1,606 matches
-
plin ochi cu arii de operă și colecționează timbre rare, iar În familia lui se vorbește frecvent despre ascendentul astral și despre presopunctură. Îmi amintesc foarte bine cum poate să arate o duminică În jurul mesei ovale din livingul lor, cu tacîmuri care par pescuite dintr-un muzeu și un umor care, atunci cînd se produce, e solemn, pare umor de Înmormîntare... niște oameni cu greutate, cam asta exprimă prin tot ce sînt. A avut grijă maică-mea să mă introducă În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
veterani, după o cină clasică la lumînări, cu meniuri care includ vînat, trufandale și vin franțuzesc, În fața televizorului (care acum nu se mai stinge nici cînd emisia Încetează) din care vin știri despre lumea exterioară, făcînd o criză de nervi - tacîmuri trîntite de pereți, urlete incoerente despre mama cuiva, o acută nevoie de a pleca din această pușcărie -, urmată de o goană În cercuri, de animal decerebrat, pe terenul de instrucție, printre tunuri - locotenentul Soare, care era OS, Încercînd să-l
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ea. Dar nu-i un ursuleț de pluș! Hattie își luase cafeaua în camera de zi, la masa așternută de John Robert și mutată în dreptul ferestrei. Filozoful se așezase în fața ei și acum aduna cu un gest mașinal farfuriile și tacâmurile, aranjându-le teanc. Vremea se schimbase iar, ploua melancolic peste grădina mică, împrejmuită de gardul scund și știrb. I-am spus lui Pearl că nu mai avem nevoie de ea. Că nu mai avem nevoie de ea? Vreți să spuneți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ordine, spuse Hattie, nervoasă. Degetele ei se jucau cu gulerul capotului cafeniu. Își împinse ușor scaunul, îndepărtându-l de masă. — Nimic nu e în ordine! Spuse John Robert, izbind cu pumnul în masa fragilă, de pe care căzură pe podea câteva tacâmuri. Se ridică, își târșâi pașii în celălalt capăt al încăperii și rămase în picioare, cu spatele la ea. Hattie se uita la el oripilată. Cu o voce mică, întretăiată, încercă să-i spună: — Te rog, fii calm, fii un om mai obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
decât această variantă. O să văd mai încolo cum merg lucrurile. După amiază ajung la Spotorno. Davide vorbise cu parohul de aici, don Camillo, pentru a lua masa împreună. Dar am ajuns târziu, prea târziu pentru prânz. Totuși, am observat că tacâmul meu rămăsese neatins pe masă. Mergem împreună la un cămin de bătrâni, unde celebrez Liturghia. Sunt două surori din India care lucrează aici. După liturghie sunt invitat să servesc ceva împreună cu ele, adică două pahare mari cu suc de portocale
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
omenirea, ci de iubire! Intr-un colț al pieței este un bar cu multe mese și doar doi clienți, deocamdată. Pe ceilalți i-a speriat canicula. Probabil, din cauza căldurii, fata care servește scapă pe jos când unul, când altul din tacâmurile pe care le are pe platou. Văd și un muzeu al clopotelor, în spatele meu, în clădirea de zidul căreia mă sprijin, inaugurat de fostul președinte al țării, François Mitterand, la 16 decembrie 1994. Imi termin scurta vizită aici și pornesc
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
se ofereau saci cu cărbuni, de diferite mărimi, expuși chiar la piciorul grătarului. Un umbrar alb cu dungi vernil prelungea spațiul deschis din spatele unui automobil station, iar o masă pliantă înconjurată de scaune pliante era așternută pentru cinci persoane, cu tacâmurile de rigoare, toate, bineînțeles, de plastic. Privirea lui Nestor întâlni drept fundal, întinsă pe toată înălțimea vitrinei, o plasă asemănătoare năvoadelor pescărești, împodobită cu o ploaie de frunze artificiale, verzi și galbene și ruginii, într-un aranjament sofisticat al petelor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
viteză culoarul central și se apropie glonț de băieți. Băieții intră în alertă. Chelnerul a trecut pe lângă domnul Panciu și nici nu l-a băgat în seamă. Aici, lângă stâlpul cu lambriu are o măsuță de serviciu cu pahare, veselă, tacâmuri și șervețele. Plus alte flecuștețe pentru servit clientela. Profesorul își aprinde o țigară. Chelnerul a luat un pahar mare cu picior și altul mic, tot cu picior, și se duce să le pună pe masă înaintea profesorului. Nu schimbă cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Calm! face semn Chițu. Și, cu o poză marțială, se ridică, apucă haina de pânză albă de pe speteaza scaunului și și-o trage pe mâneci. Băieții sunt în delir. Chițu înhață o furculiță și un cuțit din cutia compartimentată pentru tacâmuri și, plin de morgă, se duce drept la masa domnului Panciu, iar pe drum se încheie la un nasture, așa, ca să nu apară descheiat de tot. Aplecat servil din mijloc, așează furculița în stânga profesorului și cuțitul în dreapta sa. Profesorul își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
