889 matches
-
eu te iubesc pentru chestia asta. În plus, data trecută am vorbit numai despre tine. Acum e rândul meu. Cu un șold în afară, întinse nerăbdător mâna spre asistenta lui, o brunetă zveltă cu ochi de căprioară și o expresie temătoare pe chip, care se grăbi să-i pună în palmă o folie de aluminiu. Adriana oftă și-i făcu semn asistentei să-i mai aducă un cappuccino. — Foarte bine. Tu ce mai faci? — Ce frumos din partea ta să întrebi! Gilles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În misticism, de ce mă priviți ca pe sfintele moaște ale Sfântului Șpriț?, dar În perioada asta a anului mi-aș dori altceva, mă, vă spun foarte serios... Ești cam negru, Sandule, bag de seamă - se insinuează Gicu În discuție, destul de temător -, ți ai dat cu cremă de ghete pe suflețel și chiar nu Înțelegem motivele sub acoperire. Dă-le-ncolo de alegeri, vin altele, se duc și alea pe apa sâmbetei. O viață avem și un gât care trebuie udat corespunzător
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
apare în toată lumea mediteraneană de est. Această clădire are un coș central care formează în exterior un turn și care se ridică în centrul calotei acoperișului, permițând fumului să iasă din încăpere. În vremurile de restriște domnii căutau îngândurați și temători adăpost între zidurile Cetățuiei, fără prea mult confort. În schimb, mesele domnești nu-și pierdeau cu nimic din bogăția lor, războinicul căutând în bucate gustoase tăria pentru lupte și bărbăția care-l vor duce la izbândă. De aceea, picăturile argintii
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
de cap, drepturile omului erau și sabie, și scut. Thomas putea, așa stînd lucrurile, să scotocească liniștit În memoria mult prea ferită a clinicii. Ce tot ascundeau doctorașii de acolo nume și adrese, destine? Lars era acolo, vesel. Izbutise .... Intrat, temător, cu coduri și parole, Într-un internet café - pentru a fi mai greu depistat, la o adică -, Thomas Încerca să cotrobăie, puțin după miezul nopții, prin propria sa viață ascunsă. A găsit ceva, un hățiș care l-a dezorientat; privea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
unul curat, Încerca să-și Întîlnească fiii, fiicele, erau urmașii lui, avea dacă nu un drept, atunci o datorie. Găsise justificare; totodată, Își asuma un risc. Povestea cu arienii, o scorneală a lui Berg, desigur, cum o socotise, Îl făcuse temător, nu se mai recunoștea; brodase pe canavaua anticarului și modelul propriu: roiuri de copii blonzi, cu ochii albaștri, ascunși de privirile lumii În locuri inaccesibile, pentru a repopula planeta după un cataclism neînchipuit mai mare decît cel prevestit de scrierile
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu l-ar fi Împușcat nimeni, cu adevărat, În timpul filmărilor. Ar fi fost o altă aventură. Sau nu, pentru că nici expedițiile la care participase ca soldat nu Îl ținuseră În tensiunea la care se așteptase, nu se dovedise curajos ori temător, fusese un angajat conștiincios, nu mai mult; un mercenar-model, egal cu sine mereu; unii camarazi, mai Îndrăzneți decît era necesar, sfîrșiseră prost. Jesper nu avusese niciodată ceva eroic, poate doar - mult spus - În vremea În care, alături de Thomas, se lupta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dădu la o parte perdeaua de la fereastră, Nu-l văd în cușcă, spuse, Umblă pe afară, îndeplinindu-și obligațiile de paznic al casei, supraveghind împrejurimile, Dacă n-o fi fugit, Orice se poate întâmpla în viață, dar nu cred. Neliniștit, temător, Cipriano Algor deschise brusc ușa și aproape se împiedică de câine. Găsit stătea întins pe preș, în fața pragului, cu botul întors spre intrare. Se ridică văzându-și stăpânul și așteptă. E aici, anunță olarul, Văd, spuse Marta dinăuntru. Cipriano Algor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tăcerile, bieții de ei, nu sunt altceva decât tăcere, nimeni nu ignoră că, de multe ori, chiar și cele care au părut elocvente au dat prilejul, cu consecințe dintre cele mai serioase și uneori fatale, unor interpretări greșite. Suntem prea temători, prea lași ca să ne aruncăm într-o aventură din astea, se gândi Marta, contemplându-și tatăl care părea adormit, suntem prea prinși în plasa așa-numitelor convenții sociale, în pânza de păianjen a ceea ce se cuvine sau nu, dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
