1,327 matches
-
3. ARGUMENTE PENTRU CONDIȚIONAREA GENETICĂ A DZ TIP 1 Mai multe argumente vin în sprijinul afirmației că DZ tip 1 (OMIM 222100) apare pe un fond de susceptibilitate genetică moștenită. În primul rând, este vorba de observația empirică că DZ de tip 1 prezintă o agregare familială semnificativă (Wolf et al., 1983), adică frecvența bolii este mult mai mare în unele familii spre deosebire de altele. O măsură standard a
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91979_a_92474]
-
gemenilor neidentici (risc de aproximativ 5%) (Barnett et al., 1981). Redăm în tabelul 3.1 riscul de boală în populația generală și respectiv la diferitele rude ale pacienților cu DZ tip 1. Din tabelulul 3.1 se poate observa că susceptibilitatea genetică pentru DZ tip 1 în cadrul unei familii este evident influențată de gradul de identitate genetică cu probandul diabetic. De fapt, riscul DZ tip 1 în familii prezintă o corelație neliniară cu numărul de alele comune cu cele ale probandului
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91979_a_92474]
-
suficientă pentru a determina apariția bolii (Todd, 1991). Nu a putut fi demonstrat până în prezent nici un model simplu de transmitere ereditară a DZ tip 1 (de tip autozomal dominant sau recesiv, X-linkat etc.) dar este sigur că penetranța genelor de susceptibilitate pentru DZ tip 1 este puternic influențată de intervenția factorilor de mediu (Hirschhorn, 2003). În fine, modul de scădere a riscului de boală de la gemenii identici la rudele de gradul 1 și apoi la cele de gradul 2, sugerează un
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91979_a_92474]
-
repara leziunile subletale și potențial letale postiradiere. Efectul radiației este modulat pe măsură ce celulele progresează în ciclul celular. Modelul experimental privind curbele de supraviețuire celulară este modelul liniar pătratic, care folosește raportul α/β (Gy). Raportul parametrilor α și β descrie susceptibilitatea relativă a țesuturilor la cele două mecanisme de ucidere, indicând și proporția relativă între leziunile letale nereparabile și cele reparabile. Valoarea α/β este crescută în cazul iradierii țesuturilor cu răspuns acut la iradiere, în care mecanismul predominant este prin
Radio-oncologia cancerului genital feminin by Bild E. () [Corola-publishinghouse/Science/91719_a_92366]
-
un produs al provinciei, născut la Iași (1905) și stabilit în București, criticul dezbăra cu obiectivitate ambele tabere de clișeele deja consacrate, după ce constata că "între capitală și provincie există, pe tărâmul intelectual și moral care ne interesează, o necurmată susceptibilitate, o jenantă rezervă, o inefabilă nepotrivire în aprecieri". Vina ar aparține însă ambelor părți. Să vedem perspectiva deformată a Bucureștiului: Bucureștenii cred, în genere, că oamenii din provincie sunt oarecum înapoiați și ceva mai puțin vii și flexibili ca ei
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
insipid, diabet zaharat, atrofie optică, surditate. Diabetul zaharat este de obicei prima manifestare la copii. - Trisomia 21 (sindromul Down) este asociată relativ frecvent cu prezența T1DM și a tiroiditelor. Acest fapt sugerează ca anomaliile cromozomiale influențează procesele autoimune sau că susceptibilitatea de a dezvolta boli autoimune poate asocia dezordini cromozomiale (22). III. TULBURĂRILE METABOLISMULUI CALCIULUI ȘI FOSFORULUI Hiperinsulinemia a fost descrisă în hiperparatiroidismul primar, asociată cu valoarea calcemiei; hipofosfatemia la rândul ei poate induce alterarea sensibilității la insulină și deci contribui
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
