1,049 matches
-
modelează din te miri ce obiecte: icoane, bărcuțe, cruci, cutii traforate. Arta lor e în afara aprecierii. Din lemn, cartoane, fiare, miez de pâine mestecat în gură. Din tot ce pare inofensiv. Păr. Din inutil. Manualitate. Mâna pune mâna pe pâinea tăvălită în salivă. Mâna împletește părul adunat pe pieptene zeci de zile. Spre a pierde timpul. Spre a câștiga bani. Spre a primi aprecierile vreunui șef sau pentru vreun protocol al directorilor. Obiecte bune să fie gata de Crăciun, de Paște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Întreb eu și o privesc nedumerită. — Socrul tău, Michael. — Michael? Al dracului de amuzant? repet eu Încet. E cu siguranță o confuzie la mijloc. Da. Ne povestea despre ispăvile lui de tinerețe, de cînd era student la Drept și ne tăvăleam pe jos de rîs. — Michael? repet eu, neputînd să scap de Încruntare și de incapacitatea de a Înțelege. Socrul meu? Ești sigură? — O, nu fi caraghioasă, pufnește ea. Eram cu toții pe jos de rîs. Ar fi mai bine să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
n-aveam să-i mai revăd niciodată. Și la lanurile de grâu unde, cândva, mă trânteam la umbra câte unui măceș, năpădit de mirosurile de spic copt și de iarbă dospită. O clipă, am simțit o dorință nebună să mă tăvălesc la soare pe un răzor cu scaieți înfloriți, ca odinioară... Înțelegi? Toate amintirile mele erau atunci de partea Inchiziției. Ele mă îndemnau să abjur. Poți pricepe că tot trecutul meu mă împingea să fac asta? Fiindcă tot ce-mi aduceam
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
surprinsese și îl făcuse să creadă că băiatul acesta sau ce-o fi fost îl știa de undeva. Așa că îl luase repede: - Mă cunoști, știi cine sunt? - Cum să nu! Ești Zogru, spusese el și se desprinsese din locul ascuns, tăvălindu-se ușor în apa mocirloasă și rămânând mai apoi pe burtă. Era prima oară când își auzea numele spus de cineva complet necunoscut, iar efectul a fost devastator. S-a apropiat emoționat de apă și s-a așezat turcește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
onoare Și luptă să se mențină-n top Vrând să doboare orișice record. Și-a încercat, să știți, nelegiuita Să-nfrunte oameni grei, fiindcă mita I-a dat puteri ca-n lume să zdrobească Pe oameni în noroi să-i tăvălească. Căci milă n-are, dar are tupeu Chiar dacă minte, nu îi pare rău Și-aceasta, dragii mei, în țara noastră Să știți că e “prostia omenească”. Orfanul Se scurg pe-obraz ca două mărgărite Lacrimi fierbinți de copilaș plăpând, Căci
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care va deveni femeie. Tabea a suspinat, iar eu am ridicat din umeri și apoi am râs până ni s-au umplut ochii de lacrimi, ceea ce ne-a făcut să râdem și mai tare până când pur si simplu ne-am tăvălit pe jos. Când ne-am tras sufletul, am ajuns și la frații noștri. Tabea zicea că pe Elifaz nu-l știa prea bine, dar că Reuel era drăguț. Dintre băieții mai mici, nu-l suporta pe Jeush, care o trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
stinghereală spori. - Ce tot spui? Gildas era băut zdravăn, făcut criță. De altfel, așa eram toți! Își lăsă iute În jos gulerul hainei. - Ia uită-te la asta! Trei zgîrieturi se vedeau ca niște dungi pe gîtul lui. - M-am tăvălit printre tufele de tuia cînd m-am Întors acasă la unu noaptea. Marie nici măcar nu păru să-l audă. - Du-l la cabinetul tău, pînă iau măsuri ca să-l trimit la IML, la Brest. Se uită țintă la ea de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe sub țesătura udă a rochiei. - N-ai pentru ce să-mi mulțumești, o fac pentru mine, prefer să-mi păstrez mintea limpede. Marie Îi aruncă o privire agasată, Întrebarea ei deveni involuntar agresivă. - Și ce făceai aici? - Trebuia să-mi tăvălesc prin noroi un costum nou și o pereche de pantofi Weston, mîrÎi el lipăind prin apă. Simți că Începea să se enerveze. - Așteaptă, fotografia pe care am găsit-o la picioarele Sfintei Fecioare n-am născocit-o eu, Își pledă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dar cu o notă cam lugubră. Se Întâlnea la fel de des cu Annabelle și cu Michel, În principiu erau foarte apropiați; totuși, urma bacul, iar