1,5l/zi până la 2 sau chiar și 5 litri/zi. Se va modifica astfel digestia gastrică prin modificarea calității sucului gastric, care în mod normal este acid. Ar fi de preferat, ca la gătit și servit masa să folosim tacâmuri de lemn sau de ceramică, sau de argint (în ordinea asta!), nu cele pe care le folosim noi în mod curent, din oțel. De asemenea este indicat să mâncați cu mâna, măcar din când în când, atunci când nu vă vede
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
și te temeai de el. Plănuiam așadar, să mă despart de tine pentru a mă căsători cu el. Parcă vedeam aievea, cu ochii minții, scena care avea să se desfășoare: într-o seară, la cină, ai fi găsit numai un tacâm la masă. Întrebare: "Ce înseamnă asta? Tu nu mănînci?" Răspuns: "Eu iau masa în oraș". "Unde? Cu cine?" ... Și aici, trăsnetul: "Cu viitorul meu soț! Tânărul de la Constanța! Nenișor!" Cât doream, cât îmi trebuia revolta, deznădejdea, gelozia ta. Toate astea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
State, și care, după varii șicane birocratice, s au aranjat cum se cuvine, cu bani destui, recunoașterea diplomelor valahe, casă zdravană, doi copii minunați, teze doctorale, publicații la Routledge, alintări administrative, vacanțe mirifice, ajutat din plin rudele rămase acasă... Tot tacâmul. Ei ne-au zdruncinat serios convingerea că de România se alege sistematic praful, amintindu-ne că, în cei zece ani ai lor de absență, au dispărut dughenele ce sufocau trotuarele, câinii vagabonzi, munții de gunoaie dintre blocuri, aurolacii din scările
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
singură având cont deschis la prăvălia Țoev iar ziarele le luam de la gara Traian Val. * Întâmplarea netezește drumurile. Mergând în vizită la Tanea Harcino, în lipsa unor cești, Tanea trimite pe cineva la fata cu bască albă să împrumute ceșcuțe, pahare, tacâmuri și ce-i mai trebuia ei. Nu trece mult și apare chiar proprietara, acum abia vizibilă sub șalul lung. Se numește Steluța Apostolescu. Un nume pe care îl întâlnisem printre acte la revizorat și care îmi devenise familiar, poate prin
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
El însă evitase să fie ,,unghiu" clin cochetărie. în surdină Sia îl chema "neamțu" și "moșu". La ușă Rim, amintindu-si că e încă bolnav și pentru a doza progresele, se rezemă de brațul infirmierei. Liiaa dase fuga să completeze tacâmurile. Nu se așteptase la acel succes imediat. Și cum cuvintele, bietele, fac toate slujbele: S-a făcut un înger Rim! Un înger!" își zise. Intrarea în sufragerie, cu Rim de braț, aduse probabil în mintea Sici imagini vesele: Dacă i-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plăcuse procedarea. Le obicei însă femeile se purtau cu el așa cum îi plăcea lui.. Dacă îi trebuia un mic împrumut, îl găsea, și totdeauna găsea un ospăț fin, fără de care amorul nu ar fi fost complet. Lică nu avea numai tacâmul pus, ci și patul așternut pretutindeni, fie ca oaspe, fie ca amant. Din toate aceste peregrinări, rezultă că anume stradă era legată pentru el de un anume fel de ospătare si culcuș. Acest trai aventuros căpătase totuși, prin repețire, un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
admirativi asupra ochilor mici și cafenii ai fetei, care, în adevăr, momentan avea privirea nițel încrucișată, din sforțarea de a se ascunde și preface în fața musafirei nedorite. Rim, firește, constată că ochii erau frumoși și Nory invidioasă. Baba aduse un tacâm și Nory se așezase între Rim și Lina. 21V> La masă erau perișoare cu smântână. Lina și baba păstrau în menu-ul lor mâncări tradiționale. " De ce se încrucișează azi fata asta? se întreba Nory, care totdeauna se lega de câte un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în felul acesta, strigă: ia laba! Ia laba! Clipă,în care, bucata de carne, pe care o cucoană, care-și pierduse răbdarea, și și-o dusese între buze, îi scapă, dintre degete și din gură, aceasta căzând cu zgomot, peste tacâmuri, pe care le burzului, mesenii întorcând capul, spre acolo, aia se roși ca un rac fiert, pisica se sperie și fugi, de-a lungul mesei, printre mâncăruri, papagalul continua strigarea, vacarm în care se auzi, cu putere de tunet, vocea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
