1,110 matches
-
înfiptă în orizont- înfricoșătoare bornă pe frontiera celor care dintru început altceva nu au deprins decât să ucidă. schimbau complice priviri, hohote vulgare neștiutori de legi și cutume; încă o dată trecură, rând pe rând șuierătoarele oțele pe lespezi în orbitoare tăișuri își priveau falangele păroase, încruntați, exorcizând moartea beau esențe nebune. ei nu au iubit niciodată ei nu știu că undeva există femei nu-și amintesc mumele nici tristețea din care acestea le-au țesut cămășile, din fatalitate nu li s-
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
în umbrele cerești crestează norii țintuiți uitării o apă ascunzând adânc mistere și deschizând pierzanii și un pământ de așteptări cutremurat cine mai știe unde-i rătăcită cheia ploilor și cum se pierd în van miresmele? Răsfrângere gândul despicat de tăișul uitărilor își pune pecetea pe fruntea pustie a cuvântului ultim care cărare mai dibui-va dincoace de tăceri dincolo de strigăt înțelesul luminii? pecetea răsfrântă își întinde rugina pe nesfârșirile frunții înscrisul timp din pedeapsa zadarnic răzvrătită a cărei năruiri se
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
Pur și simplu asocierea e validată instinctiv, empatic, de orice cititor, înainte ca o elementară logică să disocieze între analgezic și coroziv. Lectura e clar direcționată, visceralul o ia înaintea limbajului. O subtilitate, în cele din urmă, cu măcar două tăișuri, de vreme ce asemenea slalomuri nu pot păcăli stilistica. Tușele groase, de videoclip ,black metal", în care sunt trasate deopotrivă sintagme și imagini, sufocă - prin uzură - sinceritatea afișată a cărții: ,sfântul altar se crăcănează drept pe mijloc țeasta ți se crăcănează drept
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
peliculă subțire ca ceața unor inexacte amintiri, pâlpâire domoală la capătul zorilor liziera se tulbură de o boare șerpuitoare din pom în pom uimirea plină de ghinde crude lăptoase verzi ca surâsul primului miel pornit pe podul inocent cu două tăișuri: unul pentru aducerea-aminte și-altul, aidoma, pentru ziua uitării... O transparență de sânge subțire în spaima fiecărui copac ștreanguri roase de vis, franjuri sticloase clinchet de stele-n auz stejarii freamătă uluitor în urechea de sticlă...
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
îl aștept. Neliniștit mă plimb gol, între pereți având pentru acela o privire augustă, aproape sunt cel mai divin adolescent a cărui carne guri abstracte o gustă. Smulgând din mine învelișul grăbind nașterea celui care muntele-l va desface cu tăișul sufletului neobișnuit de mare Vine vremea trupul din această iarnă se înseninează. Aproape sunt cel mai divin adolescent cu gâtlejul prins într-o gheară de rază Disparițiile lor fragile Diverse întâmplări se pregătesc. Simt și un deget de metal pe
Poezie by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9323_a_10648]
-
întreagă a murit într-un zâmbet de copil. Ai văzut soarele răsfrânt pe fața lui și acum umbrele îl țin în brațe. Plângi și află gustul lacrimilor pruncului. Plângi și află gustul durerii. Acum nu a rămas din sabie decât tăișul ei lucitor care a tăiat lumina; Ia-o pe Batșeba dincolo de dunga luminoasă a inimii, du-o în locul pe care-l iubește Domnul, dăruiește-i prunc. Cu câtă credință și câtă nădejde a intrat David la femeia lui Batșeba, ca
Monica Patriche by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/10481_a_11806]
-
încununate de o moarte desăvârșită, la rându-i. În urma consumării modelului erotic de cunoaștere, Hadrian devine un necrofil platonic, care instituie un cult al Misterelor pentru Antinous proiectat ca un nou Osiris. Frumusețea doare ca o rană deschisă, frumusețea are tăiș ca un cuțit, aceasta este, cred, concluzia Memoriilor lui Hadrian.