imens ținut care-mi revine, visez să clădesc statul cel mai puternic, cel mai prosper, cel mai stabil, cel mai civilizat din univers. Visez la un imperiu În care fiecare provincie, fiecare oraș să fie administrat de un om drept, temător de Dumnezeu, atent până și la plângerile celui mai slab dintre supuși. Visez la un stat În care lupul și mielul să bea laolaltă, În toată liniștea, apa aceluiași pârâu. Dar nu mă mulțumesc să visez, eu construiesc. Plimbă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
își zise că nu-i era greu creaturii să treacă prin arma asta improvizată. Dar contactul cu oțelul rece în mâini era totuși reconfortant. Ash inspectă extremitatea opusă a infirmeriei. Iar Ripley începu să se simtă ridicol în fața ușii. Deși temătoare, făcu câțiva pași înainte, șovăi, apoi se hotărî să privească sub platforma pe care era întins Kane, gândind că vietatea se agățase acolo. Cu toți mușchii încordați, gata să sară înapoi la cel mai mic semn suspect. Nu fu deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
omenească; o rană care schimbă o nemurire goală cu o moarte plină de vitejie. Prin contactul cu apa Styxului, el a fost Înveșmîntat la naștere cu o armură nevăzută. Apa morții l-a tămăduit de frica morții, cu excepția călcîiului rămas temător și fragil. Fără această rană Însă nimbul său ar păli. Pe cine ar mai impresiona un Ahile total invulnerabil? Rana sa e cea care Îl apropie de noi și Îi acordă dreptul la glorie. Prin ea Îi simțim sîngele fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ușa. — Să facem o pauză? Poate vrei o cafea, Tolea. Nu, nu vrei. Mai bine terminăm repede. Ce-i cu ăla cu gradul unu? L-ai văzut, Florine? Nu? Bine, atunci să intre Vivi, Vivi Ionel. Un băiat îngrijit îmbrăcat. Temător, mâinile balansau fără vlagă. Zâmbea larg, fericit: dantura perfectă. În spate, o femeie suplă, brunetă, ridată. Vocea ei moale, rarefiată: „Nu se mai poate fără însoțitor. Are 28 de ani. Trebuie supravegheat mereu. Nu-l pot lăsa singur nici cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
am așteptat colegii cu capul sprijinit pe mâini. Eram deja obosit. Nu am apucat să stau mult așa, căci ușa a început să scârțâie încet și prelung, chinuită parcă. Nu îmi păsa cine intrase. Eram așa de obosit... Pași mărunți, temători, într-un fel, răsunau pe parchet, din ce în ce mai aproape. O mână puțin rece mi-a atins palma stângă și am tresărit când am auzit glasul cristalin: Bozov, te simți bine? Am înțeles că aici trebuie să vin. Ce e? Ana. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mă poată înghiți și să mă întemnițeze în abisul din care izvora. Și totuși era lumină... eu îl vedeam pe bătrân și el părea să știe de prezența mea. Mă apropiam mai mult de el cu pașii mei mărunți și temători. Îl știam de undeva... sau ceva din înfățișarea sa îmi făcea impresia că îmi era cunoscut. Dar ce anume ? De ce nu-mi era teamă de hăul ce se căsca la doar câțiva centimetri de mine? Și de ce înaintam ? De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai mult la propria mea viață și eram într-o oarecare măsură să dau curs curiozității mele. Dar ceva mă chema! Ceva mă îndemna să merg mai departe. Ești în serviciul Guvernului, nu-i așa? îl întrebai eu urmându-l temător. De ce zici asta? Haine militare, Rombul Elitelor... Doar cei mai loiali dintre combatanți primesc Rombul Argintiu ca recunoaștere a valorii lor. Ai dreptate, zise el împăciutor. Majoritatea timpului sunt în serviciul Guvernului. În seara asta, totuși, nu sunt, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
înțeleg de ce eram atât de... calm. Mă așteptam, într-un fel, la ceea ce mi se spunea. Și poate... poate știam că pot face lucrurile astea. Tu... tu sigur nu poți citi gândurile celor din jurul tău? îl întrebai iarăși curios și temător. Nu. Eu nu pot citi mințile celor din imediata apropiere, zise resemnat. Tu poți. Și mai sunt câțiva care pot, dar nu mulți. Din cei pe care i-ai întâlnit până acum, doar Baronul putea. Dar el citea doar fracțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-l ai, căci e clar că poteca negocierilor a eșuat. Tu ai avut grijă de asta, adăugai eu cu complicitate pe un ton scăzut. Și gândește-te! Tu ce-ai face de ai fi în locul lui? I-am văzut ochii temători, cercetându-mă, încercând să-mi iscodească sufletul și mintea prin proprii mei ochi, știind în adâncul său ce se