5,048 matches
-
o amănunțită comparație estetică cu cele mai valoroase reprezentări bizantine comnene - și picturile celor patru monumente românești și mai ales imaginile arhanghelilor Gavriil și Mihail din pictura de la Ribița, adică felul în care „gramatica stilistică a faciesului” bazată pe „importanța suverană a liniei în spiritualizarea volumelor” a dus la pierderea reliefului imaginii, adică a „materiei”, așa cum este estetica aulică pur comnenă a secolului XII. Firesc apare întrebarea: cum a rămas mediul artistic transilvan atât de fidel unei faze depășite a picturii
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
al timpului nepăsător și grăbit, strivită zăcând... Vântul degetele-și plimbă peste creanga dezgolită ce tremură înfrigurată, în tăcere și tristă doinind spre apus și înapoi spre răsărit... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Prin luminișuri luna trece, glaciară, suverană, alunecând peste potecile adânc pitite sub zăpadă, indiferentă la chemările de dor, iubiri ce mor, gânduri ce rătăcesc istovitor... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Ca-ntr-un somn nesfârșit, liniștea pământu' a-nvăluit și nicio umbră cu vântul se
DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383160_a_384489]
-
Scrii! De parcă asta ar fi esența unei vieți! În urmă cu douăzeci de capitole, ai întâlnit o femeie, a vrut să te scape de multe griji. O privești c-un ochean întors, tot mai aburit. Singur, ferit de orice moft; suveran peste imperiul infinit al colii de hârtie. Peste infernul personajelor gândite. Peste iubirile lor nefericite. Peste morțile lor premature. Autor al izbânzii și al fericirii lor, atunci când hotărăști că lucrurile trebuie să se termine cu bine. § Bătrânul vorbește într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Sogdiana. Roxana este Însărcinată, ceea ce Îl umple de bucurie atât pe tatăl care urmează a fi, cât și pe regele care speră să-și asigure astfel necesara succesiune la tron, cu toate că unii dintre comandanții macedoneni nu agreează perspectiva unui viitor suveran născut din mamă iraniană. În pofida bombănelilor lor, Alexandru plusează: fără a o repudia pe Roxana, În februarie 324 mai contractează două mariaje cu prințese persane: Statira, fiica Marelui Rege Darius al III-lea, și Parysatis, descendentă a nobilului Ochos. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
el acum? Și, mai ales, ce-ar face dac-ar ști unde mă aflu și În ce situație? Ar organiza, firește, un grup de comando și ar declanșa operațiunea „eliberarea”, mai Încape Îndoială!? Mda...) Eva m-a ascultat inițial cu suverană condescendență. Nici măcar nu se ferea să se arate mai preocupată de lista de coduri, varianta descifrată, pe care o tot parcurgea cu privirea de la cap la coadă și retur. Mă cam vexa cu chestia asta, dar nu Într-atât Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a gândi al francezilor, cu scopul de a se întoarce suficient de pregătit ca să aspire să devină conducătorul de care ar avea nevoie triburile tuarege dacă, într-o bună zi, ar fi hotărât să creeze o adevărată națiune, liberă și suverană. Așa cum vedea el lucrurile, puternicele clanuri ale „Poporului Vălului“, „Poporului Spadei“ și „Poporului Lăncii“ aveau inevitabila obligație de a uita vechile lor neînțelegeri și de a se uni în jurul unui lider care să-i conducă la victoria ce o meritau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
carte de vizită, puteam eu pentru ei să fiu altceva decît eine Dirne? - așa că datele problemei ar fi rămas aceleași. Fericirea de a fi avut părinți artiști am plătit-o scump. Și „domnii“, tovarășii, țăranii au manifestat Întotdeauna un dispreț suveran pentru această categorie: niște bieți saltimbanci plătiți să-i distreze pe cei copleșiți de griji și răspunderi, pe cei ce poartă pe umeri destinul grandios al națiunii. Prin statutul lor social artiștii nu pot fi decît niște slugi leneșe, adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu este neutralitate. Stoicii sînt indiferenți, nu neutri, parcă așa spunea Noica. Păstrînd proporțiile, iată, sînt și eu indiferent În fața alternativei pentru că am credința că tot ce se Întîmplă În ultimă instanță e spre bine. — Păi, domnule, față de somnul matale suveran, claustrarea mea e... — Hai s-o lăsăm baltă. Fiecare pasăre pe limba ei piere. Am obosit, n-ai vrea să schimbăm discuția? Mai bine Îți recit ceva din Pessoa: „Să-i imităm pe Perșii din poveste În timp ce-afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