Despre frumusețe by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/14049_a_15374]
-
lacrimi/ și îți zici/ nu ar strică puțină secetă/ prin trădare" (puțină secetă prin trădare). Înțelegînd, totuși, puterea ireductibila a informului, poetul îi compătimește pe tehnicienii exclusiviști: "în unghiul retragerii în vesminte albe/ încercînd încercînd/ așa am căzut de partea tăișului//o parte a mîinii încă trăia/ era soare și interjecțiile lor/ jucînd șah în depărtare se lăsau moi/ pe trupurile noastre//groaznice diviziuni mi-a fost dat/ să mă liniștesc/ aici lîngă rădăcini// cine să fi scris numele tău/ tocmai
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
în alonja acesteia exagerările burlescului precum impulsuri ale unei temperamentale, irepresibile energii. Să reprezinte ironia "felul cel mai rafinat de-a exprima defectele altora" cum spunea John Locke? Nu e numai atît, deoarece Barbu Cioculescu nu ezită a-i întoarce tăișul asupra sa însuși, cu un gest echivoc ce-i sporește categoric credibilitatea: Am început să scriu articole la gazetă, declară d-sa fără clipire, în felul în care unii se apucă de strîns timbre poștale, dezlipind în apă călduță, de pe
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
Ioan Alexandru sunt portretizați, mai bine sau mai rău, dar nu "desprinși" din versurile citate. Cel mai bizar este, din acest punct de vedere, "momentul" Petre Stoica. După ce reține din întinsa creație a acestuia un hai-ku (,O furnică traversând nepăsătoare/ tăișul securii"), Ion Mircea scrie peste două pagini fără nici o legătură cu subiectul, relatând experiențe personale trăite la Revoluție. De acord că e dificil să comentezi mai pe larg un hai-ku, dar cine l-a obligat pe autorul antologiei să aleagă
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
autorul induce propriul său defetism dezgustat și din partea căreia primește un reflex ce-l confirmă: „n-am nici un scop în viață nu mai iubesc nimic”. Creatorul damnat nu poate scăpa de fatalitatea poeziei care-l urmăre- ște cum un coșmar. Tăișurile de sabie ce i le aplică cu sete o fac să țîșnească în jeturi de-o sumbră prețiozitate. Așa încît despărțirea de poezie („Artei mele i-am spus adio cum spui adio tinereții/ cum spui adio celei ce te-ngroapă
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
se lase provocat, Marin Mincu este unul dintre acei scriitori care asigură spectacolul (intelectual) și a cărui simplă prezență te face să fii sigur că nu te vei plictisi. Totul este să nu ajungi să ai de-a face cu tăișul spadei sale. Marin Mincu, Avataruri de tranziție.( Accente), Editura Pontica, Constanța, 2004, 588 pag.
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
iar tovarășe Arghezi - de-a dreptul aberantă. Tocmai atunci, când eram încurcat printre cuvinte și formule protocolare, m-a ajuns din capătul celălalt al mesei întrebarea: - Domnule, dumneata ai venit să taci sau să vorbești? Rostirea tărăgănată, aparent molatecă, făcea tăișul ironiei dureros. M-am uitat în ochii lui. Privirea-i licărind rece m-a hotărât: trebuia să plec. Imediat! Rămânând în starea de mutism emoțional în care mă crispasem, mi-aș fi agravat situația ridiculă. Dorisem ani de zile să
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
manifestă îndeosebi față de religie". Lucrurile se înfățișează întocmai ca sub pana contemporanului nostru, Adrian Marino, acest succesor al celebrei întreprinderi a lui Diderot: "Peste tot în Enciclopedia lui Diderot credința religioasă apare drept «superstiție pusă în mișcare». A trece prin tăișul sabiei tot ce ține de teologie, această intenție a lui Diderot este urmărită cu perseverență, și nu numai de el, cu un întreg aparat retoric, al aluziilor, ironiilor, al trimiterilor". Dacă ieri preoții au fost judecați "drept oameni care au
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
locul ei, centrul de greutate și de ruptură al vieții pe care o trăiește se regăsește înlăuntrul paginilor sale. Dacă la începutul acestei cărți-confesiune mintea care se analizează e "plină de barbiturice, dezinfectanți, arme de foc, autoturisme fatale, funii, fluvii, tăișuri, pungi de plastic", spre sfârșitul spovedaniei, sinuciderea visată pare suspendată în prezentul continuu, plin de sens, al scrisului: "Am măsurat din ochi distanța care separa terasa de pământ. M-aș fi ales cu câteva fracturi, nimic altceva. Nici acoperișul nu
Golden Gate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7784_a_9109]
-
omeniei. (Cam la urmă, de obicei.) Oricum, toți au vieți tulburătoare, bornate cu anecdote delicioase. Cu picanterii. Cu miticisme palatalizate. Ion Ghica, G. Sion, I.L. Caragiale par că-și dau mâna aici. Sus-amintita bunică are totdeauna pregătite vorbe cu două tăișuri. Nurorii de pildă, un pic prea țeapănă în societate, îi aruncă, parcă mirată un „quel beau marbre”. (p. 64) Zgârcenia proverbială a lui Costache Conachi îl face să umble într-o trăsură cu coviltir peticit și cu roțile centrate care
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
