747 matches
-
Adi, gura închisă, altfel ți se scufundă vreo navă, ori pierzi vreo duzină de soldăței.”. Niciodată nu a ripostat, n-a plâns și ori de câte ori era chestionat de terțe persoane, spunea același lucru, în același registru de tempo vocal: „Mariana e surioara mea, are grijă de mine, se joacă cu mine și-mi adună soldățeii când eu obosesc.”. Și-i adunam mai mereu împreună, cu mare grijă îi așezam în cutii cartonate, separându-i în interior prin eșantioane groase de hârtie. Verificam
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
întemnițat fără vină pentru mulți ani, și de-a fi pierdut, într-un interval foarte scurt de timp ("Timpul" n-a avut deloc răbdare) cele mai dragi ființe: un bunic de nouăzeci și doi de ani, topit realmente de foame, surioara cea mai iubită răpusă de meningită și, în aceeași zi, bunica moartă într-un accident stupid, fugind după nepotul înnebunit de durere. Cu o justificată indignare retrospectivă (există răni sufletești care nu se închid niciodată), autorul, care crede că destinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de compasiune pentru noi, "oile" Tale? Oare chiar așa să fie? Cu lacrimi fierbinți m-am rugat Ție. O noapte întreagă am stat în genunchi în fața icoanei Tale, făcând mătănii și implorându-te să nu o iei la Tine pe surioara mea, Silvia. Dar plânsul meu nu Te-a impresionat: ai rămas rece, distant și insensibil la demersul meu disperat..." Sau altă interpelare (nu este cea mai dură!), cu nuanțe de pamflet, de data aceasta: "De aceea vreau ca tatăl ceresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de cinci ani? Câtă încredere putea mama să aibă într-un copil care nici măcar nu urma cursurile grădiniței? Ce responsabilitate uriașă apăsa pe umerii ei firavi! Riscul asumat de mama era pe muchie de cuțit. Ar fi fost suficient ca surioara mea, ieșind în curte, să se ia cu joaca, apoi, atrasă de mirajul necunoscutului, al primelor descoperiri din viața ei de copil, s-o apuce de-a lungul uliței, mergând în neștire și uitând de bebeluș. Ce s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mama o asemenea nenorocire? Cum? Din fericire, nu s-a întâmplat nimic. Vă imaginați prin ce spaime trecea mama, fiind plecată de dimineața și până seara, încredințând viața bebelușului unei fetițe de cinci ani? Dar mama își cunoștea bine copila. Surioara mea era o fetiță deosebită: inteligentă și isteață foc; numai ochi și urechi, o minune de copil! Părul ei de un blond auriu încântător și magnetizant te atrăgea irezistibil din dorința de a-ți satisface nu numai simțul vizual, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
purificării păcatelor în contact cu neprihănirea, cu albul imaculat al purității îngerești. La vârsta ei, fetițele se jucau cu păpuși adevărate în paradisul aurit al unei copilării fericite, lipsite de grijile atribuite de regulă persoanelor adulte, specializate în domeniul puericulturii. Surioara mea se maturiza rapid într-un context în care păpușa confecționată din cârpe multicolore, urâțică, anostă și schilodită, de multe ori lipsindu-i un braț, un picior sau un ochi a fost înlocuită cu o păpușă vie, reală, care pretindea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iar dacă nu faci imediat ceea ce dorește ea plânge de mama focului de te scoală din morți. O păpușă frumoasă, dar grozav de pretențioasă și foarte nervoasă în momentul în care cerințele nu-i erau imediat îndeplinite. Pot spune că surioara mea Țuki și-a dăruit o parte din copilărie fratelui nostru Bebi. De ce neapărat "Bebi"? Stând acolo, la neobositul cântăreț Mita Fâru, am învățat o mulțime de cântece printre care și " Nu mai plânge Baby", iar noi, eu cu Țuki
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
