1,549 matches
-
a fost chiar bun, deși era roz. De luni până joi, piața Camden și Împrejurimile sale nu erau peste măsură de aglomerate - doar În weekend Înghesuiala devenea insuportabilă. Erau destule mese libere la cafenea, iar fata care se sprijinea În spatele tejghelei purta pe chip expresia inconfundabilă a studentului străin plictisit, care avea să-i spună șefului să-și găsească pe altcineva pentru slujba asta de rahat de Îndată ce va fi acumulat vocabularul adecvat, la orele ei de engleză de la vreo amărâtă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
uită la mine, nevenindu-i să creadă. — Brian a spus o glumă? Am dat din cap că da. — Incredibil. — A râs, chiar. — Doamne sfinte. Că tot vorbeam de faptul că va fi relaxat. Își termină băutura și puse paharul pe tejghea. — Mergem? Mă gândeam că ai vrea să mai stai puțin. Rachel scutură din cap. — Nu, sunt OK. În plus, cred că e târziu. Ne-am luat hainele de la garderobă și-am pornit către ieșire. Brian și-ai lui erau adunați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și cu sacoșele de cumpărături așezate alături. Mă privi, Încruntându-se În joacă, și spuse: — Asta numești tu punctualitate? Aș fi putut face de două ori turul magazinului Sainsbury! — Scuze. Am comandat un ceai de mușețel și-am așteptat la tejghea până a fost gata, ducându-mi singură cana grea de ceramică și farfuria Înapoi la masă. Așezându-mă În fața ei, am Început fără altă introducere: Cred că știu cine a omorât-o pe Linda. — Poftim? căscă ea ochii. Glumești! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cămară. Fiindcă, înainte cu câteva săptămâni, sosiseră munți de cartofi în orașul nostru. În schimb carnea și ouăle, făina și zahărul erau rarități. Am înjurat în gura mare și am vrut să plec, dar m-am răzgândit. Am luat de pe tejghea o carte a tovarășului, m-am grăbit s-o plătesc, am strâns-o sub braț și am pornit aproape în fugă. Acasă am făcut-o bucăți și am scuipat pe fotografia de pe copertă. Însă întâi am tras draperiile, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
printr-o intrare întunecoasă, înăuntru în bar. Deci așa arăta un bar din America: întunecos de-ți băgai degetele în ochi, plin de fum și de oameni obosiți, care păreau să moțăie. Trei din aceia ședeau pe scaune înalte lângă tejgheaua barmanului, iar doi erau de-a binelea toropiți, încât se sprijineau în coate de ea, ca să nu alunece la pământ. Toni mi-a spus: „Nu sufli nici o vorba acasă, ai priceput?” Eu, cu inteligența mea, pricepusem că Toni voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
al patrulea, Toni n-a mai dat nici un semn și eu mă învârteam pe scaun cum aveam chef. Toni nu mai scotea nici o vorbă și arăta caraghios. Se uita fix în oglinda din față, aplecându-se tot mai adânc peste tejghea. Fiindcă mă plictiseam, am privit împrejur. În Italia nu văzusem un astfel de bar. Cel de aici aproape că n-avea ferestre, într-un colț se afla un tonomat și peste tot mese și bănci din lemn de culoare închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu văzusem un astfel de bar. Cel de aici aproape că n-avea ferestre, într-un colț se afla un tonomat și peste tot mese și bănci din lemn de culoare închisă. În Italia barurile erau luminoase și strâmte, la tejghea bărbații stăteau în picioare, beau repede și plecau. Aici, în America, era limpede că oamenii aveau o problemă dacă intră în timpul zilei în bar și, când se încumetau, o făceau cu capul tras între umeri, de parcă s-ar fi ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fi ascuns. Apoi, dacă tot izbutiseră să ajungă acolo, rămâneau cât mai mult. Asemenea baruri puteai să vezi și în filmele western, cele cu John Wayne. El pășea în încăpere și se auzea o melodie cântată la pian. Stătea la tejghea și niște bărbați din cei obosiți începeau să-l sâcâie. De ei scăpa el repede. Probleme mai mari îi făceau însă alții, care îl urmăriseră și veneau înăuntru. Numai că el îi zărise în oglinda din spatele tejghelei și era pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pian. Stătea la tejghea și niște bărbați din cei obosiți începeau să-l sâcâie. De ei scăpa el repede. Probleme mai mari îi făceau însă alții, care îl urmăriseră și veneau