2,093 matches
-
specifice paragrafele și ideile centrale ale prelegerii. Accepțiunea de curs magistral dată prelegerii presupune o serie de prelegeri destinate expunerii și detalierii ideilor, teoriilor, produselor recente ale cercetării științifice dintr-un anumit domeniu, solicitând însă studenților numai competențele receptorii și suscitând, dintr-o perspectivă relațională, conduita pasivă a acestora. Tendințele moderne evidențiate în evoluția prelegerii vizează promovarea unor noi variante ale acesteia care să-i amelioreze limitele de pasivitate și de flux unidirecțional de comunicare, precum și slabele posibilități de interacțiune profesor-student
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
al Convenției Europene a Drepturilor Omului, 1950 șamendată în 2000ț). Documente/imagine: drapelele minorităților europene; harta comunităților rrome în Europa. Conținut: Rromii în Europa Considerați intruși de când au descoperit Europa, mobili față de populațiile locale stabilite pe un anumit teritoriu, rromii suscită neîncredere, frică și respingere. Dacă respingerea se manifestă la început la nivel local, ea devine repede o chestiune de stat și sunt dezvoltate politici globale, cum ar fi: politici de excludere, care se manifestă prin dispariția geografică sau chiar fizică
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
care-i găsim În paginile Albinei. O altă slăbiciune a poeziei Începătoare este forma despletită, versul liber - formă foarte pretențioasă care pentru a fi mânuită cu succes cere Întâi severa disciplină a versului clasic (Ă). O problemă pe care o suscită poezia nouă legată de realități, este cea a zilelor festive. Unii poeți Învinuiesc publicațiile de a deveni cu prilejul defieritelor aniversări, adevărate calendare. Vina o poartă Însă tot sărăcia de idei care reduce poemele comemorative la Încercări declamatorii, ce rămân
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
autor, nu este un erou ci o fantomă, plutind prin paginile cărții. (Ă). Ce anume a vrut să spună Petru Dumitriu cu acest personaj? Este greu de răspuns, pentru că Marinică, așa cum este construit, fără un conținut de clasă precis, poate suscita multe Întrebări, fără să ofere un răspuns niciuneia. (Ă). Prin critica ascuțită a boierimii, Petru Dumitriu a depășit, fără Îndoială, tot ce s-a scris În literatura noastră cu privire la răscoale. Atât Răscoala lui Liviu Rebreanu cât și 1907 a lui
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
oferite de opera de artă și În legătura pe care o are aceasta cu realitatea, să Întreprindă generalizări, să discute problemele vieții și chipul omului nou pe care Îl modelează, să ridice neîncetat problemele de meșteșug literar pe care le suscită opera de artă. (Ă). Lărgind sfera discuțiilor În lumina problemelor concrete pe care le pune procesul de construire a socialismului, criticii noștri ar fi ridicat mai de mult și cu mai multă eficacitate problemele poeziei noastre. Ei ar fi văzut
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
XIX-lea - constată un filosof al științei - a fost datorată faptului că metodologia dominantă a epocii contesta buna întemeiere epistemică și stiințifică a teoriilor care lucrează cu «entități inobservabileă”24. Bine cunoscută și mult discutată este opoziția pe care a suscitat-o în cercuri științifice care aderau în mod ferm la filosofia mecanicistă a naturii acceptarea de către Newton a unei forțe gravitaționale care acționează la distanță, prin spațiul vid. Două secole mai târziu, Einstein respingea interpretarea mecanicii cuantice promovată de Școala
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mai bine că interdicția necondiționată a minciunii este o concluzie care nu poate fi susținută 38. Sugestia că sursa rigorismului kantian ar fi utopismul - formularea unor prescripții morale prin raportare mai degrabă la o lume ideală decât la cea reală - suscită unele rezerve. În raport cu acei autori cu înclinații sentimentale și romantice din epocă, susținători ai ideii că omul ar fi bun de la natură, Kant ni se înfățișează drept un realist lipsit de iluzii. Încă în lecțiile sale de etică din anii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Ce se putea răspunde? Să ne amintim ce ar fi însemnat, în ani mai apropiați, punerea în discuție, fie și cu cele mai bune argumente, a unei singure aserțiuni sau decizii a „conducătorului”. Pentru observații critice importante, care nu au suscitat însă, din păcate, o dezbatere mai largă, vezi A. Marino, Politică și cultură, îndeosebi secțiunea „O nouă cultură română”, Editura Polirom, Iași, 1996. Pentru o dezvoltare a acestei teme, vezi M. Flonta, Cum recunoaștem pasărea Minervei? Reflecții asupra percepției filosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
