5,643 matches
-
pe băiat? — Nu l-am omorât eu și, crede-mă, dacă aș fi știut că se va întâmpla așa, i-aș fi împiedicat, dar am fost luat prin surprindere. — Mi-am dat seama. Șeful tău a făcut-o? - În fața aprobării tacite, imohagul insistă: Este cel căruia i se spune Mecanicul ? — De unde știi? Știu mai multe decât îți poți imagina... - zâmbi pe sub văl, așa încât celălalt nu-și dădu seama. Mulțumită acestui lucru, încerci să închei „o pace onorabilă“ cu o zi înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
angaja. Nu, domnule, nu am fost un parazit. Ți-am mai spus. Am ales mizeria materială ca să mă salvez de mizeria morală. Dacă mă angajam Îmi creeam o dependență față de locul de muncă, de salariu - Înțelegi mata, semnam un pact tacit pe care eram obligat să-l respect, nu dintr-o conștiință morală, ci de frica de a nu rămîne pe drumuri — Bine, dar așa neangajîndu-te ai fost dintotdeauna pe drumuri. Iartă-mă, n-am făcut decît să-ți repet vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe dumneavoastră și pe toți cei de față. Euripide îl privea într-un fel ce nu exprima absolut nimic, tăcând mâlc. Din când în când se mai uita însă cu coada ochiului spre omenirea din sală, ca într-o înțelegere tacită ce ar fi urmat să culmineze cu o surpriză, fie ea plăcută sau nu. - Bine... mai spuse Maro trist, noi vom pleca acum. Nu mai avem pentru ce sta... să mergem, domnule Luca, zise el, luându-mă de bietele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ochii cu moșneagul, nici atunci și nici după aceea. În toți acești ani care se scurseseră, nici Cristian și nici Ileana nu aduseseră vorba despre ce se petrecuse în micul orășel de munte înainte de căsătoria lor. Un fel de înțelegere tacită domnise între cei doi, ca și cum tot ce făcuse Ileana înainte de măritiș nu exista. Sosise însă vremea ca acest lucru să înceteze. Ce vrei să-ți spun? întrebă ea. Totul. Chiar așa? Chiar așa. E mult de spus. Am timp. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
păcii și asupra promotorilor declarați ai dezordinii. Ca să nu se lanseze orbește în aventură, câțiva dintre ei, cu bune relații în sferele puterii, se apucară să sondeze prin telefon dispoziția guvernului în ceea ce privește gradul de probabilitate a unei autorizații, exprese sau tacite, care să permită intrarea în teritoriul liber a acelora care, din multe motive, începeau să se desemneze pe ei înșiși ca încarcerați în propria lor țară. Răspunsurile primite, în general vagi, iar în unele cazuri contradictorii, deși nu se puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
posibilității realizării sale, în ceea ce mă privește, și asta îmi este de ajuns, nu am nici o îndoială că îi veți dedica toată priceperea dumneavoastră. În jurul mesei trecu un murmur diplomatic pe care președintele republicii îl interpretă ca unul de aprobare tacită, părere pe care evident și-ar corecta-o dacă și-ar fi dat seama că ministrul de finanțe lăsase să-i scape printre dinți, Și de unde am lua banii care ar costa o nebunie ca asta. După ce mută dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
întreținut-o eu șaptesprezece ani, de ce să nu se întrețină și singură de data asta? — Nu poate. — Să încerce. Bineînțeles, la această afirmație aș fi putut da multe răspunsuri. Aș fi putut vorbi despre situația economică a femeii, despre contractul tacit, dar ferm pe care îl acceptă un bărbat prin căsătorie și despre câte și mai câte; dar simțeam că un singur element mai avea cât de cât semnificație. — Nu mai ții la ea? — Câtuși de puțin, mi-a răspuns. Chestiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
totalitate. El și cu Amory s-au simpatizat de la prima vedere. Prelatul jovial, carismatic, capabil să vrăjească un Întreg bal de la o ambasadă, și tânărul ager, cu ochi verzi, Îmbrăcat cu prima sa pereche de pantaloni lungi, au acceptat amândoi tacit relația părinte-fiu după numai o jumătate de oră de conversație. Dragul meu, aștept de doi ani să te cunosc. Ia-ți un scaun mai confortabil, să stăm puțin de vorbă. Abia am sosit de la școală - de la St. Regis’, știți. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Om“. Primul criteriu a fost acela al școlii de proveniență și Amory, singurul absolvent de la St. Regis’, urmărea cum grupurile se formează, se lărgesc și se formează din nou - St. Paul’s, Hill, Pomfret -, așezându-se să mănânce la mese tacit rezervate la cantina comună, echipându-se În colțurile sălii de gimnastică luate În stăpânire de ei și trasând, inconștient În jurul lor o barieră formată din studenții mai puțin importanți, dar cu ambiții sociale, care să-i protejeze de elementele prietenoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dorește, În care artistul lipsit de mijloace trebuie să-și vândă talentul fabricantului de nasturi. Chiar dacă n-aș avea nici pic de talent, tot nu m-aș mulțumi să muncesc zece ani, condamnat fie la celibat, fie la o Îngăduință tacită, ca să produc bani de un automobil pentru fiul cine știe cui... - Dar dacă nu ești sigur... - Nu contează! a exclamat Amory. Poziție mai rea decât a mea nu există. O revoluție socială m-ar catapulta la vârf. Bineînțeles că sunt egoist. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și care să sperăm că nu se va sfârși prematur. Pentru mama, religia e un sprijin și o alinare în situația ei dificilă de femeie care a adus pe lume copii și trebuie să aibă grijă de gospodărie. Tata tolerează tacit acest lucru, deși Domnul este tot un bărbat, după cum îi spune și numele. Să facă bine să nu intre în relații prea strânse cu mama, Domnul Dumnezeu. Dar, de fapt, ea e aceea care tot umblă după el. Rainer nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la fel dacă nu vreți să vă treziți mâine-poimâine cu ciorba nr. 4. Episodul 11 Felul doi De voie, de nevoie, de lehamite și de foame, comandantul Ion Aciobăniței și pilotul Vasile Amărășteanu consumară în cele din urmă, în mod tacit, fără sorbituri pofticioase, ciorba nr. 3, având tot timpul senzația incomodă că nu știu ce înghit. Vădita lor stinghereală nu prea era băgată în seamă de mediocrii din jur, care mâncau grăbiți, parcă mulțumiți cu simplul fapt că pun ceva în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Elena Marin Alexe Rămân adeseori purtată de gând, prin nebănuite unghere, până ce timpul acceptă întoarcerea în eternitate, iar temerile momentului se apleacă tacit, învinse sub pașii umbrelor de liniște aparentă. Duhul meu trist, atins de tăișul durerii, se va vindeca sub razele Iubirii sacre. Degetul Lui va îmbina accente pe veșnicia din mine, acoperind țipătul. Clipe suave, desprinse din senin, dau satisfacție sufletului
Adeseori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83375_a_84700]
-
Coboară iar toamna Elena Marin Alexe Coboară iar toamna pe ulița mea, Cu pasul ușor legănat, Cad frunze uscate-n lucire de stea Prin griul din nori alungat. În aer arome îmbie la joc, Tacit invită pământul, Iar turtele coapte miros busuioc, Iarba-și bocește veșmântul. E-un aer plăcut, amalgam de culori Și vântul colindă voios, Când raze de soare tiptil cad pe flori, El suflu-și ascunde milos. Sub vișin, pe bancă, mă-
Coboar? iar toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83374_a_84699]
-
ci mlădierea și extinderea lui asupra unor domenii până atunci evitate. Există o relație de suprafață, manifestată în filosofie prin prezența metaforelor, iar în poezie, prin cultivarea expresă a ideilor și o relație de adâncime, de permanențe subiacente și implicații tacite. Am putea spune că exact în momentele de desfășurare culminantă, când filosofia sau poezia ajung să se exprime în parte în mod strălucit și deplin, atunci limitele dispar și aprofundarea funcțiilor se rezolvă printr-o încrucișare a efectelor. Adevărata relație
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364559_a_365888]
-
Problemă abordată în eseul-filosofic O țară tristă,plină de humor.De aici, cred, că vine și caracterul românului de a face haz de necaz,un obtimism rău înțeles.Iar faptul aderării noastre la organismele europene nu este altceva decât acceptarea tacită a retragerii statului din istorie. Câteva gânduri din “Vremea Ducăi-Vodă” cuprinde destăinuiri sincere despre fenomenul CASĂ LUX. Un verdict neiertător ce cade că o ghilotina pe”gâtul” Bucureștiului este eseul Bucureștii rămân numai în voia lui Dumnezeu! În care autorul
ARTUR SILVESTRI-PSIHOLOG AL SOCIALULUI ŞI FILOSOF AL ISTORIEI ÎN DERULARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364575_a_365904]
-
această hotărâre sinodală este ulterioară Regulamentului procedural amintit, intrat în vigoare în anul 1950, precum și Hotărârii Sf. Sinod nr.4334 emisă în 1987 și actualizată în anul 1995 prin Hotărârea nr.8400 , prevederile Hotărârii Sf. Sinod nr.9027/2011 abrogă tacit toate dispozițiile contrare ei emise până la data de 25 octombrie 2011. Și întrucât este vorba de o hotărâre sinodală, orice ierarh trebuie să o respecte întocmai pentru ca aplicabilitatea ei să fie unitară în întreaga Patriarhie Română. O altă metodă pastorală
DESPRE FAMILIA CREŞTINĂ DIN PERSPECTIVĂ CANONICĂ ŞI JURIDICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361399_a_362728]
-
care preamăreau sistemul erau cât să-i numeri pe degete. Redactorii revistelor serioase îi solicitau la fiecare număr, le publicau textele pe prima pagină. Printre numele acelea se strecurau și numele noastre. Era între noi, autori și redactori, o înțelegere tacită. Scriitorii cu adevarat talentați debutau, publicau, chiar dacă nu chiar pe prima pagină. - Sunteți o scriitoare prolifica, ați scris și ați publicat numeroase cărți de versuri, eseuri, tablete, poezie pentru copii, române, proza autobiografica. Vă rugăm să ne enumerați câteva dintre