înăuntru. Numai că el îi zărise în oglinda din spatele tejghelei și era pregătit. Avea totul sub control. Când punea jos paharul și se întorcea cu fața spre ușă, muzica amuțea, iar jucătorii de pocker se năpusteau să părăsească localul. Urma bang, bang, până când șeriful venea să-i aresteze pe ticăloși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu vrea și, într-adevăr, îmbrăcat cu el arată ca un tinerel, proaspăt și slăbuț, pare dintr-odată mult mai tânăr decât mine, pare sănătos, medicina aceea orientală antică îl vindecase într-o clipă. Noga stă lângă el aplecată deasupra tejghelei de marmură, taie roșii, buzele ei sunt încordate din pricina efortului, totul este greu pentru ea, să nu scape roșiile, să nu își taie degetul, dar ochii îi sunt larg deschiși, plini de fericire, îi privesc mută de uimire, de parcă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
le citisem, dar vroiam neapărat să citesc ceva. Până la urmă am luat Sub roți de Hermann Hesse, un exemplar cam decolorat, care zăcea probabil de multă vreme pe raftul acela, în așteptarea unui cumpărător. Am pus banii pentru carte pe tejghea, considerându-i o neînsemnată contribuție la reducerea inventarului librăriei Kobayashi. Am stat la masa din bucătărie, am băut bere și am citit. Prima oară citisem cartea în anul în care intrasem la gimnaziu. Acum, după opt ani, o reciteam, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spart vitrina și glonțul a trecut prin rîndul de sticle expuse pe peretele din dreapta. Auzeam Împușcăturile și poc, poc, poc - sticlele care se spărgeau de-a lungul peretelui. Am sărit În spatele barului, pe partea stîngă, și dacă mă uitam peste tejghea puteam să văd ce se-ntîmplă. Mașina era oprită și doi tipi stăteau ghemuiți În dreptul ei. Unul dintre ei avea o Thompson și celălalt o mitralieră cu țeava tăiată. Cel cu Thompson-ul era negru. Celălalt avea o manta albă de șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spaniolă: „Asta facem noi cu lenguas largas“. — Cine ți-a dat asta? l-am Întrebat pe Frankie. Mi-a arătat cu degetul un puști spaniol care mai muncea pe la docuri și care era cam Într-o ureche. Puștiu’ stătea lîngă tejghea. — Spune-i să vină-ncoa’. Puștiu’ a venit la masa mea. Mi-a zis că doi tipi tineri i-au dat chestia aia pe la unșpe. L-au Întrebat dacă mă știe și el le-a zis că da. După aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Așa e ea făcută să fie. Dacă m-aș Întîlni cu ea din nou, cred că ne-am Încurca iar. — Poate că nu. — Poate că da. Deși aș Încerca să nu. Domnul John se gîndea la Nick cînd ieși la tejgheaua din spate, unde-l așteptau cei doi bărbați. Îi cercetă din priviri și nici unul nu-i plăcu. Nu-i plăcuse niciodată de Evans și nici n-avea vreo urmă de respect pentru el, dar simțea că delegatul era periculos. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de-l porți sub braț ai omorît elanu’? Delegatul Îl privi vag disprețuitor. — Nu. L-am omorît Într-o trecătoare din Wyoming cu un Winchester de 45. — Ești un mare vînĂtor, Ă? spuse domnul John, după care se uită pe sub tejghea.VĂd că ai și picioare mari. Ai nevoie de tunu’ Ăla cînd mergi la vînĂtoare de copii? Cum adică, copii? Întrebă delegatul. Era cu un pas Înainte. — Adică copilu’ pe care-l cauți. — Ai zis copii, spuse delegatul. Domnu’ John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ne zici tu unde e, ca să-l punem la-ncercare? — Ai zis „copii“, domnu’ Jackson, Îi replică pădurarul de la stat. Ce te-a făcut să zici asta? — Din cauză că mă uitam la tine, muistule. Jegos cu platfus! — De ce nu ieși de după tejgheaua aia, dac-așa vrei să vorbești? Vezi că vorbești cu dirigentele unei poște din Statele Unite ale Americii. Și zici lucruri fărĂ să ai martori, În afară de Față-Balegă Evans. Cred că știi de ce i se zice Față-Balegă. DĂ-ți și tu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ne urmări cu privirea cînd ne Îndepărtarăm pe culoar. Celălalt se uita pe fereastră. Traversarăm vagonul de fumători și ajunserăm la locurile noastre. — Ce zici de chestia asta, Jimmy? Nu știu ce să zic. — Nici eu. La prînz ne așezaserăm deja la tejghea cînd intrară și ei și se așezară la o masă. MÎncarea a fost bună. Am luat niște pui și eu am băut un pahar cu lapte și am mîncat și o felie de plăcintă cu mure și Înghețată. Restaurantul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