ascunde în mine, dar negând cu tărie ceea ce conștiința sa striga ca din gură de șarpe. I-am citit în privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fugă la cel mai mic semn de primejdie. Din urma noastră, urmând indicațiile primite de la cei care rămâneau în urmă, ni se alăturau la intervale periodice grupuri de câte cinci elevi, toți înalți, voinici, bine făcuți, dar cu aceeași privire temătoare în ochi. Pe măsură ce ne depărtam de liceu, începeam să stăm cât mai drepți, căci riscul de a fi reperați din clădire scădea cu fiecare pas pe care-l făceam. Cu cât mergeam mai mult, cu atât rămâneau în urmă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și ce vreți! Profesorul Teorier era un bătrânel simpatic, ținând cont de cum erau profesorii de azi. Câteodată chiar asculta probleme elevilor și îi liniștea, promițându-le schimbări care nu veneau niciodată. Era scund, dar capabil. Îndrăzneț, dar totuși ascuns și temător. Dacă credeau că vorbele și psihologia elevilor aveau să-i scoată din încăperea aia, se înșelau. Amarnic! Sunt Corvium! Sunt conducătorul elevilor care se află în acest moment pe holurile acestei instituții. Avem câteva cereri și dorim să negociem felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
concurență. Cum ți s-a părut? întrebă Vladimir de parcă m-ar fi întrebat ce părere am avut despre filmul difuzat aseară. Scurt și frumos. Mă bucur că ți-a plăcut. A fost ultimul. Ultimul pe ziua de azi, nu? întrebai temător. Nu, răspunse cu simplitate. Ultimul pe o lungă bucată de vreme. Vroiam să-l întreb, să-l iscodesc, să aflu ce nu știam. Doream atât de mult să știu... Ai grijă ce-ți dorești! spuse el avertizându-mă. Probabil vroiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Câțiva elevi se duceau la infirmerie. Săriseră niște schije care trecuseră prin fantele tablelor și îi zgâriaseră. Nu faceți nimic acoperișului! Și transferul? Mai poate aștepta. Începem deseară. Vreau să fiu și eu aici. Clar? Foarte clar, zise Soliteraj puțin temător. M-am dus să văd cum stăteau lucrurile prin școală. Pardon, colegiu. În prima sală, totul era normal. Ei erau un pic terifiați și scârbiți de ceea ce văzuseră. Cei care n-au asistat la "spectacol" se dădeau pe lângă cei livizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cuplul la parter, lângă standul gondolei. Mergeau braț la braț, bărbatul ducând sticla de vin în îndoitura brațului, în poziție verticală. Era un mod incomod de a o ține, iar cei doi formau o pereche ciudată - fata frumoasă și individul temător și stângaci. Mergeau în lungul canalului, abia aruncând câte o privire magazinelor pe lângă care treceau. — Se duc la o întâlnire, spuse Vasco. — Îi văd, zise Dolly. Vasco se uită pe strada aglomerată și o văzu pe Dolly la capătul îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Îngheță. Cunoștea sunetul unei carabine cu dublă acțiune. Niciodată nu intri într-o cameră, când auzi acel sunet. Așteptă. — Te simți norocos, șmechere? Ce zici? Era o voce răgușită, care părea cunoscută. Rămase în pragul ușii toaletei femeilor, furios și temător, până când începu să se simtă foarte stupid și foarte expus. — Ah, la naiba cu toate, zise el, se răsuci și porni spre mașina lui. Oricum, nu-i păsa de puștiul ăla maimuță. Din spatele lui, o voce zise: — Vai, vai. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
argintii spălată. mânjii zvelți și lucitori, de abanos umed în soare, cresc sub limba mamei lor, tremurând strâmb pe picioare. urma lor o iau tiptil, înecată-n zerul vremii, suflec sufletul, subtil mi-l rostogolesc de-a lungul iernii, subțirică, temătoare, aurită, ca o geană de lumină dispărută-ntr-o clipită. caii din copilărie vin pe înseratul vieții, în trap tandru, îmi dau ocol, răscolesc țărâna curții, de rămâne-n urma lor semnul unui tâlc ascuns ce-i înscris adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nu mai țineai să vezi, ca omul invizibil, ce se petrecea În clipa aceea În cameră la Lumi. * Deci Înăuntru să fie fum, gălăgie, mirosuri acre, râsete, bancuri, ei să se termine de râs și tu să pășești tot mai temător, afară, pe balustrada ta Îngustă, În frig, În beznă. Râsetele, glasurile lor să le auzi tot mai de departe și ultima frază care să mai ajungă până la tine, clar repetată mereu, să fie cea a marelui șmecher de Gimmi: — Lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]