4,202 matches
-
erau răspândiți pentru odihnă ostașii Mâncarea era pusă în gamele de aluminiu, ușoare, iar lingurile, din același fel de material, erau prevăzute și cu cuțit și furculiță și erau puse, după întrebuințare, în carâmbul cizmelor. Pâinea lor era făcuța în tăvi de tablă și era foarte acră. Mai toți fumau mahoarcă - tutun ordinar tocat, și de proastă calitate-, păstrată în săculeți de pânză, strânși la gură cu sfoară, iar foițele le păstrau în tabachere. După ce trupele rusești pătrunseseră în inima țării
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
din efectele binecunoscute ale licorii lui Bacchus deși băuse destul cât să se amețească. -Ce se mai aude prin insula lui Tiberius pretorianule! întrebă Caligula. -Nu s-a schimbat nimic din ceea ce știi, îi răspunse Macro așezându-și în față tăvile cu bunătăți. Își duce traiul pe mai departe precum știi! Zeii să-i dea sănătate! -Aud însă că are o nouă preocupare împreună cu Tiberius Thrassylus și cu Nerva. -Pe Nerva nu-l lua în calcul. El e doar de decor
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 4 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348156_a_349485]
-
o nouă preocupare împreună cu Tiberius Thrassylus și cu Nerva. -Pe Nerva nu-l lua în calcul. El e doar de decor, spuse Macro. -Hai! Spune odată ce ai mai aflat despre viața imperială? Macro nu se grăbi. Își alese de pe o tavă un sortiment frumos decorat. -Prostii ilustre! Chestii filozofice fără valoare! -Și anume?! -Thrassylus, socrul meu, i-a băgat în cap lui Tiberius niște prostii cu o întunecare a soarelui și cu niște planete care se vor ciocni pe cer. Niște
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 4 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348156_a_349485]
-
șî vezi di ai grijî! Bătrânul dispăru și, după câteva minute, în care Vergi făcu dovada unei conversații agreabile despre vreme cineva ciocăni ușor în ușă. Vergi deschise surâzând și în cameră intră mama care, deși era cocoșată de o tavă încărcată, spuse și ea „sărut-mâna“. Întrucât Istrate era obișnuit ca femeile să nu-l vadă nici dacă se ciocnea de ele pe stradă, chestia cu „sărut-mâna“ și mirosul bunătăților de pe tavă acționau devastator asupra imaginii de „șef de la centru“. Privirea
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
cameră intră mama care, deși era cocoșată de o tavă încărcată, spuse și ea „sărut-mâna“. Întrucât Istrate era obișnuit ca femeile să nu-l vadă nici dacă se ciocnea de ele pe stradă, chestia cu „sărut-mâna“ și mirosul bunătăților de pe tavă acționau devastator asupra imaginii de „șef de la centru“. Privirea i se împăienjeni și rosti prudent „vai, dar nu trebuia așa deranj“, foarte speriat ca nu cumva să fie luat în serios. - Niși un deranj, luați o afinatî di casî cî-i
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
Pentru aceasta l-au preferat pe cel cu firmă românească “La Ariciu”. Ospătarii vorbeau destul de bine românește, iar meniul era redactat în bulgară, română și engleză. Și-a ales fiecare ce și-a dorit de pe listă, friptură de purcel la tavă, berbecuț la proțap, hamsie prăjită, sau calcan cu mujdei de usturoi și mămăliguță. Prețurile nu erau mai mari decât cele practicate în restaurantul lui Ștefan din Neptun, unele chiar mai mici. După recuperarea Jeep-ului și achitarea unui ciubuc sub-
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
Eleonora fierbea de furie când i-a văzut așa îmbrățișați. Simțea că se sufocă, că nu mai are aer. Cum! Ea să fie abandonată așa din senin, fără nici o explicație, ea care îi cedase insistențelor și i se oferise pe tavă? Ieși afară din sală să inspire aer curat, aer rece și să nu-i mai vadă pe cei doi îmbrățișați. Cum să facă ca să-l pedepsească? Să-l facă să sufere? Va trebui să găsească ceva că altfel simțea că
ROMAN CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347531_a_348860]
-
moderne. Era un grup frumos, de tineri frumoși. Domnea o liniște tulburată uneori doar de zăngănitul farfuriilor lovite cu tacâmurile. Paharele începuseră să se golească destul de des pe la mesele unde băieții tot ciocneau de zor, ospătarii acopereau spațiile libere de pe tăvi cu alte pahare pline. Fetele preferau mai mult răcoritoarele și cocktail-urile. Atmosfera începu să se mai anime. Vedeai cum dispărea câte o pereche sau două pe ușa ce ducea în salonul de dans, de unde DJ - ul cu nelipsitele căști
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
uita de tot și de toate, ne-am putea aparține, îți jur că ochii mei nu înșală și că buzele mele nu mint... Imaginându-mi toate acestea, am văzut-o cum se apropie de masa mea, având în mâini aceeași tavă cu aceeași sticlă de bere... Și purtând pe deget același inel. “Scuză-mi indiscreția”, am abordat-o cam direct, dar nemaiputând suporta incertitudinea, “ești cumva măritată?”. “Nu”, îmi răspunse pe un ton scăzut. “Inelul e amintire de familie”. “Am înțeles
