2,970 matches
-
păm tristețile deșarte / Ce-au urgisit mereu acest popor. Patru ani mai târziu, tot la editura respectivă, vede lumina tiparului volumul, Chemarea mea. Cea de-a patra apariție editorială demonstrează o față nouă a poetului, prezentând cititorului avizat versuri de tandră confesiune, cu o disciplină bine conturată, cu un suflet ardent, care face trimitere la viața inegalabilă a teatrului, la anturajul zeilor scenei românești și la mentorii care i-au îndreptat pașii spre luminile rampei. Pe toți vrea să-i canonizeze
Un poet total, cu operă de Altar. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_115]
-
sau o faulkneriană Yoknapatawpha maramureșeană. Ilea a știut de la bun început să dozeze abil realismul și un soi de realism magic, să împletească poveștile, să lase personajele să-și vorbească limba, să-și asculte personajele cu înțelegere și cu o tandră ironie, să (re)creeze atmosfera dulce-amăruie a târgului de provincie de odinioară. Cred că în literatura noastră el a știut să găsească acel spațiu specific, acel pitoresc uman, social și lingvistic care ne pot propulsa în literatura europeană fără să
„La noi în Desiștea…“ by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3632_a_4957]
-
footnote 57 G. Bardy, op. cit., p. 111.} {\footnote 58 Bonifacio Borghini, op. cit., p. 23. } nu conține doar vorbe goale inspirate de o retorică ușoară 59. Acesta este unul dintre caracterele cele mai atrăgătoare care s-ar putea întâlni. Un suflet tandru, delicat, vibrând la toate emoțiile, o inimă puternică, dur cu el însuși, nemilos cu viciile, fremătându-se în prezența răului, dar în același timp un spirit insuficient pregătit exigențelor luptei și <<condamnat>>, prin natura sa, la o suferință continuă, suferința
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
spun mai nuanțat: nu e la nivelul meu. (A propos de americani. Acum, că a câștigat Obama, și cred că bine a făcut, putem să-l și bârfim puțin. Seamănă cu o imagine care umblă prin lume: el, sărutându-ș i tandru și intim nevasta cu prilejul - ceea ce nu se vede în fotografie - unui miting electoral. Lui T nu-i place sportul pentru că totdeauna unul pierde. Spune: „Am început să țin cu Romney. Cât trebuie să fie el de trist!”.) Alta, acum
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
acel ceva, cât de josnic, cât de urât, l-aș face bucuroasă, numai să nu mă simt alunecând, așa, în gol. Nu te indispune. Era fatal să fie așa. Ai simțit-o demult, de aceea ai avut față de mine acea tandră solicitudine pentru care mi-ai fost dragă, mai ales că ai avut delicatețea rară să nu cobori niciodată până la milă. Știi că plâng? E umilitor, dar mi-e milă de mine singură. Ai să rupi scrisorile mele, toate? Prea ți-
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
de pământ la ridicarea clădirii principale. Așezarea este pe cât de largă, pe atât de binecuvântată de Dumnezeu ca priveliște.” La Câmpul Românesc suntem ca și acasă,/ Înconjurați de arbori umbroși, statui și flori,// Pârâul șerpuiește prin iarba-naltă, deasă/ Purtânduși tandru zestrea de cântece și dor.// Ne adunăm ca prieteni, ca buni creștini și frați/ În caldele anotimpuri și-n cele cu omături/și ne simțim cu toții ca-n plaiuri de Carpați,/ Cu Dunărea și Oltul și Mureșul alături.“, În expresia
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
între care granițele sunt maleabile, sunt așa cum ni le propune Anton Jurebie sub umbrela unui titlu paradoxal explicit: „negocieri” profitabile ale eului cu Sinele - pre versuri tocmite. Părăsind aparent furorul civic din Împotriva negrului total, Jurebie ne arată și latura tandră a scrisului său - în special în prima secțiune a cărții, Oasele oamenilor de zăpadă -, acea zonă de interioritate vie unde poetul își dezvăluie slăbiciunea și grația în raport cu umilitatea vieții, ca și un soi de distanță pe care o pune între
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
Nu ne venea să credem că un om ca el, obnubilat de cărți și de speranță, a trebuit să ispășească zece ani de domiciliu obligatoriu și cinci ani de pușcărie. A fost marea întâlnire a tinereților noastre, marea ocazie, miracolul tandru al unei comuniuni infinit ziditoare.” Din sumar În BUCUREȘTIUL CULTURAL (nr. 129), Bogdan-Alexandru Stănescu comentează romanul Negru și roșu al lui Ioan T. Morar. Cronicarul literar trece foarte repede peste meritele cărții pentru a se opri la reproșuri. Trei lucruri
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3026_a_4351]
-
