1,111 matches
-
scurtează. Când Gheorghiu-Dej era liderul suprem, tehnocrații formau aproape o treime din nucleu (8/25 = 32%). Ceaușescu l-a scăzut numărul până la 26% (= 5/19), dar și - mult mai Îngrijorător - durata medie a deținerii unei funcții. șapte dintre cei opt tehnocrați ai promoțiilor lui Dej s-au aflat În funcție mai mult de 11 ani, iar durata medie pentru toți cei opt este de 15,84 ani. În elita Ceaușescu Însă, numai unul din cinci a deținut o funcție pentru mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
În elita Ceaușescu Însă, numai unul din cinci a deținut o funcție pentru mai mult de 19 ani, iar durata medie pentru grupul de cinci este de numai 10,3 ani. Am putea adăuga durata mandatelor În funcții non-politice ale tehnocraților recompensați, dar cifrele nu se vor schimba În mod radical: 15,63 ani vs 11,4 ani. „Rotația cadrelor” Așa cum am văzut, Ceaușescu și-a pus În practică anunțata politică de „rotație a cadrelor”. În cercetarea de față, am atras
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
Voi spune numai că, În timp ce Ceaușescu era, probabil din fire, predispus să semene instabilitate și nesiguranță dintre potențialii săi contracandidați, Gheorghiu-Dej era preocupat, cel puțin În prima jumătate a anilor ’60, să asigure stabilitatea necesară pentru o bună performanță economică. Tehnocrații „incerți”: „roșii”, dar totuși „experți”? Acest punct final al argumentului meu se referă la grupul tehnocraților „incerți”. După cum am arătat În capitolul 4, prezența mare a acestora În guvern pare să fie o particularitate a epocii Ceaușescu. Sunt conștient că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
dintre potențialii săi contracandidați, Gheorghiu-Dej era preocupat, cel puțin În prima jumătate a anilor ’60, să asigure stabilitatea necesară pentru o bună performanță economică. Tehnocrații „incerți”: „roșii”, dar totuși „experți”? Acest punct final al argumentului meu se referă la grupul tehnocraților „incerți”. După cum am arătat În capitolul 4, prezența mare a acestora În guvern pare să fie o particularitate a epocii Ceaușescu. Sunt conștient că regimurile Dej și Ceaușescu s-au situat la puncte diferite ale dezvoltării comunismului românesc. S-ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
mare a acestora În guvern pare să fie o particularitate a epocii Ceaușescu. Sunt conștient că regimurile Dej și Ceaușescu s-au situat la puncte diferite ale dezvoltării comunismului românesc. S-ar putea contraargumenta că, În timp ce Dej nu a avut tehnocrați „de-ai casei” (adică oameni pregătiți corespunzător sub regimul comunist pentru gestionarea problemelor economice complexe), Ceaușescu a putut dispune de cohorte de specialiști instruiți după 1945, sub supraveghere comunistă. Deși nu intenționez să neg adevărul acestei afirmații, trebuie să ținem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
adică oameni pregătiți corespunzător sub regimul comunist pentru gestionarea problemelor economice complexe), Ceaușescu a putut dispune de cohorte de specialiști instruiți după 1945, sub supraveghere comunistă. Deși nu intenționez să neg adevărul acestei afirmații, trebuie să ținem seama că: 1. tehnocrații instruiți În afara școlilor de partid au putut fi Încă găsiți În prima elită Ceaușescu, fără Însă a forma o proporție considerabilă. 2. calitatea educației tehnice În școli unde ideologia și loialitatea față de partid au stat la baza recrutării este cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
găsiți În prima elită Ceaușescu, fără Însă a forma o proporție considerabilă. 2. calitatea educației tehnice În școli unde ideologia și loialitatea față de partid au stat la baza recrutării este cel puțin problematică. 3. după cum am menționat deja, mulți dintre tehnocrații „incerți” ai lui Ceaușescu au ajuns În guvern pe „filiera de partid”, chiar dacă aveau o anumită educație economică sau tehnică. Desigur, acestea sunt numai câteva elemente ale unei probleme mult mai complexe: au fost „experții roșii” la fel de buni și eficienți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
context politic atât de marcat ideologic precum România lui Ceaușescu, este subminată de tendințele contradictorii pe care este nevoită să le cuprindă. După cum arată Michael Shafir, Ceaușescu Însuși a recunoscut În 1983 „eșecul realizării unei combinații reușite Între «manager» și «tehnocrat»”. A Înțeles probabil atunci, cum și alți conducători comuniști Înțeleseseră Înaintea lui, că nu putea să le aibă pe amândouă. Iar Shafir notează În cartea sa că, În 1983, alegerea făcută era evidentă: un „tehnocrat” simplu șadică non-politicț era considerat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
