1,173 matches
-
mine și, privindumă lung, a catadixit a vorbi: Îmi cer iertare, dragule, dar... Uite-te la mine. Om bătrân și fără minte. Nici n-a venit ceasul despărțirii și am și început a boci ca babele. Și mie îmi dă târcoale tristețea, sfințite. M-am obișnuit să te știu în preajmă în orice clipă - chiar și în vis - și acum... Până mâine mai este, fiule. Așa că hai să dereticăm oleacă prin chilioară. Când am sfârșit treaba, bătrânul și-a rotit privirea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Păi, îmi plac toate astea, am zis eu timidă, indicându-ne pe noi. Dependența, recuperarea, creierele oamenilor, motivele lor. De când Josephine îmi spusese că fusese dependentă de droguri și alcoolică, ideea de a ajunge unde ajunsese ea îmi tot dădea târcoale. —Psihologie, mi-a sugerat Nola. Sau un curs de consiliere. Găsește așa ceva și dă un telefon. Apoi a venit ziua de paisprezece aprilie, prima mea aniversare. Nola și celelalte fete mi-au pregătit un tort cu lumânare. Când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să ieși cu ei? m-a interogat Nola după o oră în care mă lamentasem în fața ei. —Of, nu știu, am ridicat eu din umeri iritată. Ori sunt plicticoși, ori sunt cam tâmpiți, ori au altă fetișoară care le dă târcoale privindu-i cu ochi de văcuță sau au senzația că sunt darul lui Dumnezeu pe pământ, ori... Cu toate că unii dintre ei arată bine, am recunoscut. Conlith arată foarte bine, dar cu toate astea... Nu mi-am terminat explicația. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
semafor pe roșu, în mod reflex, Randall a apăsat butonul de blocare a portierelor - sigilându-ne astfel în interior. După un minut, Cox și-a parcat Porsche-ul în fața hogeagului meu dărăpănat. Un grup de adolescenți a început imediat să dea târcoale mașinii, de parc-ar fi căzut din afara spațiului terestru. — Nu pot să te las să te dai jos, cu toți golanii ăștia învârtindu-se pe-aici, mi-a declarat el pe un ton protector. — Gola - A, copiii ăștia? Sunt tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
m-a întrebat ea pe un ton scăzut. Mult prea scăzut. Prin minte mi-a trecut o emisiune pe care o văzusem recent pe canalul Explorer: un grup de înotători, a căror barcă se răsturnase, priviseră cum rechinii le dăduseră târcoale vreme de aproape o oră, dar abia atunci când cercurile descrise în jurul lor și înotătoarele dorsale au dispărut, într-un plonjon adânc, cu mult sub suprafața apei, abia atunci au știut că sunt, într-adevăr, la mare ananghie. Așa cum se așteptaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rochie albă și că pe cap aveam un voal brodat, amplu și greu. Vivian stătea înșurubată în apartamentul nupțial de patruzeci și cinci de minute, deși stabilisem o întrerupere de doar cinci, iar Mandy și Lucille începuseră să ne dea târcoale, ca o haită de câini gata de atac. Mama se așezase într-un colț și făcea tot felul de schițe pe un carnețel. Era un gest care îi calma nervii. Bea, care își omorâse timpul dând peste cap pahar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mângâindu-mă ușor pe păr. — Îhm... Mă frec pe fața deshidratată, Încercând să câștig niște timp, incapabilă să gândesc rapid. Să mă mut cu Connor. Da, Într-un fel, are sens. De ce nu ? Sunt extrem de confuză. Simt că-mi dă târcoale un gând care nu Îndrăznește să se formeze; creierul meu Încearcă să-mi transmită un mesaj... Și În minte Îmi vin frânturi din lucrurile pe care le-am spus În avion. Că n-am fost niciodată Îndrăgostită la modul real
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îl formez iar. Din nou, mesageria. Îmi vine să urlu de frustrare. Unde e ? Ce face ? Cum să o țin din scurt, dacă nu știu pe unde naiba umblă ? Rămân nemișcată, Încercând să fac abstracție de panica ce-mi dă târcoale, Încercând să găsesc o soluție. OK. Va trebui să mă duc la petrecere și să mă port normal, să o sun Întruna pe mobil și, dacă nu reușesc să fac nimic până atunci, să aștept până diseară, când mă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Și tata zice să bei și un coniac. Și, dacă te mai sună vreun reporter dintr‑ăla, spune‑i să se ducă în aia a mă‑sii. — V‑a sunat și pe voi vreun reporter? întreb alarmată. — Ne‑a dat târcoale un individ de dimineață, să ne întrebe nu știu ce, zice mama amuzată. Dar tata a ieșit după el cu foarfecele de grădină. Nu îmi pot abține un chicotit firav. — Mai vorbim, mamă. Dar te sun eu mai târziu. Și... mersi. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