extazul muștelor necrofile care-și continuă ospețele lor, nunțile lor, nașterile și botezurile lor, precum În cer așa și pre pămînt. O petrecere adevărată! Și peste toate cele văzute și cele nevăzute ale acestui colț de lume, tronează impasibilă și suverană silueta aceea spectrală ca un deget scheletic sfîșiind noaptea de vară. Betoniera. În fiecare noapte, pe la ora 12, ucid. După cîteva luni de program această Îndeletnicire Îți intră În reflex, devine un viciu. Mă apropii tiptil de bucătăria cufundată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oraș, care vor beneficia de serviciile lui sau care vor fi, într-un fel sau altul, afectați de evoluția sa. Cartiere întregi vor funcționa în autogestiune. Pentru a rezista atacurilor pieței, statele vor trebui să se concentreze asupra câtorva funcții suverane: securitatea, liniștea publică, libertatea, apărarea limbii, accesul tuturor - rezidenți permanenți sau doar în trecere - la îngrijiri și la cunoștințe, dreptul la un venit minim de formație. Pentru a se achita cum trebuie de aceste funcții, statele și orașele vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
aceștia să se poată convinge că e goală și a doua zi, dacă va fi necesar, să poată fi martori că nici o acțiune delictuoasă nu introdusese în ea, la adăpostul nopții, voturi false care ar corupe voința politică liberă și suverană a cetățenilor, că nu avea să se repete aici încă o dată acea fraudă istorică cunoscută sub pitorescul nume de pălăriada 1, care, să nu uităm, se poate comite atât înainte cât și în timpul sau după actul votării, în funcție de prilej și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pus acolo amprenta pe peisaj și o frumusețe simplă, nemiloasă se așterne peste prăpăstiile adânci și peste podișurile întinse. În plus, pădurile acestea liniștite și întunecate i‑au inspirat pe mulți dintre aceia care au reușit să le pătrundă frumusețea suverană și îndărătnică.“ Cu totul altfel stau lucrurile cu locuința părintească față de care bazinul Jörger constituie de asemenea un contrast. Acolo lipsesc libertatea și întinderea din Waldviertel, iar pereții cresc lent și închid spațiul într‑un întuneric absolut, nu se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lui Anaxarh, ca și al multor eudemonisme grecești - cele ale lui Apollodor din Cyzicos, Nausiphanos din Theos ori Diotim din Tyr, de exemplu, din care nu mai subzistă decât ici o vorbă, colo o frază sau o amintire... -, situa binele suveran în impasibilitate, în capacitatea de a nu te lăsa afectat de lume, de micimile și meschinăriile ei. Foarte probabil, bucuria filosofică este aceea de a trăi deasupra contingențelor obișnuite, alături de preocupările celor mulți, în alt loc decât pe scena trivială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ocupă mintea cu treburi inutile. Aceste preocupări vane consumă o energie utilă pentru înfăptuirea altor țeluri. Aristip îndepărtează tot ce nu duce la acest proiect: ca etician integrist, el nu se încurcă cu activități inutile pentru a ajunge la binele suveran, la plăcere. Astfel, el renunță bucuros la matematică, fizică, astronomie și la toate activitățile științifice cu care pierzi un timp enorm. Nihilist în materie de epistemologie, el își concentrează toate eforturile asupra moralei. Aceasta și nimic altceva. Așadar, în concepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
subtilă, mai densă: doar filosoful o poate cunoaște. -4Plăceri care țin de a avea, plăceri care țin de a fi. Compararea anumitor texte permite o mai bună înțelegere a funcționării interioare a gândirii cinice. Sigur, Antistene asimilează plăcerea cu răul suveran, el ne îndeamnă să ne ferim de toate plăcerile, oricare ar fi ele, și stigmatizează voluptatea identificată cu slăbiciunea. Numai că, în același timp, frecventează bordelul și se justifică spunând că, atunci când simte nevoia de plăcere sexuală, rezolvă problema cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mărturie în favoarea vieții fericite. Aici, plăcerea apare ca fiind altceva decât suprimarea sau dispariția durerii. După Philebos, plăcerea nu este negativă, conform modelului exploatat mai târziu de Epicur, ci pozitiv: ea presupune căutarea activă a satisfacțiilor și elaborarea jubilării. Binele suveran, ceea ce este bun și plăcerea avansează identificate și identificabile. Oare de ce, în loc să discute această teză, Socrate, adus pe scenă de Platon, caricaturizează opțiunea hedonistă, pentru a se mulțumi, într-un mod foarte așteptat și obișnuit la antihedoniști, să recurgă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a reținut temperamentul măsurat al lui Eudoxiu. Astfel încât cititorii lui Aristotel evită să vadă în apologia făcută de el hedonismului o pledoarie pro domo. întrucât sinceritatea pledează în favoarea lui, unii interpretează apărarea dezinteresată de către el a plăcerii identificabile cu binele suveran ca pe o dovadă a validății acestei propoziții. într-adevăr, nimic nu ne permite să găsim în biografia filosofului ceva ce i-ar putea discredita gândirea: nici vorbă de vreo travestire în femeie, de parfum în agora sau de ospețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
