2,234 matches
-
iată ce nume importante apar în narațiune. Întâlnirile care au loc la „Misiunea greco-catolică” sunt emoționante, pline de trăire, lipsite de „mască” și orgolii. Sufletul personajelor se deschide ca o floare care a găsit lumina și căldura după care au tânjit în peregrinările lor prin locuri necunoscute. Biserica are o semnificație morală, cei care trec pe aici se luminează, devin mai încrezători în drumul ce li se așterne în cale. Aici este un loc al intimității, un „timp al spovedaniei”, o
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
iubește-i pe oameni, pe toți oamenii dar nu te lua după mersul lumii. - realitatea nu este doar ceea ce vedem noi în fiecare moment al vieții: puncte, linii, suprafețe. În spatele acestora se mai află, cel puțin, încă una la care tânjesc să ajungă sufletele noastre. - piedicile, eșecurile, obsesiva întrebare: de ce, de ce, de ce? iată scânteia tuturor descoperirilor trecute și viitoare. - omul face parte din natură, dar și din societate și din univers. - dacă omul se multumeste numai să mănânce, să bea și
COGITO 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355880_a_357209]
-
exilului se arată încă de la început spinos, efemeric și dureros, pretinzând multe renunțări declanșatoare de doruri invadatoare și provocătoare de răni adînci în suflet, răni care de multe ori nu se mai cicatrizează niciodată. Emigrarea nu înseamnă ”libertatea” spre care tânjeam atunci, când eram ținuți închiși în lagărul comunist est-european, de către stăpânii marxiști străini la început, care s-au autohtonizat apoi de ochii lumii, creând minți asemănătoare lor, marxiste, niște ne-oameni cu gânduri sumbre de a deveni granguri peste națiunea
UN FENOMEN NEDORIT, SAU NECESAR? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355839_a_357168]
-
fără mirare că deșimaterial, viața sa este diferită de cea din România, desi Același Dumnezeu bun și cu dragoste față de oameni îl însoțește în tot ceea ce face, munca depusă doar pentru o pâine mai albă nu-l mulțumește. Spiritul lui tânjește după altfel de hrană. Revine la uneltele de scris, pe care le abandonase. Scrie pentru sine, dar și publică în mai multe ziare și reviste de prestigiu ale diasporei românești. Viața i se arătă în întregul ei implacabil. Nici o bucurie
CÂND IUBIREA NU ESTE DOAR UN CUVÂNT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355905_a_357234]
-
descrie Marx, nu a existat niciodată, iar universul tehnologic este doar o inventie, o născocire diabolica pentru a elibera omul către nimic: nu va trece nici cinci ani și, pe Pământ, vor fi peste două miliarde de oameni care vor tânji după muncă și pensi și nu le vor mai găsi nicăieri. Iluzia că ne vom mai putea elibera vreodată din ciclul devenirilor, din ciclul reincarnărilor și din veșnicul balans între mai bine și mai rău a celor mulți, sub mască
A SASEA RESEMNARE SAU ULTIMA CALATORIE GRATUITA IN JURUL SOARELUI, CU UN SINGUR BILET DE INTRARE IN STATIA FINALA [Corola-blog/BlogPost/354834_a_356163]
-
să aduc în discuție diferența dintre libertate și eliberare, dintre nevoi și dorințe, acestea din urmă privite ca aspirații ale unei ființe libere. Doar parțial libere, din păcate, iar acest fel de libertate arată limitările intrinseci ale omului. Între a tânji și a ajunge se desfășoară întreaga existență umană. “Soarta e opera celor tari și scuza celor slabi”, ni se spune, dar cine anume ar putea ști câtă forță se ascunde în slăbiciune și invers nu putem afla. Între om și
POVESTIRI CU GREUTATE – UN MATERIAL SCRIS DE CONSTANTIN P. POPESCU de ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354831_a_356160]
-
este pentru Elena M. Cîmpan - un modus vivendi, așa declară cu sinceritatae: “Nu pot să-mi imaginez lumea fără această mare invenție care este scrisul, de mână, de calculator, de ce-o fi. Nu mă mulțumește doar bătucitul pe tastatură. Tânjesc după scrisul de mână, îl consider cel adevărat”. “Jurnal de sentimente” - așa intitulează Elena Cîmpan această carte. “E tipul de jurnal intim, de trăiri, de „al meu” și „al tău”, cititorule! Mi-aș dori în primul rând să mă scriu
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
de la ziaristică, mi-au pus întrebări. Multe au fost despre strămoși, mai ales despre tata. I-am întrebat dacă pot să le spun două „povestioare”? Tata a fost țăran și sunt mândru de asta, Un țăran mai altfel. Copil fiind tânjeam după cireșele timpurii de la un vecin foarte zgârcit, care le vindea în legături mici. M-am sfătuit cu alți copii, am făcut un ghem de smoală împănat cu bucăți de carne, l-am ”plăsuit” cu sfoară împletită, de cânepă și
IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354954_a_356283]
-
