783 matches
-
totală a țărmurilor, incluzând aici și teritoriile de peste mări, este de . Teritoriul metropolitan al Franței oferă forme de relief și peisaje naturale deosebit de variate. Mari părți din teritoriul actual al Franței s-au înălțat de-a lungul mai multor episoade tectonice, în special în orogeneza hercinică din paleozoic, care stă la originea masivelor Armorican, Central, Morvan, Vosgi, Ardeni și Corsican. Munții Alpi, Pirinei și Jura sunt mult mai tineri, și sunt mai puțin erodați — Alpii ating altitudine în Mont Blanc (cel
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
este intersectat de un strat de recife mediosarmatice. Straturile argilo-nisipoase, prezente pe întreg teritoriul orașului, au o adâncime de la 2 până la 30 m. Pe panțele văii râului Bâc se găsesc terase aluviale cu lățimea de până la 1,3 m. Perturbări tectonice neînsemnate au fost înregistrate în partea de nord-vest a orașului. Pe teritoriul Chișinăului și în împrejurimile sale se află numeroase zăcăminte de materiale de construcție: văr, calcar, piatra brută de construcție, argilă, nisip, pietriș. Sunt exploatate cinci zăcăminte de piatră
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
mic de radiații, și e mai puțin influențată de magnetosfera lui. Structura lui Callisto este foarte interesantă, are aproximativ la fel de multă rocă cât și gheață, suprafața este foarte veche și nu arată că are sau că ar fi avut plăci tectonice sau vulcani, așadar se crede că a evoluat în urma impactelor cu alte obiecte din spațiu. Atmosfera lui Callisto este foarte joasă, formată din dioxid de carbon și probabil și carbon molecular și o mult mai intensă ionosferă. Callisto are un
Terraformare () [Corola-website/Science/317220_a_318549]
-
insulei sunt prezente importante depozite de argile, tot aici se găsesc mari zăcăminte de calcar de calitate superioară ce se exploatează de secole din cariere aflate foarte aproape de țărm. Morfologia reliefului și solului insulei este rezultatul acțiunii concurente ale activității tectonice și eroziunii eoliene și pluviale. Solul fertil care acoperă formațiunile de relief ale insulei are un strat relativ subțire cu o compoziție preponderent nisipos sau calcaros, existând zone unde pierderea de teren fertil prin eroziune duce la apariția unor zone
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
craterelor de impact și procesele endogene. Primele au acționat în toată istoria satelitului și sunt principalele răspunzătoare pentru aspectul său actual. Cele din urmă au fost active o perioadă după formarea satelitului. Procesele endogene au fost în principal de natură tectonică și au dus la formarea canioanelor, care sunt de fapt mari crăpături ale stratului de gheață. Canioanele au distrus părți ale suprafeței vechi. Crăpăturile stratului exterior au fost cauzate de expansiunea lui Oberon cu aproximativ 0,5%, expansiune desfășurată în
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
altor specii, fenomen cunoscut sub numele de extincția holocenică. Perturbațiile gravitaționale ale altor planete din Sistemul Solar se combină între ele și influențează/modifică orbita Pământului și orientarea axei sale de spin. Aceste modificări pot influența clima planetară. Teoria plăcilor tectonice demonstrează că toate continentele de pe Pământ se deplasează de-a lungul suprafaței cu o rată de câțiva centimetri pe an. Acest lucru este de așteptat să continue și în viitor, ducând la mutarea plăcilor, modificarea continentelor și chiar ciocniri între
Viitorul Pământului () [Corola-website/Science/319718_a_321047]
-
ُﺭ چۆلى, Lopnur Tshöli) este situat în bazinul Tarim, regiunea Xinjiang, China. Deșertul se întinde pe o suprafață de ca. 47.000 km. Deșertul se află într-un bazin, alcătuit din roci sedimentare care datează din pliocen, prin mișcări tectonice stratul sedimentar s-a scufundat în partea de răsărit formându-se o ruptură tectonică între Taklamakan și deșert. Prin deșert curgeau în trecut curgeau până în anul 1971, spre sud râurile Tărîm și Konqi, după care au secat. Pe albia lor
Deșertul Lop Nor () [Corola-website/Science/316650_a_317979]
-
se întinde pe o suprafață de ca. 47.000 km. Deșertul se află într-un bazin, alcătuit din roci sedimentare care datează din pliocen, prin mișcări tectonice stratul sedimentar s-a scufundat în partea de răsărit formându-se o ruptură tectonică între Taklamakan și deșert. Prin deșert curgeau în trecut curgeau până în anul 1971, spre sud râurile Tărîm și Konqi, după care au secat. Pe albia lor se află azi în vestul deșertului, șoseaua 218 care leagă Korla cu Qakilik. Deșertul