babilonic aproape incomprehensibil, dè replici vehemențe unei persoane care, apreciind dupè direcția întâmplètoare a gesticulèrilor sale, nu se aflè printre cei de fațè, dar pe care, acesta, stimulat de aburii alcoolului, o vede aievea, în carne și oase, dându-i târcoale, Interlocutorul invizibil al cetèțeanului turbulent pare sè-și schimbe încontinuu poziția, fie sèrind pe masa plutonierului major, fie deasupra vrafului de dosare așezate pe un dulap din colțul încèperii, fie sub masă unde stau eu că sè-mi scriu declarația, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ne-a intoxicat. Mai știu și io câte ceva, am mai citit, am mai ascultat pe la alții, n-am trecut ca o valiză prin gară. Doar chiar dumneata, toarășu’ academican, ai confirmat că data trecută simțeau că ai lor Îți dau târcoale să te agațe, d-aia te-am pregătit. Nu mă grăbesc să zic că a fost pierdere de vreme, mai are anu’ zile și ăștia umblă cu limba scoasă după alde noi... Mai degrabă n-aș esclude că există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
frunză, căpușă, floare, fruct, holde, brumă și chiciuri... anotimpuri ale omului, anotimpuri ale vieții. Și foamea mea de acum e de alte țărmuri și setea e de alte depărtări ce tremură în mine și-atâtea aspirații... Involuntar, vinovăția-mi dă târcoale însă. Și-atunci, mă întreb din nou: sunt eu sau altă fată? Sunt oare în orice clipă alt om, o să fim aceiași și azi și mâine? Dar tu, mamă, dar tu, mamă? Deodată am tresărit... De sus, cerul se crapă
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
deja cârcei la mână de atâta scris. Dar el nu se lasă! Uite-l, uite-l că iarăși își înfige pana într-un alt ghem și acum începe o nouă coală ministerială. Cică o flotă sub pavilion englez tot dă târcoale și amenință că va ataca flota sub pavilion turcesc dacă nu termină războiul cu Rusia. Hm! Nu mi se pare deloc interesant. Eu aș fi renunțat să mai pomenesc ceva despre asta și aș fi semnat cât mai repede nenorocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bătrâna doamnă cutăreanu - și Dvs., doamnă, sunteți doamne, vă permiteți să faceți pe servitoarele. Eu sunt țărancă: nu-mi permit să lucrez, În exil, cu mâinile... » ȘCOALA Într-adevăr, tata abia Începuse, nu-și permitea. Școala, În jurul căreia tot dăduse târcoale, neîndurându-se să o părăsească (până se făcuse prea târziu) fusese acel ceva prea-puțin ca să te poți despărți de el: acel ceva făcut cu mânurile lui, Înălțat, nu doar cu-sacrificii, ci cu-un-sacrificiu: un flăcău care scotea piatră pentru temelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi corect: renaștere - ci naștere continuă, meree. Așadar, mă mereu Întorc. Cu totul. Mă mut - În timp, În spațiu În copilărie (fericită - niciodată nu voi Îndestul pleonastiza); În Basarabia mea cea rainică. Mă Întorc În calidor, zăbovesc prin curte, dau târcoale, raite, ocoluri, precum tata, În clipe de sfârtecătoare cumpănă - casei. Nu-mi vine să re-plec. Nu-mi vine deloc (nicicacum, ca să mă exprim adamic...). Ceea ce se lasă, așa cum am lăsat eu, Mana mea, la vârsta de opt ani și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ceea ce se lasă, așa cum am lăsat eu, Mana mea, la vârsta de opt ani și jumătate, nu se mai poate regăsi În realitate. Ci doar În re-realitate. Nimic nu se repară, totul se face din nou - pe aceeași temă. Dau târcoale, zăbovesc, mă scarpin În cap, mă alint În banalități - poate-poate nu mai plec deloc; poate-poate opresc timpul (și locul), sar-peste, ori nu mai ajung la acel martie 1944. Iar dacă nu și nu și nu (nicicacum și nicicacum), atunci poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Căderea nopții îl surprinse pe când mai mânca, și nu se iviseră încă primele stele când adormise, apărat de vânt de un tufiș și încălzit de spuza focului. îl trezi râsul hienelor ce se adunau, atrase de antilopa moartă, dar dădeau târcoale și șacalii, așa că înteți focul, care îi alungă până la marginea umbrelor, și rămase apoi cu fața spre cer, ascultând vântul, și gândindu-se la faptul că în ziua aceea ucisese un om, prima ființă umană pe care o omora în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
