2,825 matches
-
trecuseră câțiva ani... Fără un copil, căminul și dragostea lor nu se împlineau. Ea se oprea și zăbovea tot mai des și mai îndelung, în drum spre casă, în fața orfelinatului. De după gard, micuții: Mama!... Mama!... El prin parc, la leagăne, suspinând... Acasă, împreună fiind, se simțeau uneori poroși, inutili, abătuți... Fiecare, când și când, încerca să-i spulbere celuilalt căința, să i se substituie, să-i alunge tristețea, să-i alimenteze speranța... Se resemnau, acceptase fiecare în sine, pentru celălalt, ideea
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
MOR ÎN MINE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 375 din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Să te dezleg ca pe o întrebare, Din cercul răstignit în rădăcini, Și să te-adun din tăinuite vini, Când noaptea ne suspină și ne doare. Și va mai ninge peste noi cu flori. Ascunde-ți înflorirea de furtună! Nu trebuie să scrie ''noapte bună'', Pe visele din albele chemări! Din seva mea ți-aduni nemărginirea, Himeră-a zorilor din dimineți albastre, Era
EU MOR ÎN MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361905_a_363234]
-
de sărbători. Când noaptea adâncă va crește-n fereastră și vântul va trece șoptind a uitare, luceferi vor ninge din privirile noastre și aduceri aminte vor plânge-n tăcere. Când timpul va curge din bolta albastră si luna va apune suspinând a visare, luceferi vor ninge peste mainile noastre unite-n iubire și-n mângâiere. Dacă ești singur și-ți este dor și nimeni în prag n-o să-ți apară, vino cu gândul,visând...pe seară, să fii cu mine de
DACĂ EȘTI SINGUR de NINA DRAGU în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361958_a_363287]
-
oameni. Păstra cu strășnicie taina ei și teama de a fi descoperită prin propriile-i slăbiciuni, de altfel firești la acea vârstă și mai târziu, o mistuia permanent, o obosea, o vlăguia și, în aceeași măsură, o maturiza înainte de vreme. Suspina adânc. Uitase, pentru moment, ce povestea și nu știa ce ar trebui să mai spună. A ridicat încet privirea, așteptând să fie întrebată. Avocata s-a ridicat cu gesturi moi, încete, parcă să nu deranjeze ori să nu rupă liniștea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
să trăiesc liber, o libertate greșită, netânguită, scrijelită doar pe un perete ascuns dintr-un labirint al întunericului. Uram tot ceea ce era venit ca dar deusian pentru ființa mea al cărui suflet înghesuit într-una din camerele neaerisite ale inimii suspina neîncetat, iar suspinul lui îmi dădea puterea de a distruge tot ceea ce era revelație pentru că eu eram un frumos al răului. Primele două luni au trecut cu multă singurătate. Nu doream să vorbesc cu nimeni și nimeni să-mi deschidă
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
năucitoare, // în vechea cetate unde, // doar o harfă putredă se auzea...” ( Doar noi). Timpul este „vinovatul” principal ce transpare din scrierile poetei „ „Ferecați în copite de cai, //ascultam cuvinte încărunțite”... Resimțind severitatea ireveribilă a întoarcerii, sufletul autoarei „descompus de singurătate” suspină tacit, iar în privirile mirate „creșteau năucitoare” spaimele... Caracteristica fundamentală , în ipostaza regăsirii de sine, de integralitate în spațiul ideatic, estetic al unei vizuini artistice... este sensibilitatea, disponibilitatea de a prezenta opera în formare. Astfel, aceasta (poeta) își extinde spațiul
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
Universității Oradea. Au fost multe coroane, multe flori, multe lacrimi însă lacrimi pline de recunoștință și, mai ales, pline de nădejde că părintele s-a mutat de la moarte la viață acolo unde nu mai este nici suferință, nici întristare nici suspin ci viață fără de sfârșit!... Alături de familia îndurerată, mai cu seamă de soția părintelui - Doamna Veturia - cu care a viețuit numai puțin de 64 de ani, au fost preoții împreună slujitori de la această biserică și domnul Teodor Maghiar - cel care a
ŞASE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A P. C. PR. PROF. UNIV. DR. GHEORGHE LIŢIU (1920 – 2006) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365844_a_367173]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > FATALA ÎNTÎMPLARE Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2340 din 28 mai 2017 Toate Articolele Autorului Prin schijele lumii terestre, Ca pe-un armistițiu deplin, Cu sufletul plin de ferestre, Te mîntui și-apoi te suspin. Îmi ești numai pacea de-o clipă, Iluzie a unei povești, Pe urmă te pierzi în risipă, Și iarăși mă-ntreb unde ești. Căci sînt al iubirii paharnic, Beau ca să trăiesc sau să mor, Avînt spre înalt ori zadarnic Proiect
