4,531 matches
-
absolut necesar în procesul viu al unei culturi. Sebastian va chestiona jocul periculos al ideilor din epocă, rezervele sale probând coexistența unor poziții spirituale și atitudini politice diferite, libertatea de gândire și de exprimare cristalizându-se în reflecții lucide, oarecum surprinzătoare pentru o conștiință prinsă în torentul evenimentelor: "Cultura românească nu se poate plânge, ca cea franceză bunăoară, de a fi abuzat de inteligență. Dimpotrivă. Această cultură a noastră a suferit cele mai grave ravagii ale entuziasmului și ale amețelii. În
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
de lectura inedită pe care talentatul regizor brazilian a dat-o romanului său, unul din cele mai celebre ale literaturii moderne lusitane, precum și de jocul actorilor care au pus în mișcare un întreg arsenal de elemente dramatice dintre cele mai surprinzătoare, construind cu entuziasm și talent interpretativ indiscutabil, un spectacol vivace, plin de umor, aducând un suflu nou, tineresc în teatrul portughez contemporan. Într-un interviu publicat în revista Societății Portugheze a Scriitorilor (SPA), Dinis Machado vorbește despre faptul că plănuia
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
text epic, a modelului de feminitate ascunsă îndărătul sarcinilor de zi cu zi și care de fapt ține lumea la un loc, ei bine, pe lângă toate astea, Violeta Ion reușește să strecoare câte o notă aparte, câte un mic detaliu, surprinzător și bulversant. Se poate spune despre versurile ei orice, mai puțin că sunt previzibile. "Îmi cad ochelarii/ când văd lungana care se întinde din/ mine îmi bate sângele, aruncă în el cu bulgări de zăpadă/ iar pe străzi e un
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
și o țigară în mâna vânătă ș...ț" (când trăiești dacă trăiești aceasta este întrebarea sigură ca mâna). Marta este un volum extrem de bine închegat, egal cu sine însuși, coerent până în cele mai mici detalii. Poate că aparența de întreg, surprinzătoare pentru un debutant, se datorează construirii unui personaj central, în jurul căruia gravitează tot Universul. O ea care își asumă rolul cu naturalețe, fără frustrări, nedorind să iasă în evidență cu nimic, văzându-și de treabă gata mereu să facă tot
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
nu e un obstacol chiar atît de mare pentru cititorul de azi și efortul său e recompensat de surprinderea multor cuvinte și expresii autentice, populare ("mormăilă", "mult beutoriu", "muiere sau fată bolundă de curte", "muierușcă", "muiere beție"; unele cu glosare surprinzătoare: "muiere bărbată = Androgynus", "muiere cu dracu care spune cele viitoare = Pythonissa") și neologice: mim, monogam, monopol, monosyllabb etc. O altă sursă, descărcabilă de pe Google, de informații despre româna vorbită din secolul al XIX-lea este gramatica publicată în franceză și
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
Adrian Năstase și rigorile comportamentale pe care ar trebui să le presupună statutul de prim-ministru din vremea respectivă. Ceea ce cu o privire superficială mulți au luat drept mostre de umor (nu discut calitatea acestuia), devine pentru Constantin }oiu o surprinzătoare probă de meschinărie și micime sufletească. Batjocura grosolană și gratuită practicată de Adrian Năstase în raporturile cu adversarii politici și cu toți cei care îl inoportunaseră în vreun fel nu are nimic din sensul socratic al ironiei. Ea devine o
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
lui Socrate, prin care își învăța discipolii. De aici până la deprinderea meschină de a lua peste picior oamenii, e o cale lungă de tot..." (pp. 34-35) O trăsătură specifică a firii românești, excelent sesizată de Constantin }oiu, este combinația destul de surprinzătoare dintre comic și lașitate. Exemplul dizgrațios este furnizat de o întâmplare petrecută în timpul Congresului Uniunii Scriitorilor din anul 1955 când, în așteptarea rezultatelor alegerilor pentru diversele funcții de conducere participanții se amuzau înfruntându-se într-un concurs de redenumire vulgară
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
trăit încă de la debut ca pe adevărate momente de extaz și pe care le-a integrat imediat în propria sa creație, înfrățindu-se astfel cu Rochefoucault, cel ce considera că atunci cînd admirăm sîntem egali cu obiectul sau fenomenul admirat. Surprinzătoarea și, uneori, exasperanta sa carieră componistică adăpostește toate ingredientele unei mentalități specifice frondelor mijlocului de secol 20 și al dezideratului lor manifest: succesul, chiar și cu prețul scandalului; gloria, chiar și prin anihilarea oricărei tradiții. S-a născut în 1928
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
