1,250 matches
-
împreună în oraș, mergeau la discotecă. La Casa Studenților erau spectacole cu un grup nou lansat, "Divertis", primul care avea curajul să se atingă de realitățile politice din țară și studenții din campus mergeau grămadă să savureze replicile pline de tâlc ale băieților din trupă. Luana refuza cu încăpățânare orice colaborare. Fetele îi prezentau câte un coleg ori cunoștință, în speranța că ciudata blondă care le aterizase în cameră se va da cu lumea. Ea continua să-l viseze pe Ernest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la nesfârșit. Pe tot parcursul serii, ea stătu agățată de Bariu, căutând să-l îndrume spre grupurile din care viitorul om politic lipsea. Spre miezul nopții, profitând de un moment de singurătate, se retrase pe terasă și căută să descâlcească tâlcul sentimentelor pe care le încerca. Își aminti că în copilărie văzuse un film care-i provocase o adâncă impresie. Visase, ani la rând, ca într-o zi să-l revadă. Dorința i se împlinise într-una din zilele goale în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să nu îndrăznească s-o atingă. Tu știi înțelesul acestui lucru? Aș fi vrut să-i cer lămuriri legate de misterioasa lui profeție, dar cunoșteam bine știința acelui om și eram sigur că într-o bună zi aveam să înțeleg tâlcul de unul singur. I-am răspuns doar la întrebare, repetând ceea ce mă învățase rabinul Yehuda: - Litera Shin reprezintă puterea de creație divină, dar și irosirea ei; adevărul, dar și minciuna. Stă scris cum că Cel de Sus, pe când trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
decât la conținutul lor. Pentru a doua întrebare, m-a rugat din nou să aștept ziua de sâmbătă. În timp ce vorbea, m-a condus în bazilică și mi-a arătat mozaicurile, care acum erau acoperite de mâl, și mi-a explicat tâlcul lor secret, punându-mă să promit că nu-l voi dezvălui nimănui. A venit și ziua de sâmbătă. Cei care sosiseră la Aquileia s-au împărțit în două grupuri în naosul bazilicii, de-o parte bărbații, și de alta femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cumpere o bicicletă și preferă firește bicicleta, un vis mult mai frumos decât o minge oarecare, De ce dacă nu-ți amintești, începe Daniel să pună întrebări, de ce crezi că era vorba despre asta?! nefiind totuși sigur de a fi prins tâlcul cuvintelor obscure ale lui Theo, Poate n-am dreptate și gândeam într-adevăr astfel, așa cum ai scris, dar ascultându-te, pe măsură ce-mi citeai, prin fața ochilor mei întorși, prin minte, mi se derulau imagini ale unei întâmplări din acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
asta, am luat-o prea în serios, din Sfântul Chiril al Alexandriei, ale cărui scrieri le am aici pe masă am rămas numai la prima fază, Socotesc că e de prisos să stabilim unde și de unde trebuie să încep cu tâlcurile, tot la prima pagină am rămas de când a venit la Theo, și astăzi s-au întâmplat atâtea lucruri pe care nu-mi dau seama cum, A fost dimineața de duminică în biserică, Theo n-a mai cerut astăzi de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și nu spun bancuri, și tocmai de aceea cei doi autori, Thomas Cathcart și Daniel Klein, spun bancuri și nu fac filosofie. Există un singur gen de anecdote care depășește nivelul bancurilor și intră în categoria textelor filosofice: povestioarele cu tîlc de inspirație orientală, care pot fi privite ca bijuterii cuprinzînd o înțelepciune ce poate fi convertită în limbaj filosofic. Numai că autorii noștri nu se apleacă asupra lor. Există doar două pagini în carte unde este atinsă problema lor (pp.
