5,450 matches
-
ne fac plăcere. Ele văd adevărul de care fugim, fugim, fugim, ipostazele care ne scad și în proprii ochii, care nu dau bine. În subiectele lui LaBute, filosofia și metafizica te ajung din urmă. Poposesc apoi în tine firesc. Pentru tainice explorări, pentru universul acela pe care nu-l mai împarți cu nimeni, pentru dialogul sincer cu tine însuți. Dramaturgul acesta vorbește despre tare mentale, umane, comportamentale fără să arate cu degetul, fără să lipească, lăutărește, verdicte. La fel se întîmplă
Un dramaturg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6580_a_7905]
-
de o oglindă neagră a cărei descriere o face să fie mai mult decât un simplu obiect: „Calmantă și tulburătoare. Cu cât privești mai mult în ea, negrul încetează a fi negru, devenind un albastru-argintiu bizar, o poartă către viziuni tainice; la fel ca Alice, mă simt în pragul unei călătorii în țara din oglindă, o călătorie în fața căreia șovăi". Figură enigmatică este și D-l Jones, personajul din povestirea eponimă. Vecinul de apartament al autorului este un infirm ce-și
Fabuloasa realitate by Dana Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/6489_a_7814]
-
strălucea ca soarele, iar hainele Lui se făcuseră albe că zăpada. În această lumină, doi bărbați stăteau de vorbă cu Iisus despre patima și moartea Sa în Ierusalim. Este vorba despre marii prooroci ai Vechiului Testament, Moise și Ilie. Semnificația tainică a acestei sărbători este vederea lui Dumnezeu și transfigurarea omului, posibilitatea lui de a se îndumnezei încă din această viață. Sfârșitul verii, începutul toamnei În popor, această sărbătoare este prăznuită pe data de 6 august și este privită și ca
Tradiții și obiceiuri pentru Schimbarea la Față: Ce nu ai voie azi by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63647_a_64972]
-
an mai devreme decât colegii ei. La cea de-a 80-a aniversare a filosofului, Hannah avea să declare că Heidegger, (care-i devenise amant la foarte scurt timp după începerea semestrului), a fost, pentru ea, de la bun început, regele tainic al gândirii. De la el și cu el a învățat să gândească și, mai ales, să gândească actul gândirii. Intreaga ei viață spirituală și întreaga ei carieră în filosofie au fost modelate de viziunea lui care, în prelungirea concepției fenomenologice a
Pledoarie pentru Hannah Arendt by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6364_a_7689]
-
timpii istorici, aceia care definesc vectorii mari și identifică stilistic epocile creatoare, se comportă asemenea unui organism enorm, dar totuși unitar, și artistul singuratic, cel care oglindește în propria-i ființă, mai mult sau mai puțin fidel, specia însăși, are tainice năzuințe de a recupera măcar o fărîmă din starea edenică a primilor oameni. Si atunci visează în fața șevaletului făpturi sincretice, pe jumătate pămîntene, pe jumătate forme eterne, ipostaziate, de cele mai multe ori, în misterioase nuduri feminine. Indiferent cum se raportează în
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
peste ea aveau de gând să-l îngroape... Atunci, unde?! Deși... contează? Mai contează? Se-nvârti pe loc, nu zări prin apropiere nici o movilă reavănă, reveni [...] Și abia atunci, copleșit de impresia că urma să i se dezvăluie un semnal tainic, profund și de multă vreme presimțit, respiră de câteva ori sănătos, adânc și, din cale-afară de istovit, în plină lumină a primei sale zile de viață, de viață nouă, nu departe de locul pe care-ar fi trebuit să zacă
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
de fier nu mai exista. Așa cum n-am mai întîlnit cortina de teatru, pe urmă, în nici unul dintre spectacolele lui Purcărete. Doar în Godot. Drumul către miracolul actului teatral este întotdeauna invers, este acela dinspre lumină spre întuneric. Un întuneric tainic al aventurii, al căutării, al libertății absolute în care mintea, cunoscînd lumina, se joacă cu umbrele fanteziei. Am înțeles, mai tîrziu, că fiecare moment de început de lucru la un spectacol de-al lui se derulează, păstrînd proporțiile, ca întîlnirea
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
boli nervoase, leagă o căsătorie care se încheie cu o ruptură, apoi se apucă de o teză de doctorat pe care n-o termină, și totuși din aceste episoade răzlețe răzbate impresia unei potriveli a destinului care sugerează o finalitate tainică. Igor Isac se hrănește din visări și idealuri vagi, nerăbdarea scepticului fiind înlocuită la el cu așteptarea: așteptarea ca traseul biografiei să se muleze perfect pe schița providenței, și de aici leitmotivul cărții, acela că toți trăim în așteptarea a
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