cu surle și trâmbițe, așa cum a fost anunțat și celălalt mare premiu al serii - Opera Omnia - pe care l-a câștigat extraordinarul poet și traducător Mircea Ivănescu. Nu vom stărui excesiv, așadar, asupra manifestării în sine: bine organizată, cu mărturisiri surprinzătoare, cu discursuri de un umor spontan, cu un aer distins, în ton cu sărbătorile care se apropie, cu un public numeros și valoros (un rapid tur de sală: Denișa Comănescu, Ioana Crăciunescu, Ioana Nicolaie, Lăură Albulescu, Aură Christi, Dan Sociu
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
poetul apare cu vesta asortată cu haina. Pentru a fi și convingători, ne-am canalizat cercetările numai în direcția identificării și a celorlalte două "edițiuni fotografice", și rezultatele nu s-au lăsat prea mult așteptate, ba, dimpotrivă, au fost chiar surprinzătoare. Astfel, în fondurile Muzeului Național al Literaturii Române din București, cu sprijinul doamnei Elena Pușcașu, director interimar, am avut marea șansă să identificăm o fotografie a poetului ce poartă tot numele lui Bernhard Brand (foto 3a-b)5. Comparând această fotografie
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
pînă la limita iluminării și a vizionarismului, el trăiește constant cu nostalgia exactității, cu rigoarea geometrului, cu aspirația înfrigurată către sinteza conceptuală maximă, de tip silogistic sau matematic. Dar exactitatea sa generează redundanțe spectaculoase, geometria sa explodează pe cele mai surprinzătoare trasee baroce, iar rigoarea conceptelor este special amenajată pentru a arăta pînă unde poate merge inventivitatea lexicală și cum discursul literar poate deveni subit metalimbaj. Filosofia lui Chira, ușor deductibilă din arta și din textele sale, se sprijină pe cîteva
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
suavitate extatică și blîndă cu cea interioară, din care nu lasă nimic în calea risipei, el se preschimbă, chiar sub ochii cititorului, în ceea ce este de fapt: într-un poet baroc, într-o sursă inepuizabilă de incantații, de construcții lexicale surprinzătoare, de inovații sintatctice și de expresivitate în sine, gratuită ca foșnetul trestiilor în vînt. Cerebralitatea sa, divagațiile teoretice și instrumentele obișnuite ale logicii, de care textele se impregnează pînă la saturație, sînt simple strategii de poet care se simte dator
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
de un plîns domol al detaliilor: "Că o uitare intra ceață în pădure/ ori că un plîns confuz pe frunze./ Jur împrejur, o umedă îmbrățișare./ Acești copaci, îmi pare, au uitat/ de păsările pătrunse-n umbră lor, / i-au părăsit surprinzătoarele/ omizi trecute-n fluturi,/ iar vulpile ca niște focuri subțiri,/ mereu neliniștite, nu le mai înfioară scoarță" (Ceață în pădure). Cîteodată procesele discrete dar ineluctabile ale naturii șunt ridicate la treaptă unor aprige frămîntări, a unor convulsii. Timbrul devine terifiant
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
apucat să-l revadă și să-i dea, cu obișnuita scrupulozitate, formă definitivă) felul complex și derutant al lui Octavian Paler de a gândi. Raporturile în care el așează elementele palpabile și bine cunoscute ale autobiografiei sunt mai mereu neașteptate, surprinzătoare. Când crezi că ai pus degetul pe un punct nodal, pe un vector al personalității și al atitudinii, constați că desenul, schema explicativă abia închegată se destramă. Cu o gândire etajată și multifațetată, cu o mobilitate speculativă remarcabilă, scriitorul evită
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
fotograf contemporan cu noi, Nae Riglea. Susținut de primarul localității, Nicolae Dragu, artistul a realizat un întreg calendar de perete, pentru 2008, cu imagini dintr-o așezare care pare multora insignifiantă și ternă. Nae Riglea știe însă să descopere unghiuri surprinzătoare și să valorifice, cu ajutorul luminii, resursele secrete de frumusețe ale lumii înconjurătoare. El nu mistifică realitatea, ci o face să se dezvăluie, să devină expresivă, să comunice cu privitorul. Un asemenea calendar este mai mult decât un mijloc de informare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
Yovan Markovitch), în nucleul lui central de incomparabilă seducție, este de ascultat una din postumele schubertiene cu întârziată (re)cunoaștere. în secolul XX. Cel mai recent program debuta cu o compoziție stranie. Tot Schubert, "Quartettensatz", o singură mișcare, cu libertățile surprinzătoare pentru un autor de 23 de ani. Mister, pasionalitate, încrâncenări sumbre, intersectări luminoase, un parcurs dinamic, strălucitor și ambiguu. Fiecare compoziție este altă aventură. Ea este explorată, exploatată, gestionată în structurile formale, clare sau difuze, cu schimbări de paletă coloristică
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
