KorAP: Find »[drukola/base=taică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...139 >

3,451 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

sfârșit, cu greu m-a recunoscut, m-a invitat În casă să-mi dea de mâncare, dar nu Îndrăzneam să Întreb dacă știe ceva despre familia mea. „Ce știi despre tata?” - că știam că tata s-a ascuns la Budapesta. „Taică-tău e acasă, Încă din septembrie anul trecut s-a dus la Oradea” - atunci deja intraseră trupele românești În Ardealul de Nord. „Dar despre mama ce știi?” - „Mama de două săptămâni s-a dus acasă”... Am Început să plâng. Și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
decât din trei În trei zile, de două ori pe săptămână. Și a trebuit să stau la Arad două zile. Dacă mergeam spre Debrețin ajungeam acasă mai repede. Între timp, cineva m-a văzut la Budapesta, i-a spus lui taică-meu și tata a trimis o mașină după mine - nu m-au mai găsit. Și când am ajuns acasă, tata lucra În alimentația publică, era șeful complexului de restaurant și hotel „Transilvania” la Oradea. Am ajuns acolo, desigur ne-am

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
cotețe mari de găini din beton armat. Erau În curte pe dreapta. Ei bine, aceste cotețe de găini au fost transformate În celule și acolo am fost Închis eu cu tata... Tu Îl știi pe Edgar Krauss, prietenul meu, cu taică-său, cu maică-sa și cu el, de unde s-a tras toată treaba asta, apropo de Încercările de fugă din Ungaria... Apartamentul nostru de la etajul Întâi, pe Horia 48, a fost ocupat de niște ofițeri nemți, iar unul dintre ei

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
explicat. Nu se poate explica. Era o senzație curioasă. Eram atât de siguri că murim... Eu nu știu cum era, dar dacă nu ne eliberam, dacă mai stăteam, să zicem, o săptămână, eu cu tata sigur muream. DAVIDOVICI: Dacă nu erai cu taică-tău nu te Întorceai... ADLER: Categoric nu mă Întorceam... Și au venit trupele care-i strângeau pe ăia de la marginea drumului, adică pe noi, și a rămas mâncarea acolo. Așa era cât pe ce să murim, după ce, un an de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
lagăr de muncă nu era ăla... - Ați coborât, s-a făcut selecția... Toate lucrurile au rămas În vagoane. DAVIDOVICI: Sigur, că or să vină mai târziu după noi... - Așa vi s-a zis? DAVIDOVICI: Da. - Știați nemțește? DAVIDOVICI: Da, de la taică-meu. - Spuneați că s-a făcut această selecție. Bătrânii au fost primii selectați? DAVIDOVICI: Cum coborai, „Los, los, los!”... Dintr-o privire făcea doctorul selecția... Nici nu puteai să-ți dai seama: „Los, los, los!”. Noi la dreapta, separat băieții

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
la Cluj. Părinții tatălui meu sunt de lângă Reghinul săsesc, din Chiherul de Jos. Părinții mamei mele se trag de undeva de lângă Oradea. Mama s-a născut Într-o comună care pe atunci se numea Romped... Acum nu știu cum se mai cheamă. Taică-meu a stat În comună, la școala primară, cum era pe vremea aia, după care a plecat să facă ucenicie la Linz, În Austria - pe atunci era Austro-Ungaria -, de unde a mers pe front, În timpul primului război mondial. Apoi s-a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
fost rechiziționate pentru scopuri de război. Și atunci noi practic trăiam Într-un cartier destul de central - dar Înainte locuiam Într-un cartier lângă gară, unde erau mai mulți d-ăștia cu camioane și care nu erau meseriași de talia lui taică-meu. Service-uri, pe vremea aia, nu erau. La Cluj erau trei service-uri... sau două - „Leonida” și mai era Încă unul. Și vreo doi cârpaci. Atunci tata mai repara o mașină, mai aranja una, alta și-i mai ieșea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
prima zi? - Înfiorător a fost când te-au dezbrăcat În pielea goală și ți-au dat haine de deținut. Ăsta a fost un prim pumn. Al doilea - când ai văzut că nu poți să-ți mai vezi familia; decât pe taică-tău, dacă, Întâmplător, a rămas cu tine. Dacă era mai bătrân și era trimis la stânga, rămâneai singur. Baza apelului era numărarea. Și abia seara am ajuns În baracă. - Ați stat În curte? - Da. O curte ca asta arăta În felul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Civili, domnule, civili-civili... Noi mergeam, ăia veneau. Sau invers. Când veneam noi, mergeau ăilalți. Se vorbeau toate limbile lumii. Erau toate culorile lumii: negri, albi, tot felul de prizonieri. Prizonieri de război, oameni luați cu forța la muncă. Îmi spunea taică-meu: „Mă, dacă scăpăm de aici și te faci scriitor să nu uiți să descrii drumurile dus-Întors, drum asemănător cu Turnul Babel. Se vorbesc toate limbile, În amestec extraordinar”. Și ajungeam la locul respectiv. Dar numai o parte din lagăr