MÎncarea a fost bună. Am luat niște pui și eu am băut un pahar cu lapte și am mîncat și o felie de plăcintă cu mure și Înghețată. Restaurantul era aglomerat. Trenul se vedea În cadrul ușii. Stăteam pe scaun la tejghea și mă uitam la cei patru. Prizonierii mîncau cu mîna stîngă și detectivii cu dreapta. CÎnd unul dintre detectivi voia să-și taie o bucată de carne, se folosea de furculița pe care o ținea În mîna stîngă, așa că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
inspirînd mirosurile dimineții, văzÎnd și auzind păsĂrile, simțind și mirosind briza care Încă mai bătea Încă din Golful Mexicului. Se duse la celălalt restaurant, care era puțin mai departe de Green Lantern. Era mai degrabă un diner - se așeză la tejghea și ceru o cafea cu lapte și un sendviș cu șuncă și ou pe pîine de secară. Pe tejghea era lăsat un Miami Herald, ediția de noapte, și cît mîncă și-și bău cafeaua citi despre rebeliunea militară din Spania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Se duse la celălalt restaurant, care era puțin mai departe de Green Lantern. Era mai degrabă un diner - se așeză la tejghea și ceru o cafea cu lapte și un sendviș cu șuncă și ou pe pîine de secară. Pe tejghea era lăsat un Miami Herald, ediția de noapte, și cît mîncă și-și bău cafeaua citi despre rebeliunea militară din Spania. Simți cum se scurge gălbenușul cînd mușcă din sendviș, savură murătura, oul și șunca și mirosul cafelei de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și-și bău cafeaua citi despre rebeliunea militară din Spania. Simți cum se scurge gălbenușul cînd mușcă din sendviș, savură murătura, oul și șunca și mirosul cafelei de dimineață. — Chiar că au ceva necazuri pe-acolo, Ă? spuse bărbatul de la tejghea. Era un tip În vîrstă cu fața bronzată pînĂ la cozorocul șepcii și pistruiată și albă deasupra. Roger observă că bărbatul avea o gură subțire și rea și că purta ochelari cu rame de oțel. — Da, necazuri din plin. — ȚĂrile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se prăbușesc. — Ce ziare citești? — Pe toate. Da’ nu de-acolo-mi iau opiniile politice. GÎndesc cu capu’ meu. — CÎt face? — Patrușcinci de cenți. — Foarte bună mîncarea. — Mai treci pe-aici, spuse bărbatul și luă ziarul lăsat de Roger pe tejghea. „O să mai gîndească cîte ceva cu capu’ lui“, Își spuse Roger. După ce cumpărĂ ultima ediție din Miami Herald, niște lame de ras, un tub de pastă de ras mentolată, niște gumă de mestecat Dentyne, o apă de gură Listerine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
împreună cu Finn, Barney și restul găștii, topește în mod miraculos caloriile din tăițeii de cocos și prăjelile de dimineață. După care bagi în tine o friptură, ca să pui totul la loc, nu pot să nu precizez. Bucătarul așază farfuriile pe tejgheaua de sticlă ce desparte barul de bucătărie. Stăm mereu la bar. Slavă Domnului, ne știm atât de bine că nu e nevoie să stăm față în față și să facem conversație. Adesea mâncăm într-o tăcere complice, când fiecare e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mă întind și să risc să mai lovesc pe cineva. Dacă ai nevoie de ceva, cere, OK? zice sarcastic. Fără mișcări bruște! Îmi pare rău și... mulțumesc! Agitația se potolește. Davey își trage scaunul lângă mine și pune șervețele pe tejghea să o usuce. Ce s-a întâmplat? mă abordează în șoaptă. Voiam să ajung la sosul de soia... —Dar erai complet șocată. Am crezut că te-ai tăiat. Nici măcar nu ne-ai ajutat să ștergem. Îmi pare rău, eram un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pierde din nou. Cred că l-aș fi abordat pe tipul din supermarket dacă n-ar fi fost cu prietena lui. Capitolul V În viața mea n-am văzut o ilustrare mai bună a sistemului claselor sociale decât clubul ăsta. Tejgheaua are formă pătrată și e făcută din marmură albă, dar e așa de înaltă, încât trebuie să-ți rupi gâtul întinzându-te ca să atragi atenția personalului. În perimetrul pentru VIP-uri, aflat pe o platformă laterală, situația e diferită. Barul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]