curs de îmbătrânire căreia-i place să-și arate chiloții, cumnatul excentric ce are obiceiul să fure de la magazinele Woolworth. La sanatorii precum Resthaven se duceau nevestele vedetelor de cinema și fiii politicienilor. Erau cu toții liniștiți. Dispariția lui Carmen nu suscită nici pe departe spaima stârnită de intervenția lui Marlowe ca posibil salvator al ei. Vivian Sternwood își calcă pe mândrie și, la doar câteva ore după ce-și exprimase disprețul față de „biroul scârbos”, descinde în „partea mizerabilă” a orașului („Anul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
managementul neperformant, birocrația excesivă și corupția, controlul ineficient. Oportunitatea ar fi autonomia reală a CNAS și informatizarea acesteia, crearea de alternative viabile. Volumul se încheie cu un glosar de termeni utilizați în domeniu, bibliografia și chestionarul utilizat în cercetare. Cartea suscită un interes real, în primul rând pentru că domeniul asigurărilor de sănătate este prea puțin cunoscut de populație sau de cei care vor să intre în contact cu un asemenea sistem. Cercetarea este utilă pentru sociologi, medici și managerii din cadrul sistemului
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
psihic și într-o încercare de rezolvare a acestuia prin simptome somatice, motorii și senzitive. 3. Clasificăritc "3. Clasificări" Annei Freud (1936/1993) îi datorăm o încercare de clasificare a mecanismelor de apărare în funcție de situațiile particulare de angoasă care le suscită. Astfel, refuzul ar fi utilizat în relație cu amenințări legate de teama de castrare și de pierderea obiectelor adorației. Din această perspectivă, cedarea altruistă a pulsiunilor instinctuale ar fi un mijloc specific de a învinge mortificarea narcisistă. În timpul dialogurilor deja
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o abordare empirică a clasificării mecanismelor de apărare. CAPITOLUL 3TC "CAPITOLUL 3" Apariția și evoluția mecanismelor de apăraretc "Apariția și evoluția mecanismelor de apărare" În pofida obstacolelor metodologice pe care le-a întâlnit, abordarea mecanismelor de apărare din perspectiva dezvoltării lor suscită în prezent un mare interes. Ideea unei transformări o dată cu vârsta a procedeelor defensive apare în 1915, în textul intitulat „Pulsiuni și destine ale pulsiunilor”, în care Freud precizează că destinul pulsiunilor depinde de modalitățile de apărare împotriva lor. Răspunzând la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
tendința refulată. Iată care sunt principalele caracteristici ale altruismului ce o animă pe acea pacientă a Annei Freud al cărei caz este raportat de Sandler (1985/1989). Unei exagerări caricaturale a reprimării cruzimii i se asociază interesul pe care-l suscită la această pacientă agresivitatea refulată. În timp ce, pe de o parte, ea împinge refuzul de a face vreun rău cuiva până acolo încât nu numai că devine vegetariană, dar își propune să nu mai mănânce nici măcar legume (într-atât o doare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
transpunere corporală a tensiunilor psihice, „contrainvestirea își alege (...) fragmentul asupra căruia va putea fi concentrată toată investirea sa” (Freud (1915c/1968). Asemenea copacului ce ascunde pădurea, simptomul condensează, opacizează viața psihică; el împiedică rememorarea (argument discutabil) sau mai bine zis suscită o înlăturare, numită de Laforgue „scotomizare”, această „vigilență deosebită care, prin limitări ale eului, evită situații în care percepția ar trebui să se producă” (Freud, 1926/1968). Modelul nevrozei obsesionale ilustrează însă cel mai bine maniera în care eul se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vorba de o pacientă cu tulburări obsesive, în vârstă de 44 de ani, care prezintă rituri de spălare și care se percepe pe sine ca „obsedată sexual”. Evocarea unui episod culpabilizant de prostituție petrecut în jurul vârstei de 30 de ani suscită rememorarea faptului că a fost violată de un unchi pe când avea șase sau șapte ani. Pe parcursul terapiei, ea va preciza că, în timpul unei plimbări prin pădure, unchiul său s-a dedat de fapt unor practici de masturbare și că fata
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pacientul nevrozat tinde să atenueze din incisivitatea dorințelor neîmplinite sau imposibil de satisfăcut care îl pun în mișcare. Eul nevrozatului este patologic dilatat, în timp ce paranoicul suferă, ca să spunem așa, de o „contractare” a eului. Intuim deja interesul pe care îl suscită un astfel de mecanism, constând în absorbirea a cât mai multe dintre elementele înconjurătoare pentru a face față unei realități prea frustrante. Căci, după Ferenczi, „în fond, omul nu se poate iubi decât pe sine; dacă iubește un obiect, el
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
simt în mod irezistibil la un pas de moarte atunci când rulează pe contrasens sau când joacă ruleta rusească. Multe conduite de risc, activități sportive sau conduite de dependență se sprijină pe utilizarea megalomaniacă a refuzului. Proliferarea traumatică a sida a suscitat recurgerea la mecanismul refuzului: ne referim aici la refuzul colectiv al unei contaminări sanguineși la consecințele sale dramatice sau la anumiți tineri care-și asumă riscuri de contaminare sexuală, susținând că niciodată nu vor fi infectați cu HIV. Încă o dată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