Într-una din zile, au fost scoși la plimbare, din greșeală, condamnații din două camere. Atunci m-am Întâlnit cu cel mai prețuit dintre noi, Radu Gyr. Adus din spate, cu ochelarii mari peste nasul acvilin - un om deosebit de amabil. Tandru, m-a Îmbrățișat, m-a luat de braț, strâns, și am făcut câteva cercuri Împreună. M-am simțit mic, jenat parcă de atâta atenție pe care ni-o acorda și pe care socoteam că nu o merităm.” Un alt deținut
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
iar sărutul declanșează și o intensă relație fizică, relație căreia regizorul îi acordă tot timpul său în repetate episoade care recapitulează erotic cam tot ce poate oferi amorul lesbian plus figuri transfigurate de extaz și priviri încețoșate amoros care ling tandru partenera. Relația se răcește discret la un moment dat, diferența socială și de cultură o descalifică pe liceeană devenită educatoare la o grădiniță. Emma gustă deliciile unei prospețimi fără Eurile contrafăctului livresc, dar în curând le simte lipsa. Nevoia unei
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
unei cărți de referință pentru autoarea ei. Felicitări, deocamdată, Adriana Babeți pentru puterea de a duce „ceva cu bine la capăt”. Capacitatea aceasta a ei de luptător îl va fi făcut pe Mircea Mihăieș s-o numească, în glumă, cu tandră prietenie, „un adevărat bărbat”.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3047_a_4372]
-
ceilalți colegi care au venit mai toți) plăcuta ocazie de a mă certa cu circa două treimi din personalul importantei noastre instituții pentru banalul motiv al schimbării unei camere cu alta” (p. 106). Sunt și destule momente în care logica tandră a lui Marian Papahagi mimează cinismul. De pildă, atunci când, ca în cărțile lui Pantagruel, recomandă, ca leac de depresie, însurătoarea (p. 188) ori când, în dispoziție prozastică, relatează cu talent pince sans rire două serate culturale desfășurate la Accademia di
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
Emil Brumaru (monolog) Interpretează Victor Rebengiuc Mi-am spus că trebuie să fiu calm (nu bleg!), să-mi îndrept cuvintele spre mîngîiere lină, înțelegerea blîndă (lentilă tandră de contact a globului martorului ocular), leuștean hrănesc în putini de cristal. De ce aș adăuga și eu zbîrnîielile, zăpăcelile, poticnelile mele de jumară rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste momeala clipei, zilei. Vrafurile albicioase, alunecoase, de nervi zmulși de-a
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
sine, care este suflet-trup, așa cum spațiul și timpul sînt spațiu-timp". Trupul, spunea Petru Creția, este inocent ca orice realitate naturală. Și, cu aluzie la Noica: Iar cine își numește trupul "fratele porc", distingîndu-l de sine și disprețuindu-l cu oarecare tandră și indulgentă condescendență uită ce abisuri de abjecție poate conține sufletul uman". Petru Creția schițează și o întemeiere metafizică sau, mai bine zis, cosmică a eticului, o coincidență sau o concordanță (ca la stoici) între determinările etice și principiile cosmice
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
caldarîmul sarcastic al urbei, apasă-ți talpa cu strășnicie pe-asfalt, n-o să aluneci: exiști, e uluitor, încă exiști! Copăcel-copăcel, omule, nu-ți disprețui norocul, șansa unică de-a respira (inspir-expir, inspir-expir...), de-a mînca aerul proaspăt, generos al spațiului tandru din preajmă. Dă-i drumul, scrie, scrie, nu te jena. Ai văzut vreodată tîmplar inhibat de mesele, de taburetele, de paturile, de dulapurile făptuite? Fierar avînd mustrări de conștiință între două lovituri zdravene de ciocan pe nicovala scînteietoare? Demult, demult
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15170_a_16495]
-
Emil Brumaru (monolog) Cîte întîmplări! Înghesuind dulce și-amar trecutul și viitorul în secunda subită. Și deodată înțeleg că voi repeta mereu cuvintele buchisite cu strășnicie, adăugînd bucurie, tristețuri, iluzii zănatice, realități trainice, turnuri de piatră, iederi învolburate tandru... Voi înflori rîndurile cu silabe lustruite temeinic în nădejdile și deznădejdile mele, ale altora... Numai să-mi revin din înfiorarea surprinzătoare, copleșitoare... Reîncep timid, fericit că pot ține în mînă, strîns cu cele trei degete ale rugăciunii, pixul fluid, alunecător
Zgîrie-mi viața pe un cristal (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15345_a_16670]
-
Emil Brumaru (Transcriere) Neliniștit, încercam să descriu liniștea. Cu fața ascunsă în mîini, cu pieptul acoperind sufletul, cîndva săltăreț și tandru, obișnuit să nu piardă sfîrșitul gălăgios al întîmplărilor, al frazelor zbîrnîind în coarda cărnoasă a razachiei, murmuram o poveste de dragoste... A fost odată ca întotdeuna, așa cum se rostogolesc prin basm păpădiile-n aerul fraged al clipei, a fost și