sfârșitul anului, inevitabil, avea să-i despartă. Michel se schimbase: acum asculta Jimi Hendrix și se tăvălea pe mochetă, era foarte pătruns; la mult timp după ceilalți, Începea să manifeste semne vădite de adolescență. Și el, și Annabelle păreau stingheriți, se luau de mână mai rar. Pe scurt, cum rezumase Bruno situația În discuțiile cu psihiatrul, „totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la opțiunea numărul 1, Creativitate și relaxare. Dimineața, avea de ales Între trei ateliere: mimă și psihodramă, acuarelă, scriitură spontană. Psihodramă, nu, mersi, servise deja Într-un weekend, Într-un castel de lângă Chantilly: socioloage de vreo cincizeci de ani se tăvăleau pe salteaua de gimnastică cerând ursuleți de pluș de la tăticii lor; nu, mai bine nu. Acuarela era tentantă, dar trebuia să aibă loc În natură: să stea pe vine pe ace de pin, să suporte insectele și tot restul, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a sleit de tot, cât mă vezi de mare! Mormăia așa, ca un urs din ăla care a dat peste un cuib de viespi plin cu miere și nu-mi dădea drumul deloc, măi Enkim! Știa, blestemata, știa să se tăvălească. - Cum Îi plăcea cel mai mult? Preț de câteva clipe n-am spus nimic. Cum adică - cum Îi plăcea cel mai mult? Ce tot vroia Enkim ăsta de la mine, fir-ar să fie? - Îi plăcea să aștepte, am zis Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așteptat. - Enkim te-a adus Încoace? Runa dădu din cap că da. - Și celelalte femei? - Cum să vină? Doar una l-a cunoscut pe Enkim, zise ea, râzând. Și niciuna pe Krog, nici măcar Vinas, meștera aia pricepută foarte să-i tăvălească pe cei mai aprigi vânători, adăugă ea, dregându-și glasul. Noroc că era beznă căci am simțit cum mă Îmbujorez. - Vinas știe că ești aici? - Nu. Runa nu se mai Întoarce niciodată În satul lui Vinas. Enkim i-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care tare mult ne-a plăcut. Cele mai gustoase, Însă, au fost ouăle crude de tăuni, din cele ce cresc pe sub pielea caprelor, precum ciorchinii. Femeile le-au scos din carnea caprelor vii chiar sub ochii noștri și le-au tăvălit bine prin sare Înainte să le arunce pe pietre Încinse, de unde trebuia să și le ia fiecare, fierbinți și sfârâitoare, ca să le zdrobească În gură. Oamenii lui Gupal au jucat și au cântat, iar vânătorii noștri s-au bucurat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ținută de gală, brâu de mătase, butoni cu diamante, pantofi de lac. Un reporter de la Daily News scrisese că banii lui „sunt ceva ce arunci de pe platforma ultimului vagon al unui tren expres”. Ravelstein mi‑a arătat tăietura din ziar, tăvălindu‑se de râs. Toate lucrurile acestea Îl amuzau nespus. Desigur, eu nu aveam aceleași rațiuni de a mă amuza. Vastele forțe hidraulice ale țării nu mă propulsaseră și pe mine așa cum făcuseră cu el. Deși eram cu mulți ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fel limitat. Îmi aduc aminte de croitorul tău din Chicago, cel care mi‑a confecționat un costum. - Pe care nu l‑ai purtat. - L‑am purtat În casă. - Și pe urmă s‑a evaporat. - Nikki și cu mine ne‑am tăvălit de râs de croiala costumului. Era perfect pentru Las Vegas sau pentru un politician invitat la Întrunirea anuală a aparatului democratic, la „Hôtel Bismarck” - nu te supăra, Chick. - Nu mă supăr. Nu investesc prea multă sensibilitate În costumele mele. - Nikki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
enciclopedii ale religiilor și munți de cărți de sociologie. Bune să‑ți proptească storul când se defectează coarda de ridicat, glumeam eu. Era și cerneală verde. Nu folosea nici o altă culoare. Verdele era marca lui de fabrică. Ravelstein s‑a tăvălit de râs când am ajuns aici. Mi‑a spus: - Așa vreau să mă tratezi și pe mine. Exact așa. Să mă arăți cum mă vezi tu, fără emoliente și Îndulcitori. Ravelstein, după ce a citit schița mea despre Kogon, m‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