noi direcții promițătoare spre deschiderea de noi orizonturi în identificarea grupurilor populaționale sau a subiecților susceptibili pentru dezvoltarea CHC sau pentru diagnosticul sau neinvaziv, performant, în faza precoce de evoluție, cu posibilitatea maximizării tratamentului (tabelul 19). POLIMORFISMELE GENETICE - MARKERI DE SUSCEPTIBILITATE Dezvoltarea CHC este rezultatul interacțiunii dintre numeroși factori de mediu și fondul genetic individual, în cadrul unui proces complex și multifactorial [1]. Având în vedere riscul inegal pentru CHC, chiar în aceeași regiune geografică și cu expunere aproximativ egală la factorii
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
proces complex și multifactorial [1]. Având în vedere riscul inegal pentru CHC, chiar în aceeași regiune geografică și cu expunere aproximativ egală la factorii de risc de mediu, se presupune că factorii genetici joacă un rol important ca factori de susceptibilitate. Progresele majore în domeniul geneticii, transcriptomicii și epigeneticii reprezintă trepte spre predicția individuală a riscului de carcinogeneza hepatică și spre o medicină personalizată [2]. CHC se caracterizează printr-o heterogenicitate marcată fenotipica și moleculară, încă departe de a fi elucidata
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
peste 90% dintre diferențele alelice la nivelul întregului genom uman. Ele pot fi situate în regiunile necodante sau regiunile codante, iar în acest ultim caz modifică expresia sau funcția produsului genei și modulează riscul de CHC, reprezentând un marker de susceptibilitate. Pentru elucidarea rolului SNP în riscul de CHC s-au desfășurat numeroase studii caz-control, care au comparat distribuția alelică sau genotipică a SNP care poate modula riscul de CHC. ENZIMELE DE FAZA I ȘI ÎI Enzimele de faza I și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
113His și GSTM1 sau GSTT1, genotip nul [13, 14], dar și o acțiune sinergica factori geneticifactori de mediu: fumatul și consumul de alcool, la subiecții cu infecție VHB [15]. Efectul sinergic de creștere a riscului de CHC între polimorfismul de susceptibilitate mEH și infecția VHB este evidențiat și în alte studii [16]. NAD(P)H: quinone oxidoreductaza 1 (NQO1) Este o enzimă citozolică, a cărei funcție este aceea de a proteja celulele împotriva stresului oxidativ și implicit față de carcinogeneza, mutageneza și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
pentru CHC (OR 1,6),față de genotipul NQO1 609CC. Riscul este majorat la subiecții tineri, bărbați, antigen HBs pozitivi, nefumători și neconsumatori de alcool și fără istoric pozitiv familial de CHC, polimorfismul NQO1 C609T fiind considerat un marker genetic de susceptibilitate pentru CHC [20]. UDP-glucuroziltransferaza 1A7 (UGT1A7) Produsul genei metabolizează numeroși produși toxici, HAP sau amine heterociclice alimentare, pe care ii detoxifica prin glucoronoconjugare. Genă UGT1 este localizată pe cromozomul 2q37, fiind cunoscuți 13 membri ai familiei UGT1 [21]. Se identifică
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
25]. Numeroase studii efectuate asupra asocierii polimorfismelor genelor GST cu CHC sunt sintetizate în câteva metaanalize [25-29]. Toate studiile subliniază asocierea deleției homozigote GSTM1 și GSTT1 (genotipul nul) cu riscul de CHC, datorită unei pierderi a activității enzimatice și creșterii susceptibilității celulare la producerea de modificări citogenetice și la dezvoltarea cancerului [30]. Deși, riscul este apreciat diferit, toate cercetările concluzionează că genotipul nul GSTM1 și GSTT1 prezintă un risc semnificativ pentru dezvoltarea CHC, iar subiecții care cumulează genotipul nul GSTM1/GSTT1
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
