754 matches
-
depunctat drastic aterizarea, căci respectiva a căzut pe-o parte, bufnind la contactul cu podeaua ca un sac plin cu soldăței de plumb. Concursul fiind gata, am revenit ferm la conducerea operațiunilor. — Fetelor, gata cu zbânțuiala! Strângeți jucăriile, luați-vă surioara la subsuoară și fuga la mămica! le-am spus celor două blonde Încă funcționale, care mergeau prin cameră ca niște somnambule. Câteva bice pe poponețele goale și niște șuturi În aceleași zone au accelerat Îmbrăcarea și evacuarea. După ce-am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
examinam foarte serios ideea unei reconversii profesionale. Era Vera. — Ai primit mostrele? — Primit. — Și? Ce părere ai? — Neconcludent. Rămâne să testez originalul. A urmat o pauză. Lungă. — Nu Înțeleg ce vrei să spui, a șușotit nedumerită Vera. — Aș zice că surioarele tale genetice au Încercat să mă transforme Într-un fel de yoyo sexual. A urmat o altă pauză. Mai lungă decât Capitalul lui Marx, volumele unu, doi și trei. Au băut? s-a auzit Într-un târziu În receptor vocea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în sus. - Bine, merg? Pe fața ei trecu o expresie afirmativă. Îmi arătă mîna. - Iote, am ceas. - Ai ceas? Cine ți l-a dat? - Marica. - Cine e Marica? - Fetița care mi l-a dat. - Ți-ar plăcea să ai o surioară? - Surioara mea e băiat. Domnișoara Cristina, nepoata domnului Tomulescu, trecuse într-a treia, dar își prelungea vacanța. Încă nu plecase la Constanța unde se aflau părinții ei. Era cochetă și isteață. De dimineață oprise în drum un țînc care, trăgînd-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sus. - Bine, merg? Pe fața ei trecu o expresie afirmativă. Îmi arătă mîna. - Iote, am ceas. - Ai ceas? Cine ți l-a dat? - Marica. - Cine e Marica? - Fetița care mi l-a dat. - Ți-ar plăcea să ai o surioară? - Surioara mea e băiat. Domnișoara Cristina, nepoata domnului Tomulescu, trecuse într-a treia, dar își prelungea vacanța. Încă nu plecase la Constanța unde se aflau părinții ei. Era cochetă și isteață. De dimineață oprise în drum un țînc care, trăgînd-o pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
film te-ai dus? Băiatul încuviință. Asta da, o făcuse. - Și „Fata piratului” ai citit? se grăbi Cristina să revină pe terenul slab. Da’ „Omul prost”? - !!! - Voi nimica nu citiți! exclamă dînsa cu exasperare. Cu ochi albaștri și gene cîrligate, surioara celui interogat o privea pe mica inchizitoare de jos în sus. Pe neașteptate, izbucni: - Ba! Ba! Ba! - Taci din gură. Ce, ești la tine acasă? o apostrofă domnișoara Cristina. Apoi se întoarse către prima victimă. - Tabla înmulțirii o știi? - Țț
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
jocuri, Cristina organiza copiii de pe uliță. La rîndul lor, copiii mai aveau și ei jocurile lor. Aparent toate erau asemănătoare, doar un ochi experimentat își putea da seama că sînt diferite. După ce adunase zece fetițe în jurul ei, Cristina hotărî: jucăm „Surioarele”. Cu fruntea și brațele încrucișate, una din ele își întoarse fața la perete, în timp ce, pe rînd, celelalte îi atingeau spatele cu mîna. Atinsă, cea de la perete striga: „A”. Sau „B”. După acest oarecum curios început, copilele se grupară, unele la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se grupară, unele la dreapta altele la stînga, fiecare după cum era A ori B. Fata de la perete se așeză între cele mai numeroase. Cîntînd, mai puținele înaintară doi pași: La noi mai puține Și la voi mai multe. Dorul Mărioarelor, Surioarelor. Și, dacă vă place, Dați pe Ileana încoace. Dorul Mărioarelor, Surioarelor. Numita Ileana trecea din tabăra celor numeroase în a celor puține. Alegerea continua pînă cînd, în primul grup, rămaseră doar cinci iar, în celălalt, șase fetițe. Fură alese căpeteniile
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
A ori B. Fata de la perete se așeză între cele mai numeroase. Cîntînd, mai puținele înaintară doi pași: La noi mai puține Și la voi mai multe. Dorul Mărioarelor, Surioarelor. Și, dacă vă place, Dați pe Ileana încoace. Dorul Mărioarelor, Surioarelor. Numita Ileana trecea din tabăra celor numeroase în a celor puține. Alegerea continua pînă cînd, în primul grup, rămaseră doar cinci iar, în celălalt, șase fetițe. Fură alese căpeteniile. Firește, una era Cristina. Cealaltă, o fetiță mică și băgăcioasă. După ce
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
