5,786 matches
-
nu se putea spune cu siguranță dacă se simțea mai Înfricoșat de insolitul asaltului și al capturării decît de monstruoasa urîțenie a răpitorului său. - Haide! porunci acesta. Și nu uita că, dacă scoți o vorbă numai, Îți retez beregata. Îl tîrÎ după el fără nici un fel de menajamente, ca și cum ar fi fost vorba despre un animal de povară, Înaintînd cu pas rapid și nervos, aproape În salturi, din stîncă În stîncă și prin bălării, făcîndu-l să se Împiedice și să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nefericit cu capul Într-o stîncă, făcîndu-i o gaură În frunte, din care aproape imediat Începu să țîșnească sînge. Ca și cum asta, În loc să-l liniștească, păru să-l scoată și mai tare din fire, Oberlus trase de lanț și iuți pasul, tîrÎndu-și victima aproape În patru labe vreo sută de metri, pentru a se pierde apoi Într-o vîlcea adîncă, ce Împărțea În două partea cea mai răsăriteană a insulei. CÎnd, În sfîrșit, se opriră În fața intrării Într-o peșteră mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că, În zori, cînd vîntul se liniștise, iar valurile Încetaseră să mai izbească puternic În zidul de piatră, Oberlus zări corpul navei, făcut țăndări, odihnindu-se pe cornișa de stîncă, leșurile care pluteau și sacii cu ceai pe care-i tîra curentul spre mal. Trei bărbați, vlăguiți și răniți grav, reușiseră cu chiu, cu vai să se urce pe coastă și zăceau cu fața În jos, leșinați și sîngerînd, pe o minusculă plajă de pietre. CÎnd, după tragica odisee pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o văgăună adîncă, cu numai cîteva secunde Înainte ca oceanul În toată măreția lui să se lovească de faleza dimpotriva vîntului, ridicînd spre cer un perete de apă de peste două sute de metri Înălțime. Apoi, apa aceasta se prăbuși pe insulă, tîrÎnd și dărîmÎnd sute de păsări care-și luaseră zborul, terorizate de neașteptatele zgîlțîituri ale pămîntului și strivind sub greutatea ei milioane de ouă și sute de puișori, smulși de vii din cuiburile lor. Efectul cutremurului marin a fost, fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
marine dispăruseră de pe stîncile lor, deși fluxul se afla la apogeu. Un bărbat se mișcă În depărtare, cu mare Încetineală, ca o umbră mai cenușie decît orice altă nuanță de cenușiu, și Îl recunoscu pe metisul care Înainta pe plajă tîrÎndu-și picioarele, cu brațele atîrnîndu-i moi pe lîngă corp. Îl văzu intrînd pînă la piept În apă și rămînÎnd acolo o bună bucată de vreme, jinduind pesemne ca marea să-l facă să revină la o realitate la care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se Împrăștie deasupra apelor, pentru a ajunge, În cele din urmă, În cel mai Îndepărtat colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri, catargul central, două cadavre calcinate și jumătate de duzină de butoaie goale pe care curenții le tîrau În larg era tot ce mai rămăsese din ceea ce cîndva fusese o semeață și curajoasă balenieră. Dominique murise. Poate asfixiat de căluș; poate de frică; poate de durere. Nimeni nu avea să știe vreodată motivul, dar era limpede că, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
după ce contemplă o vreme marea care săruta dulce pietrele lăsate descoperite de reflux, trase aer În piept pentru ultima oară, adînc, și se aruncă, hotărît, În prăpastie. În timp ce privea valurile care se jucau cu trupul lui neînsuflețit, Înainte de a-l tîrÎ spre larg, se gîndi că Dumnezeul lui Îl părăsise probabil pe neașteptate sau că un nou sentiment de vinovăție, chiar mai puternic decît cel dinainte, Îi făcuse viața de nesuportat. Își plimbă privirea asupra insulei frumoase, solitare și pașnice În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acel curent puternic care venea dinspre coasta americană avea să-l Împingă fără greș spre apus. Dacă nu avea, prin urmare, norocul de a ajunge curînd pe insula Charles sau În partea sudică din Albemarle, pomenitul curent avea să-l tîrască În Pacific și În cazul ăsta s-ar fi scurs luni de zile Înainte să zărească din nou pămîntul. Ba chiar exista riscul să Încapă pe mîinile triburilor de sălbatici din Noua Guinee sau Melanezia, dacă, prin cine știe ce miracol, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era un număr perfect, pe care se simțea În stare să-l stăpînească fără probleme. Pe la