comunism și din capitalism, pentru a fi eliberați către nimic. Estimările cele mai pesimiste ale oamenilor de știință spun că nu vor trece nici cinci ani și, pe pământ, vor fi sute de milioane de șomeri și pensionari care vor tânji după lucru și pensii și nu le vor mai găsi nicăieri. Astfel, oamenii de știință își fac o datorie de onoare și îi avertizează pe politicienii care conduc omenirea că există riscul distrugerii iminente a Planetei. Dar politicienii nu-i
AMINTIRI DIN SATUL PLANETAR CU SCUT ANTIATOMIC ŞI ALŢI MORŢI ELECTRICI, DUPĂ COMUNISM ŞI CAPITALISM de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355294_a_356623]
-
sufletului. - ibește-i pe oameni, pe toți oamenii dar nu te lua după mersul lumii. - ralitatea nu este doar ceea ce vedem noi în fiecare moment al vieții: puncte, linii, suprafețe. În spatele acestora se mai află, cel puțin, încă una la care tânjesc să ajungă sufletele noastre. - piedicile, eșecurile, obsesiva întrebare: de ce, de ce, de ce? iată scânteia tuturor descoperirilor trecute și viitoare. - omul face parte din natură, dar și din societate și din univers. - dacă omul se multumeste numai să mănânce, să bea și
COGITO 3 de ION UNTARU în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355381_a_356710]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CÂNTEC PENTRU VIOARĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 311 din 07 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului cântec pentru vioară Am tânjit, vioara mea, vioară și cântarea ta mi-a tot lipsit, și-am rămas sărac sub frunza rară din copac ce-n iarnă s-a trezit. Te cătam prin stelele albite și prin macii atârnați de zori, în izvoarele cu urme
CÂNTEC PENTRU VIOARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355423_a_356752]
-
să ne reamintim, iarăși și iarăși că avem atâta nevoie de renașterea acelei Românii Tainice, acea Românie curată, capabilă să-și iubească înaintașii, să-și privească critic trecutul, să-și îndrepte privirile spre un viitor luminos, o Românie după care tânjesc toți românii de bună credință, multi la număr. Într-o astfel de Românie, câți români nu s-ar întoarce la vatră străbuna, câți alții n-ar renunța la visul împlinirii pe alte meleaguri, câți români n-ar fi fericiți band
REMEMBER. ARTUR SILVESTRI LA TREI ANI DE LA URCAREA ÎN NIRVANA (ELENA BUICĂ, TORONTO) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355404_a_356733]
-
și de dor, sărutarea lui pe pleoape, dragostea ca un fuior ce se toarce zi de zi în lumina soarelui împletindu-se cu luna, în brațele cerului! Noapte, noapte îmi dai vise, pentru clipele ucise, în zile de cumpene când tânjeam de dragoste și rugam păsările să mi-l țină-n cântece, cum lumina soarelui, viața pământului! Noapte cu tine Pe umeri de îngeri, veniți în fereastră, în noaptea albastră un ochi mă veghează. Și visu-i mai tandru, în suflet sihastru
BINE AI VENIT! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355439_a_356768]
-
regiuni ale Canadei, întâlnește un tânăr ciobănaș, cu turma de mioare, care se trăgea dintr-o familie de bucovineni. Aveau o fermă acolo, în localitatea numită Kelowna, din apropierea orașului și continuau tradițiile și îndeletnicirile deprinse într-o Bucovină după care tânjeau... Genu avea o structură sufletească aparte, era un sensibil fără asemănare; părăsise România într-un moment în care nu avea de ce să regrete, însă dorul de părinți, de casă, de țară îl măcina și-i stăpânea adesea gândurile. Îi era
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
mă încânt în așteptarea lui, dar nu vedeam nimic, decât o cutie mică și întunecată în care simțeam că mă sufoc. Și nici loc prea mult să mă mișc nu era în cutia asta. Visam în secret la străinătate și tânjeam să ajung cumva să pășesc pe-acolo, nici nu prea conta unde anume. Dar, vezi, pe vremea aceea, nu era ușor să mergi chiar pe unde te tăia capul. Până când, într-o zi, un prieten îmi zice că verișoara lui
AM INVATAT DE LA NOUZEELANDEZI VALOAREA RELATIILOR UMANE BAZATE PE INCREDERE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356780_a_358109]
-
acum toți, dar absolut toți, angrenați este un mecanism diabolic de nestăpânit. Căci universul tehnologic este o eliberare a omului către nimic: nu va trece nici cinci ani și, pe pământ, vor fii sute de milioane de oameni care vor tânji după muncă și pensii și nu le vor mai găsi nicăieri. Și atunci ... ce ai de făcut atunci când toate băncile de fabricat bani dau faliment, pentru că nu mai funcționează economia de piață liberă și nimeni nu mai produce bunuri materiale
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]
-
