7,135 matches
-
-l deranjează decât sânii. Nu că nu i-ar plăcea, dar preferă să Îi admire la alte persoane. Încearcă să scape de ai lui cu bandaje. Și invidia femeilor pentru penis? Doar voi, vienezii, mai credeți În așa ceva. Dora Îmi sustrase țigara din nou. Structura oaselor e singurul lucru care poate fi modificat. Uită-te la umeri, șolduri sau Încheieturi. Astea sunt părțile care trădează. Scoase un nor de fum. Bine, hai să vedem. Ce-i În neregulă cu tine? Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din grotă astfel că vestea descoperirii s-a răspândit repede, atrăgând atenția multor persoane interesate, în special străini. În următorii 20 de ani, un mare număr de aventurieri în căutare de comori din Rusia, Marea Britanie, Franța, Japonia și Statele Unite au sustras în jur de 40.000 de cărți budiste și numeroase fragmente cu picturi murale, sculpturi, producând distrugeri catastrofale în complexul de grote Mogao. În prezent, sunt păstrate sau expuse obiecte și relicve de la Dunhuag în numeroase biblioteci și muzee din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Enciclopedia epocii medievale". Taoistul Wang a scos câteva obiecte din grotă. Vestea descoperirii s-a răspândit fulgerător, atrăgând atenția numeroșilor interesați. În următorii 20 de ani, un mare număr de aventurieri veniți din Rusia, Marea Britanie, Franța, Japonia și Statele Unite au sustras peste 40.000 de cărți budiste și fragmente de picturi murale, sculpturi, producând un adevărat dezastru în grotele Mogao. În prezent, în numeroase biblioteci și muzee din Marea Britanie, Franța, Rusia, India, Germania, Danemarca, Suedia, Coreea de Sud, Finlanda, SUA și din multe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
care folosesc subsecretari extrem de pricepuți. Nu numai că izbutesc să pună gheara pe anumiți indivizi, dar ajung să Învenineze Întreaga atmosferă, astfel Încît nu mai poți avea Încredere În nimeni. — Un deputat afirmă că niște documente importante ar fi fost sustrase de la Ministerul Siguranței Statului, unde un departament militar le depusese pentru o noapte, ca să afle avizul Siguranței. Se pare că a doua zi dimineață documentele n-au mai fost găsite. — Trebuie să existe o explicație, zise Johns. — Da. Ministrul spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
PDSR-ul și dl. Iliescu nu i le-a plătit. Aceasta s-a făcut și cu încălcarea legii electorale de către PDSR prin primirea de subvenții în timpul campaniei electorale. Afișele electorale au intrat în țară prin vama Borș și au fost sustrase de la vămuire (nu s-au plătit taxele vamale). Un aliat de nădejde al d-lui Iliescu a fost Răzvan Temeșan, fostul director de la Bancorex. Alte două „piese grele” ale afacerii Costea sunt: Viorel Hrebenciuc, fost secretar general al Guvernului Văcăroiu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
curentului, sperând că vom fi lăsați în pace, să aibă timp capitaliștii noștri de carton să fure și să jefuiască și ultimele fabrici de stat. Dar nu putem trăi în afara Europei, marile puteri au hotărât că România nu se poate sustrage, deoarece s-a stabilit ca Europa să fie mare, unită și puternică. [...] Economia românească, în acest moment, nu este pregătită nici pe sfert. [...] după ce vom fi admiși în Uniunea Europeană, vor trece 20 de ani până când vom trăi mult mai bine
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
e suficient ca tu să te simți împins să investești o parte din tine însuți în acest eu necunoscut Autorul nu are nici o intenție să vorbească despre sine însuși și a hotărât să numească „eu“ personajul, aproape pentru a-l sustrage vederii, pentru a nu trebui să-l numească sau să-l descrie; orice altă denumire sau atribut l-ar fi definit mai mult decât acest simplu pronume; totuși, din cauză că a scris „eu“, el se simte obligat să pună în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
diversitatea lor de neatins; încerc, în același timp, să mă lovesc pe mine însumi, poate pe celălalt eu, care e pe punctul de a-mi lua locul în casă, sau eul meu cel mai intim, pe care vreau să-l sustrag celuilalt. Ceea ce simt că mă apasă, însă, este numai caracterul străin al celuilalt, de parcă el mi-ar fi luat locul și orice alt loc, iar eu aș fi fost șters de pe fața pământului. Lumea îmi părea străină când, în fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pentru prima oară cu domnișoara Zwida. Sarcina de a nota datele meteorologice a jucat un anume rol, ajutându-mă să-mi depășesc nesiguranța: pentru prima dată de când sunt la Petkwo, ceva era fixat dinainte, de la care nu puteam să mă sustrag. Din cauza asta, oricum s-ar fi desfășurat conversația noastră, la douăsprezece fără un sfert aveam să spun: „Ah, era să uit, trebuie să mă grăbesc spre observator, căci e ora preluării datelor.“ Și mi-aș fi luat rămas-bun, poate ușurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