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
subliniază: „Caetele acestea sărace apar fără un «cuvânt de început». Pentru că ele vorbesc celor puțini. Acelora care în libertate și râvnă probează vrerea de dăruire a cuvântului și gândului românesc. Celor care se străduiesc să vadă în spiritualitatea românească realitate, tâlc și valoare. Acelora care, mai cu osebire, aici și acum, inaugurează o altă prezență în vreme, aceea de a substitui categoriei politice, dimensiunea de risc și distanță a spiritului”. în anumite cazuri, orientarea revistelor literare nu a rămas constantă între
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
introducând doctrina Sinatra (oare spontan?): «Sinatra avea un cântec: I did it my way... tot așa, fiecare țară hotărăște în felul ei calea pe care o va urma.»”. Istorioara, povestită de Ralf Dahrendorf în Reflecții asupra revoluției din Europa, are tâlc: în sfârșit, URSS exprima clar faptul că nu mai insista asupra monopolului partidului comunist din țările est-europene și nu avea să intervină pentru a înăbuși mișcările de opoziție din aceste țări. în acest context, Bucureștiul încerca să demonstreze că există
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să le fi utilizat direct. A continuat, cu întreruperi, cam un deceniu. A colaborat cu el și episcopul Ioan Bob, împreună cu un grup de învățați blăjeni, revizuind traducerea - mai ales prin compararea cu Septuaginta - și adăugându-i note și explicații („tâlcuri”). Tot episcopul a întreprins demersurile necesare la Viena pentru dobândirea autorizației de tipărire la Blaj a acestei Biblii, alta decât cea de la București. Lui Samuil Micu i se datorează însă, în proporție covârșitoare, împlinirea acestui grandios efort de erudiție și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
la imprecație; alteori de factură onirică, având puternice inflexiuni expresioniste, articulată într-o savant orchestrată construcție parabolică abstrusă. Poezia lui S., cu o componentă aforistică și oraculară definitorie, e aparținătoare neomodernismului contemporan, „înaltului” modernism sau extrem-modernismului. Nu este lipsit de tâlc faptul că, de pildă, termenul de referință pentru Ținutul bufonilor (2001) poate fi găsit în poemul The Waste Land al lui T. S. Eliot, deși chiar postmodernismul ar putea să și-o revendice, măcar în parte. Accentul e dat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
de la Berlin, iunie-iulie. I s-a oferit o ispită care a prins: traducerea primului volum dintre cele cinci ale tratatului Beiträge zur Geschichte der Rumänen, de Eudoxiu Hurmuzaki, traducere care se va tipări în anul 1879. Dimitrie Vatamaniuc a înțeles tâlcul expedierii poetului la moșia lui Nicolae Mandrea: "Era un mod de a nu-i stârni susceptibilitatea; traducerea o putea face și în București, nu neapărat să fie trimis la țară"94. În context, adevărurile spuse despre ruși erau interpretate ca
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
deschisă, ofertă pe care o va repeta, în esență, două luni mai târziu, în iunie 1978, când liderul român a făcut vizita în Marea Britanie, beneficiind de o primire cu adevărat regală, din partea reginei Elisabeta a II-a, primire al cărei tâlc Ceaușescu nu l-a înțeles nici când i se acorda "ordinul Bath și rangul de Cavaler al Marii Cruci", care putea să-l despartă definitiv de Ordinul Stelei Roșii în cinci colțuri. El a interpretat gestul ca pe o flatare
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
mistere oculte, K. întrețese, pornind de la Drăculești, și un fir istoric, mizând pe interferarea de real și suprareal. Formula care ar putea sugera impulsurile acestei narațiuni este „febră și viziuni”. Dyonisia (1926), „roman de voluptate și durere”, istorisește, cu un tâlc moralizator, pătimirile unei cochete. Răsfățată și egoistă, Dyonisiei, căreia îi place să fie dorită, viața îi rezervă o lecție dură. Un accident stupid o desfigurează, și pentru atrăgătoarea ușuratică din acea clipă începe calvarul. Abia acum, când arată ca o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
plicticoasă; povești pentru copii; prieten; prieteni; prinț; prințesă; privi; rea; recitare; rege; relatare; rezumat; ridichea; rîde; roată; roman; romane; romantic; roz; S.F.; sărut; scriere; scris; scrisoare; Scufița Roșie; de seară; singur; skaska; spune; spunere; spusă; stele; succes; școală; tare; telenovelă; tîlc; tragică; trist; tristețe; de uitat; ușurare; vară; vatră; vechi; de viață; viteaz; vorbă; vrajă; zice; zmei; zmeu(1); 821/274/90/184/0 praf: mizerie (114); murdar (74); pulbere (66); colb (50); murdărie (43); alergie (20); strănut (19); curat (12
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Distribuțional, modificatorul care apare după cel poate fi un adjectiv calificativ (26a), participial (26b) sau relațional (26c), precum și o propoziție relativă (26d); opțiunea (26c) (specifică demonstrativului) a fost eliminată în trecerea la româna modernă: (26) a. să arăt strâmbătura și tâlcul cel rău a lor (VRC.1645: IIIr) b. fiiu-său cel iubit (CC1.1567: 73v) c. birăul cel rumânescu (DÎ.1593-97: XCVII) d. aproape de cei ce vindeca (CC2.1581: 171) Cel poate preceda în mod direct substantive sau grupuri nominale complexe