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
ruină pe care tocmai am descris-o, ar apărea în fața mea o tânără inocentă, candidă și plină de atracție interzisă, i-aș putea rezista? Dacă un imaginar emisar al iadului ar pătrunde în camera mea și mi-ar oferi pe tavă ciuperci Amanita Muscaria, șoptindu-mi: „ai aici un paradis mult mai apropiat decât cel biblic”, cum aș reacționa? Prefer să nu-mi testez limitele. Nu sunt, de fapt, mai tare nici decât Arthur Rimbaud, nici decât Oscar Wilde, nici decât
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
înconjoară. Tulburat, pierdut, am închis ochii pentru câteva momente, așteptându-i atingerea. Când i-am redeschis, Silvia nu se mai afla acolo. În schimb, acel emisar misterios al Întunericului despre care amintisem mai devreme și-a făcut apariția, purtând o tavă. Tavă pe care am recunoscut cea mai teribilă dintre ispite, câteva ciuperci colorate în alb și roșu, redutabila Amanita Muscaria. „Paradisul... sau Infernul... pot fi ale tale”, murmură încet, oferindu-mi tava. „Exact, bine ai zis: sau Infernul”, am replicat
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
Tulburat, pierdut, am închis ochii pentru câteva momente, așteptându-i atingerea. Când i-am redeschis, Silvia nu se mai afla acolo. În schimb, acel emisar misterios al Întunericului despre care amintisem mai devreme și-a făcut apariția, purtând o tavă. Tavă pe care am recunoscut cea mai teribilă dintre ispite, câteva ciuperci colorate în alb și roșu, redutabila Amanita Muscaria. „Paradisul... sau Infernul... pot fi ale tale”, murmură încet, oferindu-mi tava. „Exact, bine ai zis: sau Infernul”, am replicat. „De
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
mai devreme și-a făcut apariția, purtând o tavă. Tavă pe care am recunoscut cea mai teribilă dintre ispite, câteva ciuperci colorate în alb și roșu, redutabila Amanita Muscaria. „Paradisul... sau Infernul... pot fi ale tale”, murmură încet, oferindu-mi tava. „Exact, bine ai zis: sau Infernul”, am replicat. „De aceasta mă feresc și eu: ca nu cumva să ajung în Infern”, am rostit, respingând tava cu ciuperci. Am închis din nou ochii. Ca prin vis, mi se părea că aud
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
roșu, redutabila Amanita Muscaria. „Paradisul... sau Infernul... pot fi ale tale”, murmură încet, oferindu-mi tava. „Exact, bine ai zis: sau Infernul”, am replicat. „De aceasta mă feresc și eu: ca nu cumva să ajung în Infern”, am rostit, respingând tava cu ciuperci. Am închis din nou ochii. Ca prin vis, mi se părea că aud piesa „The House of the Rising Sun”, deși combina muzicală era închisă. O fată, un drog, o melodie... Un vis. M-am ridicat din pat
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
către mine... Eu, într-un colț al aceluiași apartament, meditând la facerea lumii, la strigătul ancestral, la zborul vulturului... Și la condiția de om. Fatal, cuprins de gelozie, uit de preocupările mele intelectuale. În încăpere pășește același emisar, cu aceeași tavă. „Aleg să îmi joc viața la ruletă”, rostesc. „Cel puțin de data aceasta, măcar o dată în viață”, spun, și gust din ciupercile halucinogene. Emisarul Iadului se face nevăzut, iar în jurul meu încep să danseze siluete stranii, imateriale... Mă văd în
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
cele ce i le spusesem chiar eu, am alungat gândurile negre și, preț de câteva momente, am adormit. Am visat că Andrei, Silvia și cu mine ne pregăteam pentru Paradis. În încăpere, într-un colț, zăceau un revolver și o tavă cu plante halucinogene. Care rămăseseră nefolosite. La video, rula aproape în gol un film cu violență. Da, da, cred că după ce ne îndeplinim misiunea va trebui să părăsim o lume pentru a accede la cealaltă... Sursa foto: Foto Apprentice: By
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
dacă bocancii tot grei sunt și vin, și vin, pe drumurile prăfuite ale indiferenței. și calcă, și calcă adânc, bucuroși de urmele tainice ale violenței, ale urâtului uman? tablou al perfecțiunii se destramă în fiecare clipă,răsturnând toate castelele, cetățile, tăvile de argint din poleiala superficialității. la ce mai e bună sensibilitatea într-o peșteră în care, umanitatea își frânge oasele chipului, pălmuind, împumnind tot ce ar mai putea păstra flacăra verde a gheții, vie...? ne tăvălim printre fire de cenușă
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