străine, a reieșit ideea că femeile n-au un dușman mai puternic decât fascismul, aducător de subjugare, distrugere și moarte. Un ecou profund a avut în inimile delegatelor și raportul d-nei Liuba Chișinevski despre femeile luptătoare din România. El a suscitat mai ales discuții în jurul problemei de conviețuire pașnică între popoarele conlocuitoare din România, de desființare a urei de rasă și a șovinismului. Raportul d-nei Eugenia Rădăceanu despre Congresul de la Paris a fost prilej pentru exprimarea solidarității internaționale a femeilor, precum și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
conduse către „desovietizarea” parțială a structurilor sociale și economice ca urmare a unor mișcări sociale legendare. Astfel, după evenimentele din 1956, Wladyslaw Gomulka a tolerat o liberalizare relativă a presei și o anumită circulație a indivizilor către Occident. El a suscitat chiar o mică decolectivizare: țăranii care doreau erau invitați să părăsească cooperativele de producție. Alungat de la putere de revolta muncitorească din 1970, Gomulka a făcut loc unui nou secretar providențial: Edward Gierek, care a propus societății poloneze o politică de
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
poezie, fără să publice. Debutase în 1919, în revista „Cuib spre răsărit”, cu poezia C-am fost pribegi, semnată Marcel A. Bresliska. Compune lieduri, apreciate în epocă. În 1934, prezentarea într-o reuniune literar-muzicală a unui fragment din Cântarea cântărilor suscită o elogioasă tabletă argheziană în „Adevărul literar și artistic”. Debutează cu volumul Cântarea cântărilor, în 1938. Angajat politic la stânga, este simpatizant, apoi membru al Partidului Comunist Român (de la începutul anilor ’40), ceea ce îi prilejuiește „olecuță de-nchisoare”. Dobândește o anume
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
soliști, coruri și orchestră. I. Texte după pretextul Bibliei”), semnat Marcel Bresliska și tipărit în 1938, în regia autorului, sub o înfățișare de rafinament cert (foiță aurie pe copertă, hârtie excelentă, caractere tipografice elegante, tipar deosebit de îngrijit), conținând poemele care suscitaseră exclamația argheziană din 1934 („un mare poet, și un poet complect”, care „a pus piciorul în lumea cealaltă și calcă pământul inconsistent al făgăduinței”), avea să-i aducă elogii peremptorii din partea criticii. Conform adecvatei caracterizări formulate de poetul însuși în
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
ca unul dintre cei mai importanți prozatori ai epocii, unul dintre principalii novatori ai prozei românești de ficțiune. Cultivă o formulă estetică și o ideologie literară (aplicată) de o profundă originalitate. Cărțile lui, inegale valoric, dar fără excepție remarcabile, au suscitat uneori contestări sau supraevaluări, deopotrivă nejustificate, sau au fost cvasiignorate din rațiuni în afara literaturii („cariera” sau gesticulația publică a scriitorului, episoade biografice, „ideologia” reală sau presupusă, jactanța lui proverbială, suspiciunea de egolatrie și acuzația de aroganță constituite ca reacție la
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
luptei duse pentru a împiedica pătrunderea chiaburilor în gospodăria colectivă. La început ni se pare că el va fi înfrânt și aceasta din pricină că nu vedem venindu-i sprijin de nicăieri, că nu se bucură de nici o autoritate (...). O atenție deosebită suscită Voicu Ghioceoaia, în care Marin Preda a creat - pentru prima oară în literatura noastră - tipul chiaburului de proveniență recentă, desprins din rândurile țărănimii muncitoare în condițiile N.E.P.-ului. Scriitorul a surprins și a redat cu multă pătrundere fizionomia specifică a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
nici altor poezii apărute în această revistă. Dacă poetului îi place să-și audă propriul său glas, să se admire singur și să prezică drumul cântecului său peste veacuri, el este într-adevăr «personal» în creație dar ceea ce scrie nu suscită interesul cititorilor, îi lasă profund indiferenți. Noi milităm pentru acea personalitate a poetului care să izvorască din adeziunea sa la lupta poporului, din spiritul său de partid. Poetul să slăvească (...) eroismul constructorilor socialismului, să-și manifeste indignarea și ura în fața
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
comunități. Studiul Zohar-ului și știința mistică a Kabbalei (misticism organizat în școala lui Safed, prin venerația față de creatorul ei, rabinul Isaac Lurie, însoțit de un dor față de Mesia, a cărui sosire era așteptată în fiecare zi), răspândite prin intermediul limbii ladino, suscită speranțele printre evrei. Astfel, între 1650 și 1666, mișcarea sabatistă va fi bine primită de masele oprimate, nu numai în Europa de Sud-Est, ci și din Europa de Nord, din Asia Mică și Africa. „Prin speranțele trezite de Sabbatai Zewi, încordarea în
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]