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Editura Institutului Biblic, 1977. Bert.1774 Bertoldo. Ed. Magdalena Georgescu, București: Minerva, 1999 (Cele mai vechi cărți populare în literatura română, 3), 157-239. CB.1559-60 Codicele popii Bratul. Ed. Al. Gafton: http://media.lit.uaic.ro/gafton. CC1.1567 Coresi, Tâlcul evangheliilor. Ed.: Coresi, Tâlcul evangheliilor și molitvenic românesc, ed. V. Drimba, București: Editura Academiei Române, 1998, 31-187. CC2.1581 Coresi, Evanghelie cu învățătură. Ed. S. Pușcariu, Al. Procopovici: Diaconul Coresi, Carte cu învățătură (1581), vol. I, Textul, București: Socec, 1914. [trimiteri
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Bert.1774 Bertoldo. Ed. Magdalena Georgescu, București: Minerva, 1999 (Cele mai vechi cărți populare în literatura română, 3), 157-239. CB.1559-60 Codicele popii Bratul. Ed. Al. Gafton: http://media.lit.uaic.ro/gafton. CC1.1567 Coresi, Tâlcul evangheliilor. Ed.: Coresi, Tâlcul evangheliilor și molitvenic românesc, ed. V. Drimba, București: Editura Academiei Române, 1998, 31-187. CC2.1581 Coresi, Evanghelie cu învățătură. Ed. S. Pușcariu, Al. Procopovici: Diaconul Coresi, Carte cu învățătură (1581), vol. I, Textul, București: Socec, 1914. [trimiteri la pagina din ediție
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Liturghier. Ed. Al. Mareș, București: Editura Academiei, 1969, 127-148. CLM.1700-50 Miron Costin, Letopisețul Țărâi Moldovei. Ed.: M. Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, București: Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1958, 41-201. CM.1567 Coresi, Molitvenic. Ed.: Coresi, Tâlcul evangheliilor și molitvenic românesc, ed. V. Drimba, București: Editura Academiei Române, 1998, 189-211. CP1.1577 Coresi, Psaltire slavo-română. Ed.: Coresi, Psaltirea slavo-română (1577) în comparație cu psaltirile coresiene din 1570 și din 1589, ed. S. Toma, București: Editura Academiei, 1976, 35-662. CPr.1566
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
143-449. CS Codex Sturdzanus. Ed. Gh. Chivu, București: Editura Academiei Române, 1993, 237-300. CSIV.1590-602 - Apocalipsul Maicii Domnului CSV.1590-602 - Cugetări în ora morții CSVI.1590-602 - Legenda lui Sisinie CSVII.1590-602 - I. Omilia de Paști(Să neștire buru creștiru) CSXIV.1609-18 - Tâlcul evangheliei de la judecată (Zise Domnul) CT.1560-1 Coresi, Tetraevanghel. Ed.: Tetraevanghelul tipărit de Coresi. Brașov 1560 - 1561, comparat cu Evangheliarul lui Radu de la Mănicești. 1574, ed. F. Dimitrescu, București: Editura Academiei, 1963. CV.1563-83 Codicele Voronețean. Ed. M. Costinescu, București
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
răspicat un început de „disidență”. Obrazul de cretă a și fost retras din numărul 40 (noiembrie 1931) al revistei unu, unde trebuia să apară, iar sub locul rămas alb, Gheorghe Dinu (Stephan Roll) a și publicat un răspuns-pamflet, intitulat, cu tâlc, Șacalul acestui colibri, ce condamna „trădarea” confratelui. În plus, Voronca mai publicase în acel an volumul Incantații, la Editura „Cultura Națională” („o editură mercenară” - o califica Gheorghe Dinu) și făcea demersuri pentru a fi primit în „Societatea Scriitorilor Români”. Excluderea
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
filonul predilect al umoriștilor specializați: universul cotidianului prozaic, anodin, viața de birou, viața de familie, conviețuirea în imobile supraaglomerate ș.a.m.d., ambianțe propice pentru revelarea comicului. Spirit ludic, J. e un fantezist cu resurse. Prozele SF au întotdeauna un tâlc moral și umanist, chiar dacă strecurat discret. La fel și prozele umoristice „intimiste”, în care autorul promovează o satiră - benignă, fără sarcasm, dar bine țintită - la adresa turpitudinilor vieții cotidiene în comunism, dar și în postcomunism. Procedeele și strategiile obținerii comicului sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
unei stări de spirit romantice în ceea ce privește viziunea asupra sensurilor poeziei și a rosturilor actului creator. Încă de la debut - Casca de foc (1972) - poemul apare ca rod al unei stări de grație, un „foc verde” în ale cărui flăcări se întrezăresc tâlcurile ascunse ale unei lumi ce poate părea, în lipsa acestei „participări” mistice, lipsită de orice semnificații înalte. Tematica biblică a celor mai multe poezii (Ziua întâi, Facerea, Adam, Ieșirea din rai), constituite în subiecte de meditație asupra rosturilor existenței umane, îndeamnă la o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289092_a_290421]
-
l-au crescut, mama și bunica dinspre mamă, Tutu, care a murit cu două zile înainte de alegeri, fiind parcă jertfa de plătit pentru succesul răsunător ce avea să vină. Cred că Obama e omul destinului, sunt prea multe "întîmplări" cu tîlc în viața lui. Creștin evanghelist ca religie, el este, înțeleg, evreu după mamă, ceea ce ar putea explica măcar în parte "mîna destinului" ce l-a că-lăuzit pînă la demnitatea cea mai înaltă. Din două una: ori este omul sistemului, ales
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
în zona prelucrării, cartea Nezdrăvăniile lui Nastratin Hogea (1853) pleacă în primul rând de la circulația orală a istorioarelor despre pățaniile acestui personaj al culturii populare balcanice și orientale. Aici Nastratin reînvie proaspăt, dintr-o neistovită plăcere a spunerii. Fabulația cu tâlc se desfășoară pe îndelete, ca matcă a unei înțelepciuni milenare, întoarsă și asimilată într-o viziune realistă, în interiorul căreia morala, modernă, indulgentă, se transmite fără acreală, chiar șugubăț. Tot o prelucrare este culegerea Fabule și istorioare (I-II, 1841), unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]