9,829 matches
-
Asta-i cinism curat, domnule Cantacuzino, un cinism afișat cu, hai să-i zic, perversitatea celui care știe ce face." Basarab Cantacuzino avu o a doua sclipire în ochi, scoase un soi de muget din pieptul său mare cît o tablă pentru plăcinte, însemna că rîde pe înfundate, "știi că-mi placi, domnule Bîlbîie, îmi placi, ești chiar un camarad pe cinste. Păi cum altfel să urnești căruța dacă nu bați caii?! Cei care stau pe capră, întotdeauna este cineva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spectacol, pleacă dimineața la patru, direct de la chef, sînt invitați la Coriolan Popa, la Snagov. De la masă țup în aeroplan, ăștia-s dați naibii, parol." În dreptul luminii palide a becului de stradă s-a oprit, și-a scos bucățica de tablă din piept, era stanțată cu grijă și emailul era de cea mai bună calitate. Un vultur alb, cu aripile desfăcute, ținînd în gheare un mănunchi de nuiele în care erau înfipte două securi. Din spate îl ajunse Pangratty, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zări de fiecare dată cînd simțea că se pierde în hățișul amănuntelor contradictorii a tot felul ele rapoarte și știri. Ușa s-a deschis fără zgomot și un băiat de prăvălie oacheș și subțiratic, cu un șorț rozaliu, purtînd o tablă cu ibric și cești, așeză pe masă în fața lui cafeaua cerută. Îl plăti înainte, după obiceiul lui, încuviință cînd băiatul spuse că va veni după tabla peste un ceas, ,,e bine, o iei de dincolo, ca de obicei". Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și un băiat de prăvălie oacheș și subțiratic, cu un șorț rozaliu, purtînd o tablă cu ibric și cești, așeză pe masă în fața lui cafeaua cerută. Îl plăti înainte, după obiceiul lui, încuviință cînd băiatul spuse că va veni după tabla peste un ceas, ,,e bine, o iei de dincolo, ca de obicei". Nu era nici un obicei, cerea cafea în birou doar de cîteva ori pe an, cînd venea vreun musafir mai important, ceea ce nu se prea întîmpla, nu-i plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dat seama că îi roade neastâmpărul, curiozitatea, însemna că se aflau la început. Putea fi totuși o glumă, sinistră, e drept, dar glumă. Doi bătrînei care se joacă de-a istoria, în loc să dea cu bila la popice sau să bată tablele. A arborat o mină serioasă, gravă. A făcut cîțiva pași rari, apăsați, podelele sunau sec, probabil K. F. îl auzea, nu se putea să nu-i recunoască pasul, K.F. era o adevărată vrăjitoare, pe prinț îl simțea cu cîteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vasele subțiri de sînge, palpitul organelor. Ar fi fost înspăimântător să fie așa, dar nu era, toată lumea știa că domnul Schmeltzer nici nu băga în seamă cu cine stă de vorbă și se putea prea bine ca să-l strige "la tablă" pe "domnu' Mihail" și să iasă altul Caruzis ori Petrescu dacă Mihail n-avea chef, era același lucru. Profesorul Schmeltzer era cu totul dăruit experiențelor sale, poate că damful de alcool venea nu de la țoiurile pe care le mai răsturna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se însoare tocmai din această pricină cine și-ar fi legat viața în Tulcea de unul care dimineața și seara, în loc să meargă la biserică ori să iasă pe faleză, ori să se ducă la cafenea și să-i ardă o tablă, ori să răspundă invitațiilor la petrecerile organizate prin rotație de împuterniciții Comisiei Dunărene, se pierdea în stufărișuri ca să prindă broaște, țipari, lipitori și alte jigărănii scîrboase? Umbla în văzul lumii cu un soi de minciog cu coadă lungă, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cum scrîșnea din măsele, avea niște dinți de un alb strălucitor, ca de fiară, el tot era uneori o fiară, spusele lui Bîlbîie puteau aduce din nou în făgașul bun tot mersul lucrurilor. Locotenentul Georgescu hîrîi cu o voce de tablă. "Ești o iscoadă nemernică, un spion împuțit, Leonard Bîlbîie. Știai tot, ticălosule, numai că nu te-a ajutat Dumnezeu și n-ai aflat că problema Consiliului e rezolvată. Nu mai trebuie ocupat, împuțitule. Consiliul se ocupă singur!"