combinații reușite Între «manager» și «tehnocrat»”. A Înțeles probabil atunci, cum și alți conducători comuniști Înțeleseseră Înaintea lui, că nu putea să le aibă pe amândouă. Iar Shafir notează În cartea sa că, În 1983, alegerea făcută era evidentă: un „tehnocrat” simplu șadică non-politicț era considerat nici mai mult, nici mai puțin decât „un mare pericol pentru un partid revoluționar”. Când o țară este implicată Într-un proces complex de modernizare, conducătorii politici sunt „nevoiți să recurgă la concesii față de cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
de membru de partid. La puțin timp după aceea, sociologul ungar Erzsebet Szalai a propus distincția, În interiorul grupului nomenklaturii, a două subgrupuri: cel al bătrânilor „birocrați”, recrutați conform criteriului conformismului politic În anii ’50 și ’60, și cel al tinerilor „tehnocrați”, recrutați conform criteriului de competență. Conform lui Szalai, tinerii tehnocrați părăseau aparatul pentru a trece În pătura antreprenorială, În timp ce vechii birocrați Încercau să-și păstreze statutul, menținându-se În ierarhiile birocratice ale economiei și Statului. Această stratificare pe generații, aflată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
ungar Erzsebet Szalai a propus distincția, În interiorul grupului nomenklaturii, a două subgrupuri: cel al bătrânilor „birocrați”, recrutați conform criteriului conformismului politic În anii ’50 și ’60, și cel al tinerilor „tehnocrați”, recrutați conform criteriului de competență. Conform lui Szalai, tinerii tehnocrați părăseau aparatul pentru a trece În pătura antreprenorială, În timp ce vechii birocrați Încercau să-și păstreze statutul, menținându-se În ierarhiile birocratice ale economiei și Statului. Această stratificare pe generații, aflată la originea diversității - sau chiar a conflictelor interne - elitei politice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
un al doilea moștenitor al FSN, este diferit, În contextul desprinderii (În 1991) de „aripa Iliescu” a grupării Petre Roman. Provenind dintr-o elită tânără (În jur de 40 de ani, În 1990), conducerea PD a regrupat În primul rând tehnocrați care nu deținuseră funcții pe linie de partid. Victor Babiuc, Anton Vătășescu sau Traian Băsescu, de exemplu, ocupaseră poziții de conducere În economie, iar Adrian Severin fusese cercetător la Institutul de Drept Internațional, predând și cursuri la Academia „ștefan Gheorghiu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
nivel județean. Participarea lor la viața parlamentară s-a diminuat Însă treptat, de la 15% În 1992 la 10% În 1996, până la o scădere semnificativă spre 4% În legislatura 2000-2004. Totuși, trebuie semnalat că elita PD s-a distins prin recrutarea tehnocraților, numeroși cercetători În economie sau drept fiind cooptați În sânul partidului. Acest lucru s-a reflectat, de altfel, și În programele politice, care, spre deosebire de cele ale FDSN/PDSR, au avut un caracter reformist și au fost inspirate Încă de la Începutul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
devenit, după această dată, principalele teme ale programelor politice ale partidului. Partidul Democrat: valorizarea imediată a social-democrației europene Constituit În urma scindării Frontului Salvării Naționale, Partidul Democrat s-a coagulat În jurul aripii conduse de Petre Roman În cadrul FSN. Prezența masivă a tehnocraților În interiorul elitei PD a structurat identitatea partidului În jurul unui program reformist care urmărea tranziția la economia de piață, privatizarea și decolectivizarea. Spre o economie socială de piață Încă din momentul câștigării alegerilor din mai 1990, Guvernul Roman a militat pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
vedere, ținând cont că formațiunea s-a constituit ca voce a tehnocrației agrare din fostul regim. Liderii PDAR erau, În general, oameni cu o bogată experiență În Administrația de stat, funcțiile lor În partidulul comunist fiind secundare În raport cu statutul de tehnocrat. Foste cadre În ministerul agriculturii sau directori de cooperative agricole de producție În anii ’70-’80, ei nu ocupaseră funcții de propagandă și nici nu fuseseră implicați În procesul decizional politic al PCR. În ceea ce privește partidul condus de Ion Iliescu, pot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
a susținut proiectul de lege privind deschiderea arhivelor Securității și condamnarea agenților de poliție politică. În aceeași categorie, deși cu prudență, putem include Partidul Democrat. Acest caz necesită Însă unele nuanțări. Din perspectiva compoziției elitei, PD nu a regrupat decât tehnocrați tineri, care activaseră În economie sau În institute de cercetare și care nu deținuseră funcții pe linie de partid. Ideologizarea lor era În acest context minimă, motiv pentru care, după ruptura cu aripa Iliescu, s-au distanțat În mod radical
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
executivelor lui Petre Roman. Demisia lui Roman din funcția de prim-ministru a declanșat o luptă pentru putere În sânul Frontului Salvării Naționale. În acest cadru, conducerea celui de-al treilea cabinet postcomunist a fost atribuită lui Theodor Stolojan, un tehnocrat. Motivele pentru recrutarea acestuia la vârful celui de-al treilea cabinet sunt rezumate de către Însuși Stolojan În maniera următoare: Președintele căuta pe cineva pentru a-l Înlocui pe Petre Roman pentru o perioadă foarte scurtă care preceda alegerile, aproximativ patru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