FATALA ÎNTÎMPLARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365401_a_366730]
-
mă iubește, zise Talestri, cu fermitate în glas. -În primul rând nu ți-e unchi, așa te-a învățat el de mică... În al doilea rând, suntem pe urmele druidelor, că s-au amestecat în treburile noastre. -Știu, zise prințesa suspinând și lăsând capul jos... Chiar nu vreau să vorbesc despre asta... Pentru mine e crunt... -Ești prințesă, esti semizeiță. Trebuie să faci față realității, gata cu joaca! -Tată, păi cum să țin parte cuiva? Toți îmi sunteți dragi. Sunteți famila
VULTURUL, ANTAL ŞI ENERGIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365382_a_366711]
-
și foc se războiesc zeloase, În urma noastră fi-vor alte nunți, O pasare visează șapte punți Și gheare-n lacrimarul dintre oase... Năuce clipe, văduve de hâr, Vor rătăci prin iarnă căpcăună... Tăcerea, o vioară fără struna, În pragul serii suspina-va rar... O herghelie fără de căpestre, La poarta pietrei, ultimul colind Îl va rosti pe stele, juruind, Însemnul inimii buestre... Tot mai adânc, pocnirile de bice Se vor ascunde-n lira lui Orfeu, Ostatic orb te-oi aștepta mereu Să
GOLGOTĂ NOUĂ de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365544_a_366873]
-
canonarh - și am auzit pe avva Gheorghe Zăvorâtul plângând. M-am dus la el și l-am întrebat: - Ce ai avvo, de plângi așa? El nu mi-a raspuns nimic. Și l-am întrebat din nou: - Spune-mi pricina! El suspinând din adâncul inimii mi-a spus: - Cum să nu plâng dacă Stăpânul nostru nu mai vrea să se împace cu noi? Mi se părea fiule, că stăm în fața unui tron înalt. În jurul tronului erau nenumărați oameni care-l rugau pe
LIVADA DUHOVNICEASCA (17) de ION UNTARU în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365129_a_366458]
-
fost trezit, în miez de noapte, acoperit de sărutări. În fapt, nu putea decât să înțeleagă că era supus unei noi torturi, țepii bărbii nerase a tatălui său împiedicându-l să perceapă realitatea. A primit moneda găsită în timp ce el dormea suspinând. Adoua zi a fost certat că i-a cheltuit împreună cu Titi Lipiciuc. * - Ehehei, lasă că începi tu școala! - Încapi tu pe mâinile lui Surdu!... În loc să se înspăimânte simțea o ciudată curiozitate. Orice s-ar fi întâmplat, trebuia neapărat să-l
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
din România viril și plin de optimism: Din criză scot Economia, dar e bolnav de „Priaprism”! Presă aservită Ținea mult la ăst popor, îl informa corect ,fidel. Adevărat ! Era -ntr-un fel sublima „coadă de topor” ! Împlinire Tupeist îi cere mâna suspinând încetișor... N-a trecut nici săptămâna c-a primit doar, un picior ! Menaj E o minune bat-o vina, după toane, lege nouă... Când comandă ea,găina, cocoșul doar stă pe ouă ! Șoapte... Ești bolnav de „spionită” și obiceiul este
EPIGRAME 5 de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365192_a_366521]
-
răspuns cam plictisit: Noi miracole nu vindem, nu e locul potrivit! Dar fetiței, fâstâcita, întristata de răspuns, De emoții-nțelegând că bănuții nu-s deajuns, Pe-obrăjorii rozalii două lacrimi mari de roua I s-au scurs fără de voie, pe mânuțele-amândouă. Suspinând, printre sughițuri i-a promis să mai adune Câți bănuți vor trebui, dar să-i vândă o minune. Timp în care ea vorbea , un domn fin, înalt, frumos S-a apropiat încet și cu glasul blând, duios A-ntrebat aproape-n
CÂT COSTĂ UN MIRACOL? de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364809_a_366138]
-
tău, sunt tot cu mine. Mă rog mereu la Dumnezeu, Ca, pân-acum, să te-ocrotească, Iar nepoțeii-n jurul tău, La fel ca noi să te iubească. De-atâtea ori eu te-am visat, În ochi aveai mărgăritare Și suspinai că am plecat Spre-această Binecuvântare. Așteaptă-mă ca altădat, Cu-n zâmbet cald și-o-mbrățișare, Loc mai tihnit eu n-am aflat, N-a fost și nu va fi sub soare ! Tu știi topi în mângâieri Tot focul
MĂICUŢA MEA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364852_a_366181]
-
-l datorează perfecțiunii naturii, părerea lor nestrămutată fiind aceea că o operă de artă este cu atât mai valoroasă cu cât este mai autentică, adică cu cât imită mai bine natura. Pesemne că, vorba unui critic, mulți dintre ei chiar suspină: „De ce nu suntem pe vremea lui Zeuxis, care picta strugurii cu atâta veridicitate, încât păsările păcălite se îmbulzeau să-i ciugulească?!”... Din păcate, adaug eu, nu suntem nici pe vremea lui Michelangelo, Leonardo și Rafael, nici pe vremea impresioniștilor și
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