emoții pentru ea, dacă aleargă să prindă trenul și personalul ăsta care a Înțepenit aici de mai bine de douăzeci de minute se pune tocmai acum În mișcare? O Încurajă În gând În timp ce Încerca să-i distrugă trăsăturile feței. „Hai, surioară, că-l prinzi, ar fi nedrept să plece tocmai acum și dacă totuși o face, nu-i nimic, trag eu semnalul de alarmă!“ Prin ușa deschisă a compartimentului se auzi vocea Subalternului. Găsise În sfârșit un alt pretext de trăncăneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atrage cel mai mult și nu reușim să ne apropiem, descriem cercuri tot căutând poziția cea mai favorabilă. Înțelegi? Cred că nici nu sunt foarte clară În tot ce povestesc acum. Prostii! Pe tine nici nu te interesează. O. Dragoste, surioară, maștihă! „Dar, dacă ne concentrăm exclusiv asupra fiecărei clipe prezente imediat conștiinței (luată ca dată), nu putem avea nici o impresie internă despre sinele nostru!“ Prin fereastra mică a mansardei se vedea acum cerul Înnourat și Înroșit de lumina soarelui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
anului 2006. Doamna N.C. află că testul de sarcină este pozitiv. Bucurie mare în familie. Toată lumea, exprimat sau doar în gând, își dorește o fetiță, pentru că în familie mai există un băiețel de 6 anișori. Și el își dorește o surioară pe care s-o iubească pentru că e un copil foarte sensibil și cuminte. Mama și bunica încep să adune. Colindă prin magazine și vitrine și culeg tot ce cred ele că este mai bun și mai frumos pentru copilul care
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
vă vedeți nepoțica, noi suntem gata de plecare. - Nu vin - spun eu - am s-o văd la Linz în două ore. - Bine! spune el și pleacă. În urma lui, mă răzgândesc. Iau copilul de mână și plecăm s-o vedem pe surioara lui. Raisa este deja în elicopter, în incubator, cu medicul la capul ei. Îl urc pe E. pe scară să-și vadă mai bine surioara. O admir și eu și-i doresc să reziste bine zborului, pentru că venim și noi
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
pleacă. În urma lui, mă răzgândesc. Iau copilul de mână și plecăm s-o vedem pe surioara lui. Raisa este deja în elicopter, în incubator, cu medicul la capul ei. Îl urc pe E. pe scară să-și vadă mai bine surioara. O admir și eu și-i doresc să reziste bine zborului, pentru că venim și noi imediat, n-o lăsăm singură. Coborâm și ne retragem la marginea pistei. Elicopterul își ia zborul și noi îl urmărim până dispare. Lângă noi este
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
sărbători, au de toate, numai ăsta micul... să se roage la bunul Dumnezeu să-i dea sănătate și o vor scoate la capăt. Din dormitor iar se aude plânsetul copilului și vocea blândă a mamei care încearcă să-l aline. Surioara lui, Mioara de doi ani, nu se dezlipește de pătuț și-i vorbește: - Hai bebe, mănâncă, te rog! O superi pe mămica! Dar ,,bebe,, nu ascultă și scâncește întruna. Profitând de neatenția celor mari ia hotărâtă un lemn subțire de la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
acum voi avea probabil onoarea de te ajuta să-ți trăiești fanteziile copilăriei. Roddy nu-i răspunse și ea continuă să privească drept înainte, bucurându-se de liniște, până când observă o lumină roșie clipind pe cerul nopții. Probabil scumpa mea surioară. Își puse paharul cu vin pe balustradă și spuse: Hai să coborâm la ponton s-o întâmpinăm cum se cuvine. Coborârea spre lac implica traversarea a încă trei peluze - toate năpădite de iarbă neîngrijită, crescută sălbatic - legate între ele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu adevărat izolați aici. Michael râse. — La ce vă așteptați? spuse el. Era încă legat de scaun și nu în cea mai bună dispoziție. Noi, psihopații ne gândim la toate, să știți. Roddy îl ignoră. — Ne-a venit o idee, surioară: nu putem pleca de aici cu avionul tău? — Eu nu știu să pilotez chestia aia, spuse Hilary. Și pilotul meu stă noaptea asta în sat. Nu apare până mâine-dimineață. Te referi la Conrad? întrebă Phoebe răutăcioasă. Mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aceeași vârstă, taxat de ceilalți drept un „lăudăros”, îi relata cum și-a însoțit tatăl la pădure, împreună cu sora mai mică. Cucii cântau pe vârf de copaci, și doi dintre ei au ales să poposească pe capul lui și al surioarei, reluându-și cântecul de unde au rămas. Un episod incredibil: nu întâlnise niciodată vreo pasăre care să-l confunde (ca pe văru-său) cu un copac sau cu un par! Împrejurările au făcut să nu-și mai vadă vărul timp de vreo
