65,323 matches
-
Valentin Olteanu Nu cu mult timp în urmă, la inițiativa unui liceu din Capitală, am solicitat Teatrului Național "I.L. Caragiale" din București să ne propună un spectacol-dezbatere cu elevii claselor terminale pe tema "Literatura și teatrul". Inițiativa se înscria în efortul complementar de a oferi pe viu un suport de înțelegere a unor cerințe din programa școlară. Cu profesionalism și amabilitate, conducerea teatrului ne-a oferit spectacolul Și mai potoliți-l pe Eminescu, versiunea scenică Grigore
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
să ne propună un spectacol-dezbatere cu elevii claselor terminale pe tema "Literatura și teatrul". Inițiativa se înscria în efortul complementar de a oferi pe viu un suport de înțelegere a unor cerințe din programa școlară. Cu profesionalism și amabilitate, conducerea teatrului ne-a oferit spectacolul Și mai potoliți-l pe Eminescu, versiunea scenică Grigore Gonța și Cristian Teodor Popescu, primul semnând și regia. Înainte de a vedea spectacolul, într-un foarte scurt dialog cu regizorul, l-am întrebat dacă există și valențe
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
rus și austro-ungar) ni s-a părut a fi cel puțin discutabilă. În dialogul dintre actori și cei aproximativ două sute de elevi ce-au asistat la spectacol nu s-a discutat nimic din toate acestea. Folosind însă prilejul oferit de Teatrul Național, căruia îi mulțumim și pe această cale, vrem să remarcăm faptul că, dincolo de episodic și conjunctural, există, în cultura română, o constantă a unor spirite alese care, în pofida tuturor vicisitudinilor, s-au situat și se situează de partea Adevărului
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
Burgundiei de Witold Gombrowicz. Dacă e să-i recunosc vreun merit Alinei Hiristea e că, deși a operat drastice reduceri în text, a izbutit să-l expună scenic clar, așa încât până și cel mai indiferent spectator pleacă din sala de teatru apt să relateze momentele esențiale ale acțiunii. Fără să resemantizeze textul, spectacolul înfățișează ceea ce era mai simplu, mai evident în piesa lui Gombrowicz. Se lasă deoparte însă exploatarea acelor ambiguități ale scriiturii din valorificarea cărora s-ar fi putut naște
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
ceea ce se numește cu o frumoasă vorbă (pe care putem încerca să o facem să fie și adevărată) "măreția condiției omului". Voi prezenta pe scurt trei modele de semnificare din opera lui Marin Sorescu. Primul este chiar structura aluziei din teatru, unde asemănările rele sunt reinterpretate de literatură, ca niște animăluțe închise în boabe de chihlimbar. Iată un fragment din Există nervi: "Ion: Eu trebuie să-mi cumpăr unul... Sau măcar un iepure de casă. Alin: Nu te potrivi - nu sunt
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
literare stă în atragerea spectatorului într-un scenariu de interpretare a interpretării. Scenariul se poate complica oricât, până la jocul ieșirii din cadrul comunicațional, ca în Tușiți, prin care aluzia se lasă pe sine în urmă, ca titlu autoreferențial. Sunt frecvente în teatrul lui Sorescu referirile ironice la interpretarea suspicioasă, la "printre-rândurile", la "esopicul" pe care personajele se laudă că le resping tocmai când le zornăie structura (chiar și mărturisirea din jurnal s-ar putea să facă uz, într-o oarecare măsură, de
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
Magdalena Boiangiu O ședință de lucru ceea ce părea a fi un demers întâmplător, simple coincidențe - piesa Andreei Vălean Eu când vreau să fluier, fluier, despre recuperarea delincvenților, sau montarea lui Radu Apostol de la Teatrul Creangă cu piesa Acasă (unde viața copiilor străzii era "jucată" chiar de ei) - se adună, de fapt, într-un program artistic: tinerii creatori vor să intre în dialog cu colegii lor de generație, fie ei câștigători de olimpiade sau producători
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
nevoie acută de adevăr, mai puternică decât cea a necesității elaborării mijloacelor prin care acest adevăr poate fi comunicat celor interesați să-l audă. O primă posibilă discordanță: doar o parte - rămâne de văzut cât de numeroasă - din publicul de teatru vine la un spectacol pentru a afla vreun adevăr: se cumpără biletul pentru a obține accesul la distracție (adevărul este rareori distractiv) și - o spun toate studiile de specialitate - pentru a vedea încă odată ceea ce a mai fost văzut, mai
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
pentru a obține accesul la distracție (adevărul este rareori distractiv) și - o spun toate studiile de specialitate - pentru a vedea încă odată ceea ce a mai fost văzut, mai de mult, cu plăcere. Dar DramAcum își propune să-i atragă spre teatru pe aceia care nu i-au călcat niciodată pragul. A doua posibilă discordanță, s-a ivit tot pe fondul bucuriei, provocate de una dintre primele ședințe ale cenaclului-concurs. Mi-aș fi înghițit toate obiecțiile și m-aș fi prefăcut că
