2,085 matches
-
de conștientizare totală In timpul primei ședințe, Doamna B. ia cuvântul și împărtășește grupului problemele sale personale; animatorii îi amintesc faptul că aceste dificultăți vor fi abordate împreună cu terapeutul său individual. Animatorii continuă, explicând faptul că participanții pot să le telefoneze în intervalul dintre ședințe dacă și numai dacă aceste apeluri au legătură cu ședințele. In legătură cu regula celor „Patru ședințe neonorate”, Doamna B. se revoltă împotriva acesteia, considerând că este ridicolă: „Si dacă mor, mă scoateți din tratament?”. Animatorii
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ar putea apare în următoarele ore. Apelul telefonic din partea terapeutului Doamna B. nu s-a prezentat la ultima ședință de terapie individuală. Terapeutul o contactează telefonic și află că aceasta este bolnavă, a adormit și n-a putut să-i telefoneze pentru a se scuza înainte de ora fixată pentru întâlnire. Terapeutul îi reamintește data și ora următoarei ședințe și își exprimă satisfacția la ideea de a continua cu această ocazie travaliul terapeutic. In timpul desfășurării următoarei ședințe de terapie individuală, Doamna
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
rezultatele în funcție de participarea sa la terapia de grup. Terapeutul trebuie să se manifeste activ, interactiv, imaginativ, el trebuie să creeze roluri realiste, în funcție de problemele stabilite împreună cu pacientul, pentru a-i arăta cum să ceară o informație pe stradă, cum să telefoneze la un birou administrativ, etc. Vezi analiza funcțională, p.... Iată câteva situații de refuz exersate cu JȘrșmie: să refuze să participe la o petrecere cu colegii de serviciu (dificultate 25); să refuze să răspundă la telefon în timpul unei întâlniri (dificultate
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ajung la acel filon de aur spre care năzuisem Încă de acum douăzeci de ani. (Ă). Eroii din cartea pe care ați citit-o sunt oameni În carne și oase. După apariția romanului s-au găsit unii care mi-au telefonat (Ă). Vreau să vorbesc puțin. Ceea ce am avut de spus, am spus În paginile cărții și voi mai spune În paginile acelora ce vor urma (Ă). Partidul ne-a Învățat să vedem viața și să o cunoaștem mai Îndeaproape În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
amplifice simptomele. De aceea, sfatul meu ar fi să se gîndească să urmeze mai Întîi suficiente tratamente Reiki pentru a-și stabiliza starea și aș mai recomanda să ceară părerea unui medic și chiar să-i permită acestuia să-i telefoneze viitorului Maestru pentru mai multe informații. (Puțini doctori știu destule lucruri despre Reiki, deci nu este suficient să fie doar Întrebați dacă ar fi vreo problemă În acest sens.) Unii Maeștri Reiki sînt și medici calificați, prin urmare aceasta ar
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
cercei lungi de jad în urechi, în timp ce eu alergam după ei încercând să-i fotografiez cu un aparat fără film (capitolul 8) sau Am reflectat la asta toată ziua. Nimeni n-a venit la biroul meu. Nimeni nu mi-a telefonat. A plouat tot timpul (capitolul 25). Această strategie culminează în finalul romanului, veritabilă performanță de decuplare, ca într-o deșurubare la viteză hipersonică, de la tensiunea, dezamăgirea și insidioasa amărăciune ce-l cuprinsese pe Marlowe odată cu încheierea cazului: Ce mai contează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aceasta, Linda îl vizitează pe Marlowe - o vizită care avea să aibă urmări cu totul neașteptate: Ajungând în capul scărilor, Linda s-a întors către șofer: - Amos, domnul Marlowe o să mă conducă până la hotel. Mulțumesc pentru toate. Am să-ți telefonez dimineață. - Da, doamnă Loring. Îmi dați voie să-i pun o întrebare domnului Marlowe? - Sigur, Amos. Puse valijoara lângă ușă, în cameră, iar ea intră înaintea mea și ne lăsă singuri. - „Îmbătrânesc... îmbătrânesc... Am să port manșetele pantalonilor suflecate.” Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
vești de la dumneata. Și nu uita că lucrez în binom, după cum spun trăgătorii de elită. Dacă sunt trezit la ora patru dimineața de poliție, colegul meu va fi silit să te trezească la patru și jumătate. Sweet dreams. Mi-a telefonat la ora nouă și mi-a propus să ne întâlnim peste două zile, la biroul lui din Saint-Petersburg. În holul hotelului, am luat la întâmplare trei-patru volume de pe o etajeră așezată între două plante cu frunze mari, lucioase, ca să am