." În acea clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poate mai Înalte c‑un centimetru, cine naiba mai știa, dar la fel de Întunecate, de un verde Închis, și tot așa de răzuite, zdrelite, cu pete de cerneală și cu crestături care nu se mai puteau șterge, nume, desene, formule. Și tabla era la fel, mai mult neagră decât verdeînchis (cum fusese cândva), roasă și ea, căci liniile, care altădată trasau pătrățele, abia se mai zăreau, și asta numai pe margini. Catedra era Înfășurată Într‑o hârtie ordinară, albastră, fixată cu pioneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și dezamăgească mama, care‑n dimineața aceea le petrecuse cu lacrimi În ochi, de parcă le petrecuse la cununie sau, Doamne iartă‑mă, la groapă?... Vai, În nici un caz, În nici un caz! N‑or să‑i spună mamei că le dezamăgiseră tabla, băncile. Erau niște copilării, care totuși ar fi durut‑o pe mama. Dar În ce‑o privea pe Fräulein Goldberg, eh, aici era altceva! Vor trebui ca tot anul școlar să lingă cu pâine farfuria? Ce sens avea? De acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se relaxă la adăpostul banchetei confortabile, numai Luana nu reușea să-și revină și să nu se mire, consternată, de ce erau oamenii în stare: să se omoare pentru un covor! În zilele foarte călduroase, Bica accepta ca uriașa balie de tablă să fie scoasă afară și nepoții să facă baie împreună. Dezbrăcați la chiloței, Ema, Dan și Luana așteptau, chiuind de bucurie, ca Bica să umple "cada" răsturnând în ea cele câteva zeci de găleți cu apă fierbinte, încălzită la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o pună pe Bica în temă cu noile descoperiri ale științei. Deși baia reprezenta un efort considerabil, bătrâna accepta această corvoadă, în ciuda faptului că, o dată scăpați la joacă, până în seară năzdrăvanii erau, iarăși, numai buni de aruncat în balia de tablă. Cu doar o săptămână înainte de începerea școlii, într-o zi de sâmbătă, Luana sesiză o agitație ieșită din comun în rândul părinților. Mătușile, plecate de dimineață, se întoarseră spre prânz coafate, cu acele frizuri crețe și țepene al căror farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
uniforma scrobită, fetița abia se stăpânea să nu-și dojenească mama pentru obsesia îngrozitoare pe care o avea de a apreta totul: așternuturi, haine, gulere, mai lipseau chiloții și șosetele și ar fi transformat-o, cu ușurință, în omul de tablă din "Vrăjitorul din Oz". Gâtul țeapăn, incapabil să se miște în gulerul ca de carton, îi amorți chiar înainte de a ieși din casă. Se uită în oglindă o ultimă privire și văzu fundele uriașe, ca două cornițe de drac. Îngână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din priviri și sub marea de băști albe Luana deveni, fără să-și dea seama, o anonimă. Erau la ora de aritmetică atunci când învățătoarea fu chemată la telefon. Ezită să plece și să-și lase clasa nesupravegheată. Luana, scoasă la tablă, scria de zor. După o clipă de gândire, spune Luanei: Lasă creta și ai grijă de elevi. Până mă întorc să nu se audă nici musca! Fata făcu ochii mari și rămase nemișcată, cu creta în mână. Nu ieși bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zbură gândul la vremurile de altă dată. Își aminti cum se jucau de-a școala. Dan și Ema stăteau unul lângă altul la masa ce servea drept bancă, sub via din curte. Ea, în chip de profesoară, preda lecția la tabla improvizată din ușa garajului unchiului Vali. Deși era cu un an mai mare, Ema nu se încumetase să lupte cu vara ei pentru această funcție. Întotdeauna Luana trebuia să comande, să fie în fruntea trupei și drept urmare acum preda "elevilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să comande, să fie în fruntea trupei și drept urmare acum preda "elevilor" ei înmulțirea și împărțirea. Plictisită de noțiunile pe care le știa prea bine, Emanuela căscă cu toată gura. Educată, "profesoara" îi făcu observație "Doamna" scrise câteva exerciții pe tablă, cu un aer comic de superioritate, apoi îl scoase pe Dan în față să le rezolve. Mai inteligent și mai rapid decât ea, băiatul completă atât de repede rezultatele, că Luana rămase în urmă cu socotitul. Deși cei doi zâmbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îngrijea grădina și se amuza văzând încăpățânarea zgâtiei de a fi în frunte, în ciuda faptului că era depășită de situație. Luana își făcuse un catalog cu zece copii. Rolul primilor cinci îl juca Ema, al celorlalți, Dan. Îl chemă la tablă pe Ionescu. Ema sări de la locul ei și luă creta. Rezolvă asta, făcu Luana și dictă Emei un exercițiu. Fata scrise rezultatul rapid și dădu să plece. "Profa" se răsti: De ce ai rezolvat corect? Nu știi că Ionescu e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i lăsa nici o portiță de scăpare. Făcea așa un tărăboi, se lua de gât cu toți, alergându-i în jurul curții, că până la urmă copiii renunțau să se mai pună cu ea. O declarau câștigătoare, dar în spatele ei scriau, mare, pe tablă "Doinița" și fugeau să se ascundă în casele lor. Bica o dojenea și fetița se scuza: Ce vrei, Bică, dacă nu-mi place să fiu a doua?! De aceeași ambiție și încăpățânare dădea dovadă atunci când organiza spectacolele pentru părinți. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un caiet. Pe prima pagină, iscălitura delicată a lui George o făcu să zâmbească. În sfârșit îl dibuise. Avea scrisul îngrijit, mărunt, puțin aplecat spre dreapta. Puse caietul pe-un colț al băncii și închise servieta. În timp ce dirigintele scria pe tablă cuvintele de vocabular, Luana se zbătea în focul creației. Se chinuia să compună o poezie din cele mai expresive. În momentul în care se declară mulțumită, rupse o coală de hârtie, copie varianta finală a poeziei și-o strecură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
doamna de mate era un dascăl excepțional. Plecai cu lecția învățată din clasă. Lucra mult cu elevii, zeci și zeci de probleme, de toate felurile. Cunoscându-și școlarii ca pe propriul buzunar, ea sesiză că Luana învăța mecanic, înșiruind pe tablă cârduri de demonstrații, ajutată doar de o memorie de invidiat nu și de un studiu aprofundat. Luana, ce-mi "pictezi" tu aici e memorie și nu judecată. În felul ăsta n-ai să ai rezultate prea bune la treaptă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
oricât. Îi plăcea ceea ce făcea, nu avea în repertoriu melodii care nu-i ajungeau la suflet. Trăia fiecare cuvânt al poveștii, fiecare notă a vocii și chitarei. Obsedată de versurile unui cântec al grupului " Ecoul", scrise, într-o pauză, pe tablă: "Să nu ne vadă îmbrățișarea, steaua, Prin craterul geamlâcului îngust. Ridică brațul și trage jaluzeaua. Hai, vino mai aproape să te gust!" Din bancă, Rosti aruncă stiloul spre ea: Neserioaso, scrii prostii pe tablă. Fata citi versurile și nu văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ecoul", scrise, într-o pauză, pe tablă: "Să nu ne vadă îmbrățișarea, steaua, Prin craterul geamlâcului îngust. Ridică brațul și trage jaluzeaua. Hai, vino mai aproape să te gust!" Din bancă, Rosti aruncă stiloul spre ea: Neserioaso, scrii prostii pe tablă. Fata citi versurile și nu văzu nimic în neregulă. Erau sensibile, rimau și simțea că ascund un mister anume pe care ea nu-l cunoștea. Nu văd nici o prostie. Ba chiar sunt drăguțe. Te deranjează ce fac? Da. Atunci ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la tot felul de cozi. La una interminabilă, ca să primească și apoi să predea bulina roșie numită fisă fără de care nu puteai intra în posesia tacâmurilor și încă la una, mult mai cumplită, pentru a intra în posesia cănilor de tablă pline, pe jumătate, cu așa-zisa mâncare. Cine găsea un cartof ori un morcov în ciorbă putea să se considere fericitul câștigător al zilei. Felul doi era, invariabil, garnisit cu pește. Nu mai mâncase niciodată piure cu pește, pilaf cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mică sub raza de acțiune a degetului îndreptat asupra ei. Profesoara o privi scurt, apoi se întoarse spre băiat și-i întinse creta: Bănuiesc că spectacolul de-afară avea scopul s-o impresioneze. Ia fă tu asta terminând demonstrația de pe tablă. Luana roși. Acum vor râde toți de prietenul ei. Nu avea de unde să știe o demonstrație pe care profa tocmai începuse s-o predea. Ernest luă creta și fără nici un efort termină înșiruirea de relații. Lăsă obiectul de scris pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana roși. Acum vor râde toți de prietenul ei. Nu avea de unde să știe o demonstrație pe care profa tocmai începuse s-o predea. Ernest luă creta și fără nici un efort termină înșiruirea de relații. Lăsă obiectul de scris pe tablă și se așeză lângă Luana, ca și cum acolo ar fi fost locul lui. Afară, o prinse de mână. Ce vrei să facem astăzi? Nu voia altceva decât să-l privească, să se cufunde în ochii lui, să-și treacă mâna prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]