Deșertul Lop Nor () [Corola-website/Science/316650_a_317979]
-
ocupă o suprafață de 20.000 km, fiind situat în Botswana de nord-vest la gura de vărsare a fluviului Okavango. Delta este delimitată la sud de crăpătura tectonică Kunyere și Thamalakane care este continuarea marelui Rif african (engl. Great Rift Valley). nu are scurgere ci apele lui se înfiltrează o parte în nisipul bazinului arid Kalahari, iar altă parte se evaporă. Această deltă este una dintre regiunile cele
Delta Okavango () [Corola-website/Science/316707_a_318036]
-
Australia este un continent cu o fauna deosebită: 83 % din mamifere, 89 % din reptile, 90 % din pești și insecte, precum și 93 % din amfibieni sunt endemice continentului australian. Acest nivel de endemicitate poate fi atribuită izolării geografice a continentului, a stabilității tectonice și a unui model de schimbări climatice, care au floră și solul australian în diferite epoci geologice. Caracteristică faunei australiene este numărul limitat al mamiferelor plancetare, majoritatea speciilor existente fiind aduce de către colonizatorii europeni, precum și abundență mamiferelor marsupiale. Australia are
Fauna Australiei () [Corola-website/Science/316103_a_317432]
-
cursul superior al râului Delia, la nord-vest de comuna Pârlița, raionul Ungheni, în valea râului Larga (comuna Constantinești), în valea râului Nârnova și în lunca Prutului, la sud de satul Bărboieni, raionul Nisporeni. Acești vulcani sunt localizați în zona faliilor tectonice, fenomen ce și poate explica creșterea intensității erupțiilor în timpul cutremurelor de pământ și ploilor abundente . La 17 august 1974, în preajma satului Bărboieni, pe un câmp neted, s-a format pe neașteptate o movilă cu înălțimea de circa 2,5 m.
Vulcan noroios () [Corola-website/Science/316253_a_317582]
-
nu erau o coincidență. El a adunat informații paleontologice și geologice pentru a-i susține cauza însă teoria sa a fost respinsă de geologii epocii. Abia 30 de ani mai târziu geofizicienii au demonstrat că deriva continentelor se datorează plăcii tectonice și că teoria lui Wegener este verificată și admisă..
Pangeea () [Corola-website/Science/320020_a_321349]
-
este o structură geomorfologică situată la sud de Carpați. Formal este o unitate tectonică, ce cuprinde zona colinară a regiunii dintre valea Dâmboviței și cea a Dunării. S-a format în urma mișcărilor larmice de la sfârșitul cretacicului, a funcționat ca o arie de sedimentare de la începutul paleogenului până la cuaternar, când a fost colmatată și ușor
Depresiunea Getică () [Corola-website/Science/320265_a_321594]
-
este o placă tectonică situată de-a lungul fundului oceanului Atlantic, și formează cel mai lung lanț muntos submarin din lume. separă Placa Eurasiatică de placa Americii de Nord în Atlanticul de Nord, și Placa Africană de Placa Americii de Sud în Atlanticul de Sud. Dorsala se extinde
Dorsala Atlantică () [Corola-website/Science/321068_a_322397]
-
se întinde pe fundul tuturor oceanelor. Descoperirea acestui sistem de dorsale la nivel mondial a dus la teoria că fundul mării se deplasează și la acceptarea generală a teoriei lui Wegener de derivă a continentelor și de expansiune a plăcilor tectonice. Dorsala include un rift adânc, care se află de-a lungul axei dorsalei (aproape întreaga lungime). Acest rift marchează limita dintre plăcile tectonice adiacente, unde magma din manta ajunge la fundul mării, erupe ca lavă și produce material nou pentru
Dorsala Atlantică () [Corola-website/Science/321068_a_322397]
-
și la acceptarea generală a teoriei lui Wegener de derivă a continentelor și de expansiune a plăcilor tectonice. Dorsala include un rift adânc, care se află de-a lungul axei dorsalei (aproape întreaga lungime). Acest rift marchează limita dintre plăcile tectonice adiacente, unde magma din manta ajunge la fundul mării, erupe ca lavă și produce material nou pentru plăci. În apropiere de Ecuator, dorsala este împărțită în Dorsala Atlanticului de Nord și Dorsala Atlanticului de Sud de către Groapa Romanche, un șanț
Dorsala Atlantică () [Corola-website/Science/321068_a_322397]
-
formă dreptunghiulara, cu o lungime de 7,49 km și o lățime de 4,61 km. Suprafață insulei este de 23,85 km², iar cel mai înalt punct al ei, Cerro Iglesias are Insula se află la marginea unei plăci tectonice, din care cauza este bântuita frecvent de cutremure. În prezent insula este declarat parc național, aici existând o floră și fauna tropicală protejată de stat. Reportaje
Insula Cocos () [Corola-website/Science/321286_a_322615]
-