iarna înțepenești de ger. Te călești și te întărești și pe urmă începi să te părăginești. Te părăginești mai repede decât locurile. Te vezi copil bălăcindu-te în balta asta, și pe urmă insomnia și somnul de veci dându-ți târcoale, gândurile, morții, locurile pe unde au umblat ei și încă mai umblă, pârjolind cu pașii lor iarba verde de acasă. N-ai decât să te visezi viu de-a pururi. Uite-l, băiatul ăsta, viu ca un păstârnac, încă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
sub haina lungă și largă din blană sintetică. Se așezase pe o bancă de lemn în holul de la poarta fabricii. Mersese prin ger, încordată, atentă să nu alunece, așa încât, iar o cotropiseră amețeala și moleșeala aceea dulce care-i dădea târcoale și o adulmeca și se freca de ea ca o pisică. Trecea tot mai des prin stările astea înainte să i se facă foame sau după ce se sătura. Aștepta nemișcată, pândind, stând la fereastră și uitându-se după Velicu. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nu l-ai fi scos din rahatu’ lui, Doamne ferește. De ce să descuie dacă poate s-o înnebunească pe mă-sa, Mirelo, ba parcă mai mult cu tine ar semăna. Uite-l cum intră pe ușă și amușină, adulmecă și dă târcoale ca un câine printr-o casă străină în care ar vrea să se pripășească o vreme, ca și cum nici el n-ar fi de pe-aici, din lumea asta; parcă ar vrea să ghicească, să miroasă, înainte să i se spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de mâine. E prea de ajuns să umbli prin zăduf și să stai la mâna unuia care, la rândul lui, stă la mâna altora. Erau și seri când ieșeau împreună, dragostea mea, mână-n mână adulmecau o adiere răcoroasă, dând târcoale meselor de plastic scoase de patronii barăcilor-buticuri pe trotuare. Ocheau câte o ladă mai stingheră, din care se serveau cu două sticle de bere și le beau la douăzeci de metri mai încolo, așezați pe trotuar, în întuneric. Într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fac rău, Tu cu răul mă pedepsești, spune-mi, Între Tine și mine, unde-i diferența, Îmi spui?1 Omar KHAYYAM I Uneori, la Samarkand, În seara unei zile domoale și posomorâte, unii orășeni lipsiți de ocupație vin să dea târcoale prin fundătura dintre două taverne, În vecinătatea pieței de mirodenii, nu ca să guste din vinul tămâios de Soghdiana, ci pentru a pândi du-te-vino-ul trecătorilor sau pentru a se lua de cine știe ce băutor cherchelit. Omul este atunci târât prin pulbere, Împroșcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
anunțat, așteptarea pasivă, umilitoare a monstrului inevitabil. Dughenele se goleau, bărbații se ascundeau, femeile, fiicele lor Îi vedeau plângând din cauza neputinței. Ce era de făcut, cum să fugi, pe care drum? Cotropitorul era pretutindeni, soldații săi cu părul Împletit dădeau târcoale prin bazarul din Piața Mare, prin cartiere și prin mahalale, prin preajma Porții Arse, Întotdeauna beți, pândind ocazia unei răscumpărări, a unui jaf, hoardele lor necontrolate năpădeau câmpurile vecine. Nu ne dorim oare, de obicei, ca postul să se Încheie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
știi că Watanabe seamănă cu mine. O fi el un individ blând și amabil, dar în străfundul inimii lui e incapabil să iubească pe cineva. Mintea sa e mereu trează și e foarte detașat... doar poftele acelea îi mai dau târcoale din când în când. Crede-mă, știu ce vorbesc. Am oprit un taxi și am lăsat-o pe Hatsumi să urce prima. Stai liniștit, o s\ am grij\ s\ ajung\ acas\, i-am spus lui Nagasawa. — ~mi pare r\u
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fi întors spatele, situația ar fi fost aceeași. Naoko alegea oricum moartea. Da, dar nu asta contează. Ceea ce mă doare, este că nu mi-o pot ierta. Tu spui că nu te poți împotrivi legilor firii, iubirii care îți dă târcoale, dar nu uita că relația mea cu Naoko nu a fost chiar atât de simplă. Dacă stai să te gândești mai bine, noi doi ne-am aflat de la bun început la granița dintre viață și moarte. Dacă simți vreo durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]