m-ați lovit în inimă! M-ați îndemnat la rebeliune! ARTUR: Ești un mincinos! CĂLĂUL: M-ați făcut mincinos! ARTUR: Nu mă pot înțelege cu tine... CĂLĂUL: M-ați înjurat! M-ați făcut cu ou și cu oțet! M-ați tăvălit în noroi. Toate astea or să tragă la cântar. O să se strice și cântarul... ARTUR (Perfid.): Scrie la regulament că ai voie să-mi tai capul cu toporul? CĂLĂUL (Alb ca varul.): Care topor? Ce topor? ARTUR (Smulgându-i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vrem să le distrugem. Ba nu, nu să le distrugem, nu asta, ci să le mânjim, să le vedem plângând. De ce? Numai din invidie? Mi se pare simplist. Nu v-a trecut niciodată prin cap, când erați la școală, să tăvăliți vreo fetiță în fustă de catifea prin buruienile din curte? Sau barem să-i smotociți ursulețul de pluș, cu care venea în fiecare zi în ghiozdan și pe care-l scotea în pauze ca să-l alimenteze cu flori de păpădie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o bucată de plăcintă, din tava pe care femeia o lăsase pe soba de tuci de lângă capul patului. Mușcă pofticios. Îl privi lung pe Băcănel. Mai să izbucnească în râs, închipuindu-l pe „istoric“ cum încerca și el s-o tăvălească pe țigăncușă. Icni, abia stăpânindu-și hohotele: - Și mata, coane, nu... Renunță la întrebarea porcoasă. Deveni dintr-o dată grav. Mai mușcă din plăcintă. - Adică, urmă Goncea firul unui gând numai de el știut, să discutăm, coane, de ce am venit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o clipă de luciditate la gândul că mizeria va trebui să fie curățată până mâine la trei după-amiaza, când i se întorcea familia de la băi. Deocamdată însă era greu să articuleze și să dezvolte o judecată coerentă, așa că s-a tăvălit și ea pe parchetul de alături, completând râsul Elenei. Preț de câteva minute o ținură tot într-un hohot, după care se ridicară în picioare. Doamne, ziceau cu glasul pițigăiat al celor ce au râs cu lacrimi, ce prostie, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fight my whole life through - Some gal would giggle and I’d get red Some guy would laugh and I’d bust his head I tell you, life ain’t easy for a boy named Sue1. Publicul din studio se tăvălea deja pe jos de râs. Well, I grew up quick and I grew up mean My fists got hard and my wits got keen I roamed from town to town to hide my shame, But I made me a vow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care-i ceru un foc lui Hugo. Imediat apăru și libidinosul șef al distribuției, un individ mizerabil și bătrân, cu pantaloni jegoși, de material reiat, care-l juca pe Quince atât de bine încât îi făcuse pe toți să se tăvălească pe jos de râs la lectura piesei. O luă țanțoș către ea, duhnind a șosete murdare cale de-o poștă, parfum care putea fi apreciat mai bine datorită sandalelor pe care acesta le purta. Fluierând ștrengărește, îi șopti foarte familiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îi scoteai cuvintele cu cleștele din gură, astfel că, pe lângă el, William Hague 1 ar fi părut un fel de Stephen Fry1. Totuși, deși îl văzusem de multe ori jucând, în seara aceea nu numai că mă făcuse să mă tăvălesc pe jos de râs, dar îmi devenise și simpatic. Încetasem mai degrabă să-l mai consider neconvingător decât să-l displac. Bună, zise el, salutându-i pe cei din grup cu mișcare a capului. Avea în mână o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se întorcea mereu la ea, visând acea imposibilă fantasmă de a alerga tot pe plaja aceea, de a simți mirosul mării și căldura soarelui, de a o ajunge pe fată și de a o trânti pe nisipul alb ca să se tăvălească în el și să încerce din nou plăcerea uitată de a săruta o gură, de a mușca niște sâni, de a-și cufunda fața în părul moale, negru și parfumat. Lăsă revista pe jos, lângă patul de campanie și privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lumina jăratecului din fostele lor cămine, priviră spectacolul în tăcere. Un războinic înaintă foarte încet, cu ochii ațintiți asupra colibei sale, se opri în fața cadavrelor fiilor lui de doar cinci și șapte ani și se aruncă pe pământ să se tăvălească în jarul fumegând. Nu scoase nici o tânguire, nici măcar atunci când trupul lui deveni în curând o imensă bășică, și nu privi pe nimeni - nici pe fiii săi - când se întoarse pe jumătate și se pierdu în bezna selvei. A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]