2,444 matches
-
caracterul.Magnetismul ei este feminitatea.Misterul femeii izvorăște din eleganța gesturilor, inteligență și umor fin, din afecțiunea dăruită oamenilor dragi.Puterea unei femei, este suma calităților sale.Cartea de vizită a unui bărbat este caracterul.Magnetismul este masculinitatea completată de tandrețe și echilibru.Misterul bărbatului constă în inteligența și flerul său de a descoperi și aprecia calitățile unei femei. Puterea unui bărbat este înmulțirea calităților și acțiunilor sale.Amestecate, toate componentele femeii și ale barbatului duc la același numitor comun.Ridicate
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
nu aș vrea să-i bag în pușcărie pe nenorociții ăștia, deși ei m-ar fi băgat cu dragă inimă. Cât timp Mihai vorbise, femeia se uitase numai în ochii lui, îi prinsese mâna dreaptă și într-un gest de tandrețe o dusese la obrazul ei, apoi cu iubire amestecată cu pioșenie a depus un sărut lung pe ea. Mișcat de gestul ei, bărbatul a prins-o în brațe, a strâns-o la pieptul său, apoi i-a sărutat buzele una
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
rușina de noi, pe lângă faptul că suntem părinții tăi, nici noi nu eram mai breji când am fost ca tine. Mihai s-a oprit din povestit, l-a privit lung și cu drag pe Florin, apoi într-un gest de tandrețe emoționantă a cuprins mâna Mihaelei și împreună l-au mângâiat pe băiat. Le jucau ochii în lacrimi la toți trei, fiecare avea un motiv al lui, dar mai presus de toate motivele era întâlnirea lor, era emoția de a fi
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
ne interesează în cel mai înalt grad. De altfel, romanul debutează spectaculos cu o profundă reflecție despre relativismul și subiectivismul timpului, categoria fundamentală a existenței: ,,Domnul D. mai are puțină vreme, un an, doi, trei..., până la time-out și momentele de tandrețe și comuniune cu natura și cu cei asemenea sie îl fac să resimtă dureros și nostalgic înțelesul acestui răstimp personal de optzeci și nouă de ani trecuți, cum își spune adesea: Este adevărat, timpul nu există. Noi, oamenii, avem o
Un roman filosofic şi dilematic /Cimitirul copiilor de Nicolae GOJA [Corola-blog/BlogPost/93430_a_94722]
-
instalat, bucurându-se de fiecare zi petrecută în noua locuința. Timpul trecea, sarcina Deliei înainta și ea, se apropia de șapte luni. — Încă puțin Delia și micuța noastră Cristina ne va onora casă, îi șoptea Criști în momentele lor de tandrețe. Era cald , începutul de vară își făcuse prezenta. După ce Criști pleca la serviciu, ea se trezi, se duse la bucătărie. Ar fi dorit o cafea, dar sarcina o opri. Bau un pahar cu lapte, apoi, ieși pe terasa. Avea acolo
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383190_a_384519]
-
mâna și se lăsă condus de doamna Ghițescu în sufragerie. — Fiul meu sosește imediat. Până atunci servește un pahar de vin. În cameră intră un domn cu părul alb. Înalt, osos, tatăl total nepotrivit cu soția, micuța doamnă. Ștefan simți tandrețea și gingășia ce-i unea pe cei doi. Desigur, erau nefericiți pentru că fiul lor nu a avut parte de iubire în căsătoriile sale. Lui Ștefan parcă nu-i cădea bine faptul că l-au întâmpinat părinții lui Anton doar nu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383260_a_384589]
-
mai presus de Ființă - dar, înaintând în lucrare, se putea vedea că etica nu mai proiecta înspre neutralitatea binelui, ci spre aproapele, iar ceea ce era esențial nu mai era lumina, ci fecunditatea sau generozitatea. În „Cartea străină: O filozofie a tandreții”, Andeea Deciu, profesor universitar român, acum profesor de teoria literaturii în Statele Unite, analizând scrierile filozofului Lévinas, scrie: „Celălalt există pentru mine, susține filozoful, ca figură, chip, sfâșiind orizontul subiectivității mele prin simpla sa apariție. Chipul Celuilalt e vizibil și totuși
EU ȘI CELĂLALT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383271_a_384600]
-