acestea sunt mai frecvente în altă parte în Sistemul Solar. Poate cel mai cunoscut exemplu este Craterul Valhalla de pe Callisto, satelit al lui Jupiter. Luna are, de asemenea, cratere de acest tip. Procese geologice, cum ar fi eroziunea și plăcile tectonice, au distrus cele mai multe cratere multiinel de pe Pământ. Complexul Bushveld Igneous din apropiere și Bazinul Witwatersrand au fost create în aceeași perioadă, ducând la ipoteze conform cărora masa bolidului Vredefort și cinetica au fost de amplitudine suficientă pentru a induce vulcanism
Craterul Vredefort () [Corola-website/Science/321669_a_322998]
-
situ, acoperite pe alocuri cu piroclastice andezitice și de andezite bazaltoide. În zonele mai joase ele sunt acoperite cu depozite sedimentare noi. La sud de albia pârâului Baraolt se întinde masivul muntos al Munților Baraolt care, din punct de vedere tectonic - structural, aparține flișului intern al cretacicului carpatin. Ele sunt constituite în mare parte din gresii care formează bancuri, apoi marnocalcare și masive calcaroase (numite olistolite), cuprinzând un interval geocronologic începând cu cretacicul inferior - barremian, aptian, albian - , peste care apar pe
Biborțeni (ape) () [Corola-website/Science/315476_a_316805]
-
monitorizată permanent. Activitatea seismică în Indonezia este monitorizată de către „Direcția Diminuării Riscurilor Vulcanologice și Geologice”, Indonezia. Postul de monitorizare pentru Muntele Tambora este situat în satul „Doro Peti”. Oamenii de știință de la acest post se concentrează asupra activităților seismice și tectonice prin utilizarea unui seismograf. De la erupția din 1880, nu a existat nicio creștere semnificativă în activitatea seismică. Cu toate acestea, monitorizarea este continuu efectuată în interiorul calderei, mai ales în jurul conului parazitar Doro Api Toi. Directoratul a definit o hartă de
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
(sau Bazinul Carpatic, ori Depresiunea Panonică) este un mare bazin de sedimentare situat în estul Europei Centrale precum și pe o mică porțiune din Europa de Est, fiind un subsistem al sistemului Alpino-Carpato-Hiamalyan. În sistemul său intră un număr de subbazine separate tectonic de supraînălțarea unor blocuri bazale, dar legate printr-o pătură groasă de sedimente neogene și cuaternare. Inconstant, bazinele terțiare ale Vienei și Transilvaniei sunt considerate părți ale ansamblului panonic. Imens geosinclinal cu un fundament mai vechi, paleogeografic acesta este un
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
Carpații Orientali Interiori, Carpații Meridionali, uneori chiar și Podișul Transilvaniei sau chiar întreaga zonă a Carpaților de Vest sunt - în contextul unor diviziuni geopolitice tradiționale, considerate drept făcând parte din Bazinul Carpatic. În structura fundamentului Bazinului Panonic intră două blocuri tectonice structurale crustale, Pelso și Tisza. Regiuni istorice din , sau care cuprind părți ale acesteia, sunt:
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
a lungul coridorului fluviului Nil a fost întreruptă atunci când, în perioada unei faze deșertice cu acum 1,8 - 0,8 milioane de ani în urmă, Nilul a secat complet și, eventual, a curs numai temporar în alte perioade datorită mișcărilor tectonice de ridicare a regiunii nubiene. În timpul perioadelor umede, denumite și „Sahara verde” ("Green Sahara" în limba engleză), Sahara și Arabia erau o savană, flora și fauna fiind comune ambelor regiuni. În urma perioadelor interpluviale aride, condițiile deșertice s-au reinstalat în
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
o faună adaptată la viața în apele salmastre. Cochiliile moluștelor de apă sărată care au murit s-au depus pe fundul mării, cimentându-se și formând Dealul Repedea de astăzi. Cu timpul, Marea Sarmatică s-a fragmentat, sub influența mișcărilor tectonice, într-o serie de bazine de mai mică întindere (Marea Neagră, Marea Caspică, Lacul Balaton, Lacul Aral și altele), care au evoluat separat. Pe teritoriul de astăzi al României, apa s-a evaporat, iar gresia și calcarul existent au suferit eroziuni
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
coasta de est a Japoniei. Cutremurul a provocat valuri tsunami ale Pacificului de până la zece metri în înălțime. Pe scara de intensitate seismică a Agenției Meteorologice a Japoniei (care nu măsoară energia declanșată de cutremur la epicentru, ci intensitatea mișcărilor tectonice într-un anumit loc) seismul a măsurat la cota de 7 (valoarea maximă a acestei scări) în anumite zone ale prefecturii Miyagi. Cutremurul s-a produs în ziua de vineri 11 martie 2011 la ora 05:46:23 UTC. Hipocentrul
Cutremurul din Tōhoku (2011) () [Corola-website/Science/322310_a_323639]