949 matches
-
Era comis-voiajor și călătorea de la Limerick la Cork, de la Cavan la Donegal, de parcă trăia aventurile lui Fianna. Era atât de important și de solicitat, încât era mai mereu plecat, de luni până vineri. Ashling era mândră de asta. Fiecare alt tătic venea acasă la cinci și jumătate seara, ceea ce însemna, se gândea ea cu mândrie, că probabil slujbele lor nu erau la fel de importante. Și apoi, tatăl ei venea acasă la sfârșit de săptămână și zâmbea și zâmbea și zâmbea. Ce facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o campioană la patinaj artistic, Într-o cameră de hotel din Toronto! O fată căreia ar fi putut să-i fie tată! La restaurantul hotelului, ea Îi spusese: „Dacă ai să continui să mă mai săruți, am să-ți zic tăticule În fața chelnerului“. Avea replica promptă. În prima seară, În lift, Îl prevenise zîmbind: „Sutienul meu e marca Ravagii, o să vedem dacă le face!“. Poveștile de amor Încep adesea printr-o puternică atracție sexuală: Maude și cu el nu făcuseră excepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
oare seama că eu trăiam intens aventurile pe care mi le istorisea? Am fost unul dintre acei copii care cred tot ce li se spune și care fac deliciul educatorilor. Se pare că atunci cînd aveam cinci ani am declarat: „Tăticul meu nu minte niciodată“. Aceste vorbe memorabile au fost pe dată puse de tata În cartea pe care o scria atunci. Nu se mințea În familia mea, asta era lege. În măsura În care un adult poate restitui un pic din adevărul copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de tină, atunci s-a zis cu romanul meu! Prietenii cărora mă spovedeam nu puteau pricepe că părerea părinților mei ar putea să mă chinuie În asemenea hal. „Ai treizeci și doi de ani și Încă te mai temi de tăticul!“, mă luase peste picior o tînără femeie pe care o invitasem la cină și căreia Îi vorbisem despre tata toată seara, uitînd să-i mai fac curte. Emoția mea a ajuns la punctul culminant cînd s-a vorbit de romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cap. Te văd olecuță Împrăștiat, Daniel. Ai vorbit cu fetița, au ba? — S-a băgat taică-su. — Și ați avut o conversație prietenească și cordială. — Mai curînd un monolog. Am priceput. Trebuie deci să deduc că Încă nu-i spui „tăticule“? — Mi-a zis pe șleau c-o să mă omoare În bătaie. O fi o figură de stil. În acest moment, silueta ospătarului se legănă pe deasupra noastră. Fermín ceru mîncare cît pentru un regiment, frecîndu-și mîinile de poftă. — Dumneata nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
client din San Gugat și mă lăsați singur aici. — Dar Fermín? Încă nu s-a Întors? Tata clătină din cap cu acea grabă care Îl mistuia cînd era prost dispus. Sigur, ai o scrisoare. Ți-am lăsat-o lîngă casierie. — Tăticule, iartă-mă, dar... Făcu un gest care mă Îndemna să-mi țin scuzele pentru mine, se Înarmă cu pardesiul și cu pălăria și ieși pe ușă fără să-și ia rămas-bun. Cunoscîndu-l, am bănuit că supărarea i se evaporase Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
poți tu Îndoi de el, dînd crezare balivernelor ăstora? Tot ce știa Fermín despre femeia asta este ceea ce i-am povestit eu. — Și de aceea o urmărea? — Da. — Fiindcă l-ai rugat tu. Am păstrat tăcere. Tata oftă. — Nu Înțelegi, tăticule. — Firește că nu. Nu te Înțeleg nici pe tine, ni pe Fermín, nici... — Tată, după cîte știm noi despre Fermín, ce scrie aici e imposibil. Dar ce știm noi despre Fermín, ia zi? Pentru Început, reiese că nu știam nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sale cînd s-a văzut În imposibilitatea de a primi capul meu pe tavă. Dispariția Beei Îi mai retezase din furie, iar acum trăia Într-o stare de spaimă permanentă, resemnat că, În curînd, nepotul său avea să-mi spună „tăticule“ și că viața, prevalîndu-se de un nerușinat, peticit după ce fusese găurit cu un glonț, Îi furase copila pe care el, În ciuda lentilelor sale bifocale, continua s-o vadă ca În ziua primei Împărtășanii, cu nici o zi mai mare. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fetiță de vreo treisprezece ani, de condiție bună, stîngace și serioasă. Avea un album de poze cu cai; i-l dădea mereu tatălui ei, care stătea În față - era ofițer de marină cu tresă pe mînecă. — Ăsta seamănă cu Cynthia, tăticule, spunea ea arătîndu-i-l. Sau: Ăsta seamănă cu Mabel, o, ce drăguț e, nu-i așa? Ăsta are capul lui White Boy; White Boy are crupa mai solidă, atît... Taică-său se uita la poză și mormăia. Era preocupat de completarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