pielea ei goală. Femeia reacționă cu o tresărire, aruncându-și peste spate părul negru ca pana corbului și lipindu-se la loc de perete, ca și când ar fi vrut să intre În zid. Îl privea cu un amestec de silă și tandrețe. Apoi Îi Întinse din nou brațele, atrăgându-l spre dânsa. El simți din nou cum parfumul acela Îi pătrundea În nări, În timp ce trupul i se deștepta la atingerea mâinilor care Îl căutau pe sub veșmânt, cu răceala și În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe cât de suav, pe atât de palid pentru definirea stării de șoc În care mă azvârlise cutremurătoarea revelație. - Inutil să adaug că aceasta este ultima dintre remarcabilele sale calități, continuă profesorul cu voce netulburată, ușor ironică, dar nu lipsită de tandrețe. În clipa când se auziseră cele trei ciocănituri În ușă ale femeii, Își trăsese indiferent pledul peste picioare - sau, mă rog, peste locul unde ar fi trebuit să aibă picioarele - și continuase să surâdă, ca și când nu s-ar fi Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai complexă și mai imprevizibilă În reacții decât eram eu dispus să accept că ar putea fi. N-a spus nimic. Și-a așezat doar mâna pe brațul meu drept, strângându-l ușor. În semn de Înțelegere? De solidaritate? De tandrețe? N-am apucat s-o Întreb. Mâna ei mi-a părăsit brațul Într-o mișcare rapidă și imediat am simțit cum Îmi apasă buzele cu palma. A stins lanterna și a șoptit: - Sst! Vine cineva... Mi-am Încordat auzul, strivind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și-a luat capul În mâini. Eșecul o făcea să sufere. Aș fi vrut s-o consolez, dar cuvintele mă părăsiseră și pe mine. I-am pus mâinile pe umeri și am strâns ușor. Nu era chiar un gest de tandrețe, mai curând unul de solidaritate Întru decepție. Deodată, Eveline și-a azvârlit mâinile În lături, apoi mi s-a aruncat În brațe, fremătând de bucurie: - Te-am păcălit! a exclamat cu candoarea senină a copiilor cărora le reușește o șotie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unul opozabil, reprezenta, la sfârșitul unei zile extenuate de muncă singura poartă deschisă spre orizontul cunoașterii semenului și deci al cunoașterii de sine, pentru faraonul de mai târziu, pentru împăratul aztec sau chiar pentru soldatul roman mângâierea și, în genere, tandrețea nu reprezentau mare lucru în sisteme socio-economice care nu se mai bazau pe cunoașterea aproapelui, ci pe exploatarea lui. Nu alta era situația la începutul secolului al XVII-lea, pe vremea povestirii noastre, așa încât, cu profunda lui intuiție, Broanteș își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a soțului, hatmanul Potoțki, corpul nu tocmai subțire al doamnei luase dimensiuni și mai îngrijorătoare, oarecum direct proporționale cu creșterea apetitului religios. Căci doamna, căutând să suplinească întrucâtva absența focosului hatman, se întorsese în marea ei nevoie de iubire și tandrețe către Domnul Dumnezeu. Acesta însă, persoană fină și cu mult mai abstractă, nu se arăta, în refuzul său de a potoli gânguritul suspinător al doamnei existând și o bună doză de cochetărie. In fiecare noapte doamna, într-o cămeșuță subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să îmi doresc să ating licăririle de diamant, ce niciodată nu erau stinse. Pufos de nori grei și albi, corpul meu se opintește din greu să iasă din brațele puternice ale Terrei. Pluteam în eterul nesfârșit al cosmosului cu atâta tandrețe încât aș putea spune că stăteam pe loc. Mă mișcam încet, cu pas domol, prin șoapta zilei nocturne. Mângâiam Paradisul și am întâlnit un înger: Luna. Dădea din aripi și lăsa ca rămășițele să împodobească cerul. Privesc lumina lunii cum
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
țexistența În ficțiune ca și alcoolul sau fervoarea mistică aneantizează limitele generatoare de durere cine a zis asta Îmi citesc creierul cu un ochi fără văz felul acesta lejer de a păși Într-un spațiu abstract este de o nesfîrșită tandrețe, nu fac nici un efort nu deschid nici o ușă, nu frîng rezistența unui alt interior ca să aflu, aici nu există Înlăuntru sau afară totul se petrece concomitent e ca o revelație) — ...las-c-așa-i trebuie că s-a Înhăitat cu una tînără că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cînd energiile sfidau comoditățile confortului și simpatiile nu-mi erau impuse de limitele Înguste ale pătratului În care mă mișc zilnic, am cunoscut și eu bucuria de a Întîlni orașe și oameni și obiecte, existențe pentru mine de o infinită tandrețe pentru că păreau plăsmuite de spiritul meu, toate acele Întruchipări Îndelung așteptate mi se ofereau sub revelația unei atracții fulgerătoare, momente irepetabile cînd Îmi aflam culoarea unei stări Într-o rochie ce nu putea fi decît a mea, cum numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iar împovărat de dorința de a-i plăcea și, apoi, iarăși răsuflăm ușurat când rămâneam singur. Mi se dublase și sentimentul de sine. Apropierea mea de Sonia se limita numai la