Murmuram o poveste de dragoste by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15216_a_16541]
-
cap, zic copiii învățătorul tremură de frică, el a văzut totul, va înnebuni probabil privește o clipă în jos tu lună bălaie și vezi pe cîmpul fără recolte cum dansează fetele-șobolan și băieții-șobolan se-mpreunează, nasc știuleți de porumb, larve tandre zvîcnind de durere și spaimă, o, tu lună bălaie privește și vezi vara s-a dus, toamna fumegă printre morminte ce cresc podul a fost surpat, iar călărețul fără cap se pare s-a topit cu ultimele zile ale verii
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
cuvintele unul într-altul, dînd frazelor o formă lunguiață, ușor ondulată pe margini, compactă în miez. Da, centrul mă obseda, acolo aveam nevoie de curaj, de precizie, de fantezie... de abnegație, de... Franjurile fluturau de la sine, necotrobăite, într-o neglijență tandră, aducătoare de surîsuri binevoitoare, sau de nasuri strîmbate a dispreț, sau de mîrîituri, sau de, pur și simplu, un scuipat în plină figură a moacei mele de ucigaș (unii ziceau sinucigaș!) cu ora, cu clipa, pe loc... și banii în
Transcriere împotriva sinuciderii (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15427_a_16752]
-
Emil Brumaru De astăzi clipa-i cît dovleacul Și n-o mai pot rostogoli. Iubitei i se-nmoaie cracul, Sînii clocesc pilafuri gri; Patul își flutură cearceafuri Leoarcă de-amor în cești de-amurg, Din vazele zvîrlite tandru Razele cad, crinii se scurg, Ci eu, scrib vechi, însemn cu acul în colț de ochi, ce-a fost, ce-o fi... De astăzi clipa-i cît dovleacul, Nu o mai pot rostogoli.
Fără titlu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15516_a_16841]
-
rovdirp. Acuma, că ninge, mi-s iarăși cu mau! (Ci, toamna, de-a pururea-s grav-ciglatson!) Incaltea, sunt singur: zăpezile au Intenții să-mi poarte coron! Florile dalbe se fâțâie-n joc nuligest: Musmee, de parcă, din spațiul nopin, își scutură tandre cireșii-n acest Banatic solstițiu. EGNIN! Parapon de sezon / 1994 Moș-Ajun deja-mi trecuse Peste noaptea cea mai mare, Dar nici pentru dânsul nu se înjghebă niscai ninsoare. Bolta, chit că-i hibernală, Nici măcar un icusar n-a Scos din
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
-nchini Și să săruți, nemaiținînd măsura, Acolo unde îți ajunge, arsă, gura. Erai departe. Nu puteam să te ajung Decît cu gîndul, scuturîndu-ți îndelung Rochia grea de-arome la picioare, Sau să-ți trimit plante cățărătoare Ce s-ar fi-ncumetat tandre să urce Pîn’la popasul nemilos de dulce Unde cam toate-ncep să se încurce... Dar Dumnezeu îngăduie și-i place Chiar Lui cu tine-n rouă să se joace, Uimind fluturi și alte dobitoace... Iubita, marți, vrea floare de
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
gol al fericirii de-altădată, seamănă. Au aceeași arhitectură, aceleași străzi en ronde, cumva tocite, știrbe, fără colți, ,unde visezi să locuiești măcar la bătrînețe, ca o recompensă a anilor care s-au scurs", un soi de întuneric secretos și tandru. Arhanghelii nu mor este și pansarea acestor inimi de tîrg, abstracție făcînd de blocurile dimprejur, ca-n încercarea de-a recupera, în scris, tipicul pierdut al omului de interior. De salon interbelic, poate - toate detaliile acolo trimit - dar în care
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
să fie, în bună parte, moștenitoarea lor". Sau: ,Catalogul cotidian, strigat cînd cu melancolie, cînd cu maliție (dar mai ales cu amîndouă deodată)", nu lipsește nici din volumul de față, decupajele debordînd de o densitate nominală în care acționează o tandră inducție caricaturală. Sau: ,Poezia Angelei Marinescu nu se poate hrăni după metoda vegetariană a postmodernismului, ea e o poezie-căpcăun, ahtiată după carnea crudă a existenței, pe care o înfulecă în hălci nemestecate. Versurile ei trebuie să rămînă mînjite de sînge
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
ca peste o "republică" îngăduitoare cu poeții, domnește "Dumnezeul Amocului, trăpaș". Temele schițate în micul tablou de început sînt continuate în poeme despre vis, despre "alchimia" lui Midas, despre libertate și despre închisori de tot felul. Despre o tradiție "pervertită" tandru, despre asumarea caricată a condiției de poet din Ion al lui Platon, de "iluminat" prin gura căruia vorbește zeul. De fapt, "mesagerul" e un bufon, care nu poate spune niciodată altceva decît glume neluate în seamă. Doar că, uneori, adevărul
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]