27,041 matches
-
mâinile libere, pentru a se putea mișca mai ușor. O vedeam bine. Lumina stelelor și a lunii Îi estompa trăsăturile făcând-o și mai frumoasă. Am lăsat-o să meargă Înaintea mea cu câțiva pași. De parcă i-ar fi fost teamă să nu se depărteze prea mult, se opri. Am ajuns-o. Mă luă de braț, căutându-mi sprijinul. M-am bucurat. Ne-am continuat drumul În tăcere. După câtva timp am simțit că ostenesc. Ea nu spunea nimic. Avea o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
dat seama că poziția lor rămăsese neschimbată. Începusem să fiu cuprins de panică. Atâta nefiresc, devenise apăsător, amenințător chiar. - Pornim? zise ea cu glas liniștit ridicându-se. Oare dacă ar fi știut că mie Însumi a Început să-mi fie teamă, cum ar fi reacționat? Ar fi rămas lângă mine? Ne-am ridicat, și am pornit din nou, cu Îndârjire furioasă În pașii noștri, Încercând din toate puterile să Înghițim blestematele distanțe până la lumina ce se Încăpățâna să rămână depărtată. În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
va rămâne În continuare necunoscut, sau va intra În atenția publicului străin doar prin teme senzaționaliste, nesemnificative În raport cu imensa sa dimensiune culturală. Intervenția instituțiilor culturale și a guvernului este absolut imperativă dacă Eminescu mai Înseamnă ceva pentru români. Mi-e teamă Însă că mentalitatea „globalistă” - ce a democratizat accesul la informație dar a redus simțitor discernământul și importanța tradițiilor literare - precum și criza economică mondială vor fi scuze suficiente ca romanii să nu facă nimic. Sau, cum zice Creangă: până acum ne-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și stil de exprimare inconfundabile. Deocamdată, cele mai bune efecte fiind scoase din exploatarea filonului licențios, atât de bogat în imaginația pacienților și a personalului: "OLIMPIA (după ce a examinat, crâncenă, vreo doi pacienți, întreabă): Unde-i? TANASÂCU (intervenind iute, din teama ca, pe neașteptate, vreunul dintre colegii săi să nu se trădeze, așa cum, de fapt, se întâmplă în fiecare dimineață): BÂRBAZÂMO CEKA? OLIMPIA (pentru o secundă descumpănită): Aââh?... RAFAEL (naiv, senin, debordând de amabilitate. Evident nu face decât să Ťtraducăť replicile
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
pe lângă care am trecut în ziua aceea de august 1790, se împlinesc astăzi douăzeci și trei de ani de atunci. Libertatea încă mă zăpăcea. Eliberat din aprilie, după treisprezece ani de întemnițare atroce, clipeam des în lumina soarelui. Mi-era teamă că va dispărea, sau mai curând că nu va mai răsări a doua zi. Așa ceva nu se poate întâmpla, desigur. Dar mie mi s-a întâmplat, Sensible. Am petrecut acești ani într-o gaură cu șobolani, de genul celor pe
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
mea este să calculez, nu să scriu. Sunt economul adjunct al ospiciului de la Charenton. Dar sufletul îmi este cuprins de o asemenea tulburare, încât mă simt obligat să consemnez evenimentele ciudate al căror martor se întâmplă să fiu. Mi-e teamă că îmi voi pierde mințile dacă nu o fac. Degeaba încerc să mă agăț de îndatoririle mele, care sunt numeroase, mă simt incapabil să-mi apăr spiritul de seducțiile și abisurile care îl amenință. Nu am sustras hârtia pe care
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
acum multă vreme, căzuse o mare cantitate de zăpadă, cu toate că eram în aprilie. Caii de la trăsura care l-a adus de la ospiciul din Bicętre, o simplă berlină acoperită, erau lac de sudoare. A trebuit să-i frecționăm toată seara, de teamă să nu moară. Era un bărbat trecut bine de șaizeci de ani, extrem de corpolent, cu trăsăturile buhăite, dar încă fine. Părul lung avea acea culoare nedefinită a blonzilor când albesc, fără să fi fost vreodată gri, o nuanță bizară de
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
Teodorei Prelipcean seamănă, că structura, cu o abordare clasică din lumea franceză - Que-sais-je? -, în care un cititor mediu poate ajunge, cu un efort rezonabil, la o cunoaștere decentă a unui întreg domeniu intelectual, pe următoarea schemă narativa: definirea sistematică a temei, tratarea substanței ei în maniera diacronica, apoi selectarea unor zone de analiză transversala, pentru a încheia cu un sumar bibliografic cuprinzător și relevant. Astfel, pentru oricine vrea să știe ce înseamnă utopia, cum a evoluat genul literar și filosofic și
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