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Încărcat vagoneții, alții la descărcat vagoneții. - Spuneați că, prin intermediul minerilor francezi, primeați ajutor sau informații. - Francezii erau foarte Încântați, că ăia care veneau În lagăre nu prea știau franțuzește. - Încântați? - La noi aproape toți vorbeau franțuzește. Îmi aduc aminte de taică-meu, Dumnezeu să-l ierte, care Învățase meserie inițial de la un miner cioban: „Bă, ce culți sunt francezii ăștia. Și ciobanul vorbește bine franțuzește” (râde). La noi cam toată lumea știa puțin franțuzește. Oamenii au făcut școală... În școlile ungurești și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
război: nu am găsit nici urmă din lagăr. Am găsit comuna Thill, dar nu am mai găsit lagărul. Dar nu am găsit pe nimeni care să știe unde a fost lagărul. Am găsit un brutar destul de copt care spunea că taică-său spunea că aici a fost un lagăr În timpul războiului. E mai tânăr ca mine. Când am fost acolo eu aveam 50 și ceva de ani - În 1987 am fost. - O schiță a lagărului... - E destul de simplu de făcut. Cred

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
aceea? - Da, da... L-au arestat... Era un centru de colectare a notabilităților politico-militare - nu numai din Germania, din toate țările... - Era evreu? - Era evreu, da. Cineva a descoperit că ăsta era ăla care l-a omorât În bătaie pe taică-său. Eu Îl cunoșteam pe el, știam că a fost kapo, din lagăr Îl știam. Mi-au spus niște colegi că a fost kapo, și Încă unul rău. N-au spus că a omorât pe cineva În bătaie: „Să-l

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

în meciurile noastre cu liceul unguresc, Pretorian, în chiloți, se împiedica pe extremă, când fugea, de propriul lui organ procreativ și noi strigam: hai Puloș! hai Puloș!) și în plus băiat plin de viață, cu toate că mediocru la învățătură. Era regățean, taică-său, un om cu stare, proprietar de moară sătească, pe undeva prin Teleorman. Avea rude în orașul nostru și de aceea venise aici, în loc să se fi dus la Pitești sau Turnu-Măgurele. Szekely era un ungur distins, de o eleganță deosebită

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ea, prezența ei ocrotitoare, tăcerea chipului ei care era atât de elocventă: ești fiul meu, parcă îmi spunea, și după Dumnezeu la tine țin și am uitat de mult că nu mai ai credință și nu te-ai împăcat cu taică-tău... Dar ești tânăr, și nu se știe dacă într-o zi n-o să-l înțelegi pe Mântuitorul.. Îi ghiceam aceste gânduri și o ocroteam acum și eu, spunîndu-mi că dacă Mântuitorul a învățat-o să fie atât de răbdătoare

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
o tăcere de gheață. Domnul avocat era ca un sfinx. M-am ridicat să plec. M-au lăsat. Petrică m-a condus o sută de metri și s-a întors înapoi. Mi-a spus că vrea să-l convingă pe taică-său să renunțe la ideea lui. Ce idee, i-am spus, și dacă îl lași neconvins ce-o să se întîmple? Nimic, zice, dar nu e bine să-ți poarte pică. Dar n-are decât, zic, auzi ce i-a trecut

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
șină. Ce, te crede o comoară, să-ți dăruiesc eu, chiar și ție, apartamentul? Nu cumva vrea să te înzestrez? Eram grosolană, dar mă scotea și el din sărite; în loc să vină cu mine, mă lăsa singură, să-l "convingă" pe taică-său. Ca și când, dacă nu l-ar fi convins, îmi păsa mie că o să-mi poarte pică! Am avut bănuiala că discutaseră între ei acest subiect și că în ultima instanță, adică în fața mea, Petrică își retrăsese acordul. Probabil că mai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
peste puterile mele. Într-o vreme parcă mă îngrășasem puțin. Vezi, Matilda, mi-a spus, că ai făcut un fund cât o baniță. Nici nu știam ce e aia baniță, am întrebat pe cineva și am înțeles de unde știa el. Taică-său, din Brăila, fusese negustor de cereale. M-am desbrăcat, m-am uitat în oglindă și m-a apucat furia. Nu mă îngrășasem nicidecum, dar ăsta era limbajul lui...'' "Era o grosolănie de fond sau de formă?" o întrebai. "Cum