plan sau ciornă care să explice cum intenționa Ahti să dezvolte întâmplarea. Deși mutilat, sau poate tocmai de aceea, Ițindu-se de pe coasta abruptă este textul cel mai reprezentativ al prozei cimeriene, prin ceea ce prezintă și mai ales prin ceea ce ascunde, sustrăgându-se, lipsindu-ne de ceva, dispărând... Vocea profesorului e pe punctul de a se stinge. Întinzi gâtul să te convingi că e tot acolo, în spatele dulapurilor ce-l separă de privirea ta, dar nu mai reușești să-l vezi, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se termină în abisul infinit. O iau pe după umeri; încerc să rezist îmbrânciturilor celor ce vor să coboare și ne apostrofează: - Ei, lăsați-ne să trecem! Duceți-vă să vă îmbrățișați în altă parte, nerușinaților! Unicul mod de a ne sustrage avalanșei de oameni care ne înconjoară ar fi să pășim prin aer, să zburăm... Iată, și eu mă simt suspendat ca deasupra unei prăpăstii... Poate că povestirea aceasta este un pod peste gol, care avansează răspândind vești, senzații și emoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-se copleșit de spiritul lui de aventură: „...Zburăm cufundați, avionul într-o spumă de nori, eu în lectura romanului inedit al lui Silas Flannery, Într-o rețea de linii ce se leagă, manuscris prețios, dorit cu patimă de editurile internaționale, sustras de mine autorului printr-un noroc. Și iată că gura unei mitraliere scurte se așază pe brațul ochelarilor mei. Un comando de tineri înarmați a pus stăpânire pe avion; mirosul de transpirație e neplăcut; nu întârzii să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tratativele am fost eu. Din momentul când m-am prezentat ca reprezentant al agenției «Mercur și Muzele», specializată în exploatarea publicitară a operelor literare și filozofice, situația a luat turnura potrivită. O dată cucerită încrederea dictatorului african, recâștigată încrederea scriitorului celtic (sustrăgând manuscrisul, îl pusesem la adăpost de planurile de captură pregătite de diversele organizații secrete), mi-a fost ușor să conving părțile să semneze un contract avantajos pentru fiecare...“ O scrisoare anterioară, datată din Liechtenstein, permite reconstituirea începuturilor relației dintre Flannery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aspectul Ludmilei... Nu susține ea că nu-i putem cere acum romanului decât să trezească un fond adânc de neliniște, ca ultimă condiție de adevăr care să-l răscumpere de la destinul de produs de serie de la care nu se poate sustrage? Imaginea ei, goală, sub soarele de la ecuator, ți se pare mai credibilă decât în spatele vălului de sultană, dar ar putea fi vorba de aceeași Mata Hari, traversând absorbită revoluțiile extraeuropene, pentru a deschide calea buldozerelor unei întreprinderi de ciment... Alungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
era un om nou-născut. Reușise să fie primit în audiență privată și strict secretă de către primul-ministru, avusese o conversație între patru ochi cu generalul Cihoschi și cu colonelul Călătorescu, singurii oameni în care putea avea încredere, deoarece figurau pe lista sustrasă de Bîlbîie din arhiva Vulturului Alb. A fost nevoit să producă dovezi concludente, totul părea o glumă proastă, dar pînă la urmă s-a dovedit că însăși moartea omului său, inspectorul principal Bîlbîie, a cîntărit cel mai mult în aprecierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
va transforma Într‑un program ocult de dominație mondială, În Conspirația. Mistificatorii vor miza În mod cinic pe rapoartele polițienești, care consemnaseră că acidul sulfuric distrusese toate exemplarele cărții lui Joly (În afara unuia singur care nu se știe cum fusese sustras). Schimbând anumite cuvinte, răstălmăcind unele expresia puse pe seama creștinilor, Joly, În fantezia sa caustică, va lansa niște acuze (atribuite lui Machiavelli), rupte de contextul istoric, plămădind astfel faimoasa Conspirație. Compararea celor două texte dovedea fără putință de tăgadă că numita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
