981 matches
-
sub dominația mongolilor. Ei au întemeiat în nordul Mării Negre un stat, cunoscut sub numele de Hoarda de Aur. În secolul al XIV-lea, acest stat se întindea de la Ural la Dunăre. Popoarele din această zonă au fost nevoite să recunoască suzeranitatea hanilor, care își aveau reședința la Sarai, pe malurile Volgăi. Ocuparea stepelor sudice de către tătari a avut urmări importante pentru popoarele din Europa orientala. Ea a întrerupt, pentru mult timp, legăturile dintre Rusia și Bizanț și a întârziat, pentru câteva
Marea invazie mongolă () [Corola-website/Science/312223_a_313552]
-
de către cele turcești conduse de Soliman Magnificul, după care cea mai mare parte a Ungariei a fost transformată în pașalâc turcesc. Transilvania, care până la această dată a avut statutul de voievodat autonom dependent de Ungaria, a trecut și ea sub suzeranitatea turcească, situație în care se găseau și celelalte două provincii românești: Țara Românească și Moldova. În aceste împrejurări, regele Ioan I Zápolya dăruiește Scaunul Tălmaciului și satele aparținătoare lui Ștefan Mailat, voievod al Transilvaniei, care-l anexeaza Țării Oltului. Noua
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
că naturalizarea se va face în mod individual[3]. Congresul de la Berlin consacră recunoașterea internațională diplomatică a independenței de stat, pe care România și-o proclamase cu un an mai înainte. Enormă importanță prezintă faptul că, prin înlăturarea atât a suzeranității otomane, cât și a tutelei marilor puteri garante, România și-a dobândit egalitatea juridică cu toate statele suverane. De asemenea, după cum precizează Oxana Busuioceanu, „lucrările Congresului Internațional de Pace de la Berlin, din 1/13 iulie 1878, au reglementat regimul Dunării
Congresul de la Berlin () [Corola-website/Science/311419_a_312748]
-
stapânire pe capitala siriană. Câteva luni mai târziu, cădea la rândul său Alepul al cărui emir, trebuia să semneze cu Imperiul Bizantin o pace umilitoare.O parte a Siriei, împreună cu Antiochia era atașată imperiului; o altă parte, cu Alepul, recunoștea suzeranitatea Bizanțului. Epoca puternicei expansiuni a hegemoniei bizantine este și cea de renovare a Imperiului occidental. Renaște rivalitatea între cele două imperii, fondată ideologic pe exclusivismul ideii imperiului și pe pretenția celor două împărății de a moșteni Roma, întemeiată politic pe
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
în totalitate sub dominația Casei de Habsburg. Stăpânirea maghiară din Transilvania a fost înlocuită cu cea a Imperiului Habsburgic. În acești ani de război, nobilimea maghiară s-a resemnat, neîntrezărindu-se altă posibilitate de eliberare. În schimbul eliberării, ea a acceptat suzeranitatea Habsburgilor, acest lucru ducând și la pierderea dreptului de alegere liberă a regilor. După doi ani de la tratatul de la Karlowitz (1699), în 1701, s-a încercat obținerea independenței de către Mihai Apafi al II-lea, care însă a fost capturat și
Răscoala lui Rákóczi () [Corola-website/Science/312953_a_314282]
-
dispute întâietatea. În tot acest timp, printre principii cruciați sirieni cel mai puternic era principele Antiohiei, care anexase comitatul Tripoli și încheiase o alianță avantajoasă cu regele armean, a cărui fată o luase în căsătorie. Faptul îl îndreptățește să revendice suzeranitatea, dar nimeni nu-i lua în serios pretențiile, deși Munke își începuse ofensiva, fără să mai aștepte ajutorul cruciaților, de care, de altfel, nici nu avea nevoie, iar din aliat putea deveni un dușman la fel de periculos ca mamelucii din Egipt
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
care, împreună cu Acra, rămâneau încă stăpâniri cruciate, dar Baibars nu le scăpa din planul său de ofensivă viitor. Deocamdată considera mai importantă să se îndrepte spre Mecca, să aducă mulțumiri lui Allah și o dată cu vizitarea orașului sfânt să-și impună suzeranitatea asupra întregii lumi arabe în vederea deplinei unificări musulmane. Situația devenea mai mult decât gravă pentru cruciați. Papa trebuia să organizeze neîntârziat o cruciadă dacă voia să mai salveze ceva, dar un război în Siria apărea imposibil pentru europeni, dacă nu
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
triburilor germanice dependente. Între 720 și 723, Charles a luptat în Bavaria, unde ducii Agilolfingi au devenit treptat în conducători independenți, recent, în alianță cu lombardul Liutprand. I-a forțat pe alemani să-l însoțească, și ducele Hugbert a acceptat suzeranitatea francă. Între 725 și 728, a intrat din nou în Bavaria și legăturile de domnia păreau puternice. Din prima sa campanie, i-a adus înapoi pe prințesa agilolfingă, Swanachild, care se pare că a devenit concubina lui. În 730, a
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
