760 matches
-
o îndrăgi așa cum Michel îl îndrăgise pe Boaz. Boaz are față de bani o detașare plină de farmec dar nu indiferență. Cine vrea să-mi dea, să știe că sunt bine primiți. Singur se autodefinește ca fiind scrântit la cap sau tâmpit. Își scrie prost scrisorile, eludând orice regulă de ortografie. E pasionat în schimb de optică pe care o studiază cu plăcere. De urât, nu urăște pe nimeni. Iubește în schimb femeile din familia lui: pe micuța lui soră și pe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
cu Johan. Leneș, agresiv, a trebuit să-l trezesc la unsprezece. Toată lumea prost dispusă, Margareta a vomat azi-noapte. Petter a mânjit tot patul cu banane storcite. Malin toată ziua la echitație, refuză să aibă de a face cu noi ăștia "tâmpiții". Discuție de peste două ore cu Johan. Regretă (!) că a întârziat un pic (!). N-a făcut nimic deosebit, "a stat de vorbă cu o gașcă de prieteni". A uitat cât e ora. Nu i-a stat ceasul, l-a pus la
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
m-ai atenționat măcar? Făcu din cap semn.... trebuia să se aștepte la asta, ca o fată deșteaptă ce e.. - Atunci hai să clarificăm lucrurile. Eu nu sunt gelos, așa cum crezi tu, dar la noi totul se înregistrează, absolut totul. - Tâmpitule! Cred că n-ai înregistrat și prima noastră noapte de dragoste?!!. - Evident că am înregistrat-o. - Ești un prost, o jigodie, un nimeni...și seria invectivelor continuă la infinit. -Oh! Doamne! Nu-ți face probleme, m-am simțit eu jignit
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pentru care toate lucrurile au o logică perfectă, iar acolo unde ea nu găsește imediat logică, nu pricepe nimic, poți s-o bați la cap un an întreg. - Zece ore de conducere le-am pierdut de pomană, adaugă ea, pentru că tâmpitul de instructor a omis să-mi spună că ambreajul face și desface legătură dintre motor și cutia de viteză. Ambreiază!...Debraiază!...Ambreiază!..Debrai ază!... Excecutam mecanic comenzile, dar pentru numele lui Dumnezeu, isi zicea ea, de ce să ambreiez acum, pentru că
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
că e unul din poeții foarte dragi sufletului meu, poezia lui rămîne mereu stranie și inimitabilă (ca și a lui Ion Mircea!). Mi-l amintesc într-o noapte, în Ferentari, la Radu G. Țeposu, plîngînd și zicîndu-ne că sîntem niște tîmpiți, că noi nu putem iubi pur cum pretindea că o face el! Sau seara cînd jucam fotbal cu el, cu Groșan, Radu Călin Cristea, Gusti Frățilă la lumina unor ferestre! Sau la Casa Pogor, plîngînd de emoție în timp ce asculta " Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de lucruri care au folosit republicii. De altfel, În acest timp, la sfatul Celor Zece, m-am Împrietenit cu Amadeus din Geneva, ceea ce n-a fost greu deloc, pentru că el este aievea ceea ce eu am Încercat să par, un mare tâmpit. Se dă drept vasal credincios al ducilor din Breisgau, dar În adevăr este doar o marionetă a Împăratului și n-are nimic În cap decât să-i păgubească pe cât poate. O să mă Întrebați de ce m-a pus signoria pe urmele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
încât acum era rândul lui să-și facă probleme asupra stării mele de igienă mentală. Alergam ca și cum aș fi fost lovit de streche. Cu anevoie m-a ajuns din urmă, gâfâind, șiroind de transpirație și extrem de nervos: Ce faci, măi, tâmpitule, ce alergi așa??! Ai înnebunit????? Eu n-am înțeles de ce mi se adresează astfel, deoarece el însuși venise cu această propunere. Și atunci, de ce? Eram foarte descumpănit și l-am întrebat: Mircea, dar nu tu ai propus să fim "fugari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prin botezul sîngelui. Se arată foarte pornit în contra celor care confundă creștinismul cu prostia. Viitorul convertit știe că Hristos nu ne-a cerut niciodată să fim proști, El ne cheamă să fim buni, blînzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tîmpiți. Cînd nu cădem în păcat o putem face de frică, ori din dragoste: cum o fac sfinții și caracterele superioare, dar nu mai puțin din rușine: După ce l-ai cunoscut pe Hristos îți vine greu să păcătuiești, ți-e teribil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ci stau cu tine pentru că dai de băut. Nici pe sfert din femeile cu care te culci nu simt ceva pentru tine, ci o fac pentru că ești o vedetă. — Ești doar gelos și invidios... — Gelos ? Invidios, ai înnebunit ? Nu crezi, tâmpitule, că mă bucur enorm pentru succesul tău ? Mai mult decât tine chiar. Crezi că-mi doresc să câștigi mai puțin sau să nu ai atâta faimă ? ! Dumnezeule ! Dar mă uit și te văd cum arunci totul pe fereastră, de parcă mâine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe Rada pentru curajul gestului ei, pentru această forțare a unei decizii care să-l scoată pe Cristi din carapace. — Sigur, continuă ea, dacă nu dorești, mă voi duce acasă. „Invit-o la tine“, zbiera în gând Fernic. „Invit-o, tâmpitule ! Și s-a terminat...