mijlocul dimineții, cu toate că mareea nu era niciodată prea puternică pe insulă, fluxul eliberă Río Branco din cursa de stînci, iar valurile și curentul puternic Îl tîrÎră, Într-o rînă, pe coastă, unde apa se scurse prin gaura enormă a murei de la provă. Iguana Oberlus nu avusese niciodată atîtea lucruri. Dintr-odată, grație ingeniozității sale, devenise bogat. Alimente, cărți, piese de mobilier, haine, bani, hărți de navigație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Oberlus văzu goeleta sosind, Își Închise oamenii, luă armele și, din păduricea de cactuși, spionă echipajul care tocmai trimitea o șalupă la apă și perechea care sărea În ea și se apropia, vîslind fără grabă, spre debarcader. Îi urmări, aproape tîrÎndu-se, ca un tigru aflat la pîndă, pînă În dreptul micuței plaje din fund și observă cum femeia se dezbrăca cu liniștită parcimonie În timp ce se lăsa noaptea, pentru a intra apoi În apa curată și călduță. Bărbatul aprinse Între timp un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a lungul malului, făcînd drumul invers, se trînti pe nisip și așteptă foarte liniștit, cu securea cît putea de strînsă În mîna lui tumefiată, atent la cea mai mică mișcare de pe insulă. Aproape o jumătate de oră mai tîrziu, Înaintă tîrÎndu-se centimetru cu centimetru, conștient că viața lui depindea de răbdare și de faptul că timpul era singurul lucru În favoarea lui În lupta pe care o Începuse. O fregată dădu din aripi la cîțiva metri distanță și se lovi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lucru În favoarea lui În lupta pe care o Începuse. O fregată dădu din aripi la cîțiva metri distanță și se lovi de pămînt, terorizată. CÎnd inima lui Încetă să mai bată ca și cum ar fi vrut să-i spargă pieptul, se tîrÎ pe burtă pînă În dreptul păsării, o dădu la o parte cu delicatețe și puse mîna pe singurul ou pe care Îl clocea. Îl sparse de o piatră mică și-i bău cu nesaț conținutul. Căută apoi alte cuiburi și ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Se gîndi chiar la posibilitatea ca portughezul să se fi sinucis, dar ideea i se păru improbabilă, fiindcă pentru asta nu s-ar fi străduit atît de tare să-și rupă lanțurile. Nu era logic nici să se fi lăsat tîrÎt de mare legat de un lemn, căci știa, cu siguranță, ca pilot, despre curentul care traversa arhipelagul. Să aibă Încredere În acest curent ar fi fost tot o formă de sinucidere, mai lentă și mai disperată, și de aceea intuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să-l scoată, și, Înainte de a reuși să reacționeze, descoperi, neputincios, că vîrful macetei Îi pătrundea prin coasta stîngă și se Învîrtea cu furie, căutînd să-i facă ferfeniță stomacul. Încă agoniza cînd călăul lui Îl apucă de gleznă, Îl tîrÎ pînă la apă și Își Începu drumul de Întoarcere, trăgîndu-l după sine, ca pe o dovadă Însîngerată a indiscutabilei lui victorii. Normalitatea se reintraseră pe insulă, care Își recuperă ritmul de viață, cu singura excepție că acum, În centrul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la fel cum nu cred că va trebui să moștenească neapărat trăsăturile tale. Nu va fi un monstru, conchise ea, sigură de sine. Va fi un băiat sănătos și frumos. Începuse să plouă pe insulă și se vedea cum vîntul tîra spre ei o perdea de apă ce Împărțea În două nuanțte foarte diferite peisajul sălbatic de pe stînca golașă. — Mai bine ai coborî În peșteră, Îi spuse el În cele din urmă. Nu-i bine să te uzi. Odată cu primii zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care-i arăta estul și supraveghindu-i În același timp și pe vîslași, ca să nu-și slăbească nici o clipă eforturile. Azvîrli apoi În apă, În spatele său, o funie groasă, de doi metri lungime, fiindcă știa că, atîta vreme cît o tîrau după ei, Înaintau Împotriva curentului. CÎnd, dimpotrivă, s-ar fi ascuns sub pupa și ar fi rămas prinsă acolo, i-ar fi indicat că de data asta curentul era mai puternic decît impulsul dat de vîsle. Spre est, mereu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