școală, era un copil tare simpatic (toate femeile din sat îi zîmbeau și-l cunoș teau - era doar nepotu lu’ doamna Bădescu, fostă învățătoare) și avea o soră mai mică, de numai doi anișori. Bineînțeles că nu o suporta pe surioară, pentru că era prea răsfățată, părinții îi făceau toate voile și mînca găinaț cînd era lăsată liberă prin curte. Da, mînca găinaț ; și din cele întă rite și rotunde, pe care le ronțăia ca pe niște bezele reușite, și din cele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ai nevoie de ajutor? Vin urgent! zice și coboară în fugă scara. Iată-mă-s! Cine te bate, că nu văd decît o fată frumoasă și mîndră. Sărut mîinile! se înclină în fața fetei, scoțîndu-și casca. Bună seara! îi răspunde fata. Surioară dragă, începe Vlad curtenitor, cu ochii aruncînd scîntei albastre, și eu sînt implicat în toată povestea. Se poate să-mi faci tu mie una ca asta?! Tocmai voiam să merg săptămîna viitoare să mă botez, iar tu, acum... Ascultă, tovarășe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nici strigătele de durere, nici lacrimile ce curgeau în șuvoi din ochii bezmeticului ei frățior. Victor, tovarășul lui de joacă nu așteaptă continuarea judecății, o zbughește ca din praștie spre casa părintească iar văru-său Săndel rămâne singur cu necruțătoarea ei surioară, devenită un aspru judecător. Maricica îi mai arse câteva vărguțe la întâmplare și-l făcu scăpat, gândindu-se la ceo așteaptă pe ea de la taică-său, mai ales dacă mieii scăpați de supraveghere, au intrat prin grădinile oamenilor și au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
comedii italiene, "Un italian în America", cu Alberto Sordi. Acesta aflase că are o tânără soră în SUA pe care n-o văzuse niciodată. Pleacă în SUA, caută prin coloniile italiene din mai multe localități și în sfârșit află ca surioara este picoliță într-un bar dintr-o stațiune turistică. Era un local cam deocheat, al cărui "personal", inclusiv tânăra și frumoasa surioară, nu prea era îmbrăcat. Intră Sordi, își vede sora și filmul, spre disperarea "comisiei de vizionare" se întrerupe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
văzuse niciodată. Pleacă în SUA, caută prin coloniile italiene din mai multe localități și în sfârșit află ca surioara este picoliță într-un bar dintr-o stațiune turistică. Era un local cam deocheat, al cărui "personal", inclusiv tânăra și frumoasa surioară, nu prea era îmbrăcat. Intră Sordi, își vede sora și filmul, spre disperarea "comisiei de vizionare" se întrerupe. Proiecția se reia cu intrarea lui Sordi în bar, de data aceasta picolițele fiind toate bine "acoperite" din cap până-n picioare: producătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a trecut pe lângă ea; ea a roșit ca fetele din romane, dar a spus doar, chicotind amuzată, că nu s-a urcat În viața ei pe un cal. Altă dată, când am apărut la o cotitură a șoselei, cele două surioare ale mele, roase de curiozitate, era să cadă de pe „torpedoul“ roșu al familiei, cotind brusc spre pod. În serile ploioase Întunecate, Încărcam felinarul bicicletei cu bucăți magice de carbură de calciu, le aprindeam cu chibritul, ferindu-mă de rafalele de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mă onorează. De-am avea și noi, oamenii, inima credincioasă a câinelui, nici "domnia ta" n-ai fi trădat de două ori: și Moldova, și pe domnul ei. Te-ai putea gândi totuși că, de mă osândești, zdrobești inima dragei tale surioare și... și urgisești niște prunci ce-ți sunt ție nepoței, cerșește Isaia. Ștefan se întoarce către Sora ce plânge în brațele Mariei. Mă doare durerea ta, Sora... Te rog să mă ierți... Spune! Pot să fac altfel? Sora hohotește, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
disperare: Frățioare!!... Măria ta!! În numele Sfintei Fecioare, al maichii noastre ce ne-a purtat în pântece, al pruncilor!... Nu-l osândi la batjocură! Dă-mi-l să-l îngrop creștinește!... Ca pe Dumnezeu te rog!! Ștefan o ridică, o îmbrățișează: Surioară... Rău îmi pare... De-aș vrea și n-aș putea... Există o sfântă dreptate. Nu eu, el singur s-a osândit... În țeapă, acolo sus -, poate, îl va străfulgera gândul asupra celei mai cumplite mârșăvii ce-a săvârșit: "vânzarea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de om calic nici oghial și nici țolic, nici icoană pe perete și nici flori de Dragobete! La casă de om sărac, nu mai e mălai în sac și nici soarele-n chindie nu mai doarme-n bagdadie! Viață, viață, surioară, să-mi atârn grumazu-n sfoară, dar n-am nici săpun, nici cui și nici scaun să mă sui! După '89 am revenit în MAE, am îndeplinit în două rânduri funcția de director în Centrala MAE, iar în străinătate, prin Hotărârea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pentru gestionarea casei și o bună formare morală. Doamna Giovanna a murit pe 10 noiembrie 1848. Angela, care pe atunci avea 16 ani, a fost constrânsă să se reîntoarcă în familie pentru a se îngriji de tatăl ei și de surioara sa Teresa, de 11 ani. După doi ani, domnul Angelo s-a recăsătorit cu Angela Merlo, și ea văduvă. Angela a fost lăsată liberă să-și reia formarea profesională în Institutul don Mazza, însă de această dată a făcut-o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
