, atît de explicit, mai ales pe final. Într-un bar, Într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
momentele scurte și rare de inspirație. în rest, în grădina publică, datorită prezenței oamenilor și lucrurilor din jur, starea sa sufletească era adesea cea pe care o arată următorul fragment Dintr-un text comun - destinsă, prielnică unei melancolii ușoare, chiar surîzătoare: „Iubire, muzică de noapte la o grădină publică... De pe o bancă privesc mulțimea care se preumblă serioasă printre straturi de flori, argintate de globuri electrice... Prin tufișuri - fete, sau domnișoare în rochii subțiri, cu elevi de școală, sau militari... Rîsete
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o nenorocită lenevie. Ei sînt asemenea copiilor care plîng pentru că nu știu să se veselească, dar care, dacă un învățător înțelept, în loc să-i țină închiși între ziduri posomorite, îi face să respire aerul curat de la țară, să privească spectacolul naturii surîzătoare, țăranii muncind, vor încerca imediat să imite: sapă grădini, construiesc căsuțe, sînt fericiți. Oamenii nu sînt la țară, unde este nevoie de ei, sînt prea numeroși la orașe, unde îngrămădeala lor strică totul. Repartizîndu-i într-un fel mai convenabil, vor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
restrînse ale "eurocraților" (termen apărut în 1965), sînt cele de euro-credit și euromonedă (1965), apoi cele de europiață (1971) și eurofranc (1976). Vocabularul european ajunge pe teren militar în 1978-1979 (eurorachetă, eurostrategie), însă, pe plan politic, viitorul nu pare prea surîzător pentru eurocomunism (1975) și eurodreapta (1979). Pe de altă parte, noul termen de eurocentrism (1970) este mai curînd centrifug decît centripet. Pe parcursul anilor de început, identitatea europeană nu este întru totul eliberată de vechea ambivalență. Națiunile coloniale n-au încetat
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și albăstrii. Fața roză, floridă, cu reflexe aurii și calde, trăsături armonioase, exprimând bunăstarea și sănătatea, păr șaten sau brun, abundent, suplu, cu reflexe aurii, ochi albaștri cu tendință la proeminență și sclerotică foarte albă, privire dreaptă, nări deschise, gura surâzătoare, cu buze rotunde și roșii, dinți mijlocii, bine proporționați (cei mai frumoși dinți), de culoare galben-crem, regulat aliniați, arcadă palatină aproape pătrată, rotunjită spre unghiuri. Puls vioi, regulat, bine bătut și plin, circulație activă și copioasă. Digestie ușoară și rapidă
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
lemn și vălătuci, valea urcă tot timpul îngustându-se, dealurile sunt mai înalte și mai puțin împădurite, pășunile sunt aici uscate iar culturile mai rare; totul se schimbă, totul înverzește în împrejurimile Vasluiului. Acest oraș se află în mijlocul unei vâlcele surâzătoare, pe o măgură pe care o împodobește ca un amfiteatru. În mijlocul livezilor sale, dominate de strălucitoare clopotnițe care reflectă de departe razele soarelui, această mică localitate are un aspect plăcut. Iluzia încetează din moment ce intri în localitate. Aceleași construcții din scânduri
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
Încă o dată înțelepciunea este privită ca o încununare a tuturor virtuților, cea care îi conferă valoare și respect omului ce o deține, și de cele mai multe ori îi salvează chiar viața. „Voinică și chipeșă la trup, iar la obraz plăcută și surâzătoare” 190 , Filomena este o bună cunoscătoare a proverbelor populare, care sintetizează în incipit ceea ce ea dorește să dezvolte în povestire și care nu pot fi decât pe linia moralizatoare pe care și o impune: „căci ascultându-mă pe mine, veți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poezia de dragoste a lui Dante Alighieri, se insistă asupra imaginii ochilor, emblemă a interiorității, a sufletului, mărturisind indirect despre perfecțiunea nu doar fizică, ci și morală a femeii adorate: „și ochi, ce ochi avea, alei!/ Senini, statornici ochii ei,/ Surâzători, calzi, nu mari foarte,/ Privind de a dreptul, nu-ntr-o parte,/ Nici lunecos, șiatât de cald/ Încât te-nvăluiau ca-n fald/ și te răpeau pentru de-a pururi.”655 Ceea ce i se reproșează acestei femei de către cei din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
societatea măruntă și cea burgheză). În istoria artei, Renoir este cunoscut pentru lunga și strălucitoarea producție de portrete, în care copiii ocupă un loc relevant. Cu o sensibilitate aparte, pictorul a știut să culeagă și să reprezinte în portrete expresiile surâzătoare și gesturile spontane ale copiilor în timp ce se joacă, glumesc sau vorbesc. Spontaneitatea gesturilor este întâlnită și în compozițiile statice, unde personajele au fost surprinse cu brațele ridicate, diverse înclinări ale capului sau răsuciri ale bustului. Expresorii gesturi corporale care însoțesc
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
bine. În absența acestei sensibilități și dorințe nu putem Îndrăzni - spune poetul - să ne Încrucișăm privirile cu cele ale lui Dumnezeu: Pe scara sufletului meu M-am Întîlnit cu bunul Dumnezeu - Eu coboram mîhnit din conștiința mea, Iar El urca surîzător spre ea!... Și ne-am oprit la jumătatea scării Încrucișîndu-ne În clipa-ntîmpinării Săgețile perechilor de ochi, ca de-obicei - Ah! ochii Lui cum semănau cu ochii mei! (Ion Minulescu, „Drum crucial”) * „SÎnt oameni rușinoși la gîndul păcatului și alții rușinoși
