3,383 matches
-
știți e că tata este unul dintre cei mai importanți bancheri din Italia. — Cred că am lăsat să se înțeleagă destul de clar că banii nu au nici o legătură cu povestea asta, replică Gacel Sayah nerăbdător. Ce-mi pasă mie că taică-tău e bancher sau general? Soarta ta va fi aceeași ca a celor ce te însoțesc, chiar dacă ceilalți sunt săraci lipiți. Nu! se grăbi să protesteze celălalt. Acest punct este destul de clar și l-am înțeles de la început, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
E rău să nu ai... - murmură ca pentru sine. Dar să nu știi e și mai rău. Când, în sfârșit, italianul deconectă complicatul aparat și veni să se așeze alături de el, îl întrebă fără să-l privească: — Ce a spus taică-tu? — Că o să facă tot ce poate. — Și asta ce înseamnă? — Că vei avea ceea ce dorești, deși va fi nevoie, poate, de mai mult timp. Nu pot să-ți dau mai mult timp. — De ce nu? vru să știe interlocutorul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vocea și cuvintele lui i-ar răsuna în urechi toată viața. Când te înfrunți cu un om cu o sabie în mână, nu trebuie să-l privești în ochi decât ca să vezi care-i va fi următoarea mișcare - îl învățase taică-su. Altfel, dacă eziți o clipă să-i tai capul, probabil că celălalt ți-l va tăia ție. Compasiunea este o virtute a regilor și un defect al soldaților, deoarece în toiul luptei compasiunea este sinonimă cu slăbiciunea - iar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dar nu pot să fac nimic - zise beduinul. Îl cunoști? Celălalt făcu un gest afirmativ. — Este Pino Ferrara. Dacă mi-amintesc bine a participat la raliu de două sau de trei ori. Bun băiat și un pilot excelent. Spune că taică-su e un om foarte important. Din câte știu eu, așa este. — A vorbit cu el la telefon și e convins că poate să mi-l aducă pe cel care mi-a otrăvit puțul... Tu ce crezi? Nené Dupré se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
asta mi-ar da un avantaj considerabil dacă ar trebui să lupt... Desigur, însă te avertizez că și ei le folosesc - dispun de un echipament foarte sofisticat. — Da, dar eu o știu, în timp ce ei nici măcar nu bănuiesc lucrul ăsta. Și taică-meu m-a învățat că surpriza înseamnă, de obicei, o victorie pe jumătate câștigată. — Atunci, ne-am înțeles? — Mi-ar plăcea, dar dacă-l las pe băiat să plece, pierd ocazia ca taică-su să mi-l aducă pe vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ei nici măcar nu bănuiesc lucrul ăsta. Și taică-meu m-a învățat că surpriza înseamnă, de obicei, o victorie pe jumătate câștigată. — Atunci, ne-am înțeles? — Mi-ar plăcea, dar dacă-l las pe băiat să plece, pierd ocazia ca taică-su să mi-l aducă pe vinovat. — O să am eu grijă să nu se întâmple asta. — Cum? — În primul rând, convingându-l că faptul că i-ai lăsat fiul în viață este o dovadă de bunăvoință - și că el, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
făcându-l pe Pino să înțeleagă că tovarășul său, de care știu că-l leagă o mare prietenie de ani de zile, va rămâne în puterea ta și va fi unul dintre condamnații la moarte dacă nu-l presează pe taică-său să facă tot ce-i stă în putere ca să încerce să-l elibereze. — Mi se pare logic. — Și așa și este. Îți ofer mijloace materiale cu care să lupți și o excelentă acoperire într-o problemă numită „relații publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
rămâne în picioare. — Nu vreau să plec - răspunse italianul cu convingere. Ori plecăm toți șase, ori nici unul. Asta a fost înțelegerea. — Nu - îl contrazise. Nu așa ne-am înțeles. Te-am avertizat că n-o să-ți fac nici o favoare pentru că taică-tu este bogat - și n-am spus că-i las în viață pe toți sau pe nici unul, iar tu ai făcut tot ce ți-a stat în putere. Cum se numește copilotul tău? — Belli. Maurizio Belli. — Bine!... Acum înțelegerea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ți-a stat în putere. Cum se numește copilotul tău? — Belli. Maurizio Belli. — Bine!... Acum înțelegerea este așa. Ai să pleci cu elicopterul, o să încerci să te întorci în Italia