sărutări. Dar sărutările trezeau în mine acel soi de tandrețe lacrimogenă cu care doi oameni se despart într-o gară, pentru mult timp, poate pentru totdeauna. Era felul de sărutări care ating prea mult inima pentru a mai putea atinge și trupul. Fiind ca tulpina pe care creșteau relațiile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ca ele, pe măsură ce ne cunoșteam, sărutările deveneau tot mai sincere. Sărutând-o pe Sonia, mă încerca un sentiment de adorație, eram prea mișcat sufletește pentru a mai simți și dorința. Eram incapabil să lovesc cu cruzimea de fiară a dorinței tandrețea, tristețea și omenescul sentimentelor mele, dar fără voie făceam comparație între relațiile mele anterioare cu femeile de stradă și relația mea cu Sonia. Constatam cu acest prilej că înainte, trăind numai dorința, de dragul femeii, mă prefăceam îndrăgostit, pe când acum, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de-amănuntul tot ce s-a întâmplat în acest timp. Dar n-am făcut-o. După noaptea aceea, nu m-am mai simțit în drept să-i spun. Ba mai mult de atât: am simțit față de soțul abia sosit o tandrețe nouă, plină de recunoștință, care m-a apropiat din nou de el. Da, Vadim, așa este, și trebuie și poți să înțelegi asta. Pentru că inimii unei femei leproase îi este mai scump sărutul senzual al unui negru decât sărutul creștin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
continuat să ne întâlnim, ascunzându-ne de soțul meu. Dar aceste noi întâlniri nu mai erau ca înainte. De fiecare dată, mă duceai în nu știu ce ungher, smulgeai hainele de pe mine și de pe tine și mă posedai din ce în ce mai brutal, mai fără de tandrețe, mai plin de cinism. Nu-mi reproșa că ți-am permis să faci asta! Să nu crezi că, procedând astfel, mi-ai adus măcar o clipă de bucurie. Am suportat dezmățul, așa cum un bolnav suportă un medicament: crede că luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să se expună lor. Era rănit fără încetare și totuși firea sa era atât de bună încât nu purta pică nimănui. Vipera putea să-l muște, dar el nu învăța din experiență și, de îndată ce-i trecea durerea, își vâra cu tandrețe reptila din nou în sân. Viața îi era o tragedie scrisă în limbajul farsei funambulești. Pentru că nu râdeam de el, îmi era recunoscător, și turna în urechile mele compătimitoare nesfârșita sa listă de necazuri. Lucrul cel mai trist în privința acestora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu o înjurătură. Mi se părea detestabil și, de îndată ce a fost în afară de orice pericol, i-am spus-o de la obraz. — Du-te naibii! mi-a răspuns el fără menajamente. Renunțând total la munca lui, Stroeve îl îngrijea pe Strickland cu tandrețe și duioșie. Se pricepea admirabil să-l facă să se simtă cât mai bine și folosea o viclenie iscusită de care nici nu l-aș fi bănuit măcar a fi în stare pentru a-l face pe Strickland să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
critica tigrul pentru că e feroce și crud. Totuși capriciul acesta nu-l puteam înțelege. Îmi era imposibil să cred că Strickland s-a îndrăgostit de Blanche Stroeve. Nu-l credeam nici măcar capabil de dragoste. Aceasta este o emoție în care tandrețea joacă un rol esențial, iar Strickland n-avea pic de tandrețe - nici pentru el însuși darmite pentru alții! În iubire există un sentiment de slăbiciune, o dorință de ocrotire și nerăbdarea de a face bine și de a oferi plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-l puteam înțelege. Îmi era imposibil să cred că Strickland s-a îndrăgostit de Blanche Stroeve. Nu-l credeam nici măcar capabil de dragoste. Aceasta este o emoție în care tandrețea joacă un rol esențial, iar Strickland n-avea pic de tandrețe - nici pentru el însuși darmite pentru alții! În iubire există un sentiment de slăbiciune, o dorință de ocrotire și nerăbdarea de a face bine și de a oferi plăcere altuia - dacă nu chiar mărinimie altruistă, în orice caz un egoism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
m-am îndepărtat atât de mult de casa tatei, încât mă și cuprinde sfiala la ideea de a o vizita din nou. Dar acum simt că e singurul meu refugiu. Era rănit și chinuit și gândurile i se întorseseră la tandrețea mamei sale iubitoare. Ridicolul pe care-l suportase ani de zile părea acum să-l copleșească, iar lovitura de grație a trădării lui Blanche îi răpise capacitatea de a-și reveni care-l făcuse să accepte cu atâta bonomie batjocura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]