731 matches
-
ascund în cofa ta, ca să scap de prigonirea jidovilor! Pentru că m-ai scăpat de astă dată de la moarte, mare dar vei căpăta de la mine. Drept aceea, când te vei afla în vreun năcaz foarte mare și ai voi să scapi teafăr și cu obraz curat dintr-însul, sau când vei avea vreo dorință oareșicare și vei voi să ți se împlinească, să te rogi numai așa:"Doamne! Omul cel din cofă!" și atunci orice dorință vei avea ți se va împlini
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
am avut-o întâia dată la Vatican, la San Pietro, senzație care nu avea nimic de-a face cu meșteșugul lui Michellangelo. Sunt născută de Sfântul Elefterie, poate de aici dorința de libertate, păcat, însă, că nu pot ieși și teafără din foc, precum sfântul cu pricina. Când m-am mai obișnuit cu aerul din jurul catedralei, coborând ușurel către pământ, i-am văzut pe toți acei nuntași adunați și pregătiți de ceremonie. Personajul principal era o mireasă strident fardată, ce părea
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
pe care doi băieți Îl aduceau, ținându-l de subsuori, cu picioarele care lăsau două urme În iarba umedă și o jumătate de maxilar smuls de un șrapnel. În urma lor coborau alți băieți, plângând, țipând ori În tăcere, răniți sau teferi, care mergeau singuri, fără arme, ori Îi aduceau pe alții, acoperiți de sânge, alte tușe stacojii care se Încrucișau În acea acuarelă pe care cine știe ce peisagist minuțios o compunea cu grijă pe șevaletul său olimpian. Și când, rebobinând al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
le poate îndeplini pronumele Testul nr. 20 1. Se dă textul: "Atunci Aleodor întinse cuprinsul său și pe moșia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop, luă de soție pe fata lui Verdeș împărat și se întoarse la împărăția lui. Când îl văzură gloatele venind teafăr, alături de o soțioară de-i râdea și stelele de frumoasă, îl primiră cu bucurie; și urcându-se din nou în scaunul împărăției, domni și trăi în fericire, până se istoviră. Iară eu încălecai pe-o șa și v-o spusei
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de valuri, iar alta, unde pusesem degetul mamei mele Maria Oignies, era așezată pe catârul meu ca să nu intre de tot la fund. Chiar dacă șansele de reușită erau una dintr-o mie, catârul meu a ajuns cu lada la mal teafăr și nevătămat. O altă ladă, ce rămăsese prinsă printre niște copaci, a fost regăsită ulterior în mod miraculos; însă și mai minunat este faptul că, deși cărțile mele au fost oarecum pătate, le pot încă citi foaie cu foaie. 3
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
proprietăți. Ei, însă, au răspuns că nu mai rămân din moment ce nu sunt ascultați și nu se dă atenție mesajului lor; de aceea, cu permisiunea sa, se vor întoarce în tabăra creștină. Sultanul le-a răspuns bucuros că îi va conduce teferi în cantonament. Între timp, a poruncit să se aducă aur, argint și multe valuri de mătase, invitându-i să ia cât doresc. Ei însă au refuzat, spunând că nu vor lua nimic, din moment ce nu putea să aibă sufletul lui pentru
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fost de ajuns să le ofere ceva de mâncare după care să plece, pentru că nu mai aveau niciun motiv să rămână. Sultanul le-a oferit o masă îmbelșugată. După ce au mâncat, și-au luat rămas bun de la el, fiind însoțiți teferi până în tabăra creștină. B) Cucerirea Țării Sfinte (de Bernard Trezorierul) Cronica lui Ernoul a ajuns la noi sub formă de compendiu, cu o scurtă continuare făcută de Bernard Trezorierul. Acesta este numele sub care este citat de vechii cronicari, printre
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
agonie un vaiet care-i place Ș-o viață desfrînată În morțile ce face. Monstru cumplit cu fața ca sufletu-i de slută, În trame sîngeroase gîndirea-i e perdută. Orcine-l vede crede că au văzut o ciumă, Și dacă scapă teafăr, cu păr de lup s-afumă, Căci fruntea lui apare sinistru luminată De-a focului ce-l arde văpaie-nflacarată; Dar vulturii, și ulii, și bulinele, și corbii, Precum tot spre lumină cu jale cată orbii, Țintesc cu neclipire spre dînsul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un semn cu mîna de la pupa ambarcațiunii, că scara era inutilă. Pe corabia Ieroboam exista o epidemie, iar Mayhew, căpitanul ei, se temea să nu se molipsească și echipajul de pe Pequod. Căci, deși el personal și cei din ambarcațiune rămăseseră teferi și deși corabia se afla la mai puțin de-o bătaie de pușcă iar între ea și Pequod circulau mase de aer și de apă neprihănite, căpitanul refuza să intre în contact direct cu noi, preferind să respecte cu strictețe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