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și să se cutremure. Nu-i nimic de râs, spuse bucătarul. Râdeți cu toții, da’ nu-i nimic de râs. Voi unde trebuie să ajungeți, băieți? — Da’ tu unde te duci? Întrebă Tom. — Tre’ să ajung În Cadillac. Ați fost vreodată? Surioara mea stă acolo. — Da’ și el e tot o surioară, spuse tipul cu pantalonii de piele Întoarsă. — Nu vrei să-ncetezi cu chestiile astea? Nu putem vorbi ca oamenii? spuse bucătarul. — Din Cadillac sunt Steve Ketchel și Ad Wolgast, vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bucătarul. Râdeți cu toții, da’ nu-i nimic de râs. Voi unde trebuie să ajungeți, băieți? — Da’ tu unde te duci? Întrebă Tom. — Tre’ să ajung În Cadillac. Ați fost vreodată? Surioara mea stă acolo. — Da’ și el e tot o surioară, spuse tipul cu pantalonii de piele Întoarsă. — Nu vrei să-ncetezi cu chestiile astea? Nu putem vorbi ca oamenii? spuse bucătarul. — Din Cadillac sunt Steve Ketchel și Ad Wolgast, vorbi și tipul timid. — Steve Ketchel, spuse una din blonde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mă-ntrebă ziaristul englez. — E Înregistrată pe numele meu la recepție. CÎteodată mai dorm aici. Dar whisky-ul al cui e? mai Întrebă el. — Al meu, spuse Manolita. Au terminat sticla ailaltă, așa că am mai luat una. — Ești de treabă, surioară, i-am spus. Cu asta Îți datorez trei sticle. — Două, spuse ea. Cealaltă a fost cadou. Pe masă, lîngă mașina mea de scris, acoperită pe jumătate cu o foiță de celofan, era o bucată uriașă de șuncă rozalie cu margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
atacul. Americanca era foc și pară pe Autoritate: — El m-a adus aici. El a zis că n-o să se Întîmple nimic. Și tot el a plecat fărĂ să-și ia la revedere măcar. — Nu phoate fi un domn, spusei. Surioară, uite. Privește. Acum. Hai că-ncepe. Dedesubt, cîțiva tipi se ridicaseră și alergau pe jumătate aplecați spre o casă din piatră de rîu, așezată În mijlocul unui pîlc de copaci. Casa era acoperită periodic de nori de praf din cauza obuzelor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
imagini ; Copilul care-mi citea cu vocea de rățușcă în limba franceză, rârâit ; Copilul care și-a făcut costum de sirenă (că n-aveam bani de aruncat pe cel din magazin) dintr-un crac de pantaloni, și-apoi chiar o surioară dintr-o cutie de carton și un pampon roz, apoi mi-a prezentat-o ca fiind „sora mea mai mică, Frrramboise“ ; Copilul care și-a făcut singură poante din cutii de iaurt de carton (încercase mai întâi cutii de plastic
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
O editură cu tradiție în editarea clasicilor, specializată în ediții de autor și nu-i puțin lucru! a fost vîndută la prețul unui apartament din Ferentari. De Fondul Proprietății de Stat. Pentru ultima oară, publicitate. Nu plecați. Ce tot spui, surioară? mă adresez în gînd reporterei. Cum să rămînă, cînd noi discutăm despre carte? Sîntem în plină Vacanță Mare a intelectului. Telespectatorii sînt interesați de sex-simboluri, ca să nu le spun sexim-boale. ("Dați mai multe filme cu sexuri", se ruga unul.) De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o "tomberoneză" și revine la proiectul cărții-dialog. E mai încordată decît în studioul Tele Next, mai nesigură pe ea. Nici nu m-aș lăsa developată la rece de nimeni. Poate că încordarea ei e cauza, dar îi promit că da, surioară, o să facem cartea. Să știi că am practicat și eu interviul. Înregistram pe mag, transcriam... Am făcut rost de un casetofon abia în '72. Aș putea să-i povestesc multe și mărunte despre reporterul socialist, care convorbea cu omul muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
minciuni. Împotriva lungului bici al regimurilor totalitare. Ca să rămîi liber trebuie să ai memorie. În toate cărțile Iordanei Marievici apare proletcultul.Care e cauza acestei... fascinații? Șichy a ezitat înainte de-a rosti fascinație. Oi fi vrut să spui obsesie, surioară și te-ai jenat. Știi ce înseamnă MSV, Șichy? Muncă silnică pe viață. Te-ai întrebat cîți au încasat, atunci, MSV? Și cîți au trecut, fără nici o vină, prin pușcăriile comuniste? Știu din cărți: unul din nouă locuitori ai României
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]