adus înapoi pe prințesa agilolfingă, Swanachild, care se pare că a devenit concubina lui. În 730, a mărșăluit împotriva lui Lantfrid, duce de Alemannia, care a devenit independent, dar a fost ucis în luptă. A forțat capitularea alemanilor și acceptarea suzeranității francilor, nedesmnând un succesor al lui Lantfrid. Astfel, sudul Germaniei încă o dată a devenit parte a regatului franc. Dar, din 731, propriul său teritoriul a devenit nesigur, Charles a început să se pregătească exclusiv pentru furtuna care venea din sud-vest
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
devenit nesigur, Charles a început să se pregătească exclusiv pentru furtuna care venea din sud-vest. În 721, emirul din Córdoba a construit o armată puternică din Maroc, Yemen, Siria și a cucerit Aquitania, marele ducat dinn sud-vestul Galiei, nominal sub suzeranitatea francilor, dar, în practică, aproape independent în mâinile lui Odo cel Mare, duce de Aquitaine, deoarece regii merovingieni și-au pierdut puterea. Musulmanii invadatori au asediat orașul Toulouse, cel mai important oraș din Aquitania, iar Odo a plecat imediat pentru
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
l-a ucis pe duce în bătălia de la Boarn și astfel a subjugat în întregime populația (distrugând fiecare altar păgân). Situația s-a schimbat în 735, din cauza decesului lui Odo cel Mare, care a fost obligat să recunoască, cu rezerve, suzeranitatea lui Charles în 719. Deși Charles a dorit să unească ducatul direct, mergând acolo pentru a obține sprijinul aquitanilor, nobilimea l-a proclamat pe fiul lui Odo, Hunald de Aquitania, a cărui ducat a fost recunoscut de Charles când Umayyazii
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
(aprox. 830 - 894), din Casa Regală Mojmír, a fost prinț al Principatului Nitra (850-871) și apoi regele Moraviei Mari (871-894). În timpul domniei sale Moravia Mare și-a atins expansiunea teritorială maximă. Svatopluk a domnit inițial în Nitra, sub suzeranitatea unchiului său Rastislav, regele Moraviei Mari. Din cauza unei dispute cu Rastislav, Svatopluk s-a aliat cu fiul regelui franc Ludovic cel German, Carloman al Bavariei, în 870. După ce supraviețuit unei tentative de omor, Svatopluk a lansat un atac deschis împotriva
Svatopluk I () [Corola-website/Science/310001_a_311330]
-
uniune ucraineano-otomană l-a silit să acționeze în 1653, când rușii i-au comunicat lui Hmelnițki că țarul este favorabil ideii luării sub protecție a Ucrainei. După o serie de negocieri, s-a căzut de acord ca ucrainenii să accepte suzeranitatea Moscovei. Pentru finalizarea tratatului, o delegație moscovită condusă de boierul Vasili Buturlin s-a întâlnit cu reprezentanții cazacilor la Pereiaslav, unde Rada fusese convocată. Pe 18 ianuarie 1653, tratatul a fost semnat de cele două părți. Istoricii încă nu s-
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
cunoscut și ca "Gheorghe Rákóczi cel bătrân" (n. 1593, la Szerencs - d. 1648) a fost principe al Transilvaniei între anii 1630-1648. În timpul domniei sale, ca și în timpul domniei principilor Gabriel Bethlen sau Gheorghe Rákóczi al II-lea, principatul Transilvaniei aflat sub suzeranitate otomană a cunoscut o epocă de înflorire economică și de afirmare politică și culturală, întărindu-se puterea centrală. A promovat o politica absolutistă care a fost dublată de tendința de răspândire a calvinismului. Conform ideilor Calvinismului a sprijinit folosirea limbii
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
Abia constituite, aceste principate românești se confruntă cu Imperiul Otoman, care a cucerit Constantinopolul în 1453. Până în 1541, întreaga Peninsulă Balcanică și mare parte din Ungaria au devenit provincii turcești. Moldova, Țara Românească și Transilvania au rămas autonome, dar sub suzeranitate otomană. În anul 1599 voievodul Țării Românești, Mihai Viteazul, aliat al împăratului habsburgic Rudolf al II-lea, a fost pentru mai puțin de un an voievod al Transilvaniei, Moldovei și Țării Românești. Acest episod istoric a fost adesea descris în
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
stăpânitoare formate din ungurii și secuii calvini precum și din sașii luterani, încep să desfășoare o activitate febrilă de atragere a românilor ardeleni la credința lor. O dată cu dezastrul de la Mohács în 1526, Transilvania se separă de Ungaria devenind principat autonom sub suzeranitate turcească, pe tronul său ajungând principi indigeni de religie calvină. Este epoca în care ideile Reformei religioase, mișcarea anticatolică și antifeudală începută încă din secolul precedent în apusul Europei, încep să pătrundă și pe teritoriul Transilvaniei. Mai moderați decât ungurii
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
în timpul caimacamiei lui Nicolae Vogoride. A fost creat după model austriac și au fost folosite matrițe de oțel pentru tipărirea sa. Marca poștală a constituit o mare revoluție în sistemul de comunicare organizat, poștal, dar și o mișcare politică împotriva suzeranității otomane, care nu agrea, în Țările Române, niciun fel de autonomie instituțională sau economică, cum ar fi moneda proprie, însemnele sau drapelul. Timbrul reproducea într-un cerc capul de bour, semn heraldic de pe stema Principatului Moldovei, o goarnă poștală, o