lângă Porta Palio și Porta Nuova. I-au consemnat o ținută militară, nu chiar de mărimea lui, care îl făcea neîndemânatic și încurcat în mișcări. A acceptat și această umilire, râzând de situație. Și nu a voit ca mama ori surioara Teresa să i-o ajusteze. Într-o zi îi va mărturisi unui preot tânăr: «Fetele aleargă cu bucurie după soldații îmbrăcați elegant și după... preoții dichisiți». Mama Angela, fiind de-acum singură, a lăsat casa din Via Riva San Lorenzo
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
însuși că ducea lenjeria spălată și călcată familiei care locuia într-o vilă, situată chiar sub San Zeno in Monte, în aceiași vilă, pe care într-o zi avea să o cumpere pentru a primi copiii cei mai mici. Și surioara sa Teresa, care era o croitoare calificată, lucra la merceria Camis-Colamano de pe strada Nuova, gestionată de două surori israelite nubile, Rebecca și Sara. Giovanni mergea deseori să ia hainele de refăcut ori de ajustat cu borduri și dantele și le
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
idei în care cred părinții considerate importante pentru a orienta viața în sens pozitiv): despre ce este bine și ce este rău, despre a minți și a spune adevărul, despre a fi ordonat și curat, despre a iubi frățiorul sau surioara, despre a respecta adulții și bătrânii, despre muncă și despre cinste, etc. Copilul preia valorile de la adult prin imitație, prin observații „la obiect” și nu prin teoretizări și reguli rigide. Acestea îi repugnă și nu fac decât să-i inducă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
sunt abandonați dezvoltarea lor se petrece adesea într-o atmosferă de respingere continuă, uneori neconștientizată de părinți. O mamă cu doi copii vine în consultație pentru copilul mezin. Se plânge că este un copil dificil, cu comportamente agresive (uneori împotriva surioarei), un copil greu de mulțumit și, mai ales, că se masturbează. Copilul are vârstă de 3 ani. ̨ n povestea mamei este surprinzător și evident frontul comun ce îl face cu celălalt copil, surioara cu doi ani mai mare, pentru
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
dificil, cu comportamente agresive (uneori împotriva surioarei), un copil greu de mulțumit și, mai ales, că se masturbează. Copilul are vârstă de 3 ani. ̨ n povestea mamei este surprinzător și evident frontul comun ce îl face cu celălalt copil, surioara cu doi ani mai mare, pentru a-l stăpâni, struni, pe copilul de care se plânge. Locul central, locul copilului perfect, aparține necondiționat primului copil. într-o întâlnire cu mama și cei doi copii, preferința inconștientă manifestată pentru primul copil
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
la el și am plecat la Înviere. Am stat și la sfințit, pe urmă am mers acasă. Omul avea vinul lui și am petrecut destul de bine. Dar tot eram cu inima scârbită când mă gândeam la scumpii mei părinți, frățiori, surioară și nepoțică. Eu de bine de rău mănânc oleacă de pască și beau vin, dar ei, săracii, cine știe ce mai îndură sub ocupația sovietică". Despre ospeția vasluienilor Dimitrie Cantemir notează: „Vorbind de obiceiurile moldovenilor din Tara de gios, arată că țăranii
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
același. Omul se isprăvește și cartea lui de-abia începe. Uite, mii de inimi și minți trăiesc lîngă tine, în rafturile tale. Pînă la cărți, rămînea mărturie cimitirul. L-a învins biblioteca. Cartea ție țară, ți-e fiică, ți-e surioară, prietena și iubirea. E maică-ta, cartea, neîntinata și de-a pururea maică fecioară. Ai scăpat de mormînt!" T. Arghezi
A doua oară unu by Hluşcu Mariana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92968]
-
au primit cu entuziasm pe sovietici - ordinul lui Antonescu, de deportare în Transnistria, a fost publicat în toate ziarele timpului și aplicat fără excepție. Și totuși, cu toate că îl socotesc direct vinovat de moartea familiei mele - am avut un frățior, o surioară de cinci ani, tată, mamă și bunici, care au fost exterminați în Transnistria, - eu nu pot să spun că am o atitudine total negativă față de Antonescu. Pentru că, datorită lui, alte sute de mii de evrei din România au rămas în
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]