“ Cristi îi aruncă o privire tânărului Avram. Un băiat chipeș, solid, cu trăsături latine, bine conturate, sprâncene groase, negre și părul la fel, des, întins cu briantină. Era îmbrăcat bine, dar se putea vedea de la o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la radio, dar nu ca Zaraza dumitale, era nebunie ! Și-așa, de când am auzit-o, ne tot întrebam cine Dumnezeu o cânta-o, cu vocea aia așa de cunoscută ? Și nu știam de unde s-o luăm. Ne întrebam toți ca tâmpiții. Și dumneata nu erai atât de în vogă, să ne spună careva, bre, e Cristian Vasile. Cine era Cristian Vasile atunci ? Nu știa nimeni numele, dintre români mă refer, cei de aici, numele băiatului cu vocea asta minunată, care povestea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ori tot felul de lichide și chiar firicele de sânge, murdărindu-și costumul jerpelit, apoi trage două guri mari de aer în plămâni. Un aer rece și îmbâcsit, putred, care îi provoacă și mai multă greață. — Revino-ți în fire, tâmpitule ! Și iar este luat pe sus, mai merge puțin până coboară câteva trepte și trece printr-un alt culoar, unul și mai îngust, luminat și mai slab, unde uși mari de metal, solide, încep să apară de o parte și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sparte, cu sânge și bucăți de plămâni pe ele. Din alt compartiment apare Fernic, care imediat sare în spatele său și începe să -i dea niște palme sănătoase, pentru că începuse să se înece : — Trezește-te și trage aer, Cristi ! Trezește-te, tâmpitule, hai ! țipă Ionel cu toată puterea. Și Cristi se trezește buimac în celula lui, înecându-se cu propria-i vomă. Se ridică, sleit de puteri, și se dă cu spatele de zid. Abia după câteva secunde poate trage puțin aer
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în majoritate, au ales mereu emotiv lupii îmbrăcați în piele de oaie și pe cei cu gura aurită, și au tot tras ponoasele. Eu sper să apuce să aibă și poezia română viitor european. Nu se poate să fim toți tâmpiți, să ne înșelăm citind poezie română de valoare, scrisă în ultimii 150 de ani Cât de riscantă e implicarea unui scriitor/ artist în viața societății? Cât de necesară e o asemenea implicare? Are arta și o menire civică? Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că ne leagă limba română. La nivel superior (al destinului național), poezia e maximum posibil: dacă se conștientizează sau nu asta, nu contează. Eu sper să apuce să aibă și poezia română "viitor european". Nu se poate să fim toți tâmpiți, să ne înșelăm citind poezie română de valoare, scrisă în ultimii 150 de ani. Avem "geniile" noastre, într-o zi va fi recunoscut măcar un poet pe plan universal, exponențial. Ce crezi că ai ratat în viața asta luând-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vorbea cu toată lumea, punea Întrebări directe, fără menajamente, și-și descria În detaliu simptomele abstinenței. Nu se văita niciodată. Nu cred că era capabil de autocompătimire. Bob Riordan l-a-ntrebat cu ce se ocupă și Matty a răspuns: „SÎnt doar un tîmpit de hoț”. A spus o poveste despre un bețiv adormit pe o bancă, pe peronul de la metrou. - Știam că are mălai În buzunar, Într-o parte, dar de cîte ori mă apropiam la mai puțin de trei metri de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
copacii, nu-și mai vede pădurea. * Mintea omului nu are niciodată zi liberă. * Nu e obligatoriu să simți, dar este vital. * Celor cărora le lipsește un deget, li se ia unul mai puțin. * Șchiopului i se mai spune olog; prostului - tâmpit. * Ispita nu este invenția femeii, ci a șarpelui. * Nu Iuda a fost primul vânzător; el a dat nume faptei. * Dacă la începutul lumii am fost doi, acum suntem singuri. * A merge împreună nu înseamnă a parcurge același drum. * Atunci când stelele