la un ins ale cărui calități întrec posibilitățile obișnuite. Mai poate fi și un alt înțeles... Din chinul, literar, al unei limbi încă neformate, ca scris, se nasc astfel de expresii concise, derutante, stângace în aparență, însă încărcate de o surprinzătoare putere de sugestie... Așadar, dacă turcii și muscalii, războindu-se, ar fi pierit cu toții (et la bataille cessa faute de combatants) nu ar mai fi rămas nici un supraviețuitor care să nareze cele petrecute, nu ar mai fi existat nici un om
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
acțiunile și limbajul lor, faptele și gesturile, ticurile caracterizante scoțându-i în evidență de parcă nimic nu i-ar fi mai ușor autorului. Radu Aldulescu a fost de la bun început un romancier de vocație, nu doar de aspirație; însă rămâne oarecum surprinzătoare această prospețime păstrată de la un roman la altul. Ce se mai poate scrie după o carte excepțională și de mari dimensiuni ca Amantul Colivăresei? Prozatorul e capabil, iată, să creeze o altă lume ficțională, nu un duplicat al celei anterioare
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
război, rămân jumătate în 1956 și numai o sută de mii în 1965 (p. 33). Subtil este modul în care autorul a luat de-a lungul timpului pulsul antisemitismului românesc. Gafe ale interlocutorilor săi, cuvinte scăpate în conversații cotidiene, atitudini surprinzătoare venite de la persoane cu care, altminteri, era în relații dintre cele mai bune, îi aduc aminte cu brutalitate că aparține unei "entități nelegitime". Evreii sunt tratați ca un bloc nediferențiat și fiecare vorbă sau faptă a unuia dintre ei se
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
Rodica Zafiu Calcurile frazeologice sînt printre cele mai surprinzătoare influențe ale unei limbi asupra alteia: în cazul lor, nici nu se mai pune problema de a răspunde unei lipse, unei nevoi (ca la împrumuturile lexicale necesare), contînd doar prestigiul și puterea de circulație a limbii care își impune structurile
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
este o mostră de competență analitică ce trece dincolo de crusta lexicală a cuvintelor neamțului. Iar dacă acum ocolim sintagmele pietroase și neprimitoare ale jargonului lui Heidegger și încercăm să-i înfățișăm ideile în cuvinte simple, atunci putem detecta două idei surprinzătoare pe care fenomenologul le formulează în privința morții. Prima idee este că fenomenul acesta atît de macabru e intransmisibil. La oricîte decese am asista și la oricîte înmormîntări am fi martori, spectacolul lor nu ne spune nimic despre ce înseamnă cu
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
de apel, din logos, din tot ceea ce a însemnat, mai bine de două mii de ani, discursul sintaxic al gândirii. Îngrijorarea lui Michel Deguy este, fără îndoială, justificată: ieșirea din sintaxă, din coerență și esență - prin imagine (televizuală, cinematografică etc.) sau, surprinzător și dezamăgitor (eufemism), chiar prin formele publice (circulare-colocviale) ale intelectualului obosit - este, uneori, mai mult decât o abatere sau o neatenție... Este ieșirea din gândire. Care, cum știm, poate deveni în orice moment patologică, dacă nu chiar criminogenă: crima împotriva
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
bună este stringenta actualitate a gîndurilor lui Humboldt, așa cum se desprind ele din cele cîteva fragmente pe care Cornel Vâlcu le citează și le comentează. Tema în discuție e una eternă: relația dintre imaginație, limbă și gîndire. Cinci sunt ideile surprinzătoare ale lui Humboldt: Mai întîi, ideea că imaginația e facultatea primordială a cunoașterii umane. Așadar rolul predominant în cunoaștere nu-l joacă nici intelectul (facultatea de a folosi noțiunile), și nici simțurile (cărora Kant le spune "sensibilitate"), ci imaginația, adică
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
imaginile din mintea unui om nu sînt copii fidele ale realității, ci plăsmuiri unice ale imaginației. Lumea nu ni se arată așa cum este ea, ci ni se înfățișează sub forma pe care imaginația noastră i-o dă. A doua trăsătură surprinzătoare este că imaginația poartă amprenta personalității fiecărui om. Cîți oameni, atîtea imaginații. Modul în care cineva plăsmuiește imagini are o tentă atît de personală încît lumea din capul lui nu coincide cu lumea din capul altuia. Imaginația e irepetabilă, plăsmuind
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
pentru care a creat-o." (p. 204) O viziunie așadar finalistă potrivit căreia lumea are un sens și un făcător inițial, o viziune pe care creștinismul o va preschimba într-un teren fertil pentru însămînțarea ideilor proprii. Dar cel mai surprinzător lucru la Seneca rămîne pledoaria făcută în favoarea sinuciderii. Se înțelege, e vorba de sinuciderea demnă la care recurge cel care a nimerit în situații umilitoare sau lipsite de perspectivă. Aici, Seneca se află la mii de leghe de concepția noastră
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]