indirect. Regizorul insistă asupra diferenței care ne face „oameni”. Prometeu era pedepsit de zei pentru a fi dăruit oamenilor focul, și aici putem reciti tehnologia în cheia modernității. S-a văzut foarte repede că acest atribut al zeilor avea două tăișuri, că servea deopotrivă pentru a construi și pentru a distruge. Să ne întoarcem însă la acest intermediar între creația „divină” și cea umană, David, remarcabil interpretat de către Michael Fassbender. Androginia sa vorbește de sexu angelorum, inteligența sa remarcabilă cât și
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
Tranquille la forêt bat să feuille, Parmi leș branches d^aulne m'accueille Mélancolique le cor de chasse. Plus lentement, plus en dehors, Plus lointain, toujours plus lointain, Mon désir incaressé vient Adouci au désir de la mort. Pourquoi tu te tăiș? Ensorcelées, Mes mains je retourne vers țes mains. Tendre corne, chanteras-tu demain Pour moi, de nouveau la forêt? Sigur, numai cine nu a ăncercat vreodată să traducă poezii geniale cu ritm și rimă poate cărți iar ceea ce face Miron Kiropol
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
Unire etc. Răzvrătit împotriva depresiei și a "non-eului bizar", înstrăinat, poetul apelează la resursele copilăriei și ale originilor (casa, plaiul natal și "singurătatea Ierbii"), pentru a înlătura lașitatea unei sinucideri: "Mâna nu m-ascultă, răzvrătită/ Să-mi reteze gâtul cu tăișul coasei;/ Nu voiesc sub lună să mă spânzur/ Ca păianjenii de grinda casei...// Haide, soare cald, râzi dimineții!/ Haide, suflete, ia cârja vieții!" ( Vlagă). Acest conflict interior dintre tentația simbolistă ca semn nefast al unei devitalizări și căutarea energică a
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
actualități, că revolta e singura perenă. Fiindcă obiectivul ei, niciodată îndeplinit, îi permite să spere. Schimbarea la față... vorbește despre un secol irosit pentru a ne da seama, în fine, că am trăit în subistorie. Căile de ieșire, pripită, au tăișuri periculoase, sub care a căzut însuși autorul. Nesocotind că istoria nu iartă nimic din ce-i făcut fără timp.
Vast program... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5652_a_6977]
-
nici despre Scrisori către cei de-acasă, nici despre Caiete (I, II, III) nu mai rămân, în cronicile revuistice, prea multe piste de discuție. Ceea ce e o victorie, fără îndoială. Doar că, din simple pricini editoriale, una cu - măcar - două tăișuri. Nu mă interesează cât de etică e, în ceea ce-l privește pe Mircea A. Diaconu, o asemenea schimbare de categorie. Opțiunile tipologice nu se discută. Vreau doar să-mi verific ipoteza și să înțeleg exact articulațiile cărții. Cum se face
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
de îndemnuri, că acestea vor rămâne, și în cazul de față, la nivelul unor lăudabile proiecte. Nimic mai fals. Autorul găsește de cuviință "să descâlcească", după propriile-i puteri și competențe, nodurile gordiene care, sugerează el, numai arareori beneficiază de tăișul izbăvitor al sabiei; nu-și dorește �decât" să demonteze, cu o minuție asistată bibliografic, prejudecățile și post-judecățile pe care le comportă temele alese. Așa se face că eseurile sale își scot la vedere clișeele ori emblemele consacrate, ca pe niște
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
învățat să dezvolte, să tragă concluzii din premise, să convingă - în ultimă instanță, adică să aibă dreptate". Adversarii lui Maiorescu sunt compătimiți pentru că, aduși în perimetrul dezbaterii raționale, adică "în condițiile impuse de Maiorescu, n-au nicio șansă, pierind de tăișul logicii". Bruscat încă o dată pentru că a manifestat interes față de sofiștii greci, Protagoras, Gorgias și Predicos, promițînd "a se ocupa de ei într-una din tezele de doctorat, anunțînd și o călătorie la Berlin, pentru cercetări în Biblioteca Regală", junimistul e
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
mai poate face numai prin "spălarea pe mâini de cuvinte". Mântuirea va veni numai prin Cuvântul religios: "Bucură-te,/ singură vei străbate Cuvântul de la un capăt la altul// Ca o boare/ o să-ți treacă prin suflet un crin cu două tăișuri/ Doar gâtul tău de lebădă care și-a înghițit cântecul/ numai ea știe cum - va trebui să-l întinzi[...] Bucură-te,/ iată ținutul în care singur Cuvântul te va binevoi/ Cântarea Cântărilor, Sfânta Sfintelor Cartea Morților". (Bucură-te) De aici
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
popoare încap în trupul ei, Sfinția Ta? (MAJESTATEA SA se așează pe tron. Cei prezenți aclamă: �Trăiască Împăratul!") MARELE PREOT: Amin! Așa să fie! (GENERALUL îi aduce la treptele tronului sabia sacră.) GENERALUL: Înălțimea Ta, primește sabia sacră cu două tăișuri. Spintecă noaptea și ziua deopotrivă. Apărătoarea Imperiului. MAJESTATEA SA: Cu o sabie să mă apăr eu? GENERALUL: Sabia împăratului este împăratul însuși. Pentru apărare, Mărite Domn, ai la picioare tot ce-ți trebuiește. (GENERALUL îi așează la picioare diferite arme
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]