te-au părăsit, ca pe un gunoi - ce poți face, altceva, decât să te înghesui, odată în lună, la coada stufoasă de la ușa primăriei, pentru pomene de o sticlă cu ulei, un Kg de făină, un pachet de zahăr, un tacâm de pasăre, și două pâini albe. Pe deasupra, până nu demult, pomana se repeta, de douăsprezece ori pe an. Tot de atâtea ori, și mătușa Alba, se ospăta, cât de cât omenește. De când,însă, bandiții lumii și ai țării au trecut
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nou eleganța sufrageriei, ce bine stau aici tablourile astea În stilul din Cuzco, formidabil. Se simți Închis În acea Încăpere luxoasă, aproape că-l apăsau pereții. Puse atunci paharul pe marmora mesei și Întinzîndu-și brațele Înveșmîntate În tweed, paralele cu tacîmurile de argint, se sprijini În palme pentru a simți răcoarea frumoasei zile de toamnă și răcoarea nu era propriu-zis frig, nici frigul nu era umezeală, fiindcă aici Începeau manșetele lui de mătase și ceva mai Încolo Celso Împodobise masa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
morții. Odată, pe când se juca, împreună cu alți copii pe ulițele satului, Marian, băiatul cel mare al lui Stelică, a povestit copiilor că, până mai ieri, de fiecare dată când se așezau să mănânce, la masa lor se aflau nu patru tacâmuri, cum s-ar fi cuvenit (câte unul pentru fiecare membru al familiei), ci exista și un al cincilea. “Tata zicea mereu că poate o să avem vreun oaspete, nu care cumva să ne prindă nepregătiți”, mai povestise băiatul. “Acum - zicea copilul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
zicea mereu că poate o să avem vreun oaspete, nu care cumva să ne prindă nepregătiți”, mai povestise băiatul. “Acum - zicea copilul - de când s-a dus biata noastră mamă, iar în casă am rămas doar trei, avem la masă, mereu, patru tacâmuri. Dar ea nu mai poate veni să ne vadă și nici la noi la masă să se așeze...” IV ...tic-tac... Fir-ar să fie! Degeaba m-am chinuit. Mi am plimbat, în van, gândul când încolo, când încoace, că... Ori
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Mark asculta, cu gura deschisă. Karin închise ochii și savură o frumoasă mostră de inepție umană. —Trebuie să mă îmbrac în femeie-pionier. Am o rochie de bumbac lungă până la pământ! Și o bonetă tare frumoasă, cu un cioc mic. Tot tacâmul. Și trebuie să răspund la toate întrebările turiștilor de parcă aș fi de-acolo. Știi, ca și cum am fi acum o sută cincizeci de ani. V-ați mira dac-ați ști ce întreabă oamenii. Karin uitase cât de amețitor de lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pentru mine, cercetarea pe teren ar putea fi un capitol încheiat. Trebuie să mă recompun, Syl. Vreau doar să stau acasă, cu o cărticică inofensivă științifico-jurnalistică. Să am grijă de laborator, poate să fac o croazieră. Liniștea domestică și tot tacâmul. Ceea ce tu numești strategia ta de ieșire din scenă la cincizeci și cinci de ani? — Să petrec un timp de calitate cu nevasta... Mă tem că nevasta te-a neglijat pe tine în ultima vreme. Așa că n-ai decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cimitir. Nimeni nu vrea să creadă că suntem ceea ce ziceți voi, ăștia. —Noi, ăștia? Știi la cine mă refer. Voi, băieții cu creierul. Și ce anume spunem noi de nu vrea nimeni să audă? Noi, băieții cu creierul? —O, tot tacâmul. Obiectele pot fi mai aproape decât par. Echipamentele pot să dea rezultate neașteptate. Nu există nici o garanție, scrisă sau implicită. Tot ceea ce știm e greșit. În seara aceea, mai primi un e-mail din Nebraska. Veni printre mesaje de la prieteni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
alerg nebunește după meditații, de la gară-n Berceni sau Titan. Ca să nu mai zic de Bucureștiul urât, cariat, prăfos și insuportabil, aproape de nere cunoscut. Mă simțeam terorizată de circurile foamei, cu cozi de sute de persoane pentru un pachet de tacâmuri de pui : eram singurul personaj „neangajat“ din casă, deci treaba mea erau cozile. Am terminat romanul și l-am predat editurii când Maria împlinea un an. Trebuia să apară în 1989, dar s-a amânat pe 1990 ; și tot așa
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]