spune despre această carte unui prezumtiv cititor pentru a i-o recomandă? Lucrarea este structurată din perspectiva metodologica a filosofului, dar are în mod cert o trimitere consistentă la științele politice, în care autoarea lucrează de ceva vreme. Prin natura temei, textul glisează în zona literaturii, așa încât el poate fi citit de un public mult mai larg decât cel arondat filosofiei și teoriei politice. Stilistic, este o carte scrisă cu sensibilitate, rafinament și elegantă. Este o carte în care abundență informației
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
-urilor dimpreună cu cadavrul de câine în sântul șoselei - stă cu aureola prăfuita - între palme: se întreabă - ca-ntr-un bocet ce căuta El - în această strivitoare străinătate de-acasă INSTABILITATE niciun lucru nu e la locul lui mi-e teamă să-mi spun chiar numele - că nu cumva - cât timp îl rostesc - să se schimbe - și de tot să mă rătăcesc masă la care scriu are - mereu alte dimensiuni - patul - în care dorm - mă trezește - mereu spre alte puncte cardinale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
vis nepotcovit, inovatoare capră supusă berbecului, descurcăreața maimuță, metodic cocos, sensibil câine, generos mistreț cu colți diamantini și lunatici - oare sunt? Ce-ai vrea să fiu? Dincolo de toate-ndrăznelile inimii mele caut Graalul cel sfânt... 14 Ianuarie mă începe cu teamă. Cu Sfanțul Vasile în lacrimi de dor, cu puterea creștină pe săbii ce mor! Genarie scump! Gerar zgomotos înfășat în mătasuri de foc! Ghenarie veșnic iubitor de cadâne! Calindariu nescris pe ușă bisericii mele! Răsculați-vă zile și dați-mi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
creștină pe săbii ce mor! Genarie scump! Gerar zgomotos înfășat în mătasuri de foc! Ghenarie veșnic iubitor de cadâne! Calindariu nescris pe ușă bisericii mele! Răsculați-vă zile și dați-mi binecuvântarea din urmă! De Sânpetru de iarnă mi-e teamă, de tine, Tănase de ciumă mi-e dor! Privește, Filipii de iarnă-s departe. Cum să uit? Cum să mor? Ochii mei, risipiți în cascade, întunericul urca. La primul popas întâlnesc o salamandra, o rată sălbatică și pe însuși Hefaistos
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
nouă nu ne-a spus nimic... Nu-l mai votez! l 30.05, la Focus (Prima Tv), exclamația crainicului Adrian Bucur: "- Președintele a ieșit din spital! Și și-a îmbrățișat soția..." Ce-i drept, câteva seri am stat pironiți de teama că Președintele nu va face gestul, iar Prima Tv nu ne va da această știre de senzație. l Președintele Traian Băsescu, la ieșirea din Spitalul Elias: "- Am voie să fac tot ce pot..." Haralampy: - Atenție Dom' Tăriceanu! l 30 mai
Ce mai parade! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10565_a_11890]
-
artiști îl scotea din sărite. Despre mecenat, spunea că nu e decât împlinirea unei datorii." Avea oroare să ceară, să solicite. Odată, când am vrut să obțin ceva pentru el, mi-a interzis să fac cel mai mic gest, de teamă probabil să nu se creadă cumva că solicitarea pornea de la el. Am spus că tatei îi repugna orice calcul, orice gest înfăptuit din interes: "te servesc, mă servești". Cu atât mai puțin era capabil să judece în termeni bănești; îmi
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
aceste rânduri scrise de poeta Minerva Chira, care trăiește în Negreni, de unde primim din când în când poeme și vești. Am așteptat să se ivească un prilej, un spațiu norocos pentru poemele ei sensibile și poate ușor sălbăticite de singurătate, teamă și uitare. în alt rând spune: "Intenționam să scot o antologie. Am renunțat, revenind asupra unui manuscris. Tot nemulțumită sunt. L-aș lăsa până în vară, dar nu știu cât mai e. Citesc N. Berdiaev - Sensul creației Creația nu este permisă nici îndreptățită
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
Adresă greșită Umbra închide ușa după mine Ramuri s-au semnat indescifrabil Nimic nu se poate din ce vreau Eufratul înzăpezit conturează hărțile ținuturilor de coșmar Speriat sufletul se îndepărtează ca pentru totdeauna Din fiecare evadare se întoarce stîngaci, cu teamă parcă ar fi valul auros în rotiri din jurul unei turle închipuite Aude izbiturile cozilor - tigrii țîșnesc din mine apoi se-ntorc asupra mea anulînd cercurile iscate de tine Se cutremură ca în fața unei nebunii Revărsări de fiere - potecile greu accesibile
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
alte personaje și în alte circumstanțe. Dar cred că elementele esențiale descriu corect modul de viață al unei familii din clasa de mijloc, care avea o istorie din epoca anterioară comunismului și care își vede existența modificată de cenzură, de teamă. Toate acestea apar în roman, pentru că sunt lucruri pe care le-am trăit și pe care voiam să le descriu cititorilor. Nu știu dacă în Argentina această parte a cărții a fost foarte bine înțeleasă. Cred că a fost citită