seară. În meniu, toate prețurile erau relativ normale, cu excepția pizzei, mult mai mari decât cele obișnuite. După câteva minute găsim explicația - unitatea de măsură era metrul. Ne uităm în jur și vedem, lângă o masă alăturată, un cărucior cu o tavă plină cu un dreptunghi de pizza, de un metru și jumătate lungime. Ospătarul venea periodic și umplea farfuriile cu pătrate decupate din tavă. Când a venit la noi la masă, am încercat să-i explic: - Due pizza, una quatro stagioni
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
măsură era metrul. Ne uităm în jur și vedem, lângă o masă alăturată, un cărucior cu o tavă plină cu un dreptunghi de pizza, de un metru și jumătate lungime. Ospătarul venea periodic și umplea farfuriile cu pătrate decupate din tavă. Când a venit la noi la masă, am încercat să-i explic: - Due pizza, una quatro stagioni e una calzone, ma non la metru... - A, piccola ! - Si, si, piccola ! am exclamat eu, fericit că m-am făcut înțeles. Ei bine
PE URMELE LUI MICHELANGELO de DAN NOREA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361995_a_363324]
-
prezintă viețile așa cum sunt, fără să judece sau să explice, fără să acuze sau să laude. Uneori, sentimentele sunt confuze și motivațiile sunt neclare, însă Georgi Cristu nu face eforturi pentru a le clarifica și a ne servi explicații pe tavă, el nu joacă rolul de psiholog, ci și-l asumă doar pe cel de povestitor. Fiecare povestire are în esență adâncimea unui roman. Georgi Cristu a găsit însă cheia cu care le-a comprimat și asamblat; nu are nevoie de
VIAȚA CA UN CAZINOU, AUTOR GEORGI CRISTU SAU CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND BEI CU NENEA IANCU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365884_a_367213]
-
sau care să vă pună întrebări, nici una dintre ele nefiind mai puțin importantă sau cu o valoare literară mai mică decât cele prezentate. Asta pentru că stilul scriitorului este unul foarte interesant, poate chiar curios pe alocuri, totul fiind pus pe tavă relativ destul de devreme, ocolișurile pe care le face nu par a ascunde mare lucru, apelând la ele doar pentru a putea pătrunde în pielea personajului și a intra în spațiu și timp. Despre proza scurtă se spune adesea că structural
VIAȚA CA UN CAZINOU, AUTOR GEORGI CRISTU SAU CE SE ÎNTÂMPLĂ CÂND BEI CU NENEA IANCU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365884_a_367213]
-
florii sale favorite „Negru de catifea, mătase de culoarea panselei, plușuri luminoase și scânteietoare”. În mijlocul cortegiului „multicolor ca o peluză, înflorit și parfumat ca o primăvară”, alcătuit din persoanele cele mai alese ale orașului se afla „laleaua neagră pe o tavă acoperită cu plușuri albe garnisite cu franjuri de aur și dusă de patru oameni.” Ion Pillat într-o formă metaforică prezintă lalelele în amurg. Ele devin un simbol al trecerii, al stingerii „Amurgul din afară le-a uitat/Lalelele ce
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
a) vieții nimicul nu este vis, ci doar adevărul (ce) mă va încălzi și iarna aceasta. Strig, cu putere, că nu mă tem de vise și, chiar înainte de termen, pot spune că alegerea îmi aparține. Cu sufletu-mi așternut pe tavă, aștept la celălalt capăt tăcerile din priviri, din care ninge verde, caut ascund și aștept să te întâlnesc. Rătăcită este tot ea, viața, dar știu de ce iubesc toamna când la geamul meu ești Tu. Atunci când clopotele bat, ritmat, în fiecare
NU MAI ESTE UN JOC SAU ”PARCURGEREA DRUMULUI DE LA INOCENTUL JOC LA MATURITATEA POETICĂ” PREFAŢĂ DE GHEORGHE A. STROIA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365138_a_366467]
-
muncă! Argument este Mină Rio Narcea din Spania, asemănătoare ca mărime cu cea de aici, pe care au dat-o gata în nouă ani! Rețineți: strămutarea populației, durata de existență a exploatării și calculați-vă viitorul în roz adus pe tavă mass-mediei de gabrielenii din Toronto! Din diferite sure scrise pe hârtie și de pe Internet aflăm ce bombă cu ceas distrugătoare va lăsa în scurta ei trecere prin Roșia Montană această companie străină. Dar mai întâi, sunt de părerea celor ce
APEL PENTRU TOŢI ROMÂNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364927_a_366256]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ÎN HOLOCAUST CONTINENTAL Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 949 din 06 august 2013 Toate Articolele Autorului Trăiești în real tu ființă umană în holocaust continental îmblânzire cotidian seara te va găsi cărând tava cum de la o masă la alta tu lebădă mută cu șorțul pătat de slugărnicie îți spui în speranță bine mâine va fi altfel marea păcăleală când bine va fi va fi ca și când nimic nu te doare nici măcar împinsul la tavă
ÎN HOLOCAUST CONTINENTAL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366629_a_367958]