balenă remorcată lîngă bordul ei, așa că palancul cel mare încă nu fusese demontat; enormul cîrlig pentru prins grăsime, care continua să atîrne, curat și uscat acum, fu coborît grabnic spre Ahab. Acesta, pricepînd numaidecît situația, își vîrî coapsa unicului picior teafăr în curbura cârligului îera ca și cum ar fi stat în palma unei ancore sau în furca unui măr), dădu semnalul cuvenit și, agățîndu-se bine, începu să tragă el însuși de capătul liber al parîmei, pentru a ajuta la ridicarea propriei sale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe punte noaptea sau ziua, fără a-l întâlni acolo pe Ahab: stătea înfipt în pivotul lui sau se plimba între cele două limite precise - arborele mare și arborele artimon, iar alteori îl vedeau stînd în spiralul cabinei, cu piciorul teafăr proptit pe punte, gata-gata să pășească și cu pălăria trasă peste ochi, astfel încît oamenii n-ar fi putut spune precis dacă-și ținea ochii închiși, oricît de nemișcat ar fi stat și oricîte zile și nopți ar fi rămas
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trainic. Ă Sper că nu v-a rupt nici un os, domnule, spuse și Stubb, sincer îngrijorat. Ă Ba da, Stubb, nu numai că mi le-a rupt, dar le-a făcut zob... însă chiar cu oasele rupte, bătrînul Ahab tot teafăr rămîne. E drept că osul acela mort, pe care l-am pierdut, era pentru mine mai prețios decît orice os viu. Nici un om, nici un demon, nici o balenă albă nu pot aduce vreo vătămare cît de mică ființei adînci și inaccesibile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tip social, tipul mijlociu al cetățeanului alegător care-și spune cuvântul său în mod conștient. Da, da! Toți fac politică conștientă acum, toți au "opiniuni". În admirabila sa schiță Atmosferă încărcată, oricât se căznește un biet om pașnic să scape teafăr într-o zi de furtună politică, nu poate izbuti să nu fie înjurat din toate părțile, căci în toate părțile dă peste oameni, cunoscuți sau necunoscuți, care au "opiniuni" și care-l înjură pentru opiniile pe care nu le are
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ui Mihai Racovi??] mai multe pungi de bani. �ntre timp, boierii din Istanbul s? au alarmat (afl�nd despre toat? povestea această) ? i au ob? inut de la vizir un �firman� care poruncea eliberarea (evreilor), iar vinova? îi au sc? pat teferi�. Giurescu continuă descrierea incidentului, afirm�nd c?: �... evreii s? au pl�ns, consider�ndu? se �n? ela? i ? i jefui? i� etc.168 S? ar p? rea c? , �n aceast? privin?? , Noua ? coal? de istorie � recunosc�nd o acuza? ie de crim
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Vidin. Aflând câți turci omorâse voinicul până a fi prins, s-a cutremurat pașa. Și-a săltat barba către Mândricel : Care ți-e ultima dorința Înainte de moarte, ghiaure ? Să mă slobozi ca să mă Întorc acasă ! Cum așa ? Vrei să scapi teafăr după ce mi-ai ucis zeci de luptători ? Nu, pașă ! Vreau numai să mor pe pământul meu. Voi trece Dunărea Înot și mă voi duce la domnul meu, cerându-i să-mi ia viața. Astfel, mi-o voi lua singur : un
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
o 272 I.Lips, op. cit., p. 493-494. 131 rafală de vânt pornită tocmai atunci Întinsese focul peste Întreg ținutul, arzând mulți copaci, Înnegrind dealurile, și arzând penele multor păsări. Numai șopârla cea somnoroasă și vărgată și diavolul muntelui au scăpat teferi, purtându-și podoabele de la ospățul lor. Wonambi, uriașul șarpe mitic se aseamănă cu cei din mitologia scandinavă: Midgard, Fafnir, Grendel ș.a., dar spre deosebire de aceștia, el este nemuritor grație puterilor sale magice. Legenda șarpelui-curcubeu aparține tuturor triburilor care trăiesc astăzi În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sora noastră mai mult, si cu cît de puțină judecată a izgonit-o acum este vădit prea îndestul. REGAN: E slăbiciunea vîrstei, desi totdeauna numai prea puțin s-a cunoscut pe el însuși. GONERIL: În cel mai bun și mai teafăr timp al lui, n-a fost decît un pripit; de aceea trebuie să ne-așteptăm de la vîrsta lui nu numai la beteșugurile înrădăcinatei obișnuințe, dar și la hachițele gălăgioase pe care anii șubrezi și năbădăioși le aduc cu ei. REGAN