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
lucrărilor": a dat colegilor actori, spre lectură, un fragment din piesa Cetatea de Foc, scrisă de unul dintre dramaturgii obsedantului deceniu, cu loc rezervat în manualele de atunci, Mihail Davidoglu. Considerată, la vremea ei un model al realismului socialist în teatru, piesa n-a avut o carieră scenică memorabilă, se relua la Teatrul radiofonic, de câte ori împrejurările festive o impuneau. E vorba despre eroismul în muncă de la un combinat siderurgic (unul din acelea care astăzi nu-și găsește cumpărător) și în scena
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
de Foc, scrisă de unul dintre dramaturgii obsedantului deceniu, cu loc rezervat în manualele de atunci, Mihail Davidoglu. Considerată, la vremea ei un model al realismului socialist în teatru, piesa n-a avut o carieră scenică memorabilă, se relua la Teatrul radiofonic, de câte ori împrejurările festive o impuneau. E vorba despre eroismul în muncă de la un combinat siderurgic (unul din acelea care astăzi nu-și găsește cumpărător) și în scena aleasă acum pentru lectură, soțul și soția discutau despre calitatea șamotei 1
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
sau germani: se vorbește fără ocolișuri, li se spune tuturor lucrurilor pe nume. Oamenii pe care îi aud vorbind tare pe stradă și în autobuz se exprimă exact la fel. Se vor bucura ei când și dacă vor veni la teatru? Personal, sunt gata să-mi înving reflexele pudibonde de dragul adevărului, de dragul atragerii unui public proaspăt, dar teamă mi-e că rezultatul va fi la fel de concludent ca introducerea șamotei în dialogul dramatic. Faptul că oamenii vorbesc altfel, este o dovadă că
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
simpatic pentru că e lipsit de morgă și de prezumția competenței indiscutabile. Lansat la începutul anului, s-au primit pe adresa lui peste o sută de texte: inițiativa celor cinci studenți regizori de la UATC - provocarea adresată celor interesați de a scrie teatru - se situează în spațiul larg dintre nevoia de real și dragostea pentru caii verzi de pe pereți. Constatările întristate cu privire la absența dramaturgiei românești contemporane de pe scenă - volumele cu piese tipărite, destinate posterității, în prezent par niște fete bătrâne la nunțile altora
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
fost suficiente un sinopsis și câteva scene. O altă secțiune a proiectului privea dramaturgia scrisă în limbi cu mică răspândire: se caută - și după data limită - piese de prin vecini, există dorința de a afla cum au fost sintetizate în teatru experiențele politice și sociale similare, se caută cunoscători ai limbilor în care au fost scrise, doritori să le traducă. Pe bani! Festivitatea de lansare a proiectului DramAcum a fost simpatică pentru că nu a fost festivă. Cei cinci inițiatori - profesorul Nicu
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
aceeași eleganță. Pe cît îi îngăduiseră vîrsta și boala, părea să fi rămas o femeie frumoasă pînă în clipa din urmă. În capela de la Bellu venise puțină lume; din partea Uniunii Scriitorilor parcă numai Traian Iancu, însoțitorul unei jerbe bogate; de la Teatrul Național "I.L. Caragiale" nici o figură cunoscută, doar o coroană mare, din "flori pe virament", obiect de protocol lăsat acolo devreme, de nu se știe cine. Maestrul de ceremonii funerare - care se ocupa de înmormîntările celor din C.C., ale lumii artistice
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
mă uitam la eleganta ei arcadă orbitală, de culoarea fildeșului mat și încercam să reconstitui singura împrejurare cînd întîlnisem acea ființă care încheia acum soarta unui neam. Teribila spiță. De la nașterea lui Costache Caragiale, unul din strămoși, primul director al Teatrului Mare din București, pînă la moartea lui Mateiu I. Caragiale trecuseră cam vreo 120 de ani. Ce țară fusese acea Românie în care o familie de artiști de neam străin, împămînteniți aici, apucase să întemeieze, în timp puțin, o lume
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
ce efecte scotea scenograful din liniatura alb-negru pe care i-o sugerase Averti, dar care era profund inspirată de realitățile noastre naționale? Ei bine, dacă n-aveam televizor, nu rămîneam neinformat cu privire, de exemplu, la noile cuceriri ale artei teatrului? Despre noile cuceriri din film, ce să mai zic? Filmul Reconstituirea nu l-am văzut la cinematograf, ci la televizor. Tot așa filmele lui Wajda, Polansky (Cuțitul în apă!), Menzel, Al patruzeci și unulea ori Sboară cocorii, Mihalkov și toți