noianul de întrebări, să-și deconspire întreg angrenajul gândirii lor, construit cu migală, ce căpătase deja o precizie de automat, erau suficiente una sau două date minore ca mașinăria să se urnească, repede, cu precizie, să caute asociații, comparații, să sustragă din amalgamul de informații exact pe cele necesare, ca după câteva miimi de secundă, pe ecranul conștientului să apară definiția, răspunsul la întrebarea formulată, rezolvarea problemei. Altădată, când se instaura tăcerea, Carmina ar fi intrat în panică, acum se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei și îi plăcea rolul. Curtată, capricioasă, Emilia ducea o viață plină de complicații și neprevăzut. Trăia cu un procuror în vârstă, un om gelos care-i întocmise un testament foarte generos. Distracția ei cea mare era de a se sustrage de sub supravegherea lui. Îi plăcea să simtă deasupra superbului ei cap amenințarea, sabia lui Damocles, asta o amuza. Nu i-ar fi convenit însă deloc dacă procurorul și-ar fi schimbat testamentul. Cu biletul în poșetă, Carmina a plecat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe lângă mine ca și cum aș fi un amănunt minor ce poate fi ignorat. Oameni ca mine își complică singuri viața și se sting repede. Când flacăra este prea puternică, arderea devine totală. Un principiu din fața căruia eu una nu mă pot sustrage. Astăzi văd că sunteți mai pesimistă. Nu, nu în mod special. Problema morții m-a preocupat întotdeauna și cu atât mai mult acum, când mă apropii de ea. Ce să-i faci? Triumfă în sinea ei. Privi la un balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
grija de a feri Încăperile intime ale casei de priviri indiscrete. Ca să evite orice neplăcere, va Închide celelalte uși cu cheia. Furculițe mici de plastic, pahare de unică folosință și farfurii de carton ar fi tot ce s-ar putea sustrage din casă. Și dacă cineva ar vrea totuși să dea lovitura, profitând de o clipă de neatenție din partea gazdei, a gazdelor, mai exact, căci va fi și Iolanda. Și poate negustorul de parabolice. O prezență nu neapărat dorită, dar utilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Brandt, respectiv, a informat despre perplexitatea conducerii comuniștilor germani. A dat clar de înțeles interlocutorilor germani, în cazul unor demersuri în care nu era în joc un interes național real, că îndeplinește o obligație profesională căreia nu i se poate sustrage și că nu împărtășește argumentele oficiale (scandalul provocat de încercarea autorităților de la București de a trimite pachete cu alimente, chipurile ca ajutor umanitar, unor șomeri din bazinul Ruhrului, ca măsură de răspuns la trimiterea din Germania de pachete cu ajutoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
e ușor să iubești o capodoperă? Te copleșește". Dacă vom face cartea-dialog, trebuie neapărat să-i vorbesc lui Șichy despre felul cum m-au ajutat Iordan și cu tata să traversez "vremurile noi", "de tranziție" și acelea. Ei înșiși "se sustrăgeau" cu greutate politizării. Și se politiza orice, chiar și muzica simfonică. Păstrau anevoie o aparență, să nu vadă ai lor că le trecea os prin os. Mai ales copilăria a fost ecranată de tătișor. Tata nu era atît de acid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
beau îmi e mai bine", o aprobă solistul de la "Vama Veche". Dialogul celor doi băietani a ajuns, inspirat tot de formația "Vama Veche" ("Suflă vînt în dormitoare,/ Mai e pîn' la liberare"), la armată. Ai făcut concentrarea, mă? M-am sustras. Ca să te sustragi trebuie să fii ins cu judecată. Doar proștii fac armata azi. Tu-i curentul mamii lui! scuipă șoferul. Rabla di mașînî nu mai urcî dealu' ista cîtu-i lumia. Cu d-aiștea ca tini la volan... Uite de ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai bine", o aprobă solistul de la "Vama Veche". Dialogul celor doi băietani a ajuns, inspirat tot de formația "Vama Veche" ("Suflă vînt în dormitoare,/ Mai e pîn' la liberare"), la armată. Ai făcut concentrarea, mă? M-am sustras. Ca să te sustragi trebuie să fii ins cu judecată. Doar proștii fac armata azi. Tu-i curentul mamii lui! scuipă șoferul. Rabla di mașînî nu mai urcî dealu' ista cîtu-i lumia. Cu d-aiștea ca tini la volan... Uite de ce n-om luat noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
te fac să te simți atât de singur. Fețe noi, necunoscute, se amestecă haotic printre cele ale creaturilor fabuloase. Îmi trebuie ceva mai mult timp ca de obicei să mă statornicesc, să mă pierd pe firul unei povestiri, să mă sustrag afluenței de umbre obositoare din jurul meu. Înclin către casa Zmeului, atât că filozofia elaborată a Zmeului întrece posibilitățile răbdării mele. Gândurile îmi zboară aiurea, nu pot sta locului, nu mă pot aduna, crâmpeie de amintiri mă atacă din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]