DEŞI A PUBLICAT 20 DE CĂRŢI ŞI A PRIMIT 30 DE PREMII, SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA MELANIA CUC CONTINUĂ SĂ FIE EA ÎNSĂŞI, CEA OBIŞNUITĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361490_a_362819]
-
al-XVIII-lea, figura „tânărului geniu” s-a transformat spontan, fără nicio reticiență, pe teritoriul spiritual românesc. Eminescu a fost o figură ideală pentru a o întrupa. Nu încape îndoiala că transmutația s-a făcut prin ștergerea trăsăturilor concrete și prin adoptarea tacită a modelului constituit. Căpătând forță autonomă, figura eminesciană s-a abstractizat, depășind marginile istorice. Mitologizarea s-a făcut prin trecerea în umbră a detaliului și prin aspirația spre arhetip. Novalis și Kleist ne par exemplele celebre în acest sens. Descriind
MITUL EMINESCU SAU DE LA OM LA GENIU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363886_a_365215]
-
poporul. Pe toate canalele se difuzează invariabil și aproape simultan același eveniment cotidian, precum arestarea unui cămătar interlop sau a unui plitician dubios, ce nu-și poate justifica proveniența averii colosale dobândită pe căi necinstite, dar se eludează în mod tacit situația mizerabilă în care se zbate omul obișnuit cu o pensie sau cu un salariu, care abia dacă-i ajung pentru a-și acoperi facturile și cheltuielile traiului zilnic. Până când oare poate continua această stare!? Nu mai vorbesc de așa-
MASS-MEDIA MIORITICĂ de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362965_a_364294]
-
Ligii Scriitorilor din România nu confirmă deloc legea nescrisă potrivit căreia cititorii n-ar avea la ce să se aștepte de la publiciști în perioada verii, oameni fiind și ei, cu concedii și călătorii planificate și meritate. Ideea aceasta preconcepută, acceptată tacit, se spulberă volens-nolens încă de la prima ochire asupra cuprinsului CETĂȚII LUI BUCUR. Nu degeaba frontispiciul din internet se ramifică bogat, promițând în egală măsură proză și poezie, antologii și reportaje, biografii și exegeze. Țelul se adeverește rapid, fără urmă de
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
62). Alteori le sugerează prin reluări succesive (mare, ger, toamnă, crin, far), până la obsesiv (fregata, floare de lotus etc.). Deși Domnița Flori Neaga nu incriminează nici sub obsesive presiuni elegiace jocul nedrept al destinului implacabil, el se conturează din zădărniciri tacite: Când sănii stranii, fără zurgălăi,/ Mă bântuiau suav, în lung și-n lat.../ Floare de măr, căzută peste zori,/ Ai fost și foc, și aer, și păcat (p.35), sau ca un dans fantastic, destinal (În blânda desfrunzire de pe urmă
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
i-a spus călugăriței Heruvima Pica, de la mănăstirea Țigănești, absolventă a seminarului de la mănăstirea Horezu: < >”51. Documentele studiate ne conturează imaginea unei situații apropiată de ceea ce s-a petrecut în cadrul relațiilor dintre sultanul otoman și patriarhul de Constantinopol: o înțelegere tacită între cele două puteri dintre care prima a avut permanent tendința să încalce hotarul celeilalte. Acceptând anumite compromisuri printre care credea că salvează fundamentele Bisericii Ortodoxe, Patriarhul Justinian s-a văzut confruntat pe parcursul îndelungatei sale păstoriri cu încălcări repetate ale
PARTEA A II A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360839_a_362168]
-
exegeza poeziei mele.”[ 14] Mirela-Ioana Borchin este atentă ca întrebările să asigure continuitatea ideilor și, după caz, ele sunt când explorative[15] (preponderent ale determinării), când recurente[16] (sau de autoreglare) și chiar de etichetă[17] (simple constatări care direcționează tacit). Nivelul de cunoaștere reciprocă a colocutorilor și a subtextului poetic conduce spre un nivel de exprimare în consecință, colocuția implicând acordul registrelor, ca de pildă: „M.-I.B.: Poemele în care apare Atotputernicul sunt limpezi și luminoase, ca un cer
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului Suprema așteptare Cu mine-am plecat în singurătatea mea aleasă Și-n mine îi port calzi, pereții vechi care m-apasă, Și vrăjmașa tăcere care-și vântură oasele, Ori tigva rânjind tacit, ce își zornăie coasele Sub pașii mei zac înzăpezite iluziile, Îmbătrânesc în brațul ostenit perfuziile. Să-i iert, mă așteaptă toți sorții ce mă abuzară, La geam așteaptă moartea inutil ereditară. Dar insomniile m-așteaptă cu o noimă nouă, Destinul
SUPREMA AȘTEPTARE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368443_a_369772]