și alte căi de metabolizare care intervin în relația alcool-hepatocarcinogeneză [39]. GENE IMPLICATE ÎN SINTEZĂ ȘI REPARAREA ADN Menținerea integrității ADN și stabilitatea genomică depind de integritatea sistemelor de sinteză și de reparare ale ADN, deficiență acestora putând exprimă o susceptibilitate față de cancer. Modificarea ADN este rezultatul acțiunii unei serii de factori engogeni și exogeni, inclusiv a virusurilor hepatitice. Infecțiile cu virusurile VHB și VHC, care reprezintă factori majori de risc pentru CHC, determină instabilitate cromozomiala, mutații inserționale și alte modificări
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
Ț a polimorfismului C677T, este alela de risc [46-48], cercetări efectuate în Franța [49] la pacienții cu ciroza alcoolică consideră că genotipul CC al MTHFR C677T reprezintă un factor de risc pentru CHC, iar în Coreea nu se raportează o susceptibilitatea genetică pentru CHC a genotipului MTHFR C677T [Qi J cît 48]. Interacțiunea factorilor genetici cu cei de mediu este importantă. Riscul de CHC în cadrul polimorfismelor MTHFR este modulat de aportul alimentar de folați. Combinația genotipului de risc MTHFR 677TT cu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
hipometilarea globală a ADN și favorizează dezvoltarea cancerului [50]. În privința polimorfismului MTHFR A1298C (Glu429Ala, rs 1801131), în analiza multivariată varianta 1298C se dovedește a avea un rol protector față de CHC [48], desi rezultatele nu sunt unitare. Unele studii raportează o susceptibilitatea pentru CHC la subiecții cu polimorfismul MTHFR 1298AA, combinat cu polimorfismul MTRR (metioninsintetaz-reductaza) GG vs AG+GG (OR 1,85) [51], iar altele nu relevă o asociere cu CHC [46]. În cercetări care au inclus polimorfismele verigilor esențiale implicate în
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
totuși existența unei asocieri între riscul de CHC și polimorfismul XRCC1 Arg399Gln în modelele dominant și codominant și neagă asocierea cu polimorfismele XRCC1 Arg194Trp și Arg280His. Studiile corelațiilor cu alți factori evidențiază că polimorfismul XRCC1 Arg399Gln reprezintă un factor de susceptibilitate genetică pentru CHC numai la subiecții cu infecție cronică sau ciroza de etiologie virală B sau C [62]. Subiecții purtători ai genotipului XRCC1 Gln/Gln au o supraviețuire medie mai scăzută față de alte genotipuri, alela Gln având o semnificație prognostica
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
pentru genotipul c.1779 C>G, genotipul GG, față de genotipul sălbatic CC (OR 2,17). Asocierile se regăsesc pe toate modelele de analiză: comparație între genotipul homozigot cu cel heterozigot sau modelele dominant, recesiv sau de contrast alelic. Alelele de susceptibilitate sunt reprezentate de alela A a varianței c.1161 G>A și alela G a varianței c.1779 C>G [64]. De asemenea, o nouă varianta genetică nonsinonimă a genei XRCC1 c.1804 C>A în exonul 17 al genei
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
a genei XRCC1 c.1804 C>A în exonul 17 al genei care determină înlocuirea alaninei cu glicina (Gly506Ala) se asociază cu riscul CHC în populația Han din Chină. Alela A a polimorifismului c1804 C>A se asociază cu creșterea susceptibilității pentru CHC, iar genotipul homozigot ĂĂ crește riscul de CHC față de purtătorii genotipurilor CC și CĂ/CC [65]. Polimorfismul hOGG1 Genă hOGG1 (8-oxoguanin-glicozilaza 1), localizată pe cromozomul 3p25-26 face parte din calea BER de reparare a ADN, prin excizia leziunilor
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
mai scăzută de recurenta postoperatorie față de tipul GG, iar genotipurile GC și CC au un prognostic de supraviețuire mai bun față de genotipul GG [68]. În studiul izolat al polimorfismului XRCC1, variantele His280His și Arg280His nu se asociază per global cu susceptibilitatea față de CHC. În schimb, combinația polimorfismului XRCC1 și hOGG1 crește semnificativ riscul de CHC pentru genotipurile XRCC1 Arg280His și Cys326Cys a hOGG1 (OR 3,97). Calea NER Procesul de reparare NER (nucleotide excesion repair) are rolul de a elimina leziunile