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
de banc. Sau dintr-un text suprarealist. Chiar plăcerea de a povesti anii ăia poate avea tot conotații patologice. Ca un fel de voluptate a exorcizării absurdului și inconsistenței vieții de atunci. O aberație comună fonda comunitatea noastră patologică de tâmpiți. Povești tâmpite care circulau. Cum ar fi cea despre individul care venise aici cu un cățel de usturoi în ureche. Și-l băgase el mai demult probabil, pentru că era convins că are cine știe ce proprietăți curative. Și-l băgase de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
profesorilor ceea ce ei îmi spuseseră, nu mai eram bun de nimic. Nu-ți cerea nimeni în liceu să fii creativ, ci doar conformist, să reproduci niște cuvinte de rahat. Un fel de parolă. Decât să par conformist, mai bine păream tâmpit. Cunoșteam destul de puțini oameni pentru care să merite să ies din amorțeala care mă caracteriza și să le demonstrez că nu sunt chiar un tăntălău. Aia de franceză mă mai lăuda, dar talentul era văzut ca o ciudățenie, ceva interesant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fi și un prilej de bucurie. Cred că în țara asta există o majoritate tăcută de oameni cu bun-simț, majoritate care sper că va schimba ceva. Sau măcar va încerca. Numai că nu știu unii de alții. Vorbesc prea mulți tâmpiți ca să audă între ei. Nu trebuie să-ți ceri scuze dacă ai talent sau ceva preocupări mai intelectuale. Pe vremuri se citeau pe furiș scena din Răscoala când cu violul Nadinei. Sau o scenă asemănătoare din Cel mai iubit dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
științific. Și am conchis că numai persoanele vulnerabile în privința caracterului optau pentru o profesie bazată de la un cap la altul pe minciună și resemnare. Cei ce se știau refuzați de toate profesiile pe care le-ar fi dorit, oportuniștii și tâmpiții. Profesorul nostru de socialism științific avea câte ceva din toate. În plus, inversase raportul dintre cunoștințe și convingeri. Prietenul meu Radu mi-a cerut să fiu de față la discuția de principiu pe care voia s-o poarte înaintea examenului cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Vasile B. - și cât mai departe. Uite, chiar săptămâna trecută i-am telefonat unui politician să-l anunț c-a fost declarat Omul Anului. Chestia e că trebuia să se ducă tocmai la Sighetu-Marmației să i se dea diploma. Iar tâmpitul s-a dus. Mă rog, l-am asigurat că i se decontează trenul, hotelul, că va fi întâmpinat la gară de primar și treburi de-astea. Poate că n-ar fi plecat, însă la minciuna cu medalia de platină n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dobitoc, fie el și sinistru, nu devine genial peste noapte. Clăpocea primise prin repartiție o vilă cu paisprezece odăi, pe pereții cărora, de jos până în tavan, academicianul trimis să-și ispășească știința în pușcării avea biblioteci. Clăpocea era atât de tâmpit, că nu nimerea niciodată din prima încercare baia ori dormitorul. Dar având, ca mai toți coloneii făcuți „pe puncte“ în anii ’50, mintea odihnită, tot ce citea pe cotoarele cărților rămânea imprimat pe creier. Clăpocea nu reușea, săracul de el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de roze și de cireși de mai, peste ele pogora o bășină mare. „E bine că se pun lucrurile la punct și la noi“, a zis Vasile B. citind cu glas tare articolul. „De ce să urgisim omul luându-l de tâmpit? Unii se nasc antisemiți, alții mor la nouăzeci de ani și nu s-au spălat niciodată pe dinți. Sau, cum frumos și logic se exprima fostul nostru coleg din Huțupani, bunicul meu n-a vorbit niciodată la telefon, și tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
zece milioane de locuitori și câteva milioane de locuri unde te poți ascunde o zi, ca să nu poți fi găbuit nici de cei mai abili căutători de transfugi ai Serviciilor Secrete. Ei bine, dintre toate aceste câteva milioane de posibilități, tâmpitul de securist a ales-o pe cea mai proastă. Simțindu-se probabil bogat, putred de bogat cu banii pentru șaizeci de cafele în buzunar și liber, pentru totdeauna liber, amărâtul s-a simțit îndreptățit să meargă și să se zgâiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]