să scriu despre tine Și gândul aleargă peste ani Când amintiri se destramă alene Și pașii se-mbină fugari În vremuri demult ancorate Te zăresc ca prin vis răsărind Din amurgul ce cântă și șoapte Se-aud tot mai des suspinând. Te-am lăsat în urmă tăcută Nu ai plâns, nu ai râs Doar privirea așterne o umbră Pe fereastă schițând un surâs. Mă poartă demult remușcarea Că plecând am uitat să mai vin Acolo unde se naște chemarea Unui părinte
JOC DE DOI (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366366_a_367695]
-
publicului spectator. Fiecare ridicare de cortină la „Tănase” a fost, este și va fi o speranță, fiecare cădere, o biruință! Răsplătiții sunt în primul rând spectatorii. Ei s-au bucurat întotdeauna și au suferit alături de actori, au surâs și au suspinat lângă inimile actorilor. Nu mult a trecut de când actorul neegal decât cu sine în har, bunătate, dragoste, disponibilitate de sacrificiu, Alexandru Arșinel a pășit un prag spre renaștere, când viața sa a depins de omenesc până în ultima clipă a unui
ANA MARIA DONOSA. ORBI FĂRĂ IUBIRE, ÎN ÎNTUNERICUL PROPRIILOR GREŞELI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366533_a_367862]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > LUI EMINESCU Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 2357 din 14 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Suspină-n codru amintirea doinită-n versul său, Luceafăru-i scânteie somnul, plutind cu-al său ecou, Și Sufletul visează veșnic prin ochii săi cuminți, Cărări și taine ce-a iubit cu stelele-n dorinți. Pe tâmple-n vrajă-i curge cerul
LUI EMINESCU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366564_a_367893]
-
bunătăți de la biserică unde mătura zilnic, nu era chiar o persoană comodă când o apucau năbădăile. Distrus moral, dar și oarecum prăbușit fizic, Bidel se duse, ca tot omul, să se ușureze în apa râului cu nume de legendă. Pe când suspina el așaaa și se cutremura de frisonul aferent finalului, zări în apa rămasă prin cine știe ce minune, încă limpede, un fel de trunchi de copac, albicios, vag conturat de undele râului. Hopaaa! Ideea răsări iute, stimulată de grijile enunțate anterior. Lemne
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
ochii și-a început să se întrebe de ce o izbește dorul de ce sângele moare în patimi de doi de ce noaptea visul e viu de ce îneci privirea în povești și spunem că valul ne strigă pe nume ne strângem în cerc suspine în ritm și zborul e pal privește pustiul doar vântul ne știe prin gând să ne umble o panză mai țesem de viață cu urme sorbim mistuirea iubirii în ploi trecătoare flămând este pasul ce arde zăpada mă caut prin
DOAR VÂNTUL ŞTIE PRIN GÂND SĂ NE UMBLE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366736_a_368065]
-
spun că: “Leac pentru o așa nebunie Este iubirea mea; Alăturea să-mi fie!” A XII-a poezie pentru Ali Fantezie, prietenă bună, Hai să ieșim împreună În loc de Ali al meu; În cameră îmi e prea greu! Ești singura ce suspină Varsând o lacrimă discretă. Inima tu mi-o alină; Vino, arma cea secretă! Peste tot, întreaga zi, Vom zburda și tu și eu. Să uităm orice va fi! În cameră îmi e prea greu... A XIII-a poezie pentru Ali
POEZII PENTRU SOŢUL MEU (VERSIUNEA ROMÂNEASCÃ) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366727_a_368056]
-
Torente de-amintiri vor da năvală, E revelația dulce, peste timp! Iar noi ne ofilim ca o petală, Uitați și triști, ca zeii din Olimp. . . Boabe de rouă, nu-s în astă țară, Eu n-am văzut o floare lăcrimând, Suspin acum, a douzeci și opta oară, Cum fac, când văd iar soarele-apunând! =27 August 2001= ,,Bate” miezul nopții, la cumpăna dintre ziua care s-a dus și ziua care începe și împlinește 28 de ani de la căsătoria noastră și cei
SUSPIN de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366774_a_368103]
-
demisia (iar a izbucnit în plâns). Mai ales... că-mi iubesc... atât de mult copiii! Cu ochii șiroind de lacrimi a venit în fața băncilor, ne-a privit lung, ca și când ar fi vrut să-și înregistreze în memorie imaginea fiecăruia și, suspinând, a spus: - Îmi pare rău, dragii mei... vă iubesc mult... mult și n-am să vă uit... acum trebuie să... nu fiți supărați... pe mine... mai târziu veți înțelege... nu mă uitați! Apoi și-a pus geanta-n băț pe
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
ea, bruscându-l, de prea multă dorință poate. Runkrahost zâmbi și, din câteva mișcări, fu gol lângă ea. Se mângâiară un timp, sărutându-se, când cu pasiune, când cu delicatețe și senzualitate... - Mai ai să mă chinui? îl întrebă Talestri suspinând. - Cine pe cine chinuie? răspunse generalul de pe lângă coapsele ei. Talestri îl trase spre ea și începu să îl sărute cu foc. Îl întoarse și luă ea inițiativa. Din câteva mișcări, îl simți în ea. Era ceva atât de așteptat și
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]