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
în ce privește respectul reciproc, spiritul de corp, cavalerismul, onestitatea, admirația, recunoștința, solidaritatea și fidelitatea scriitorimii, a lumii artistice în general. Să-ți respecți mentorii, dar să nu-i lași să te încalece, să te transforme în țuțăr. Să nu-ți fie teamă să te contrazici. Să fii absolut natural în toate cele. Și direct, nu coticit, în luarea de poziții..." Direct și nu pe cotite subscriem la toate acestea. Urăm Dilematecii continuitate și.... colaboratori, fiindcă aici pare să cam aibă de suferit
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
poate prevala profesorul sînt că are o experiență mai bogată de lectură și că dispune de o practică mai întinsă a cercetării academice. Pe temeiul lor, el poate contribui la o mai adecvată punere în valoare, conceptuală și bibliografică, a temei alese. Ceea ce implică datoria de a-i face sensibile candidatului capcanele care-l pîndesc și de a-l ajuta să opteze în funcție de cerințele subiectului, dar și de propriile-i aptitudini. Împlinirea acestor sarcini delicate depinde de instaurarea unui climat de
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
al doilea să-și spună numele... A te așeza la masa de scris, este mai întâi un duel cu Necunoscutul. De aceea, actul are un ceremonial; când nu este plin de ticuri, de bizarerii, al căror rol e să învăluie teama. * Machiavelli se îmbrăca în cel mai de preț costum al său, cel de ambasador, și scria în picioare între sfeșnicile aprinse. * Mitropoliții și cronicarii noștri luminați oficiau tot drepți, în strane, între lumânări, iar bărbile lor, dimineața, erau țepene de
Masa de scris by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10664_a_11989]
-
-urilor dimpreună cu cadavrul de câine în sântul șoselei - stă cu aureola prăfuita - între palme: se întreabă - ca-ntr-un bocet ce căuta El - în această strivitoare străinătate de-acasă INSTABILITATE niciun lucru nu e la locul lui mi-e teamă să-mi spun chiar numele - că nu cumva - cât timp îl rostesc - să se schimbe - și de tot să mă rătăcesc masă la care scriu are - mereu alte dimensiuni - patul - în care dorm - mă trezește - mereu spre alte puncte cardinale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
vis nepotcovit, inovatoare capră supusă berbecului, descurcăreața maimuță, metodic cocos, sensibil câine, generos mistreț cu colți diamantini și lunatici - oare sunt? Ce-ai vrea să fiu? Dincolo de toate-ndrăznelile inimii mele caut Graalul cel sfânt... 14 Ianuarie mă începe cu teamă. Cu Sfanțul Vasile în lacrimi de dor, cu puterea creștină pe săbii ce mor! Genarie scump! Gerar zgomotos înfășat în mătasuri de foc! Ghenarie veșnic iubitor de cadâne! Calindariu nescris pe ușă bisericii mele! Răsculați-vă zile și dați-mi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
creștină pe săbii ce mor! Genarie scump! Gerar zgomotos înfășat în mătasuri de foc! Ghenarie veșnic iubitor de cadâne! Calindariu nescris pe ușă bisericii mele! Răsculați-vă zile și dați-mi binecuvântarea din urmă! De Sânpetru de iarnă mi-e teamă, de tine, Tănase de ciumă mi-e dor! Privește, Filipii de iarnă-s departe. Cum să uit? Cum să mor? Ochii mei, risipiți în cascade, întunericul urca. La primul popas întâlnesc o salamandra, o rată sălbatică și pe însuși Hefaistos
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
113. footnote>. De asemenea, pentru unii poate fi de un real ajutor duhovnicesc și frâu pentru imaginația păcătoasă aducerea aminte de moarte, cu care să se culce și să se scoale<footnote Sf. Ioan Scărarul, Scaraă, p. 235. footnote>, iar teama iadului<footnote Sf. Ioan Casian, op. cit., p. 189. footnote> poate potoli întărâtarea trupului. Apoi gândul neîntrerupt la moarte, la judecata viitoare și la înfricoșătoarea gheenă<footnote I.P.S. Nicolae Corneanu, op. cit., p. 341. footnote> îi îndeamnă pe mulți să renunțe la
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
întărâtarea trupului. Apoi gândul neîntrerupt la moarte, la judecata viitoare și la înfricoșătoarea gheenă<footnote I.P.S. Nicolae Corneanu, op. cit., p. 341. footnote> îi îndeamnă pe mulți să renunțe la a mai păcătui fără număr. Folosind cuvintele sfinților putem spune că teama de gheenă ne oferă o credință care face să ne ferim de contactul cu viciile<footnote Sf. Ioan Casian, Convorbirile duhovniceștiă, p. 504. footnote>. Privind spre latura opusă, nu teama de focul cel veșnic și de osândă ne poate îndemna
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]