La amândoi, scenele sunt de o duioșie sfâșietoare, fără nimic sentimental-melodramatic. Parantezele unei mici conștiințe ironice pun bemoli când se ivește patetismul și lărgesc perspectiva când lacrima e gata să țâșnească minor. Plânsul e bine ținut în miezul cel mai tainic al ființei. Tot aici l-aș include pe Gabriel Chifu. Pierderea brutală a mamei la vârsta suspendată a adolescenței declanșează o sensibilitate precoce a morții, o presimțire a ei, sentimentul unei stranii înrudiri cu lumi de dincolo. Mici experimente ale
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
din/ viitor” - Butelia lui Klein), autorul se repliază. Nu întîrzie a se apleca asupra organismului poeticesc aidoma unui medic care-și pune urechea pe un torace pentru a-i asculta respirația. Microrealul pentru care vădește predilecție îi comunică tresăririle sale tainice. E abordată astfel o fenomenologie a relațiilor fulgurante ce se stabilesc între particulele acestuia, o lume a ciocnirilor de-o clipă, extravagant-visătoare, a lucrurilor. Un belșug de imprevizibile asocieri semnifică încununarea mirobolantă a „războiului” dintre contraste ori măcar a incompatibilității
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
șaman sau un mistagog. Uneori îi scotea în evidență fața de „sfânt”. Într-unul din primele texte publicate după moartea lui, Culianu îl compară cu un călugăr creștin, așa cum era înțeles de Meister Eckhart. El insistă asupra înțelepciunii sale (cea tainică, a inimii, opusă celei lumești), a bunătății sale și a capacității de a iubi toate ființele în mod egal. Totuși, profilul maestrului zen se strecoară printre rânduri, atunci când discipolul amintește acele povestiri despre Eliade care au structura unui koan. În
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
doi sugerează altă semnificație a orbirii care nu se reduce la ignoranță, ci se poate transfigura, dimpotrivă, în cunoaștere: cei lipsiți de posibilitatea de a privi lumea au șansa de a trece dincolo de aparențe, de a cunoaște esențele și adevărurile tainice și de a deveni vizionari. Oricât de ciudat i s-ar părea lui Oedip, bezna ca adevăr este o realitate paradoxală, iar cel lipsit de lumina ochilor reprezintă transmițătorul ideal al mesajelor divine: Darul care/ suporți să-l iei de
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
un zâmbet abia schițat pe fața cuiva, un braț care ieșea pe o fereastră, totul era pentru el un punct de plecare pentru meditații - într-un fel nesfârșite. Această lungă privire gânditoare, când se întorcea spre lumea interioară, descoperea raporturi tainice între țelurile oamenilor și jocul delicat al unei voințe de multe ori de neînțeles care îi domină și îi preface. Cu siguranță ar fi greu de găsit în toată opera lui Hawthorne o nuvelă mai lămuritoare decât aceasta și nici
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
a legendei lui Dracula a fost urmată de o poveste destinată de fapt copiilor lor: o străveche tradiție sibiană vorbește despre Școala Solomonarilor sau Șolomanca. aflată „nu departe de aici, pe malul unui lac, nu se știe care”, „o școală tainică, în care diavolul însuși e dascăl”. Sunt admiși doar zece elevi. După nouă ani de studiu, nouă dintre ei sunt trimiși în lume pentru a pune oamenii la încercare, al zecelea rămâne prizonierul diavolului. O variantă cultă pretinde că Șolomanca
Protocronism pe bune by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5748_a_7073]
-
străbătea pînă jos, ca într-un fund de mare. Aburi reci, umezi, cețoși treceau vîjîind printre brazi și, sub bătaia lor, ramurile nemișcate sunau cu un zăngănit de arme“. Fraze nu numai de mare proză, ci și grele de o tainică încărcătură hierosonoră. În jurnalul său, tocmai cînd scrie acest pasaj special al capitolului VIII din Accidentul, prozatorul își notează că trebuie să pună „cît mai multă distanță între lumea pe care șNora și Paulț o lasă jos și cea pe
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Aici, pe pămînt și nu doar în cer. Aș vrea să mai spun că, dacă mergeți, veți vedea un spectacol mare. Nu în sensul competițiilor și ierarhiilor care se stabilesc fals, forțat, cu vanitate. Un spectacol profund, care forează în interiorul tainic și tăinuit al fiecăruia. Un spectacol care ne arată, secundă de secundă, ce este iubirea unui regizor față de actor și cum creatorul se inventează la tot pasul ca cei de pe scenă să-i simtă tandrețea și dăruirea. Iar ei, la
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