un mare har. Nu ne-am fi gândit că Dumnezeu se gândește la noi. Nu ne-am fi gândit, dar totuși din inimile noastre, din sufletele noastre doream mântuirea, doream eliberarea, doream pe cineva să ne ajute, să ne sprijine. Tânjeam ca Cineva de sus să ne ajute. Zic de sus pentru că nu vroiam ajutorul unui om. Știam că oamenii nu ne pot ajuta în situația noastră. Știam că e prea mult pentru un om să suporte situația respectivă. Sau nu
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356837_a_358166]
-
lui și situația lor. I-a cerut iertare pentru comportamentul din ultimul timp, dar nu i-a explicat și cauzele tensiunilor apărute și depășite cu greu. O simțea ceva mai aproape și ar fi dorit ca timpul să se întoarcă. Tânjea după zilele și momentele în care i s-a părut că a fost fericit și în aceeași măsură, se întrista. "Doar clipe! Fericirea mea a fost doar de câte o clipă. Clipă efemeră. Iluzie deșartă. Într-un pat sau altul
ISPITA (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356897_a_358226]
-
mai frumoasă este însuși drumul pe care-l parcurgi. Chiar dacă viața lui a fost o continuă luptă pentru existență, lupta a fost plăcută, a avut țeluri nobile, a făcut gesturi altruiste, iar în final a găsit acel „acasă” după care tânjesc majoritatea dezrădăcinaților. Talentul și pasiunea autorului, combinate într-un mod fericit cu patina vremurilor evocate de nea Mitică, dau cărții forță, acțiune și culoare. Este o poveste minunată despre o Românie pe care generația mea nu o recunoaște, despre o
O FRÂNTURĂ DIN ISTORIA EMIGRAŢIEI ROMÂNEŞTI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356529_a_357858]
-
de drum e doar un popas pentru reculegere, meditație, tihnă. Numai bune toate pentru zămislirea unui haiku. Colțul de pâine - îl impart cu pasărea de după gratii (Cornel Beldiman) Un haiku simplu, natural, despre puterea empatiei. Cel aflat după gratii și tânjind după libertate își împarte codrul de pâine cu o pasăre. Între penitent și înaripată se poate stabili astfel o legătură care îl face pe cel dintâi să depășescă mai ușor situația în care se află. Poemul poate fi citit și
HAIKU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356545_a_357874]
-
locuiește acum în mine și nu este de acord cu ce făceam eu înainte. Am studiat mult, am citit multe cărți, mi-am petrecut foarte mult timp în fața cărților, dar mi-am dat seama că sufletul meu este totuși pustiu. Tânjeam după o viață adevărată, după o viață din belșug, dar nu se arăta. Toate cărțile pe care le-am citit: Platon, Aristotel, Shakespeare, Dostoievski, mi-au dat satisfacții mai ales atunci când am avut ocazia să-mi etalez cultura în fața altora
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356600_a_357929]
-
s-a prăbușit în mine.” “Am devenit un copil traumatizat care priveam cu jind la copii care aveau lângă ei o mamă.” “Mi-aduc și-acum aminte de acele scene: figura disperată a mamei, cum întindea brațele după noi, cum tânjeam și eu după îmbrățișarea ei ... ” “Aveam impresia că sunt singură pe lume, că nu s-a scris vreodată despre copii suferinzi din pricina alegerilor greșite ale părinților, că eu copilul care eram așa de îndurerat trebuie să scriu, să spun lumii
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]
-
retrasă, neputincioasă de a mă integra în societate.” “Brațele Lui, cu a căror dulceață și alin începusem să mă familiarizez, aduceau nespus mai multă duioșie, gingășie și siguranță decât ar fi făcut-o brațele mamei mele, după care sufletul meu tânjise.” “Tatăl meu, în felul lui disperat de a acționa, m-a pus într-un colț, mi-a pus cuțitul la gât și mi-a spus: ‘Dacă nu te lași de Cristos am să te omor!' Când tatăl meu era cu
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]
-
meu, pentru că ne iubea prea mult și îi era teamă să nu ne piardă, ne învățase că trebuie să fugim de ea. Mi-aduc și-acum aminte de acele scene: figura disperată a mamei, cum întindea brațele după noi, cum tânjeam și eu după îmbrățișarea ei, cum doream să mă ospătez din dulciurile pe care ea ni le aducea... și totuși cum fugeam de ea. Fugeam de ea ca și cum ar fi fost un dușman... și ea rămânea în urma noastră țipând de
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]
-
cale, adică Hristos, aducea vindecare rănilor trecutului meu. Brațele Lui, cu a căror dulceață și alin începusem să mă familiarizez, aduceau nespus mai multă duioșie, gingășie și siguranță decât ar fi făcut-o brațele mamei mele, după care sufletul meu tânjise. Mi se descoperise Dumnezeu cu frumusețea Lui, cu singura iubire statornică și atotcuprinzătoare din Univers. Cum să renunț la ea, când am căutat-o atât de mult timp și atât de deznădăjduit ? Dar, pentru că eram în vremea comunismului și tatăl
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356662_a_357991]