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
ADN pe calea NER. Alelele XPD312Asn și 715Gln au o capacitate scăzută de reparare a ADN, față de tipurile sălbatice [73]. Studiile de asociere au evidențiat că homozigotismul Gln751Gln, genotipul care conține alela Gln se asociază cu o creștere moderată a susceptibilității pentru CHC [74]. Deși nu s-a pus în evidență o diferență semnificativă în privința frecventei polimorfismului XPD Asp312Asn, totuși la pacienții purtători ai alelei de risc XPD 312Asn se produce un efect sinergic de creștere a riscului în cazul fumatului
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
Repararea rupturii ADN dublu catenar Inactivarea acestei căi determina o creștere celulară necontrolată, creșterea riscului de cancer în general și accelerarea procesului de carcinogeneza hepatică. Polimorfismele genetice ale genelor XRCC5 și XRCC6, care intervin în acest proces au rol de susceptibilitate în CHC. Într-un studiu complex care a investigat asocierea a 8 polimorfisme ale XRCC5 și 5 ale XRCC6 s-a evidențiat o reducere a riscului pentru polimorfismul XRCC5 rs16855458 (CĂ+ĂĂ vs CC, OR 0,59) și o creștere
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
ERCC5) și NHEJ (XRCC4) se asociază cu durata supraviețuirii într-o relație doză-efect sugerând faptul că screeningul acestor polimorfisme are importanță practică pentru stratificarea pacienților cu CHC pe clase prognostice [60]. POLIMORFISMELE MICRO-ARN (miR) Polimorfismele miR pot constitui factori de susceptibilitate pentru CHC. Având în vedere că SNP ale genelor miR pot afecta transcripția, procesarea sau recunoașterea țintei, ele pot determina o reglare modificată a diferitelor grupe de gene [89]. Cercetările privind SNP ale genelor care codifică miR sunt de data
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
purtătorii varianței miR-146a*C în populația asiatică și la bărbați și o creștere a riscului la purtătorii varianței miR-196a-2*Ț în populația caucaziana [94]. POLIMORFISMUL hTERT Au fost investigate două polimorfisme genetice ale hTERT: rs 2736098 și rs 2736100 în raport cu susceptibilitatea pentru dezvoltarea CHC. Într-un prim studiu, pe populații din Chină nu se evidențiază o relație între cele două SNP și CHC [95]. Un al doilea studiu reia investigația asupra SNP hTERT rs 2736098 și evidențiază o frecvență crescută a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
riscului, în timp ce polimorfismul ÎL-10-1082G/A nu se asociază cu riscul [106]. Polimorfismul ÎL-12 și haplotipul ÎL-12A nu se asociază cu prezența infecției VHB și riscul de dezvoltare a CHC [107]. Polimorfismul interleukinei 16 rs11556218, alela G se asociază cu o susceptibilitate crescută pentru CHC, la subiecții cu infecție VHB [108]. Studiul polimorfismelor regiunii promotoare ale genei ÎL-18 evidențiază că alelele -148C,+8925G și +13925C, ca și haplotipul 3 (TCGC) se asociază cu creșterea riscului CHC la populația cu infecție VHB [109
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
pleiotropă, proinflamatoare și influențând creșterea, diferențierea și supraviețuirea celulară [111, 112]. Polimorfismele mononucleotidice TNFα se situează în regiunea promotoare a genei, fiind descrise mai multe variante genetice. Subiecții cu polimorfismul TNFα -308G/A, genotipurile ĂĂ/AG au o creștere a susceptibilității pentru CHC la subiecții asiatici, dar nu și la caucazieni, același efect fiind evidențiat și pentru polimorfismele TNFα -238G/A și TNFα -863 C/A dar nu și pentru polimorfismul TNFα -857C/Ț și TNFα -1031T/ C [113]. S-a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]