și al relațiilor personale dezvoltate cu anumiți actori politici Încă dinainte de 1989, și deci, ca și În cazul lui Petre Roman, al unei socializări În funcție. Un exemplu similar de promovare Îl consitituie succesorul lui Stolojan, Nicolae Văcăroiu, tot un tehnocrat. Vorbind despre numirea sa, Văcăroiu explică faptul că: „această propunere, sincer, m-a luat pe nepregătite. În primul rând, fiindcă nu stătusem niciodată de vorbă cu președintele Ion Iliescu”. Prin urmare, care sunt factorii care explică numirea unui actor care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
opoziției la regimul comunist. Acest discurs, adeseori asumat În momentul refondării partidelor istorice, este preluat pentru Întâia oară Într-o manieră autolegitimatoare de către un prim-ministru. Cel de-al treilea prim-ministru al perioadei a fost Mugur Isărescu, tot un tehnocrat. Așa cum sublinia Mircea Ionescu Quintus, președintele PNL, desemnarea lui Mugur Isărescu răspundea mai multor exigențe ale momentului politic: Îmi aduc Încă aminte cu oarecare emoție de noaptea În care liderii partidelor din coaliție Încercau să găsescă o bună formulă pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
cu septembrie 1990, a fost numit de către Petre Roman guvernatorul Băncii Naționale și șeful Comitetului Director al Băncii Naționale a României. În 1991, obținuse un mandat de opt ani În cadrul acestei instituții. Astfel, cel de-al șaptelea prim-ministru român prezintă imaginea unui tehnocrat, educat, un specialist al cărui trecut, ca și În cazul lui Victor Ciorbea, nu conține nicio referință la trecutul comunist. Desemnarea sa trimite la activitățile sale postcomuniste. Ultimul prim-ministru care și-a Încheiat mandatul este Adrian Năstase. Desemnarea sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
noastre metodologice) că simpla analiză a mandatelor guvernamentale poate dezvălui, cu un grad de precizie rezonabil, profilul „tehnocratic” al unui anumit membru al guvernului. Ghiță Ionescu, op. cit., p. 353. Ghiță Ionescu Îl caracterizează drept „un bun comunist și un bun tehnocrat”, op. cit., p. 329. Vezi notele biografice În Ghiță Ionescu, op. cit., p. 356, și În Stephen Fisher-Galați, Romania, Atlantic Books, 1957, p. 349. Vezi notele biografice În Ghiță Ionescu, op. cit., p. 351. Vezi notele biografice În Ghiță Ionescu, op. cit., p. 352
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
1965, de aceea vor fi analizați În această perioadă. În februarie 1974, premierul Ion Maurer demisionează. Peste o lună, Ceaușescu va fi uns președinte al Republicii Socialiste România. Aceasta marchează, În opinia mea, sfârșitul perioadei „liberale”. Mihai Marinescu, spre deosebire de alți tehnocrați „incerți” discutați mai sus, nu a avut parte de o atenție specială din partea cercetătorilor. P. Shoup, op. cit., p. 313. Dar și Nicolae Ceaușescu, Ilie Verdeț și Dumitru Popescu. Trond Gilberg, op. cit., p. 42. Ibidem, p. 44. Ibidem. Ibidem. Ibidem. M.E.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
alegeri libere în Liban, câștigate de Alianța "14 Martie", fiind format guvernul condus de premierul Fouad Siniora. La 9 noiembrie 2009, Saad Hariri, numit de parlament la 25 iunie 2009, a reușit formarea noului guvern de uniune națională, constituit din tehnocrați, fără participarea figurilor politice controversate. La 10 decembrie 2009, guvernul de uniune națională a fost validat de Adunarea Națională. Libanul întreține relații diplomatice cu 114 state, este membru al O.N.U., A.I.E.A., F.A.O., F.M.I.,O.I.M., O.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a obținut sub 10%, celălalt ceva peste 11%. Frunda a realizat scorul obișnuit al maghiarilor de 6%. Roman a coborât la penibilul procent de 3%. În turul al doilea au intrat Iliescu, cu 36% și Vadim, cu 28%. Mitul „salvatorului tehnocrat“ nu a funcționat decât pentru 20% din populație. Un număr mai mare de români a optat pentru alt tip de salvator, care a venit nu cu un program economic, ci cu promisiunea de a face „curățenie“ și ordine În țară
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și cultivă buna dispoziție a grupului. Este un atlet înnăscut, compensează lipsa vitezei cu tenacitatea. Olly poate fi caracterizat cu un singur cuvânt - generozitate. Mascota Milly este creierul grupului. Este optimist și preocupat permanent de viitor. Este bine informat, un tehnocrat perfect și este sigur pe sine. Agil și precis, musculos și puternic, preferă sporturile care solicită precizia și o strategie elaborată: scrima și gimnastica. Nu suportă prostia și îngâmfarea. Este un spirit autoritar, în aparență... de fapt ascunde multă tandrețe
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]