v-aș fi recunoscător s-o faceți pe coridor. După aceea se lăsă pe spate și-i aruncă lui Viv un zîmbet scîrbit și superior, de parcă Forțele Anti-Aeriene Îi transformaseră pe toți În conspiratori. — Uită-te la bruta asta mare, tăticule. Seamănă cu tipul pe care l-am Întîlnit la colonelul Webster. Tati! Nu te uiți! — Pentru Dumnezeu, Amanda, spuse el iritat, un tată nu poate suporta atîția ponei. Atunci, tații sînt destul de nesuferiți, asta-i tot ce am de zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu el. Păcat, pentru că le iubește pe Annabel și Sadie. Fran, aflată lîngă plită, se răsucește către el. — Nu vreau să Îți dau peste nas, Charlie, dar cînd fetele au Întrebat cine vine azi, iar eu le-am spus că tăticul lui Finn, s-au bucurat peste măsură, crezînd că vine și el. Charlie dă din umeri și Îl cuprinde brusc un aer de tristețe. — Asta e una din problemele cu divorțul. Copiilor le e foarte greu. Și e extrem de dificil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
n-ar trebui să fie așa greu de prins. O fi vrun șmenar tinerel pe care negrulofi enervat prin oraș și care i-a tras-o... Probabil Toal crede că-i o măreață chestie politică fiincă probabil coloratu avea un tătic bogat care joacă golf cu vrun mare mahăr la Londra. Dac-ar fi fost un client obișnuit din Brixton i-ar fi durut În cot. Știi cât de nesigur pe iel ie bulangiuăla. — Exact, Ray. Bulangiu-i gelos pe statutul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mi s-a spus că sunteți În concediu. Am vrut să vă mulțumesc personal pentru tot ce ați făcut pentru Colin. Se răsucește spre băiețel: E un om bun Euan, el e bărbatul care a Încercat să-l ajute pe tăticul tău... se smiorcăie ea puțin. Băiețelul Își ține capul În jos, dar Își ridică privirea spre mine și se forțează să-mi zâmbească. E cam de aceeași vârstă cu Stacey. — Avea probleme cu inima... era o chestie din familie... ereditară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Înspre băiețel, apoi Înspre mine, și el e un om cumsecade. Bărbatul ăsta a Încercat să-l ajute pe tatăl tău fiule, a Încercat să-l ajute când ceilalți stăteau doar cu gura căscată... s-a luptat din greu pentru tăticul tău... Cum te-ai simțit — ... voiam numai să vă mulțumesc domnule sergent Robertson... Bruce... voiam doar să vă mulțumesc c-ați Încercat să-l ajutați... Îmi pare rău că nu l-am putut salva pe soțul dumneavoastră, Îi spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
privire dezaprobatoare. O să și-o tragă ea nici vorbă. La limită am timp de una mică pe bancheta din spate a Volvo-ului. Îi propun asta, dar mă anunță că rămâne la Hector să mai câștige niște lovele de la noul ei tătic cu bani. Se iau de braț și Își zâmbesc unul altuia mulțumiți de ei. Puțoii. Mă duc acasă În Volvo, oprindu-mă la Crawford’s pentru niște mâncare la pachet. Voiam să am nădragii ăia noi când vine Bunty. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Fumează pipa aia, care Întotdeauna Îi conferă un aer și mai mulțumit de sine. — Știi, Bruce, cel mai bun lucru pe care l-ai făcut vriodatăi că mai pus n legătură cu mititica de Claire. M-am transformat Într-un tătic care Întreține gagicuțe. O gagicuță fantastică. Împuțita mea... simt un acces de gelozie, apoi Îmi amintesc că e doar o curvă și că totu-i o tranzacție comercială. Beau pe fugă un whisky cu Hector și o tai. Pe când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Kincaid virgulă Parker, spuse el apropiindu-și microfonul de gură. Capitolul VI Pe ecranul telefonului, apăru 703, prefixul statului Virginia, și apoi numărul ce se apela. Telefonul sună o dată. - Familia Kincaid, răspunse o voce de fetiță. - Alo... Parker e acasă? Tăticul tău adică... - Cine-l caută? - Lincoln Rhyme din New York. - Imediat îl chem. După câteva momente, putu fi auzită vocea unuia dintre cei mai reputați experți în examinarea documentelor de orice tip. - Salut, Lincoln. De mult nu ne-am mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o face pe ea să se simtă bine. Pe ea, toate acele rânjete politicoase o speriau și mai tare. Asta pentru că, deși nimeni nu spunea pe față, prezența poliției însemna doar că există cineva care vrea să îi facă rău tăticului ei. Nu își făcea griji la gândul că ar putea să fie ea însăși rănită. Se temea doar că un om rău ar putea să îl ia pe tăticul ei de lângă ea. Își dorea să nu mai aibă postul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