Scrisoare deschisă () [Corola-journal/Journalistic/15181_a_16506]
-
un armistițiu, spectacolul (provocator) este o formă, una dintre cele posibile și probabile, a unei armonii cu autorul, a unei înțelegeri tacite în urma căreia textul se lasă analizat, cercetat, interogat și, de ce nu, posedat. Nu de mult, am văzut la Teatrul Maghiar din Timișoara consecința tipului de înțelegere mai sus evocat: Lecția în direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză, în spațiul scenografic gîndit memorabil de Adriana Grand. Doar după cîteva luni, am plecat într-o seară, din nou, către
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
în fața noastră. "Nu mai e nimic anormal, de vreme ce totul e anormal și a devenit ceva banal. Așa că totu-i normal" spune Béranger pe un mic podium. De regulă, aici stau tronurile. Acum, funcția îi este amplificată: marchează și procedeul de "teatru în teatru" la care Ionesco a apelat; poate fi, totodată, un soi de oglindă neagră în care imaginea Curții, a martorilor, a spectatorilor a împietrit. Chipuri ciudate - bărbați cu joben și monoclu, femei în rochii cu dantelă - sînt pictate de
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
Nu mai e nimic anormal, de vreme ce totul e anormal și a devenit ceva banal. Așa că totu-i normal" spune Béranger pe un mic podium. De regulă, aici stau tronurile. Acum, funcția îi este amplificată: marchează și procedeul de "teatru în teatru" la care Ionesco a apelat; poate fi, totodată, un soi de oglindă neagră în care imaginea Curții, a martorilor, a spectatorilor a împietrit. Chipuri ciudate - bărbați cu joben și monoclu, femei în rochii cu dantelă - sînt pictate de Adriana Grand
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
în acest spectacol e nevoie de o anumită stare la care actorii contribuie din plin, chiar dacă evoluțiile individuale nu se rețin. Pentru Marius Bodochi este, probabil, cel mai important rol de la Marrat-Sade încoace, lucrat tot cu Victor Ioan Frunză la Teatrul Național din Cluj, la începutul anilor '90. Și-a modelat chipul, trupul, și-a pregăti corpul și psihicul pentru întîlnirea, atît de dificilă și de specială, cu Bérenger I, un Rege ce-și trăiește la vedere, finalul. Zbuciumat, paradoxal, subminat
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
nesoluționat, Florina Cercel ar fi trebuit să-i aducă Reginei sale un plus de feminitate, de senzualitate, de visceralitate, dincolo de forță și intratabil. În fond, încă îl dispută pe acest bărbat. Dincolo de viață și de moarte. Dincolo de toate rămîne lecția teatrului care "se află dincolo de lecții" cum spune Ionesco. Și subscrie Frunză. Premiera și angoasele ei Se pot vedea spectacole în București și în afara spațiilor tradiționale sau, cum spune Peter Brook, oficiale. Circuitul acestor locuri a intrat în conștiința și reflexul
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
se află dincolo de lecții" cum spune Ionesco. Și subscrie Frunză. Premiera și angoasele ei Se pot vedea spectacole în București și în afara spațiilor tradiționale sau, cum spune Peter Brook, oficiale. Circuitul acestor locuri a intrat în conștiința și reflexul spectatorilor: Teatrul Act, Green Hours, Toaca, Muzeul Literaturii. Cu excepția Teatrului Act, singurul particular din România, restul spațiilor sînt populate de și cu artiști tineri, mai mult sau mai puțin afirmați. De cele mai multe ori, regizorii care lucrează nu sînt angrenați și într-un
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
subscrie Frunză. Premiera și angoasele ei Se pot vedea spectacole în București și în afara spațiilor tradiționale sau, cum spune Peter Brook, oficiale. Circuitul acestor locuri a intrat în conștiința și reflexul spectatorilor: Teatrul Act, Green Hours, Toaca, Muzeul Literaturii. Cu excepția Teatrului Act, singurul particular din România, restul spațiilor sînt populate de și cu artiști tineri, mai mult sau mai puțin afirmați. De cele mai multe ori, regizorii care lucrează nu sînt angrenați și într-un sistem instituționalizat, cu alte cuvinte, nu sînt angajați
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
particular din România, restul spațiilor sînt populate de și cu artiști tineri, mai mult sau mai puțin afirmați. De cele mai multe ori, regizorii care lucrează nu sînt angrenați și într-un sistem instituționalizat, cu alte cuvinte, nu sînt angajați în nici un teatru iar actorii de regulă da. Se creează astfel un circuit care primenește mentalitățile artiștilor, tentația confortului sau mai degrabă a comodității este îndepărtată. Spectacolele născute astfel constituie nu doar un exercițiu pentru psihic, trup, expresivitatea mijloacelor și curățarea instrumentelor de
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]