cât mai repede cu putință și o să-l presezi pe taică-tu să-i determine pe prietenii lui să mi-l predea pe vinovat. Dacă în zece zile nu vor fi la poalele munților, prietenul tău va fi primul care va muri... Ai înțeles? — Perfect! Dar repet că prefer să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ca-n transă și frămîntam bucățica mea de aluat și creșteam. Dar el, care doarme acum În camera alăturată, ce lapte suge, ce mîini Îl apără? Poate vorbește cu tatăl lui despre retragerea de pe Prut, poate cîntă În somn „Hai taică să ne povestești de șarja de la Robănești“ și locotenentul Decebal din regimentul 9 Roșiori aleargă pe cîmp cu calota retezată. Cai și cai, cum apar ei În toate poemele lui, caii iubiți care Îi salvează partidele de șah jucate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și pline de bălării ca un cimitir părăsit nucul bătrîn mijloc și banca pe care jucam șah cu Mitică Bordeianu i-au citit prietenii de la Casa de cultură poeziile Înainte de a-l băga În groapă și umbra clătinată a lui taică-miu pe peretele din dreapta și mama În balcon pierită sub șalul de lînă și În casa mică veche de lîngă gard patul Florichii servitoarea cămășile ei de americă ligheanul cu smalțul sărit sînii moi de femeie trecută bine de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
plecării sale spre meleagurile Îndepărtate ale Szazharminczbrojugulyas - Dugulas țPajiștea Apelor Murmurătoare)... țașa și-o fi Închipuit și el săracul cînd s-a văzut prins În capcana aceea oribilă că părinții lui fuseseră persoane onorabile cu oarecare situație la Odorhei pe taică-su Îl chemase Feher se pare că predase vioara la liceul de acolo și pe bunicu lui l-o fi chemat Weiss, tot ce se poate, și-a schimbat numele ca să nu fie privit ca un varia; am să Înnebunesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu s-o apuca să borască În ea nu se șterge la frunte eu n-am nici pe dracu parcă săraca maică-mea m-ar fi fătat În avion nu Într-un pat de campanie cu tăblii de fier și taică-miu mai mult beat decît treaz și cu biciul după ușă te-ai născut negru În cerul gurii zicea maica-mare da tot l-am mușcat pe dascăl de mînă cînd a ridicat joarda să dea că mă săturasem să tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
toate camerele de sus. Nu era nicăieri, așa că m-am întors în camera mamei și i-am spus lui tanti Mae că tata a plecat. — Când am auzit strigăte și tot zgomotul ăla, m-am dat jos din pat și taică-tu mai că m-a dărâmat în fugă, cum trecea prin camera mea. A ieșit prin fereastră pe acoperișul de la verandă, mi-a zis tanti Mae în timp ce îi schimba mamei punga cu gheață de pe obraz. Mama nu își revenise încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
întrebare. Nu credeam că ea se gândește vreodată la rugăciuni. Vino să ne punem amândoi în genunchi la fereastră, David, și să ne rugăm ca mama ta să se simtă bine mâine și să nu i se întâmple nimic lui taică-tu în noaptea asta și ca tu și cu mine... ca tu și cu mine să nu fim răniți prea tare mâine sau altă dată. Mi s-a părut o rugăciune foarte frumoasă, așa că m-am uitat pe fereastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
rădăcina unuia dintre ei. Era mama, care răscolea pământul în jurul pinului. S-a uitat în sus și m-a văzut, apoi s-a întors spre pin și a zâmbit. — Of, David, uite ce mare s-a făcut varza plantată de taică-tu. N-am crezut niciodată că legumele lui or să crească vreodată în tot lutul ăsta, dar uite! Ce varză mare-mare a crescut tatăl tău! Tanti Mae se trezea acum în fiecare dimineață să-mi facă prânzul pentru școală. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
lucrez toată ziua și ea e aici, și ce vom mânca? Dacă eram... — Chiar nu ai de ce să-ți faci griji, dragule. Stau cu ea toată ziua. Nu face decât să stea în grădina aia veche de varză a lui taică-tu sau pe undeva pe lângă casă. Nu-ți va face probleme. Sunt sigură că poți să o lași aici toată ziua și nu se va întâmpla nimic. Am încercat să înțeleg ce spunea tanti Mae, dar nu am reușit. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