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ca să-i smulgă mortului dinții de aur, greața Îl Împiedicase să focalizeze. Își lăsase aparatul să-i cadă pe piept, se dusese fără grabă spre taxiul rablagit din depărtare, cu un permis Press Sahafi lipit pe parbriz, și, În fața privirii surâzătoare a șoferului libanez, căruia Îi dădea doi dolari comision la fiecare fotografie bună de care Îi făcea rost, vomitase tot micul dejun de la hotelul Commodore. - Un martor indiferent și ideal, a comentat Markovic. Despre asta-i vorba? Păi, nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
era rodul imaginației lui. Era localizat exact În spațiu și timp și avea și o constanță grafică: pagina patruzeci și doi din albumul de pe masă. Era una dintre fotografiile cele mai simple și mai teribile ale lui Faulques. Un copil surâzător, un teren de fotbal pustiu. Dar nicicând nu existase dezastru de război mai sinistru ca acela. Era pe linia confuză de demarcație sârbo-croată, puțin Înainte de Vukovar. Satul se numea Dragovac: o biserică ortodoxă, alta catolică, o primărie, un complex polisportiv
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
1961), cu serioase studii de drept și economie, lucrînd într-una din cele mai mari bănci franceze, foarte apreciat la locul de muncă și mulțumit de activitatea sa, pe care nu o găsește deloc rutinieră sau nocivă, un om deschis, surîzător, spontan, atent la cei din jur, excelent ascultător și subtil partener de discuție, cu vie și neostoită curiozitate îndreptată spre tot ce înseamnă natura umană. Și un bun cunoscător al spațiului estic (după un lung sejur în Cehia și călătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și grele pe care Providența, ale cărei proiecte sunt impenetrabile, le-a pus în sarcina umanității și rezervând indivizilor din care se compune umanitatea partea atrăgătoare și facilă, satisfacțiile, bucuriile, certitudinea, calmul, odihna, un prezent întotdeauna asigurat, un viitor întotdeauna surâzător, averea fără griji, familia fără obligații, creditul fără garanții, existența fără efort? Cu siguranță am vrea toate acestea dacă ar fi posibil. Dar este acest lucru posibil? Iată chestiunea. Nu putem înțelege ceea ce desemnăm prin stat. Credem că există, în
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
duios, Ce-n note lungi, tremurătoare, Suspină lin, misterios. Mai descoperim un lirism intim, familiar și bonom, foarte rar în epoca eminesciană. O fetiță se joacă cu păpușa și poetul o ademenește cu o păsărică, prilej de filozofie discretă și surâzătoare, o alta a ajuns domnișoară și poetul și-aduce aminte ușurința cu care putea să sărute pe ființa acum așa de serioasă. În Iubire, idilicul e lipsit de pedanterie. Poetul se întîlnește cu o fată de țară: (Frumos îi mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dănțuiți în jurul nostru! Dulce pruncie, a văzduhului și a cerului! Nici nu vă pasă de durerile ce-l string ca-ntr-un clește pe bătrînul Ahab! La fel le-am văzut pe micuțele Miriam și Marta, aceste zîne cu ochii surâzători, zbenguindu-se nepăsătoare în jurul bătrînului lor tată și jucîndu-se cu smocurile de păr cărunt crescute pe marginea craterului ars al creierului lui. Străbătînd încet puntea, Ahab se aplecă peste bord și-și privi umbra ce se scufunda tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
acest mic creier să gîndească, dacă nu le-ar împinge Dumnezeu? El le dă viață, nu eu. Omule, sîntem răsuciți în lumea asta, aidoma cabestanului de colo, iar Soarta e mînerul ce ne învîrtește. Și, tot timpul, privim cerul acesta surîzător și marea asta adîncă! Uite, vezi thonul acela? Cine-l face să se repeadă la peștele-zburător și să-l sfîșie? Unde se duc ucigașii, omule? Cine va condamna, cînd însuși judecătorul e tîrît la judecată? Dar ce blînd adie vîntul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu știu franțuzește. Ne împrietenim". Și așa mai departe. Deznodămîntul, pe peron, la Paris: "N-o întrebasem nici măcar cum o cheamă". Altă scenă. Într-o cafenea pe rue de Rivoli, același A.B. citește din Diderot. Acroșajul: ""Sînteți gentilă și surîzătoare; pentru ce-mi surîdeți? Eu nu știu să fac altceva. Admirabil; vreți să-mi spuneți numele d-voastră? Vreau să mi-l reamintesc. Annie. Asta vă place? E încîntător. Și d-voastră sînteți blondă." Fata surîde. Mă scol și-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cristina-Elena Ciuntuc LACRIMA PLOII Lumea-o lacrimă din univers. Cerul-o lacrimă a noastră, a tuturor, cea mai sublimă și mai cristalină. Țaralacrima unui creion căzută în univers. Natura-lacrima cerului dăruită nouă cu atâta talent și măiestrie. Floarea-o lacrimă surâzătoare a pământului. Ploaia-lacrima lacrimilor. Omul-picătura cea mai mică și mai neînsemnată,dar totodată lacrima existenței, esența vieții. Viața cea din urmă-lacrima din pahar și cea mai importantă. Totul este o ploaie a lacrimilor. Fiecare deosebită de cealaltă, fermecătoare prin ea
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
e confruntarea cu o sursă de autoritate care se exercită prin violență: în cele mai multe cazuri, conștiința individului se înclină în fața autorității. Milgram relatează un caz din experiența sa: intră în laborator un om de afaceri echilibrat și sigur pe el, surâzător și încrezător. După douăzeci de minute este redus la o zdreanță cuprinsă de ticuri și crize de nervi. Se trage fără încetare de lobul urechilor și-și frânge mâinile. Continuă să execute toate instrucțiunile ce i se dau, deși penibile
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]