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
revine. Dar ce ești, șir? GLOUCESTER: Fugi, lasă-mă să mor. EDGAR: De n-ai fi fost fir de paing, fulg, aer, De la atîția stînjeni prăbușit, Te-ai fi sfărmat că oul; dar respiri, Esti greu, nu sîngerezi, vorbești, esti teafăr. Zece catarge cap la cap nu fac nălțimea De-unde căzut-ai perpendicular. Minune-i că trăiești. Vorbește iar. GLOUCESTER: Dar am căzut sau nu? EDGAR: Din groaznic vîrfu-acestei stînci de cretă. Uită-te-n nalt: de-așa sus ciocîrlia
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
zic disperată. Tallulah-Phoebe, isteața noastră, asta e mătușica Mamie! Tanti Mama! Hai să mergem acasă acum... În drum spre ieșire, nu prea Îndrăznesc să mă uit la Suze. În difuzoare, DJ-ul tocmai spune: „Și micuța Tallulah-Phoebe a fost găsită, teafără și În siguranță...“. — Vrei să-mi spui și mie ce-a fost toată chestia asta, Bex? zice Suze Într-un final, fără să Întoarcă deloc capul. — Ăă, Îmi dreg glasul. Nu prea. Nu vrei mai bine să mergem să bem
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ochi. Poate că asta o să fie piatra lui funerară. Probabil n-o să știm niciodată pe unde-i zac rămășițele. Schimb priviri cu mama, care face o față familiară gen „iar a luat-o razna Janice“. — Janice, sînt sigură că e teafăr și nevătămat... Începe Jess. Putem pune să-i fie gravată data nașterii pe spate, continuă Janice. Dacă n-ai nimic Împotrivă, Becky, draga mea. — Ăă... păi nu, zic șovăitoare. Sigur că nu. — Nu e mort, Janice! aproape urlă Jess. Știu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cântecele lor pline de vrajă. Locul unde ele apar, cântă și dansează, rămâne pârjolit, de aceea oamenii le alungă de lângă casă punând un craniu de cal înfipt într-un par în fața porții. Cei care le văd și vor să rămână teferi, trebuie să se dea de trei ori peste cap și să li se descânte. Oamenii le gratifică pe Drăgaice cu apelative ca: zâne, domnițe, împărătesele văzduhului, fetele codrului, șoimane, mușate, vântoase etc. Tradiția le-a individualizat, dându-le nume ca
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pedagogi, severi gardieni ai moralei, scriitori, pionieri ai civilizației cu teorii de avangardă, autori de articole fulminante și pătimașe asupra emancipării femeii, copoi de poliție, spioni, ocnași evadați, ofițeri, studenți, socialiști, anarhiști, patrioți, venali... Vin pe rând: timizii și obraznicii, teferii și bolnavii care fac pentru întâia oară cunoștință cu o femeie și bâtrâni stricați, istoviți de pe urma tuturor viciilor, tineri chipeși cu ochi limpezi și avortonii schilodiți de natură, surdo-muții, orbii, cârnii cu trupuri blege, cu răsuflarea bolnavă, pleșuvii... Cum se
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
le capteze în materialitatea sonoră a stanțelor: „Șoptite săbii, recele nețărm!/ Memoria nocturnă pietate./ Stinse surâsuri somnu-i învelesc,/ Îmbălsămat pentru singurătate.// Pe cine am pierdut aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
și i-au plătit [lui Mihai Racoviță] mai multe pungi de bani. Între timp, boierii din Istanbul s-au alarmat (aflînd despre toată povestea aceasta) și au obținut de la vizir un "firman" care poruncea eliberarea (evreilor), iar vinovații au scăpat teferi". Giurescu continua descrierea incidentului, afirmînd că: "... evreii s-au plîns, considerîndu-se înșelați și jefuiți" etc.168 S-ar părea că, în această privință, Noua școală de istorie recunoscînd o acuzație de crimă rituală s-a întors în plin Ev Mediu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
așa-zisul „mit al bunei guvernări”, blamând stânga pentru eșecul Olandei de a-și restabili autoritatea colonială după episodul ocupației japoneze. Pe de altă parte, cei mobilizați (adică majoritatea covârșitoare a soldaților) erau pur și simplu bucuroși să se vadă teferi acasă după un război colonial de care nimeni nu era mândru, În care succesul militar, după părerea multora, fusese stingherit de insistențele ONU asupra unui transfer negociat de putere, fiind aruncat rapid la groapa memoriei naționale. Pe termen mai lung
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]