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
precauție. — De unde știi? — Dar tu de unde știi, cînd interoghezi un suspect? ZÎmbiră amîndoi. — SÎntem la sfîrșitul lui iunie. La Paris e caniculă. Așa că vei pleca frumușel În vacanță, fără să lași adresa dacă e posibil, În orice caz, fără să telefonezi zilnic la Poliția Judiciară. Se poate, mormăi el. Căsuța noastră de la Meung-sur-Loire... Vei avea destul timp să te bucuri de ea la pensie. Anul ăsta am alt plan În ceea ce te privește... Ai fost vreodată la Vichy? — N-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
după douăzeci și patru de ore, nu știu mai multe decît ieridimineață cînd am sosit. Scotoci printre hîrtii. — Numele victimei este Hélène Lange. Avea patruzeci și opt de ani și s-a născut la Marsilly, la vreo zece kilometri de La Rochelle. Am telefonat primăriei din Marsilly, și am aflat că mama ei, care rămăsese văduvă de tînără, a ținut mult timp o mică mercerie În Piața Bisericii. Avea două fete, iar Hélène, cea mare, a făcut la La Rochelle cursuri de stenodactilografie. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
la Paris și s-a Întors În ținutul natal după vreo zece ani. Probabil că adunase ceva bani, pentru că a putut să cumpere, În Piața Armelor, un salon de coafură, pe care Îl are și acum. Am Încercat să-i telefonez... Mi-a răspuns o angajată care Îi ține locul, pentru că e plecată În vacanță În Baleare. I-am telegrafiat la hotel și i-am cerut să se Întoarcă de urgență. O aștept să sosească astăzi. Această soră, Francine, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pus doar Întrebări neînsemnate, dar, de fiecare dată, s-a gîndit Înainte să răspundă. N-a găsit notarul? — M-am gîndit și eu la asta și am Întrebat-o. Însoțitorul ei a făcut lista notarilor din oraș și le-a telefonat. Se pare că nici unul nu a avut-o clientă pe Hélène Lange. Unul singur, care era ajutor de notar acum zece ani și de atunci a preluat cabinetul patronului său, și-a amintit că a Întocmit actul de vînzare al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Lange. Unul singur, care era ajutor de notar acum zece ani și de atunci a preluat cabinetul patronului său, și-a amintit că a Întocmit actul de vînzare al acestei case. — Ai numele lui? — Maestrul Rambaud. — Nu vrei să-i telefonezi? — La ora asta? — În provincie, notarii locuiesc de obicei În casa unde se află și biroul lor. — Și ce să-l Întreb? — Dacă a plătit prin cec sau prin virament bancar. — Trebuie să le spun oamenilor ăstora să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
În provincie, notarii locuiesc de obicei În casa unde se află și biroul lor. — Și ce să-l Întreb? — Dacă a plătit prin cec sau prin virament bancar. — Trebuie să le spun oamenilor ăstora să nu mai bată cît timp telefonez. Maigret rătăci prin baie și bucătărie, fără să se gîndească la ceva anume. — Ce-ai aflat? Ați ghicit? — Ce? — Că a plătit cu banii jos. A fost singura dată cînd notarului nostru i s-a Întîmplat una ca asta, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cunoască din vedere, așa că, oriunde v-ați duce... — A apărut ceva nou? — Noaptea trecută, am petrecut o oră la gară, pentru că nu sînt aceiași oameni ca În timpul zilei. Am fost din nou acolo În dimineața asta. Pe urmă, i-am telefonat comisarului Lecoeur, care e tot la Clermont. — Nu vine azi? — Încă nu știe. În orice caz, va fi aici mîine dimineață pentru Înmormîntare. Presupune că veți veni... — N-ai dat ochii cu Francine? — A trecut pe la casa surorii ei. Corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
am despărțit de ea. Se pare că cei doi au revenit de la cimitir și că, Înainte de a urca, bărbatul a cerut să le pregătească nota de plată. Probabil că și-au făcut valizele În mare grabă, pentru că, după zece minute, telefonau să le fie coborîte bagajele. Au pus totul În mașina roșie și s-au dus. Maigret nu mai spuse nimic, la fel și Lecoeur, astfel Încît urmă o tăcere destul de lungă. Ce părere aveți, șefule? — Îi e teamă. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și să stau mai mult de vorbă cu ea. E adevărat că poate știe mai multe. SÎnteți liber pe la două? Era momentul siestei și răspunse destul de morocănos: — Evident, n-am nimic anume de făcut. — Dimineață, În absența mea, cineva a telefonat la poliția locală și a vrut să vorbească cu mine. Acum mă aflu la ei. Am acceptat pînă la urmă biroul pe care mi l-au pus la dispoziție. E vorba de o tînără care și-a spus numele. Madeleine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Lange. Adineauri am primit un telefon. Puteți să-mi spuneți dacă era de la Vichy sau din altă parte? — De la Vichy. — Mulțumesc.” Asta a fost tot. La Început, mi-am zis că nu mă privește. Apoi, dimineață, neputînd să adorm, am telefonat aici și am Întrebat cine conduce ancheta. Își strîngea geanta În mîini cu un gest nervos, iar privirea se plimba de la unul la celălalt. — Credeți că e ceva important? N-ați mai fost la hotel? — Intru de serviciu abia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
În curte, vreo doisprezece polițiști CRS făceau gimnastică. Tăcerea dură destul de mult. Amîndoi aveau multă experiență și cunoșteau toate tertipurile meseriei. Avuseseră de-a face cu tot felul de criminali, cu tot felul de martori. — E clar că el a telefonat..., spuse Lecoeur, oftînd. Maigret nu răspunse imediat. Nu reacționau la fel. Fără a mai vorbi de metode, un cuvînt neagreat de nici unul dintre ei, fiecare aborda altfel o problemă. Astfel, de cînd domnișoara În lila fusese sugrumată, Maigret se ocupase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să se gîndească la el. — Mă Întreb cum a aflat că Francine Lange stă la Hotelul Gării... Ziarele anunțaseră că sora victimei sosise la Vichy, dar nu dăduseră nici o adresă. Maigret Înainta cu pași prudenți, ezitînd. — De ce n-ar fi telefonat pur și simplu la diferite hoteluri cerînd să vorbească cu domnișoara Lange? Și-l imagina În fața cărții de telefon. Probabil că lista hotelurilor era destul de lungă. Le luase În ordine alfabetică? — Ai putea suna la un hotel al cărui nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
n-ar fi murit. A vrut s-o sperie ca să obțină informația de care avea nevoie. — Deși e cu soția, În seara aceea a fost liber. Maigret tăcea, reflectînd la această obiecție. Ce s-a jucat luni la teatru? Lecoeur telefonă să se informeze. — Tosca. Toate locurile au fost date. Firește, nu era un raționament riguros. Nici măcar nu era un raționament. Maigret Încerca să și-l imagineze pe acel bărbat, un personaj destul de important, care probabil locuia la unul dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
adăugă: — Dacă pot să spun așa... Presupune că sora deține aceeași informație? — E sigur. Altfel nu și-ar fi dat atîta osteneală și n-ar fi riscat atît de mult să afle la ce hotel locuia. Nu i-ar fi telefonat și nu i-ar fi dat de Înțeles că ar fi putut obține de la el o sumă mare de bani. Iar ea știe ce vrea el? — E posibil, murmură Maigret, uitîndu-se la ceas. — Probabil, nu? Dovadă că i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
meu. Toată lumea vă va spune... Spune ceva, Jean!” Jean, Pierre sau Gaston... Maigret ajunsese să se uite În jur parcă pe furiș. — Și totuși insistă... Ce insistă? — Insistă să cunoască adevărul. — Despre cine vorbești? Știi de cine vorbesc. I-a telefonat lui Francine Lange. Vrea să vorbească cu ea. — Doar n-o să intre În gura lupului? Dacă l-ar fi anunțat pe Lecoeur la timp, am fi organizat o cursă. Dar se mai poate. Nu-i cunoaște vocea. Cu siguranță că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fi organizat o cursă. Dar se mai poate. Nu-i cunoaște vocea. Cu siguranță că și Lecoeur s-a gîndit la asta. Ar fi de ajuns să plaseze o femeie avînd aproape aceeași vîrstă În camera 406... Și cînd va telefona... Maigret se opri În mijlocul aleei și bombăni, cu pumnii strînși, ca și cum asta l-ar fi Înfuriat: — Ce naiba caută de riscă atît de mult? Răspunse o voce de bărbat: — Alo! Cu cine doriți? Aș vrea să vorbesc cu domnișoara Francine Lange
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
la asta. Ba chiar ați fost convinsă, pentru că v-a fost teamă, deși sunteți o femeie care nu se lasă impresionată cu una, cu două. — Poate că m-am gândit la asta, dar nu eram sigură. Alta ne-ar fi telefonat să ne anunțe. De ce n-ați făcut-o? — Uitați că tocmai Îmi pierdusem sora, singura mea rudă, și că funeraliile aveau loc astăzi. Care nu v-au emoționat deloc. — De unde știți? — Răspundeți la Întrebare. — Poate că m-ați fi reținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]