pustiu... Auzise despre o mănăstire de-acolo, despre oameni virtuoși și simpli, îmbrăcați în veșminte albe ca neaua. Nu mâncau carne, nu beau vin, nu atingeau femeie; se rugau numai lui Dumnezeu și știau ierburile și vindecau bolile trupului; știau tainice descântece și vindecau sufletul de demoni. De câte ori îi vorbise despre această sfântă mănăstire unchiul lui, rabinul, oftând! Unsprezece ani petrecuse acolo singur, slăvind pe Dumnezeu, vindecând oamenii; dar într-o zi, vai! îl călări ispita, atotputernică, știi, este și ea
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
străbătea pînă jos, ca într-un fund de mare. Aburi reci, umezi, cețoși treceau vîjîind printre brazi și, sub bătaia lor, ramurile nemișcate sunau cu un zăngănit de arme». Fraze nu numai de mare proză, ci și grele de o tainică încărcătură hierosonoră. În jurnalul său, tocmai când scrie acest pasaj special al capitolului VIII din Accidentul, prozatorul își notează că trebuie să pună «cât mai multă distanță între lumea pe care Nora și Paul o lasă jos și cea pe
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
însă nicicînd vană, închipuită de slujitorii artei. ... Ca un imbold mereu ardent, urmărindu-ne destinul. Variațiuni tematice Arta s-a simțit, nu o dată, familiar atrasă de lumea păsărilor, a le înțelege graiul a fost, în felurite tradiții legendare, semn de tainică putere. Pe urmele biblicului rege Solomon, de neîntrecută înțelepciune, o astfel de virtute venea să încunune, prin prodigiul ei, isprăvi aflate în orizontul mitului. Nu doar vitejii în stare să ucidă, ca Siegfried, dragonul unor spaime primordiale, și să se
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
spune chiar el, în eseul Depănând povești, ce precedă, în ediția românească, textul piesei: „cu harul ei de povestitoare desăvârșită, Șeherezada reușește să-l umanizeze pe barbarul care era doar instinct și pulsiune înainte de a-i deveni soț, revelându- i tainice virtuți omenești. Trăind și tânjind după vieți imaginare, îl îmbie pe calea civilizației.// În istoria literaturii nu există o parabolă mai simplă și mai luminoasă decât aceea a Șeherezadei și a lui Șahriar spre a explica rolul poveștii în viața
Vargas Llosa, dramaturgul, actorul by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3303_a_4628]
-
Istoria nu reprezintă decât „pașii lui Dumnezeu pe pământ,” precum socotea Românul Petre țuțea, afirmație asemănătoare cu a părintelui Rafael Noica care spunea că „Hristos e proiecția lui Dumnezeu pe planul istoriei” și cu cea a lui Goethe: „Istoria, acest tainic atelier al lui Dumnezeu”. Unele din sursele cele mai utilizate Încă din cele antichitate au fost listele de popoare, dintre care cea mai cunoscută este desigur cea din Facerea, care a stat la baza mai multor liste de neamuri și
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
Nichita Danilov Poezia este matematica sufletului; prin forța verbului, ea ne deschide porțile tainice ale ființei și neființei, ale cognoscibilului și incognoscibilului. Matematica operează cu cifre, poezia cu sentimente, cu stările cele mai ambigue prin care trecem și atunci cînd simțim, fie și pentru o clipă, bucuria de-a fi, și atunci cînd sîntem
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
poate coborî, după care «poezia» (comunicarea) încetează (p. 30): e o entropie a limbajului care dispare în gura mutului. «Mutul» lui A. Pantea este «frate cu cel de la Nil» din Elegia a zecea a lui Rilke: «Magnificul sfinx - chip al tainicei/ că- mări...». (trad. de Mihail Nemeș). «Mutul» e, în același timp, omul nimicit de strălucirea zeului, dar și eșecul zeului de-a putea exista în om: Când se întâmplă asta nu mai e nimic de numit,/ e doar vertijul, iar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
studiul ăsta, ce nu pricepi, ce nu-ți place, dacă ai teamă etc.? La așa întrebare ciudată școleriul mai întâi holbează ochii nedumerit la mine ca la un om izbit de demență subită, apoi nici el nu știe ce glas tainic stârnit în fundul ființei lui se convertește în plâns neghiob și neînțeles. Adâncimi nepătrunse ale firii! De ce plângem toți la mângâierea unui glas care ne cercetează? Nu știu să răspund cum nu știe nici școlarul meu. Dar un lucru e hotărât
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
credinței într-o lume atee („A ridicat păcatul neagra-i labă / O-nmoaien scârna aurului greu”), iar în al doilea reiterează crezul poetic al comuniunii cu divinitatea prin revelație și extaz („Și-n orice poezie, cât de slabă, / Să- nchid un tainic strop de Dumnezeu”). Se pare că anchetatorii n-aveau știință despre prozele voiculesciene impregnate de magism, dintre care cel puțin Lobocoagularea prefrontală putea deveni probă acuzatoare prin satirizarea sistemului totalitar comunist, mascată sub învelișul alegoric. Uzând de formula distopiei imaginează
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]