curentului. CÎnd, dimpotrivă, s-ar fi ascuns sub pupa și ar fi rămas prinsă acolo, i-ar fi indicat că de data asta curentul era mai puternic decît impulsul dat de vîsle. Spre est, mereu cu prora spre est, mereu tîrÎnd după ei funia, ăsta era cuvîntul de ordine, și era hotărît să-l Îndeplinească, indiferent cît l-ar fi costat și cine ar fi murit. Sosi noaptea, Niña Carmen veni să se culce alături, iar el nu ezită s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fundul celui mai mare și mai adînc dintre oceane. Sau poate totuși ar pluti? Da, poate că, umflîndu-se, ar fi plutit, iar nepăsătorul curent, acea forță ireductibilă, Împotriva căreia erau deja douăsprezece zile de cînd luptau zadarnic, avea să-i tîrască trupul pînă pe plajele acelor insule exotice despre care citise că se aflau la celălalt capăt al lumii. Era plăcut, aproape senzual, să se lase sedusă de vraja unei morți liniștite, care să pună capăt acelei suferințe. Era liniștitor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scoată un geamăt. - Spre răsărit! repetă răgușit. Dacă nici pentru asta nu ești bună, o să te arunc și pe tine În mare. N-am de gînd să-mi Împart apa și mîncarea cu oameni inutili. Spre est! Niña Carmen se tîrÎ cu chiu, cu vai spre pupa, apucă timona, se uită la busolă cu ochii Înecați de lacrimi, Își suflă nasul, Își opri cu o batistă murdară sîngele care-i țîșnea din mîna rănită și Îndreptă prova Înspre est. Iguana Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din teracotă smălțuită construite acum o sută de ani, unde portarii poartă frac cu galoane aurii pe umeri. Eu port un peignoir și-un capot de baie. Fără văluri. Jumătate din capot s-a prins în portieră și a fost târâtă pe autostradă pe ultimii treizeci de kilometri. Penele mele de struț put a fum și încerc să păstrez secret faptul că sub braț țin o pușcă așa cum aș ține o cârjă. Mda, și mi-am pierdut un sabot, unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
părul roșcat și-o leagă sub bărbie. Eu nu mă văd decât pe mine reflectată în ochelarii Ray-Ban ai lui Brandy, mititică și oribilă. Încă încordată și debusolată de aerul rece al nopții în jurul parbrizului. Cu capotul de baie încă târât pe asfalt, prins în portieră. Fața mea, dacă-mi atingi fața spulberată, o uriașă cicatrice, ai jura că atingi bucăți de coajă de portocală și piele. Mergând spre est, nu sunt sigură de ce anume fugim. De Evie sau de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să mă ocup de aspectul meu într-o manieră rapidă și permanentă, altfel aș fi fost întotdeauna tentată să revin la normal. Știi cum te uiți la fetele cocoșate și urâte, și când colo sunt așa norocoase. Nimeni nu le târăște noaptea afară, așa încât să nu-și poată termina tezele de licență. Nu strigă la ele fotografii de modă dacă lângă bikini au fire de păr incarnate și infectate. Te uiți la victimele incendiilor și te gândești ce mult timp economisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dar atît și nimic mai mult. Balbo trase aer în piept și scoase una din acele interjecții inimitabile care poate scoate la iveală un italian din orice aglomerare umană, "Beh, o flotă uriașă, domnilor, dar care nu zboară, ci se tîrăște pe cer. Iar aerul de deasupra mării le este inaccesibil aici, deasupra mării noi sîntem stăpîni. Sîntem un popor de artiști, de eroi, de navigatori." Și-și puse brusc mîinile încrucișate pe piept, își împinse bărbia cu un efort vădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se schimonosi, devenind de-a dreptul urîtă. "Iertați-mă, prințe, dar nici n-ar fi trebuit să vă gîndiți la așa ceva. Marele Balbo a spus că un bărbat care s-a ridicat măcar o dată deasupra norilor nu se mai poate tîrî în genunchi pe pămînt!" Șerban Pangratty arboră cel mai naiv și mai fermecător zîmbet cu putință, era foarte înfierbîntat locotenentul, atmosfera, băutura poate și simplul motiv că la recepție n-au fost invitate nici un fel de doamne, probabil că Basarab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poveștile, soarélele, pasiunea adevărată, toate se amestecau și din ele nu mai rămăsese decît o imagine de o surprinzătoare putere de convingere viața omului, acolo, sus, la înălțimea care domina așezarea era cu totul altceva decît viața celui care se tîra pe lutul galben, alături de butucii șerpuitori ai viței de vie. Acolo, sus, se trăia cu adevărat, fericirea era fericire, nefericirea nefericire, iubirea era profundă, iar ura mistuitoare. Ceva încă nu era prea clar, nu se stabilizase în memoria celor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]