îl mângâia pe cap și agita o jucărie albastră în fața acestuia. Granulele minuscule din interiorul sferei din plastic zornăiau, iar copilul încerca s-o prindă. Se distra nevoie mare ori de câte ori reușea s-o apuce cu mânuțele lui mici, chicotind vesel. Taică-său era topit, mai ales că micuțul scotea o mulțime de sunete, între care lui i se părea că aude cuvântul "tata". De când născuse Ileana, Toma era nebun de fericire. Copilul îi umplea viața, abia aștepta să termine orele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu băieții. Aveau un copil bun și cuminte. Cristi auzise că sugarii plâng mult, mai ales noaptea și nu îi lasă pe părinți să doarmă. Nu era cazul lor, băiețelul era liniștit și nu le făcuse niciodată probleme. Seamănă cu taică-său, se lăuda Cristian oricui stătea să-l asculte, e cuminte și ascultător, ca și mine. Ileana se mulțumea să dea din cap aprobator și să zâmbească înțelegător: Sigur că da, le explica ea prietenelor care erau de față, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din cap aprobator. Ai tăi? Nu, spuse ea aproape în șoaptă, mai rău. Toma veni repede lângă ea și o cuprinse în brațe. O mângâie pe spate și o sărută pe obraz. Mihăiță plângea deja pe pat, probabil supărat că taică-său îl lăsase singur. Ia spune, o întrebă el, ce s-a întâmplat? E rău Cristi, e rău! repetă ea printre suspine. Ce ne facem? Copilul țipa de-a binelea acum. Inspectorul o prinse de umeri și o îndepărtă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și câțiva bușteni la intrare. Nu se mai ostenise însă să scoată și șinele ori poate nu mai apucase?... Miner cu experiență, Crișan înțelese imediat peste ce dăduse. Găsise o veche mină de aur, abandonată cu multă vreme în urmă. Taică-său îi povestise în copilărie despre lucrurile astea, iar prin părțile lor circulau legende cum că, de mult, înainte de război, mai mulți prospectori umblaseră pe acolo scormonind măruntaiele muntelui în căutarea metalului prețios. Apoi, după ce comuniștii veniseră la putere, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aceea? Baia de Sus. Mă rog, Baia de Sus. Ei, ce mare lucru? Nu vrei, nu te duci! Dar nici nu știi ce pierzi. Locul acela este nemaipomenit, iar unchiul meu este un om foarte cumsecade. După ce s-a dus taică-meu, el a avut grijă de mine. S-a comportat ca un tată cu mine. Datorită lui m-am făcut polițist. Hai, fii băiat cuminte și ascultă sfatul pe care ți-l dau eu și, mai ales, indicația doctorului! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ieși din sufragerie. Și acum vă simțiți mai bine? întrebă sfioasă Ileana, fără să ridice privirea din farfurie. Vocea ei, destul de puternică dar plăcută totodată, îl făcu pe Cristi să o privească cu interes. Avea aceiași ochi cenușii ca și taică-său dar asemănarea se oprea aici. Era zveltă și nu prea înaltă, iar mâinile îi erau subțiri cu degete lungi și delicate. Bineînțeles! o asigură Cristi. M-am refăcut complet. Dacă nu m-ar mai ține puțin aici sub umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
măritat și tu te bagi peste dânsa să-i sucești capul. Ildiko, era nepoata lui Loți, fata surorii agentului. Abia terminase școala de poliție și își făcea stagiul de mai puțin de un an la secția din Baia de Sus. Taică-său lucrase în mină și pierise cu ceva ani în urmă într-un accident în subteran. Szabo o luase la el și o crescuse ca pe fiica lui, iar acum se considera răspunzător pentru ea și se îngrijea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bani. Ăi bătrâni nu voiau să-l lase să meargă la bâlci, așa că el vându bicicleta unui alt puști de pe maidan. Banii îi cheltuise pe dulciuri și alte chestii dar apoi, când se întorsese acasă, i se făcu frică de taică-său și inventă povestea asta cu furtul. Complicat caz! zâmbi Cristi. Râdeți de mine! Nu râd, măi Vasilică. Era vorba de metodă, spuse Pohoață ușor vexat. Voiam să vă spun că pusei pe hârtie toate posibilitățile și mă apucai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]