schimb plăcerea de a filosofa se definește ca fiind cea mai bună. De fapt, care hedonist autentic ar afirma contrariul? Cu siguranță, nu Aristip din Cirene, și nici ceilalți care situează plăcerea în vârful ierarhiei și fac din ea binele suveran; toți aceștia ar fi incapabili să-și plătească jubilarea cu o bucurie răutăcioasă ori cu o pasiune rea. Eudoxiu hedonist și Aristotel eudemonist luptă în două tabere învecinate. Nu chiar prieteni, desigur, dar nicidecum dușmani. Oricum, de aceeași parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dorința legată de aceste obiecte inutile și găunoase alienează, îngrădește spiritul, stă în calea libertății, a autonomiei și a seninătății. Odată această taxinomie stabilită, putem efectua un calcul, pentru că plăcerea rezidă doar în satisfacerea dorințelor naturale și necesare. Fericirea, binele suveran, bucuria, finalitatea hedonistă presupun absența tulburărilor, pacea, liniștea sufletească, sănătatea trupească, armonia păstrată sau redobândită. A cunoaște logica dorințelor cu care avem de-a face, a le recunoaște în diversitatea lor confuză și amestecată, a ști cum să le răspundem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cineva în așa măsură conținutul gândirii epicuriene și ar face-o să exprime contrariul a ceea ce spune ea de fapt, dacă nu din cauza unei repulsii față de însuși principiul hedonismului? Desigur, ataraxia epicuriană seamănă foarte mult cu fericirea asceților, cu binele suveran al celor care renunță, însă o trăsătură a doctrinei marchează diferența, și ea este una importantă: refuzarea durerii, lupta contra suferinței. Pentru că ura față de trup propovăduită de Platon, apoi cultul durerii propriu stoicilor, cât se poate de orgolioși în fața suferinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a bibliotecii o știu prea bine. în fața acestor mâncăruri sobre abundă conversațiile cu subiecte polemice: ce relații există între bogăție, fericire și virtute? Ce se poate spune despre utilitate și sinceritate în prietenie? Cum pot fi definite Binele și Binele Suveran? Dar Plăcerea, Fericirea, Virtutea, înțelepciunea? Trebuie oare să ne temem de moarte? Cum să trăim de vreme ce, într-o zi, trebuie să murim? Banchetul servește filosofia, filosofia servește banchetul. Cele două își dau sens în mod reciproc. Nu mâncăm numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
săpături devastat... Pietrele următoare - etica. Nici aici nu avem nimic cu adevărat nou: tropism hedonist, antiplatonism - în privința originii numelor și a naturii sufletelor -, recuzare a durerii, a plăcerii și a suferinței ca poli magnetici, dietetica dorințelor, aritmetica plăcerilor, identificarea binelui suveran cu fericirea, aceasta coincizând la rândul ei cu absența tulburărilor, cu încetarea negativității care operează în trup și în suflet, simpla satisfacere a dorințelor naturale și necesare, recuzarea fricii de zei și de moarte etc. Urmează, în sensul de mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Elenă Marin Alexe Cu sclipirea încremenita în priviri cerga albă își doarme visul rece și tăcut în strânsoarea brațelor iubitoare posesive și suverane ale arborilor Păsările negre dansând în ochii mei pătează neprihănita cernere cu lacrimi îndoliate în alese incrustații de filigran Inima zbuciumata sub povară gândurilor se adăpostește la focul Iubirii Lui ocrotitoare care îi săruta timid pulsul domolindu-i bătăile Ruptă
Viscol by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83355_a_84680]
-
rândurile oștirilor de algebre. Un călugăr-soldat ridicând Cruciata de semne pentru cauza: cea mai adevărată, cea mai importantă, "cum sabia n-a pledat vreodată și nici trâmbița n-a proclamat". Bătălia se desfășoară albă, hotărâtă, într-un mers de fapt suveran. Ochii profesorului preciși, albaștri în planul median al amfiteatrului, par materializarea punctelor circulare, de la infinit: organizatori și absoluți. Pe când fața se desface pe fondul negru al tablei ca Masca însăși a geometriei. Ca sfera absolută, neeuclidiană. Am avut curiozitatea să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
altele, ale unor matematicieni de primul ordin: Galois, Abel, Dedekind, caracterizați, dimpotrivă, prin radicalismul lor teoretic. Aceste constatări privesc trecutul științei, căci întrezărim o vreme când primul tip va fi cel frecvent. Deci Gauss s-a mișcat cu o libertate suverană în toate disciplinele enumărate mai sus. E permisă totuși întrebarea: ce a fost Gauss mai cu osebire? Nu ca termen al evoluției personalității lui, ci ca produs imediat al unei necesități interne. Toți biografii sunt, în privința aceasta, de acord. Gauss
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]