însemna doar că există cineva care vrea să îi facă rău tăticului ei. Nu își făcea griji la gândul că ar putea să fie ea însăși rănită. Se temea doar că un om rău ar putea să îl ia pe tăticul ei de lângă ea. Își dorea să nu mai aibă postul de la tribunal pe care îl avea. Odată, își făcuse curaj și îl întrebase. La rândul lui, îi răspunsese printr-o întrebare: - Scumpo, cât de mult îți place să cânți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
student În sesiune: trebuie să Învețe, să meargă la examene. O singură doză din produsul minune și dintr-odată studentul nu mai are cum să Învețe, nu mai este nevoit să iasă din cameră. Să ne imaginăm acum un proaspăt tătic, speriat de noul său statut. Ia o doză din minunatul nostru produs și brusc este obligat să stea departe de copil. În loc să aibă grijă de el toată ziua, acum nu are voie să stea nici măcar În aceeași cameră cu copilul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
noptiera naratorilor, ispititoare, te-mbie să le citești două volume nou nouțe: unul de Sadoveanu, altul de Kundera. Totul respiră tihnă, seriozitate, optimism. în camera lor, copiii naratorilor își fac temele pentru a doua zi. Unul din ei își roagă tăticul să-l ajute puțin la o compunere despre primăvară. Tatăl-narator tușește îndatoritor și-i dictează apoi drăgălașei odrasle câteva cuvinte de început: „A venit primăvara. Păsările călătoare s-au întors toate din țările calde...” Iată însă că naratorii oftează, închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai cumințit față de zilele rebele ale adolescenței. —Adolescență rebelă? am repetat. —A, obișnuiau să se dezbrace de tot și să danseze în cluburi de noapte în timp ce-și deviau septul, tipic pentru fetele de bani gata, draga mea. Oricum, tăticul lor pare a fi teribil de mulțumit, ceea ce e mult mai important. Trebuie să vorbim de o expoziție. Ce-ai zice să luăm prânzul luni? Poți? Super! Am plecat, dulceață, ne vedem atunci. Treci pe la galerie în jur de unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
tăia. Ar trebui să fii mai atentă. —Suki... am încercat pentru ultima dată. Belinda și-a întors capul spre mine, știind că și-a câștigat sora. Iar voi puteți să ieșiți de aici! Ieșiți afară! a țipat. Ieșiți din casa tăticului meu! Da, a rostit Suki dintr-odată, vocea urcându-i de isterie. Faceți ce spune Belinda, ieșiți, ieșiți, ieșiți! Amândouă țipau acum la noi, fețele lor frumoase strâmbându-se cu expresii de ură, la fel de veninoase precum șerpii. Buzele Belindei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mișca. Sebastian a fost cel care m-a salvat, trăgându-mă în spate și târându-mă de-a lungul coridorului. Ieșiți și nu vă mai întoarceți niciodată! Suki țipa ca un disc stricat. Te urăsc! Te urăsc! Ieșiți din casa tăticului meu! Nu era vorba despre ceea ce spunea, care era atât de terifiant, ci fața ei, descompusă și torturată de nervi, umflată din cauza lacrimilor. Sebastian, în spatele meu, se lupta cu încuietoarea ușii din față. Belinda a încercat să mă zgârie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
suporte un alt șoc ce-l putea retrimite acolo de unde abia revenise. - Care-i treaba, frate, de vorbești cu doamna atât de ceremonios? îl întrebă Emilian, imediat ce-l prinse puțin mai deconectat de obligațiile profesionale. Parcă erați la Consiliul Europei, tăticule! - Păi..., cum să-ți spun? Am nevoie de ea, dar știe că ce doresc este în afara atribuțiilor mele... Nici nu pot să o contrazic. Este vorba de Iustin... Doresc să-l ajut să-și recapete vederea, ori el nu a
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]