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ascunzi... Petrică, ce e cu tine? Nu pot, zice, să-ți explic la telefon... M-am gândit câteva clipe. Bine, zic, rămâi acolo până mâine, dar nu uita că îmi oferi o noapte întreagă în care o să mă gândesc că taică-tău e un om necuviincios, iar comportarea ta anormală. Te rog, zice, să nu vorbești astfel despre tatăl meu. Indignat. Iar eu îți spun, zic, că vorbesc despre el așa cum merită. Și, la răspunsul meu, pac, îmi trântește și el

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
pe socoteala celor doi și desigur, mai ales, chemarea Salvării îi înveselise copios. Bravo, Matilda, am gândit, va să zică râzi de nefericirea altora... "Petrică îmi oferise și el o surpriză, continuă ea, dar nu de acest gen, ci ceva ciudat în legătură cu taică-său. La întrebarea mea îmi răspunse foarte grav că tatăl lui e un om sensibil și că însurătoarea fiului său a fost pentru el un șoc pe care nu l-a suportat. Că era, în seara aceea, foarte agitat și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
scape de el, era normal, stăpân pe sine, orgolios, bățos și deodată clic! din nou fuga acasă, fără să mă prevină, fără să-mi explice... (<Bravo, Matilda! Pac! Clic!>) Bineînțeles că am pus iar mâna pe telefon. Bineînțeles îmi răspunde taică-său, care îmi șoptește la aparat, cu imensă satisfacție, l-am ghicit rînjind: îl despart eu de tine, n-ai nici o grijă. Știu că lupta e mai grea, îmi dau seama, ești frumoasă, te iubește, dar până la urmă tot te

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
M-am ridicat și m-am dus după el. Când m-a văzut s-a precipitat spre șifonier, a deschis ușa și s-a vârât în el. Ăsta nu e bărbat, am gândit uluită, e încă în scutece. Are dreptate taică-său... Și m-am întors în hol. Ai dreptate, i-am spus, lui Petrică îi e frică de mine, s-a vârât într-un dulap. Să veniți după sărbători și să-i luați lucrurile. Dar în aceeași clipă a reapărut

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-i luați lucrurile. Dar în aceeași clipă a reapărut Petrică. Mă întorc, zice, cu condiția să nu-mi mai insulți niciodată părinții. Am tăcut. M-am gândit că Petrică era un bărbat admirabil, în afară de cultul acesta al lui anormal pentru taică-său. Ar putea să se schimbe. Bine, i-am spus, sper să nu mai am ocazia să-l văd sau să-l aud pe socru-meu. O să-l evit. Și ne-am întors acasă... Cu mine Petrică era absolut natural

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
tare mă legasem de sufletul lui, așa cum i-l cunoșteam, suflet de o mare sensibilitate, pe care un glonț îl putea stinge pentru totdeauna... Mă simțeam rătăcită la gândul că îl puteam pierde și îl înțelegeam mai bine și pe taică-său, că nici el nu vroise să-l piardă de lângă el prin căsătorie. Ce era? Ce mă turbura în amintire? Amestecul de bărbat și copil, când indignat de oameni, și atunci vorbea mult și te pasionau ideile, gândurile lui, puritatea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
el și îl întăriseră, devenise bărbat întreg, făcuse crețuri la ochi, avea acel ten bătut de vânturi și ploi și ars de soare care mă făcuse să mă îndrăgostesc de el a doua oară, și el deodată reîncepea istoria cu taică-său. Atunci m-am simțit eu de fapt lovită... Nu m-am despărțit de el, dar ceva s-a închis în mine, m-a cuprins un fel de nepăsare. Bine, Petrică! Fă ce vrei!..." (Și atunci ai început să stai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
o prințesă divină în frumusețea ei zace o cotoroanță urâtă și respingătoare. Că Matilda putea fi o cotoroanță îmi sugerase încă de la început Petrică, firește prin optica lui bizară, chiar și prin ceea ce omisese să-mi povestească, fuga lui alături de taică-său, vârâtul lui în dulap, deci o anumită groază de ea, apoi generozitatea ei exasperantă care umilea dragostea lui pentru ordine și mai ales pentru cărțile care îi dispăreau din bibliotecă și i se întorceau ferfenițite sau nu se mai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]