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
Alexandru Ioan Cuza. În 1862 a apărut un timbru poștal unitar, a treia marcă, „Principatele Unite“, cu trei valori, în care se regăseau stemele reunite ale celor două țări române, bourul și vulturul. Întrucât Țările române se aflau încă sub suzeranitate turcească și nu aveau monedă națională, valorile celor trei timbre (3, 6 și 30) erau menționate tot în parale. Acestea au fost primele mărci poștale „franco” românești, care arătau că plata prestației poștale s-a făcut anticipat. Pe mărcile poștale
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
făcut schimburi de vizite protocolare cu autoritățile turcești (de exemplu cu caimacamul de Sulina sau guvernatorul de Tulcea), afirmându-se în felul acesta ca forță navală a unui stat independent, deși la momentul respectiv Principatele Unite se aflau încă sub suzeranitate otomană. Prima (și singura) utilizare efectivă în război "Fulgerului" s-a petrecut în timpul Războiului de Independență (războiul ruso-turc din 1877). Atunci nava a fost încadrată în flota rusească, conform protocolului de colaborare cu armata română, primind numele de "Marele duce
Fulgerul () [Corola-website/Science/309907_a_311236]
-
în mișcare, Constantin a invadat Atica. Ducatul Atenei și Tebei, întemeiat de franci după cea de-a patra cruciadă, avusese tot soiul de conducători străini. La începutul sec al XV-lea, era stăpânit de familia neguțătorilor florentini Acciaiuoli, dar sub suzeranitatea sultanului otoman. Constantin se gândise mai demult să le anexeze teritoriul. În 1435, când ducele Antonio Acciaiuoli a murit fără moștenitori, văduva sa a cerut ajutor de la Constantin, care l-a trimis pe Sphrantzes să preia ducatul. Pe de altă
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
gură de vărsare a râului Cogâlnic în Lacul Sasic, în partea de vest a raionului Tatarbunar. Are locuitori, în majoritate ucraineni. Așezarea Tatar-Bunar a fost fondată probabil în secolul al XVI-lea, în perioada când Principatul Moldovei se află sub suzeranitatea Imperiului Otoman, iar Bugeacul era ocupat de turci. Acolo se află o cetatea construită pe o stâncă, la poalele căreia curgea un parau. Denumirea să provine de la cuvintele turcești "Tătar Pınar", în traducere „fântână tătarului”. Cronicarul Miron Costin (1633-1691) menționează
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
pierdut valabilitatea. In acest sens înalta poartă avea de reînnoit imunitatea si privilegiile sale care i-au fost acordate încă de pe timpul lui Bajazid I, reținându-se in Art. 2 că Moldova si Valahia rămân parte integrantă a imperiului otoman supuse suzeranității sultanului. Însă idea unor principate unite a stârnit o rezistentă deosebită la Viena si la Înalta Poartă. In politica austriacă la Viena existau îngrijorări că românii vor simți suzeranitatea otomană ca o nedreptate si vor cere un stat independent, care
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
că Moldova si Valahia rămân parte integrantă a imperiului otoman supuse suzeranității sultanului. Însă idea unor principate unite a stârnit o rezistentă deosebită la Viena si la Înalta Poartă. In politica austriacă la Viena existau îngrijorări că românii vor simți suzeranitatea otomană ca o nedreptate si vor cere un stat independent, care ar putea cuprinde atunci si Bucovina, pe atunci austriacă, si partea română a Transilvaniei, creând un precedent istoric si pentru Serbia care s-ar putea sprijini pe susținerea Rusiei
Unirea Principatelor Române () [Corola-website/Science/309356_a_310685]
-
din sistemul de amenajare hidrografică a râului Isar. Evoluția demografică: Distrugerea podului de la "Föhring" peste râul Isar și construirea unui pod în amonte de el a marcat fondarea orașului München în 1158. Podul și localitatea se aflau pe atunci sub suzeranitatea episcopului de Freising. Localitatea "Feringin" a fost prima dată menționată în 807. ca localitate de sine stătătoare a fost prima dată menționată în 1180 ca "inferius Feringin" (adică "situată mai jos", "la aval"). Oberföhring, unde s-a aflat și renumitul
Unterföhring () [Corola-website/Science/309424_a_310753]
-
și reputației împăratului Ming, cu toate costurile, umbresc istoria nuanțată a relațiilor chino-tibetane în epoca Ming. Oamenii de știință moderni dezbat încă dacă dinastiei Ming a avut sau nu suveranitate asupra Tibetului. Unii cred că a fost o relație de suzeranitate liberă, care a fost tăiată în mare măsură când în era Jiajing (d. 1521-1567) budismul a fost persecutat în favoarea taoismului de la curte. Alții susțin că natura religioasă semnificativă a relației cu Lamaul tibetan este slab reprezentată în erudiția modernă. Alții
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]